Comentariu: Ars Poetica de Grigore Vieru

On 29 martie 2015, in Limba romn, by Vitalie

Grigore Vieru are dou poezii intitulate Ars poetica. Una este o parabol cu sculptarea de ctre
poet a propriei sale statui. Cioplind prin ntuneric, autorul a nlturat din blocul supus prelucrrii
movilele de pietre prisosul de cuvinte. Trecem peste detaliul extrem de preios ca, neoprindu-i
vreo lespede pe dedesubt, poetul i pune statuia de-a dreptul pe pmnt (ca ntr-un alt
Reazem). Ideea poetic este sugerat n final: n zori, s-mi vad lucrul, / domol vin cte unii.
/ Cu ochii la pietroaie / alearg i nebunii. Nu pietroaiele, nu prisosul de cuvinte, pe care poetul
le arunc din statuie, formeaz principalul n creaie. Esena acesteia se conine n statuia nsi,
n ceea ce rmne n urma activitii creatorului. Poezia se dovedete o pild , altfel zis: o
parabol, despre folosirea inspirat a bogiei lingvistice, despre economia necesar actului de
creaie i, concomitent, despre necesitatea nelegerii juste, de ctre destinatar, a discernerii
esenialului de neesenial n activitatea creatorului.
Cealalt Ars poetica este de o profunzime rar ntlnit i a fost publicat pentru ntia oar n
cartea Fiindc iubesc (1980), avnd atunci, la prima publicare, un motto puin cam neobinuit:
De mila timpului din snge / Poetul nu-i dect iubire. Ulterior, n crile Vd i mrturisesc
(Editura Minerva, Bucureti, 1996) i Acum i n veac (Grupul editorial Litera, Chiinu,
1997), moto-ul lipsete.