Contractul de Vnzare-cumparare

Comercial

Contractul de Vnzare-cumparare Comercial

Caracterizare
Una dintre operatiunile comerciale uzuale este reprezentata de contractul de vanzarecumparare comerciala, acest tip de contract avand rolul esential de a inlesni si de a face
posibil schimbul de marfuri, marea majoritate a actelor de comert prevazute in cadrul
articolului 3 C aflandu-se in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Potrivit articolului
mentionat anterior realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzaricumparari comerciale, intreprinderile de transport facand posibila tocmai aceasta circulatie
dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare. De asemenea
intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au
fost distruse in caz de forta majora si in acelasi timp, intreprinderile de banca finanteaza
schimbul prin intermediul operatiunilor de credit, punand la dispozitie fondurile necesare
cumparatorului sau vanzatorului. Elementele contractului, incheierea, executarea, respective
desfiintarea sunt aspect reglementate de Codul Civil, care constituie principalul izvor de drept
in material contractului de vanzare-cumparare.
Raportandu-ne la art. 1294 din cadrul Codului civil vinderea este definita ca o
conventie prin care doua parti se oblige intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea
unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui, doctrina de specialitate adaugand acestei
definitii cateva precizari care fac referire la transmiterea dreptului de proprietate, mai exact la
faptul ca acesta este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui,
transmitandu-se fie un drept rea; fie un drept de creanta, si de asemenea o alta precizare este
cea cu privire la aspectul vanzarii-cumpararii care poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe
drepturi corporale sau incorporabile, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.
Pe baza aspectelor illustrate, vanzarea-cumpararea poate fi definite ca fiind acordul de vointa
care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si comparator, prin care vanzatorul se
oblige, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar
cumparatorul se oblige sa plateasca pretul lucrului. Este important de mentionat faptul ca,
drepturile intuit personae, de exemplu dreptul la pensie, dreptul la intretinere si drepturile
patrimoniale cu caracter strict personal cum e dreptul real de uz, nu pot face obiectul vanzariicumpararii. Contractul de vanzare-cumparare are cateva particularitati care formeaza
caracterul juridic al acestuia, astfel o particularitate face referire la bilateralitatea acestuia, la
reciprocitatea obligatiilor ce incumba ambele parti, vanzatorul are obligatia de a transmite
dreptul de proprietate, de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe comparator pentru
evictiune si pentru viciile lucrului, cumparatorul avand obligatia de preluare a bunului, de a
plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii. Fiind un contract bilateral, se vor
aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respective rezolutiunea sau rezilerea
contractului, exceptia de neexecutare a contractului si riscul contractual. Avand in vedere ca,
ambele parti urmaresc realizarea unui avantaj material, contractual de vanzare-cumparare este
un contract cu titlu oneros si in acelasi timp comutativ, deoarece ambele parti cunosc existenta
2

si intinderea obligatiuniilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului. Contractul

de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil
prin simplul accord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea
bunului vandut, insa acest aspect comporta unele exceptii, precum faptul ca, vanzarea de
terenuri se face numai in forma autentica, in lipsa formei autentice contractual are nulitate
absoluta, aceasta forma autentica nefiind insa necesara in cazul instrainarii constructiilor.
Caracterul translativ de proprietate al contractului, aduce in atentie ca, dreptul de proprietate
se transmite de la vanzator la comparator in momente diferite, in functie de natura bunului
vandut. Daca este individual determinat, dreptul de proprietate se transmite din momentul
realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predate si pretul nu a fost platit, asa
cum se prevede si in cadrul art. 1295 din Codul civil. Trebuie retinut ca, riscul pieirii fortuite
apartine cumparatorului, astfel daca bunul este determinat prin caractere generice, dreptul de
proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare,
numarare, operatiuni care se fac de regula in momentul predarii lui. In cazul vanzarii unui
teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma
autentica, lipsa formei autentice determinand nulitatea absoluta a contractului incheiat.
Conform dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, cu trimitere la capacitatea de
folosinta, regula este reprezentata de capacitate, iar antonimul, incapacitatea este exceptia.
Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitative prevazute de lege si au statutul
de incapacitati speciale, in practica judiciara calificandu-se ca prohibitii sau interdictii de a
cumpara. Aceste incapacitati speciale se grupeaza in doua grupe, interdictii legate de
persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi la randul lor interdictii generale
si speciale si interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor. Prima
categorie de interdictii speciale vizeaza vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este
incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse, vizeaza tutorii care nu
pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de
gestiune, mandatarii conventionali sau legali care nu pot de regula cumpara bunurile pentru
care au fost imputerniciti sa le vanda si administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor,
municipiilor sau judetelor care nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor. De
asemenea aceasta categorie mai face referire si la faptul ca functionarii publici si cei din
comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativeteritoriale care se vand prin mijlocirea lor, dar si la faptul ca judecatorii, procurorii si
cesionarii nu pot fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a
carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat. Cetatenii straini si apatrizii nu
pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor, dar in schimb, daca investesc in
Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica
romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau
apatrid. Este de retinut faptul ca persoanele insolvabile sau in incapacitate de plata nu pot
cumpara bunurile immobile care se vand prin licitatie publica.
In practica dreptului commercial incheierea unui contract de vanzare-cumparare este
precedata, uneori, de negocieri sau tratative prealabile, dar care nu au forta juridical, prin
urmare nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, lucru care inseamna ca ei nu vor fi tinuti sa
3

perfecteze contractul. Incheierea contractului de vanzare-cumparare sau realizarea acordului

de vointa este urmata de cele mai multe ori de unele acte juridice, cum ar fi de exemplu
promisiunea unilateral de vanzare, promisiunea bilateral de vanzare-cumparare, pactul de
referinta sau dreptul de preemtiune. Promisiunea unilateral de vanzare este in fapt un
antecontract, care contine obligatia vanzatorului de a incheia contractul de vanzare,
cumparatorul avand drept de creanta, respectiv optiunea de a cere promitentului sa incheie
contractul. Spre deosebire de promisiunea unilaterala de vanzare, cea bilaterala de vanzare
vizeaza obligatia ambelor parti de a incheia in viitor contractul de vanzare-cumparare in
conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Definindu-se ca
intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta in cazul in care va vinde un anumit bun
sa-i acorde preferinta, la un pret egal, pactul de referinta nu vizeaza cazul in care promitentul
se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu il poate oblige sa incheie contractul.Raspunderea
proemitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu ii acorda preferinta
incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea
vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta
daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane in principiu,
valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor. In
dreptul commercial, de cele mai multe ori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din
remiterea materiala a titlurilor representative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din
girul titlurilor representative de marfuri la ordin. Conform uzantelor comerciale, dolul in
materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi rigurozitate ca in cazul dreptului zivil, si acest
lucru este datorat faptului ca este o obisnuinta pentru comerciant sa isi vanda marfa apeland la
o serie de mijloace exagerate in raport cu calitatea marfii.
In cazul contractului de vanzare-cumparare, obiectul este reprezentat de obligatiile
sau prestatiile la care s-au obligat partile contractante si care se refera la bunuri/lucruri
corporale, respective lucrul vandut si pretul. Lucrul vandut potrivit dispozitiilor Codului Civil
trebuie sa indeplineasca cateva conditii, considerate de baza, oprima conditie fiind faptul ca
lucrul sa fie in circuitul civil general, in comert. Interdictia vanzarii bunurilor scoase din
circuitul civil poate fi absoluta in cazul cand bunurile prin natural or sau prin determinarea
legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile sau pot fi relative in
cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite
persoane si in anumite conditii. A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul
vandut este ca el sa existe in present sau sa poata exista in viitor, astfel daca in momentul
incheierii contractului bunul se pierduse vanzarea devine nula absolut, tocmai din cauza lipsei
obiectului, insa acest aspect se schimba in cazul in care in momentul inchierii contractului
bunu exista in parte, cumparatorul avand in acest caz posibilitatea sa ceara rezolutiunea
contractului sau sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a
pretului. O conditie generala, comuna tuturor contractelor este cea de-a treia, care se refera la
faptul ca bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, posibil si moral, care trimite
ulterior la ultima conditi, si anume cea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul
lucrului vandut.

Unul dintre componentele esentiale ale contractului de vanzare-cumparare

commercial este reprezentat de pret, acest fiind in acelasi timp si principal contraprestatie a
cumparatorului. Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare doar daca, in
schimbul prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de
bani, aspect ce are in vedere doua puncte si anume, determinarea pretului si clauzele
contractuale privind pretul. Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in
formarea contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual. Acest
principiu aduce in atentie ca preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii
economici, indifferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin
negociere cu beneficiarii, punand accent si pe existenta unor exceptii de la principiul libertatii
stabilirii pretului, exceptii justificare de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca,
electicitatea sau gazelle naturale. Pretul este determinat si in cazul in care in contract se
prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respective de produse,
putand fii de asemenea determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract
sau nominalizata ulterior. Partile contractante au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa
prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de
catre parti, numit moneda de cont a contractului, partile avand de asemenea posibilitatea sa
stabileasca o cluaza de revizuire a pretului, care face posibila stabilirea ulterioara a pretului in
functie de pretul practicat pe piata. O clauza contractual privind pretul este cea referitoare la
vanzarea cu plata pretului in rate si care, poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind
fractionat si platibil la diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita
un avans, dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regressive, creditul
putand fi acordat de catre un vanzator sau de o terta persoana. Este important de retinut ca la
pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii. Dreptul de proprietate si
riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la comparator in momentul semnarii
contractului de vanzare-cumparare. Alta conditie pe care trebuie a o indeplineasca pretul este
ca el sa fie sincer, adica sa corespunda realitatii si serios, mai exact sa existe o vadita
disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil. In cazul in care pretul este fictive
contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura
in care sunt indeplinite conditiile legale in material donatiei. Daca pretul nu indeplineste
conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta.
De regula vanzatorul are doua obligatii principale si anume sa predea cumparatorului
lucrul vandut sis a il garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului. Privind obligatia de
predare a lucrului vandut trebuie avut in vedere cadrul conceptual al obligatiei de predare,
prin predare intelegandu-se obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului
bunului vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului, si obiectul predarii si
conformitatea. Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se
afla in momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere
generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui cantarire, masurare,
numarare, iar daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema
clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. Civil pe atat
masura. In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii
bunului vandut, in momentul incheierii contractului. In cazul bunurilor determinate prin
5

caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face la domiciliul sau la sediul
debitorului. Referitor la obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil, vanzatorul este
obligat s ail garanteze pe comparator pentru linistea si utila posesie a bunului, evictiunea
intervenind in momentul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un drept
asupra bunului vandut. Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapte tertei
persoane, daca sunt indeplinite cumulative cateva conditii precum, fapta tertei persoane sa fie
o tulburare de drept, cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii si cauza evictiunii sa nu fi fost
cunoscuta de comparator. Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in
momentul cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept
asupra lucrului cumparat. Exista de asemenea cateva efecte ale obligatiei de garantie pentru
evictiune, evictiune care poate fi totala sau partiala. In ceea ce priveste evictiunea totala,
cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predate
tertului evingator, fructe percepute dup ace a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru
ca din acel moment el este considerat de rea credinta. In cazul evictiunii partiale
cumparatorul isi pierde o fractiune din lucrul cumparat, fie o cota ideala din dreptul de
proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru, exemple ar putea
fi un drept de abilitatie, superficie. Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea
unei parti din lucru sau drept este atat de importanta pentru ca, in cazul in care aceasta ar fi
stiut, cumparatorul nu ar mai fi cumparat.
Este stiut ca vanzarea comerciala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este
interesant de stiut daca dispozitiile din codul commercial referitoare la bunuri mobile vandute
se aplica si in materie comerciala. Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista
dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica
dispozitiile din Codul civil. Este interzis vanzatorului s ail tulbure pe comparator in linistea
folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitate a
aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.
Cumparatorul are obligatia de plata a pretului in cadrul careia locul si data platii,
precum si obligatia cumparatorului la plata dobanzilor sunt importante si obligatia de primire
a lucrului vandut. Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea
bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract, predarea facandu-se la locul unde se
afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului. Plata pretului se face integral, potrivit
principiului indivibilitatii platii, aceasta putandu-se realiza si in rate, dar si in acest caz plata
pretului este o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare. Cumparatorul
poate face plata si anticipat, insa in acest caz dobanda va fi calculate si datorata pana la
termenul prevazut in contract, exceptie facand cazul cand vanzatorul consimte recalcularea ei
in functie de data platii. In dreptul civil, articolul 1363 din codul civil, prevede obligatia
pentru comparator de a plati vanzatorului dobanda pana la achitarea integral a pretului, daca
sunt implinite in mod cumulative cateva conditii, precum existenta conventiei in sensul
obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi, lucrul vandut, prin natura lui, este
producator de fructe naturale sau civile si nu in ultimul rand o conditie este cea referitoare la
faptul ca, in toate celelalte cazuri numai din momentul punerii in intarziere a cumparatorului
printr-o notificare, dobanda calculandu-se din momentul notificarii facute cumparatorului.
6

Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre comparator da dreptul vanzatorului sa

aleaga intre, executarea in natura, fortata a obligatiei de catre comparator, actiunea putand fi
intentata in termenul de prescriptive de 3 ani sau invocarea exceptiei de neexecutare a
contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut. De
asemenea mai exista o alta posibilitate in cazul neexecutarii obligatiei de plata, cum ar fi
rezolutia contractului. Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care
vanzatorul era obligat s ail predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii
bunului de la locul predarii.
Exista cateva varietati ale contractului de vanzare-cumparare, cum ar fi vanzarea
dupa greutate, numar sau masura si vanzarea pe incercate. Obiectul contractului il formeaza
bunurile de gen dintr-un lot determinat, dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se
proceda la individualizarea bunurilor prin cantarire, masurare si numarare. Efectele
contractului, respective dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit dupa
individualizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului. Efectele contractului in privinta
transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite se produc din momentul
realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute. Vanzarea pe
incercate este o varietate a contractului de vanzare-cumparare, in care realizarea acordului de
vointa este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii
bunurilor trebuie efectuata o expertiza si trebuie retinut ca, vanzarea pe incercate nu se
confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce
cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa il cumpere.
Rezolutiunea conventional a contractului de vanzare-cumparare comerciala opereaza
numai in cazul in care la momentul incheierii contractului sau ulterior, printr-o conventie
separate, dar inainte de executarea obligatiilor, partile au stipulate printr-o clauza expresa,
rezolutiunea de plin drept a contractului in cazul neexecutarii obligatiilor de catre una dintre
ele. In literature juridical, clauza expresa poarta denumirea de pact comisoriu expres, iar in
cazul in care leiuitorul nu a reglmentat regimul clauzelor comisorii, in principiu ele sunt
valabile, insa avand in vedere consecintele lor asupra finite contractelor, sunt interpretate
restrictive si cu o mai mare severitate de practica judiciara. In functie de intensitatea efectelor
pe care le produc, pactele comisorii pot fi de patru grade, pactul comisoriu expres de gradul I
care este clauza contractual prin care partile stipuleaza ca, in caz de neexecutare a obligatiilor
de catre una dintre parti, contractul va fi rezolvit, pactul comisoriu expres de gradul II care
este clauza prin care partile stabilesc ca in cazul in care o parte nu va executa obligatiile
contractual asumate, cealalta parte are dreptul sa desfiinteze unilateral contractul, pactul
comisoriu expres de gradul III, aceasta fiind clauza prin care se prevede ca in cazul in care
una dintre parti nu executa obligatiile sale pana la un anumit termen contractul este rezolvit de
plin drept si pactul comisoriu expres de gradul IV, care este clauza prin care partile prevad ca
in cazul neexecutarii obligatiilor contractul se desfiinteaza de plin drept fara actiune in justitie
si fara nici o alta formalitate prealabila. Pactele comisorii exprese de gradele III si IV sunt
cele mai energice, neexecutarea obligatiilor contractual inauntrul termenelor stabilite avand ca
efect rezolutiunea de plin drept a contractelor fara nici o alta formalitate prealabila.

Un aspect interesant de discutat in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare

comerciala este deosebirea de contractul de vanzare-cumparare civila, diferenta care este
numai de ordin functional. Vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare cu vanzareacumpararea civila, aspect datorat faptului ca si intr-un caz si in celalalt este vorba de un
contract prin intermediul caruia se transmite proprietatea unui lucru in schimbul unui pret.
Ceea ce deosebeste cele doua operatiuni este insa functia economica a contractului si anume
interpunerea in schimbul bunurilor, aceasta functie conferind vanzarii-cumpararii un caracter
comercial.

Bibliografie

Stanciu D. Carpenaru. Drept commercial roman, Editura ALL BACK,

Bucuresti, 2001

Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica. Drept comercial, Editura

Oscar Print, Bucuresti, 2000

Raul Petrescu. Drept Comercial Roman, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1996