Sunteți pe pagina 1din 10

Rituri de trecere- Nunta la romani

Folcloritii numesc aceste ceremonii "rituri de trecere" denumite astfel de Arnold Van Gennep,
n Riturile de trecere scriere publicat n 1909/1998 - pentru c ele marcheaz trecerea de la o stare
social sau biologic la alta. Cum asemenea situaii tranzitorii creeaz ntotdeauna incertitutidine,
rolul lor este de a atenua pe ct posibil energiile negative, tensiunile care rezult din asemenea
schimbri de statut.
O important surs de informaii o reprezint crile lui Simion Florea Marian, un preot greco-catolic
ce a trit la sfritul secolului al XIX-lea - nceputul secolului XX, ntitulate Naterea la
romni, Nunta la romni, Moartea la romni.
Riturile de trecere comport trei subsecvene identificate de acelai Arnold Van Gennep, i anume
rituri de separaie, ce preced naterea, nunta inmormntarea, de prag, anume evenimentul ca
atare i de integrare n noul statut sau intervalul ce urmeaz consumrii evenimentului, a a cum ar fi
la natere intervalul de 40 de zile pn la mergerea la biseric a luzei, etc.

Tradiiile naterii la romni

Ursitoarele
Credina n ursitoare, n puterea lor de a croi soarta fiecrui om, a fost i mai este nc rspndit i
nrdcinat n snul poporului romn, ea fiind motenit de la romani.
Sunt 3 aa numite zne care vin n nopile fr so (3, 5, 7) din prima sptmn de via a copilului
nou-nscut i-i menesc soarta. Se zice c n timpurile strvechi, aceste ursitoare erau vzute i
auzite cum ursesc de ctre moaele, caren aceste zileprivegheau nou-nscuii, pe mamele
acestora i chiar de prinii copilului. Din pcate, pentru c moaele au destinuit acest secret, n
zilele noastre ele nu mai au acest dar.
Legat de ursitoare, n Transilvania exist nc tradiia, ca moaa care ajut la naterea copilului,
chiar dac acesta s-a nscut n spital, s-i pun n camera unde el va sta, imediat dup ce ajunge
acas, pe o pnz alb nou, un "blid" cu fin de gru cernut, sare, o pine, un bnu i un caier
de ln. Dup 3 zile i 3 nopi dac ursitoarele au venit, moaa i prinii copilului vor vedea urma
lsat de ursitoare pe fin.

n Banat, Moldova i ara Romneasc, la 3 zile dup naterea copilului, se ntinde o mas mare cu
mncruri alese: pine, o gin, vin i 3 bnui, aa numita "cin a ursitoarelor", existnd credina c
ele trebuie s fie bine osptate i pltite pentru a fi mulumite i a ursi o soart bun copilului.
n Bucovina, moaacum se ngn ziua cu noapteapune n camera copilului o lumin, pentru a
arde toat noaptea, considerndu-se c ursitoarele sunt mul umite cnd gsesc aceast lumin i i
ursesc copilului o soart mai bun.
Botezul
Tradiia moaei legat de botezul copilului este inca foarte puternic la romni.
n tradiia romnilor din Transilvania, Banat i Oltenia, rolul moaei la botez este foarte important. Ea
duce copilul la biseric i spune "duc un pgn i voi aduce uncretin", iar la ntoarcere spune "am
dus un pgn i am adus un cretin". Naii, cnd iau copilul de la moa, pun un ban de argint jos
pentru a o plti.
n Oltenia, tradiia merge mai departe, pentru c moaa copilului merge apoi n ziua de Sf. Vasile' la
casa copilului cu un colac i un ban de argint, cadouri pentru copil i prini, i cu colacul pus pe
capul copilului l d
de grind, urndu-i acestuia s creasc mare, sntos i cuminte. Apoi moaa este aezat la
mas i osptat cu toat cinstea.
Prima baie
n apa primei bai tradiia spune ca trebuie s se pun:

Busuioc - ca s fie atrgtor copilul mai ales dac este fat

Gru - s fie cinstit

Mrar - s fie plcut ca mrarul n bucate

Ment i romani - s creasc uor i s fie sntos

Mciulii de mac - ca s doarm bine

Semine de cnep - ca s creasc repede

Pene - ca s fie uor ca pana

Ap sfinit - ca s fie copilul curat ca aceasta

Lapte dulce

Ou - ca s fie sntos i plin ca oul, care trebuie s rmn ntreg, mama copilului urmnd
s-l pun n apa de baie din a 2-a zi

Bani - ca n viaa copilul s aib parte de avere.

Moaa, dup ce - conform tradiiei - scoate banii, se duce i pune apa de la baia copilului la rdcina
unui mr sau pr pentru a crete copilul frumos i sntos ca pomul respectiv. Apoi moaa se aaz
pe covata ntoars i femeile o nconjoar de 3 ori, dansnd i chiuind. Dup toate acestea, moa a
trebuie s sar peste covat, cntnd i provocndu-le pe nepoatele care- i doresc un copil astfel:
"Hai, srii peste covat,
S-avei i voi cte-o fat
Dar srii mai 'nltior,
S-avei i cte-un fecior"
La sfrit ea duce copilul i-l d nailor, care-i pun bani pe piept, dup care l d mamei care o
cinstete cu un pahar de rachiu, simbol ce se mai ntlnete nc odat cnd moa a are datoria de a
organiza o "mic petrecere" cu nepoatele sale n cinstea nou-nscutului.
Scldtoarea nepoatei
Este fcut de ctre moa n ap cald, n care se pun diferite plante: mrar, ment, glbenele.
Dup ce aceasta a ieit din baie i s-a mbrcat, ea este stropit de ctre moa cu ap sfinit.
Dup aceea, nepoata toarn moaei ap s se spele cu spun i s se tearg cu prosopul pe care
i l-a dat dup natere, sau i toarn acesteia ap sfinit pe mini. Acest gest semnific splarea
minilor moaei de pcatele femeii care a nscut.
Masa moaei
n a treia zi de Boboteaz (n ziua de 8 ianuarie) moaa invit nevestele i nepoatele ei, precum i
pe preoteasa satului i d o mas. Ele aduc cte un plocon moaei, care const dintr-un co care
conine: un colac, carne din porcul de Crciun sau o pasre, pine i o sticl de vin.
n mijlocul mesei pregtite de moa, st un colac pregtit de ea, n care a fost pus o lumnare
neaprins. Pe mas, se mai pun, ntr-o farfurie, frunze de mucat pe fiecare stnd lipit cu miere

cte o bucic de hrtie, care nseamn c moaa s fie plcut nepoatelor i nevestelor ca mierea
de la flori albinelor.
Se nchin cte un pahar de rachiu i se servete o dulcea. Aprinznd lumnarea, moa a spune
rugciunea Tatl Nostru i tmiaz toate persoanele invitate la mas. Apoi se servete masa.
Dup ce nepoatele i nevestele au terminat de mncat friptura, se adun bac iul moaei, de ctre
una din nepoate.
ntr-o farfurie ea pune un pahar cu vin, un picior de gsc sau alt pasre, o bucat de pine, sare,
piper i ardei, i ntinznd farfuria n mijlocul mesei strig: "S fie moaa la primejdie iute ca ardeiul".
La sfrit moaa mulumete pentru baciul primit, muc din piciorul de gsc, bea vinul i nchin
n cinstea tuturor celor prezeni.
Sexul copilului
Exist o tradiie legat de precizarea sexului copilului de ctre moa: aceasta pune pe un fir de pr
o verighet de la o nepoat sau nevast care a fost domnioar la cununie i care a fost slujit
la biseric. ntinde nepoata pe pat i ine firul nemicat deasupra burii femeii. La un moment dat firul
ncepe s se balanseze dintr-o parte n cealalt dac ftul este biat sau circular dac este fat. [1]

Obiceiuri legate de nunt


Este bine cunoscut c omul, n viaa de pe pmnt, trece prin trei momente foarte importante:
botezul, nunta i nmormntarea. Toate trei au o legtur deosebit cu viaa religioas a omului, iar
primele dou sunt considerate Sfinte Taine.
Pruncul, la puin timp dup natere, este botezat pentru a se curi, a se spla de pcatul
strmoesc motenit de la Adam cel din Rai i de la celelalte pcate svrite pn atunci, intrnd
n stare haric. Apoi, ajuns la maturitate, el se va despri de mama i tatl su i i va lua soie.
Acest eveniment este consfinit prin nunt, prin Sfnta Tain a Cununiei.
n sfrit, la btrnee, omul moare i va fi ngropat cretinete, oficiindu-se slujba religioas i, de
obicei, predica, cteva cuvinte despre cel trecut n viaa de veci. Dar pentru c acest articol se
adreseaz n special tinerilor vom arta mai pe larg Sfnta Tain a nunii care este un subiect foarte
important.
Cuvntul nunt vine de la termenul grecesc gamos i de la cel latinesc matrimonium i nseamn
unirea fizic dintre un brbat i o femeie, una din legile esen iale al e naturii, stabilite
de Dumnezeu nc de la nceputul existenei omului. Dovezi gsim n Sfnta Scriptur, n cartea

Facerea la capitolul 2 versetele 18-24, unde ne spune: nu este bine s fie omul singur pe
Pmnt. S-i facem ajutor potrivit pentru el ..iar coasta luat din Adam, a fcut-o Dumnezeu
femeie i a dus-o lui Adam De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu
femeia sa i vor fi amndoi un trup.
Ca o definiie, am putea spune c nunta, cununia sau cstoria este Taina prin care un brbat i o
femeie s-au hotrt reciproc i n mod liber, s triasc mpreun ntreaga lor via n scopul de a se
ajuta reciproc, a nate i a crete copii i a se feri de desfrnare. Ei primesc prin
rugciunile preotului, harul divin care sfinete legtura lor i i ajut la mplinirea ei. Prin Taina
Cununiei, legtura dintre brbat i femeie devine asemntoare acelei dintre Hristos i Biseric (Efeseni 5 , 22-23).

Nunt: mireasa i mirele.

Timpul nunii
Romnii se cstoresc n general la sate ncepnd cu vrsta de 20 de ani. "Sezonul nunii" apare
atunci cnd vinul este destul de btrn i n cantitate mare. Nici o nunt nu poate avea loc n
posturile mari, in cele 40 de zile dinaintea Crciunului sau Patilor.
Unele comuniti rurale nc mai cheam peitori pentru a uni familiile n devenire. Unde nu e folosit
un peitor, tradiia cere ca prinii soului s cear mna fetei de la prinii
acesteia. Peitorul folosete o poezie special, cunoscut de folcloriti sub denumirea de oraie de
nunt, o alegorie n care un tnr vntor pleac sa vneze o caprioar.
Familia mirelui trece apoi din cas n cas cu sticle de uic sau vin pentru a invita pe
locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toi iau parte la nchinare, pentru c refuzul este echivalent cu
refuzul invitaiei la nunt.
Naii lor de botez, sau ali apropiai, se altur familiei nupiale la nunta bisericeasc i la recep ia
de mai trziu, ce are s dureze o noapte ntreag. Unul din momentele cheie ale ceremoniei vizeaz
despletirea coroniei de mireas, care simbolizeaz schimbarea de statut, trecerea de la pozi ia de
fat la cea de nevast.
n trecut, petrecerea nunii dura trei zile i trei nopi. Pentru cei care nu i-au gsit nc un partener
de via, o veche tradiie continu i astzi. Brbaii i femeile eligibile se ntlnesc la "Festivalul
Fecioriei pe Muntele Gina" n Transilvania, pentru a se cunoate i eventual pentru a-i gsi
poteniali parteneri.

Desfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de respectat


Acestea sunt obiceiurile din ziua nuntii care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona
la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se
apeleaza la o singura pereche de nasi).
Totul incepe cu cererea in casatorie, pentru care mirele ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de ai cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o
cere in casatorie pe aleasa inimii.
Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali.
Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune)
este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in
mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii
de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea
nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri.
Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura
miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in
viata. Tinerii miri, cum spune preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii
parinti.
Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in
brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i
nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o
sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).
In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si
restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul
de nunta sa fie pornit de catrecavalerii de onoare ai mirelui.
Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al
transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si
urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor.
Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei
buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de
imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii
cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de
nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa
miresei.
Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre
nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de
apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de
onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.
Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa
rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre
biserica.

Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o
domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul
si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica,
mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga
barbatilor pe care ii insotesc.
Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu
masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea
de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.
In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac
slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula
aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a
celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la
mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii.
In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in
jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa secalce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta,
sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod
de flori si arunca cu grau si orez.
Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune
ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice
alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!
Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile
si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape
toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se
face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra
primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici.
Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `caf-concert`, mirii fac deschiderea serii cu valsul
miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei.
Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furtul miresei. Furtul miresei este un moment plin de
umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor
insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru
a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (striptease, interpretarea unei
melodii, rostitul unei declaratii, etc).
Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand
este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea
tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie
(de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie
maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate.
Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Urmeaza un moment mult
asteptat de catre cei necasatoriti, anume aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de
catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde
buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri

moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti:
mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat
sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de
incurajarea la microfon `cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa!
Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi acasa (sau la
camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragulcu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru
prima oara in caminul conjugal.
Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba
de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale
casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu.

In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri americane sau vest-europene.
Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei "something old,
something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de
imprumut si ceva albastru". Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie
imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iardomnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte
rochii identice.
Toate aceste traditii `importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea nuntii
pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le
fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale, chiar daca decideti sa nu le respectati.

Cultul funerar
Ceremoniile de nmormntare sunt motenite de la romani. Acetia puneau n faa casei unde exista
un mort un chiparos, copac ce nu mai putea imboboci dup ce a fost tiat. Coloni tii romani
din Dacia nu au gsit acest copac i obiceiul a fost uor modificat, folosindu-se, n regiunile de
munte, un brad, iar n cele de cmpie un pom. Pomul de nmormantare reprezint doar una dintre
ipostazele sub care se regsesc anumite prezene vegetale de mare importan n via a romnului.
Acest lucru este dovedit de apariia constant a bradului n cadrul tuturor riturilor de trecere.
Exist, de exemplu, obiceiul nchinrii la brad a nou-nscutului de ctre moa, ca i al sdirii unui
brad la naterea pruncului, fapt ce semnific infrirea simbolic a celor doi. Acesta este i motivul
pentru care, la un alt moment important al trecerii prin lumea luminat a individului, la nunt, bradul
apare din nou - bradul de nunt -, mpodobit cum se cuvine pentru serbarea evenimentului.
La moartea omului, bradul-frate este tiat i pus la cptiul tnrului, la mormnt. Tot pentru a
dovedi importana - cu rdcini adnci, anterioar perioadei romane - a bradului n imaginarul
autohton se poate cita obiceiul spovedaniei la brad. Pentru a se evita tierea unui pom ntreg
obiceiul se reduce la o creang, ce este mpodobit cu zaharicale i turtie ce se mpart la pomana
mortului. Bradul se folosete n cazul n care cel care moare este nenuntit, necstorit, iar uneori

fetele nemritate sunt mbrcate la moarte n rochie de mireas, nmormntarea fiindu-le n acela i
timp i nunt.
Dac cei din familie nu mai au lacrimi, dac acestea le-au secat, angajeaz ca i strmo ii lor
romani o bocitoare. n caz c nu doresc aceasta, mortul este bocit de soie, de nepoate sau de
femeile din sat. Dac omul bolnav trage s moar familia cheam preotul care i face o slujb
de maslu, i citete din carte, din Biblie, pentru ca sufletul s ias mai uor din corp.
Apoi corpul, nc nercit, este mbiat i mbrcat cu hainele cele mai bune i aezat n sicriu.
Obligatorie este lumnarea aprins, lumina care s -l ajute s se orienteze mai bine n ntunericul
lumii de dincolo, pe care unele basme romneti o numesc lumea alb. Cel care din neglijen a
familiei, sau din alte cauze, de exemplu moare fulgertor sau undeva n strini, este considerat mort
fr lumnare, iar slujbele de pomenire sunt cu totul i cu totul speciale. Ziua de 21 noiembrie,
numit popular i Ovidenie, este nchinat chiar celor care au murit fr lumnare, cei care s-au
sinucis sau au murit departe de ar, creznd-se c lumina aprins n aceast zi va veghea
ntotdeauna sufletul n lumea de dincolo.
Auzind c cineva cunoscut a murit. vecinii vin la priveghi, unde stau de vorb cu mortul, rugndu-l s
transmit mesaje celor disprui dintre neamurile lor. Priveghiul dureaz de obicei trei zile, timp n
care preotul vine i i citete stlpii, adic toate cele patru evanghelii. Mortul era transportat ntr-un
sicriu deschis aezat ntr-un car tras de boi prin ntreg satul, i cortegiul fcea apte opriri, care
semnificau cele apte popasuri ale lui Iisus pe muntele Golgota. n caz c era de traversat o ap, se
arunca peste ea o pnz pentru ca nu cumva chipul mortului s se priveasc n ap i sufletul lui s
rmn n aceast lume i s ia forma unui strigoi.
De asemenea, se acoper oglinzile i vasele cu ap cu o crp neagr n acela i scop. La cimitir
preotul stropete sicriul cu vin i ulei, citete slujba special de nmormntare, cei prezen i mnnc
din coliva mortului, pregtit acas de rudele mai ndeprtate, apoi toat lumea prezent merge
acas unde preotul binecuvinteaz masa pregtita pentru pomenire.
Cu aceast ocazie se mpart de obicei oamenilor sraci hainele i diferite obiecte(paturi, perne)
considerate utile pe lumea cealalalt. Pomenile se fac la o sptmn, la o lun, la trei luni, la ase
luni i la un an, urmnd ca vreme de apte ani s se fac cel putin o dat pe an. Cel mai interesant
exemplu de coabitare ntre ironie i epitafuri vesele i universul destul de negru al mor ii
este Cimitirul Vesel din comuna maramureean Spna.

Obieceiuri de nunt:

Petitul
Persoane cu rol ceremonial
Zestrea
Chemarea la nunta
Obiceiuri in sambata dinaintea nuntii
Recuzita rituala si ceremoniala
Costumul ceremonial de nunta
Alaiurile de nunta
Masa mare de nunta
Obiceiuri dupa nunta