JOCURILE MAITREYIEI Din JournaFul de la Gallimard, 1973, al lui Mircea Eliade: “Le soir je continue, non sans effort, Le Bruit et la fureur de Faulkner. De tout ce que j’ai lu de lui jusqu’ici, ce livre me semble le moins réussi. La technique date: 1930, les influences de James Joyce, de John Dos Passos. A qui bon ce long absurde, inintéressant monologue interieur dun neurasthénique au seuil du suicide? La facilité prétentituse du monologue interieur qui vous donne une fausse impression d’ authen- ticité. Je connais trop bien les séductions, les piéges, les fraudes du monologue intérieur ou du film mental pour les avoir utilisées dans la Lumire qui s’éteint (c’ était vers 1930 aussi). Mais ot peut mener un tel procédé? A Punivers cabalistique du dernier James Joyce: chiffre, _Solidarité mystique des sons, des espaces, des lumiéres; univers sémi- naux, multidimensionnels. A écrire un long article guie je pourrais intituler De /a nécessité du roman-rorman ou je montrerais ta’ dimen- sion autonome, glorieuse, irréductible de Ja naration, forme réadaptée 4 la concience moderne du mythe, de la mythologie. A expliquer aussi que homme moderne, pas plus que l’homme des sociétés archaiques, “ne peut exister sans mythes, sans «récits» exemplaires. Et la digniée " méthaphysique de Ja narration, ignorée, bien entendu, par les géné- rations réalistes; «psychologisantes», qui ont hissé au premier rang l-analyse psychologique d’abord, speciale ensuite, pour aboutir aux re- cettes faciles qui consistent filmer les automatismes psycho-mentaux.” Critica aceasta tarzie gi radicala a psihologismului nu ne-ar interesa aici, dect cel mult ca un document intelectual, dacd n-am recunoaste 455° parte din ridacinile ei in unele pireri despre roman formulate de Mircea Eliade deja in anii ‘30 si care ne las’ s& intrevedem o con- Ceptie diferita, desi inrudité, de aceea a romancierilor de la apogeul ionicului. fn prefata, deseori citatd, la Santier (datat’ aprilie 1935), pu- tem de exemplu remarca o critic’ a temelor clasice ale romanului de analizi: “De ce «analiza sufleteasci» a unei cocote ar fi mai intere- santé decat transcrierea justi a dramei Miuntrice a unui matematician sau metafizician?” fn genere, romanul traditional, social sau psiho- logic, este respins pentru vina de a se restrange la anumite aspecte ale vietii, careia i-ar da si un inteles prea burghez: “Orice se intampla in viata poate constitui un roman — crede Mircea Eliade. Si in viata nu se intémpla numai amoruri, cAs&torii sau adultere...” Sunt incriminate aici tocmai acele teme-cligeu care au facut (si mai fac) din roman un gen popular. Ce sa punem totusi in Iocul Jor? In vial, continua Mircea Eliade, “se intampla si ratari, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice”. Aceasti a doua serie este, cum se poate observa, mai “spiritualé” decat prima. Mircea Eliade revendici pentru roman dreptul de a infatisa gi altceva decat “fazele unui sentiment”, si anume pe acelea “ale unei inteligente”. “Nu inteleg — conchide el — de ce ar fi «roman» 0 carte in care se descrie 0 boal&, o meserie oarecare sau 0 cocota — si n-ar fi tot atit de roman o carte in care s-ar descrie lupta unui om viu cu propriile ganduri sau viata unui om intre cari si vise.” Prima {inta a acestei critici o constituie, asadar, limitarea psihologiei (ca obiect al romanului) fa sufletul comun si interior, cu excluderea unor zone esentiale ale constiintei. Nu e greu si recunoagtem in pre- judecata combatut de Mircea Eliade un fel de scorie a teoriilor despre roman, de ieri si de azi. Nu afirma G. C&linescu insusi, in /storie, vorbind despre diferenja dintre biografie si roman c& “pentru roman- cier, existenta lui Popescu, impiegat C.F.R., care viseazi si iasi din mizeria lui provinciala si s& ajung’ intr-o stafie mai mare, turburandu-si tihna familial’, e mult mai adancd decat viata Ini Eminescu”. Dar s& mergem mai departe. Unul din personajele romanului /n- toarcerea din rai, publicat in 1934, se arat’ excedat de dorinta cuiva de a-i relata o intémplare din viata sociald bucurestean’: “Dar si nu-mi comenteze scena (exclama el in gind), si nu mi-o interpreteze, si nu-mi vorbeasca de suferinta oamenilor, de tragediile Bucurestiului, asta nu, Vladescule...” In ideea acestui Ppersonaj, care exprim4 pe autor, banal 456 ~ . este orice reproducere a unui eveniment social gi a dramei sufletesti . c&reia fi poate da nastere: lipsita fiind de dimensiune metafizica. in Despre destinul romanului romanesc, din Fragmentarium, Mircea Eliade precizeaza in chipul cel mai net aceasta opozitie, ce se heal deste fundamentala pentru gandirea lui despre Toman: intre social” (si psihologic) si “metafizic”. El! scrie: “Nu stiu sa existe in literatura ro- mn un singur personaj care s-a sinucis din disperare sau din simpli drama metafizici. Din contra, existé destui care se omoara din dra- goste, din plictisealé sau din cauza foamei”. Nu are importanta acum, justetea constat&rii, referindu-ne la literatura romana, cat incercarea eseistului de a sugera necesitatea depdsirii socialului gi psihologicului in directia metafizicului. Metafizic sau, cu un termen folosit in alts ocazie, existential, ar fi romanul bazat pe “cunoasterca esentiala, reali, direct’, care nu are nevoie de psihologie”. Aceasti explicatie Mircea “Eliade ne-o furnizeazi intr-un comentariu la Manhattan Transfer al \ui John Dos Passos, unde adaugi: “Caci psihologia e adesea Piatra de mormént a romancierului”. Am putea numi acest roman metafizic gi roman al conditiei umane, cu 0 expresie deseori intrebuinyats, - dupa ce Malraux a ales-o drept titlu pentru una din c&rtile sale, — in legatura cu operele lui Sartre, Camus gi ale altora, si prin care Liviu Petrescu a desemnat de curind o categorie foarte precis’. Ceea ce dezavantajeaza romanul social si psihologic in raport cu acela metafizic ar fi faptul ca in el “drama existenjei nu se coboard pana la radacinile fiintei”. Arti- colul din Fragmentarium se incheie cu urmatoarele cuvinte: “Perso- najele romanesti sunt inca departe de a participa la mare batdlie con- temporani care se da in jurul libertitii, al destinului omului, al morfii si al ratarii’”. . . a : Acestei critici a romanului national, care n-ar cunoaste “oameni iesiti din comun”, adicd eroi, si care n-ar permite “dramei existentiale s& se desfagoare in intreaga ei plenitudine”, ii va rispunde (probabil, % ignorand-o) o alta, destul de asemandtoare, formulata de Alexandru Ivasiuc, peste aproape patruzeci de ani, intr-un articol din Radicalitate si valoare, care va constata tendin{a prozei noastre de impacare in pitoresc” gi refuzul ei de a merge la ridacinile fiintei. in amandoud (cu toate deosebirile), ghicim 0 cauzi comuna a nemultumirii, exprimata printr-un acelasi deziderat: gi anume ca romanul nostra si se orienteze dinspre social gi psihologic spre ontologic. Si ramanem deocamdata la : 457problema care ne intereseaza in primul rand in acest punct al discutiej despre romanul ionic: la refuzul psihologismului. Acest refuz este cy atat mai neasteptat cu cat vine din partea unor autori de romane psihologiste. Si, fiind vorba de Mircea Eliade, si vedem mai indea- proape ce-| uneste gi ce-] desparte de Camil Petrescu sau de Anton Holban, cu ale céror romane, fntoarcerea din fai, Santier gi celelalte, sunt contemporane. in primii ani ai deceniului 4, Camil Petrescu si Anton Holban fac figura de individualisti gi intelectualisti ireductibili, Orice acord intre constiintd si mediul social, intre interior gi exterior, pare principial cu neputin{a in conceptia lor. Eroii camilpetrescieni sunt revoltati si radicali. Eroul fara societate al ni Anton Holban nu recunoaste tutela nici unei supraindividualitati; si ramane o constiinti inexplicabila, in singuratatea ei profunda, cici reprezinti in fond o unicitate. Calea regala a acestei dezacordari a eroului de lumea sa nu este alta, la amandoi romancierii, decat psihologismul: care a retinut din om doar individul, si, din complexitatea vietii lui interioare gi exterioare, doar acele automatisme psihice* insondabile care-l fac * Am vizut ci Mircea Eliade leagi aceste automatisme de romanul de analizi. E locul sa precizez ci e vorba de fapt (desi nu exclusiv) de romanul érdini, cum |-am numit in capitolul precedent; si, totodati, s& reexamineze mijloacele predilecte ale to- manului psibologic (analitic ori al trdirii), incercand o sistematizare. Voi face din capul locului doua distinetii: intre discurs analitic si monolog interior, pe de o parte, si, pe de alta, intre monolog interior si flux de constiina (the stream of cons- ciousness al anglo-saxonilor). Aceste distinctii nu sunt de obicei luate in con- siderare, desi termenii aflati in joc sunt intrebuintati curent; ele mi se par ins evidente si absolut necesare, permitandu-ne si observam mai bine mecanismele romanului psihologic, Romanul de analizi, de exemplu, utilizeazi frecvent dis- cursul analitic, ca forma adresati a vorbirii interioare. Monologul interior are alt regim, nefiind principial discursiv. Confuzia lor e totugi obignuita, Chiar si la un Tingvist care a studiat atent aceste Iucruri, ca Mihaela Mancas, autoare a unui util studiu despre Structura narafiei in perioada romantica (din volumul colectiv Struc- turi tematice $i retorico-stilistice in romantismul roménesc). Persoana intai nu con- stituie un indiciu suficient pentru a afirma c& orice vorbire interioari la aceasti per- soan e un monolog. Si ne reamintim de Adela sau de Joana, Atat “jumalul” Tui Codrescu, cat si “romanul” lui Sandu aparfin unui cod preponderent literar si impli- c& un adresant virtual. Scopul celor doi naratori nu este de a-si restitui pur gi simplu trlirile, ci de a le formula in vederea comunicdrii; formularea presupune publi- citatea: formulm pentru ceilalti. Monologul interior este in schimb un solilocviu: si 458 : unic si irepetabil. Mircea Eliade va respinge, el, individualismul in numele unei noi conceptii a integrarii, gi intelectualismul, in numele unei intelegeri mai cuprinzatoare a constiin{ei insegi, pe care n-o mai reduce la ratiunea carteziand (impingand la limita 0 teza existent deja il intélnim in romanul érairfi, mai mult decat in acela de analiza, cici este o restituire a constiintei fnainte de a fi o analizi a ei. Este o vorbire adresati de vorbitor siesi, niciodata altora; un “discurs” pentru sine. Desi lam pus intre ghilimele, termenul * din urmi nu e complet nepotrivit in legituri cu monologul interior, in m&sura in care monologul respect sintaxa, aga cum un om deprins s& fie elegant se imbrack atent, grijuliu, si cdnd se afl acasi la el si nu primeste musafiri, Totusi monologul interior si discursul se deosebesc radical. Intai, prin adres’, care e interioard la unul si exterioara la altul. in al doilea rand, prin temporalitate. Discursul € distant: pune intre timpul vorbirii si timpul diegezei un spatiu fra care interiorizarea in constiinta a evenimentelor n-ar fi posibild-(Codrescu noteazi in jumal, noaptea, cea ce a trait, ziua). in monologul interior exist concomitent& intre vorbire gi diegez’, ca si cum evenimentul psihologic nu s-ar naste decat o dat cu verbalizarea lui. fn al treilea rand, discursul find vorbire despre ceva, in monologul interior (redat la persoana inti sau inlocuit de exprimari fn stil indirect liber la persoana a treia) acel ceva pare a se vorbi pe sine si, in otice caz, nu poate fi conceput in afara formei verbalizate. Continutul constiintei ¢ distinct de discursul despre el, dar topit complet in cuvintele qmonologate. lati din /ntoarcerea din rai un exemplu de monolog interior, pe care-L ‘putem raporta mental la pasajele discursive din Adela ori Joana citate la momentul potrivit: “Priveste la ristimpuri trupul de alituri; parc Lar ispiti din nou, aga cum vede centura si bucata de biele goal din coapse. Dar se pleaca si-gi incalte pantofii; ¢ mai bine, e mult mai bine si nu mai intarziez. S-au dus de mult zilele de nebunie, cAnd ne dezbricam de trei-patru ori inainte. de a pleca etc...” Altemarea persoanei a treia cu persoana inti (ffir a se marca trecerea) nu are drept scop doar mentinerea petspectivei Liuntrice, care e, de altfel, caracteristica gi discursului, dar crearea impresiei de miscare naturala a constiintei si de surprindere a ei pe viu. Fluxul con- stiinfei trebuie, la randul lui, deosebit de monolog pur gi simplu, cici el implici o renuntare la sintaxi. Roland Boumeuf si Réal Ouellet propun, in L ‘univers du roman, wn alt criteriu de distrugere: the stream of consciousness ar fi fenomenul psihic iar monologul interior, verbalizarea lui. Cei doi specialisti francezi gregesc de dout ori: o dat fiinded ignori faptul, de care m-am ocupat mai sus, ci monologul interior fnsusi este o verbalizare a unui continut de constiint&; apoi, fiindc% nu atri- buie insemnitatea cuveniti respeotirii sintaxei ori renuntarii 1a ea, Fluxul de consti- int& (gi lam exemplificat printr-un pasaj din Procesu/ lui Ion Biberi, cimia iam putea adduga atatea pagini din Adsengii lui Aug. Buzura) este o “parole brisée”, si pe care vorbitorul nu si-o mai adreseaza nici macar lui insusi; un reflex af unor auto- matisme psihice in stare pura; ¢ deci vorbire tréitd, dac& pot spune aga. De la di analitic (vorbire despi ), Ja monolog interior (trai de aici flux al constiingei (vorbire traita) drumul pé strifundurile constiintei umane. > 459la Camil Petrescu). Pagina din Journal devine acum mai clara. Cu exceptia unei singure afirmatii care, cel putin pentru mine, continua si rimana obscura: in ce fel “facilitatea pretentioasd a monologului inte- rior” poate duce la “universul cabalistic al ultimului Joyce™? Mi se pare, din contra, c& Finnegan’s Wake reflect’ 0 mentalitate contrari celei care a dat nastere, in Ulysses, fragmentarii constiintei si trans- crierii directe a continutului ei: si anume acea mentalitate pe care Mir- cea Eliade insugi o’rezuma in continuare: “chiffre, solidarité mystique des sons, des espaces, des lumiéres”. Acest univers guvernat de nume- re pitagoreice gi de mistice solidaritati nu mai apartine psihologis- mului; metoda Jui nu provine din monologul interior, nici din the stream of consciousness; decAt, poate, aga cum un antidot igi datoreaza existen{a otravirii pe care trebuie s-o combat, Si cu aceasta atingem un aspect capital al lucrurilor. Critica psihologismului este la Mircea Eliade o critic’ a romanului ionic. In Journal, distanta in timp permite sd se vada mai bine acest fapt. Mircea Eliade vorbeste acolo de “dem- nitatea metafizicd a naratiunii” pe care au ignorat-o, la vremea lor, “generatiile realiste, psihologizante”. Romancierul a apartinut insa el insugi acestor generatii, chiar daci nu la fel de deplin ca Anton Holban ori G, Ibraileanu. Observim cu aceast& ocazie o contradictie semni- ficativa. Majoritatea romanelor lui Mircea Eliade din anii “30 sunt psihologice gi ionice; dar conceptia pe care autorul incearcii s-o impu- nd nu mai este, ea, aceea jonicd. Putini au utilizat atat de constiincios monologul interior in epoca; si nimeni nu |-a Tespins teoretic cu atata invergunare, gi dintr-un punct de vedere mai avansat (caci exista ad- versari ai psihologismului gi printre partizanii prozei dorice). Care este acest punct de vedere? fn locul analizei si al trairii, romanul preconizat de Mircea Eliade vrea si instaleze “naratiunea” ca “forma readaptata a mitului si a mitologiei la constiinta moderna”: “... ’homme moderne, pas plus que ’homme des sociétés archaiques, ne peut exister sans mythes, sans «récits» exemplaires”, Naratiunea, astfel infeleas4, nu e alta decat acea “povestire fundamental in care se scald viata noas- tr”, cum va spune peste trei decenii Michel Butor in Repertoire I, si pe care Borges igi va baza nesecata ui imaginatie a existentialului. La aceste concluzii va ajunge in cele din urm’ autorul Journalului, in 1936, in articolul din Fragmentarium despre romanul romanesc, o Ppar- te totugi din aceste idei erau deja formulate. Autorul credea de pe 460 i 4” a romanului ci intr-o “autodepisire stupefianta, evolutionard in ee oe a cu conditia ca el s4 reugeascd ‘sé impund ae a D clesionie el srsonaje mitice”, “Personaje mitice” nu este to 8 dor trei a “Nu e vorba de caractere: avarul, eta Beto i. tab peror icipa in chipul cel mai deplin la je care participa in cl ipul « b seme 7 a" Mitieul Drestpime © vocatie integratoare: a a oe tial ; totalitate. Romanul metafizic sau Crier pe Sate ba en : i i ial-psihologic, i i aceluia social-p: puie pri i jl teoretizeaz impotriva ac , NO a ht mnie Elk a i Jegituri cu redescoperirea acestei Ee ent i tie ne care “conditia umand” jnlocuieste Psiholoe sm a : . i maste din cenuga individualismului. fonicul se vede depas' sul corinticului. i izi itard a ro- Mai greu de explicat este felul in care noua viziune totalit i juni erient si i A se i cu vechile notiuni de exp ; ului continua si se impace CU ae vatentcitat jntroduse la noi de Camil Petrescu. La eS eis eeu ant ‘lor, ele reflectau triumful individualitaui g1 at P panera ae La Mircea Bliade, reflect’, din contra, Oe tihologice Swe forme i in insdsi natura lor, n Fe lective de existent, prin insagi naturé aes mat i si antiteze apare doar cu un an’ fnainte Ld oe ae i tu ¥Soainte de Fragmentarium (si cd, publicate intai one ; ne eo frei Jele cuprinse in ele se intampla si fie scrise 0: oe alec ne ma ‘Am remarcat mai demult c& punctul culrinan rian! ddeclinl i, in acelasi roman: /on. i i se intlnesc, la noi, in ac n merge eo Uae noapte, care apare in 1930, la Ia oarc ree epee on in 1934, se consuméa toate etapele tipului romane: arn Crone ' ici Oi anti intr-o literatura ca aceea ia re nici o important in! ca a a oeroicd, in care de exemplu primele romane 1omice sunt 7 a ai > 5, . ah i tt lao ie de Ja apogeu ca si de cele din perioada crizei a 7 ver we de 7 ceea cenu inseamna ca fiecare din aceste ie a dept jezvoltat si marcat. Dar simultaneitatea imprima, aphtet eioearestor romane si eseuri din a 4un Sie peetna a in de pilda, Mircea t , in col i fata la Oceanografie, , oe Dee seers i camilpetrescian, c& a scris cum a simtit, a - pe i ete oh n-a fost interesat de raspunsuri $1 concluzii, matic; cd N- i i di i anteze, eZi- i de acele “alunec&ri pe de Jaturi, scapari din condei, pa pail a” in care se vede deplina lui sinceritate; in an 7 eet dec , "We oxe, i , f inteli i segte solul cel tradictia, in care inteligenta veritabila gases msSoa a niciodata in criticismul “permanent treaz”, forma a fo zarii mintii, ci in “luciditatea simpatetic’”, in stare si fie cI . aan haar Despre o anumnita experien{a contine o definite, sen —— . ms f camlpetresciata, a termenului cin titlu: “N-ag sti si : I experienta» (orice experien{a) decAt spunand ci e o a destvarsits si instantanee a intregii fiinte. Nu poti experimenta » daca nu stii si te dezgolesti, daci nu lepezi i care ai trecut pana atunci, daci om faci din the prementt LT Ado rata experienta ajunge aproape o functiune a fiintei tale intre; si se sil funda cu insigi viata care te poarta gi te indeamna s-o cunost a lizand-o, intr-o infinité manifestare, intr-o continua create” Chia i Precizarea care urmeaza poate fi raportat& la un. anumit momet ti ‘in gandirea autorului Tezelor si antitezelor: “De aceea mi se pare a menul de «experienti» este putin cam confuz. Mai emerit ar i rt ales Erlebnis eae atat de bogat gi de sugestiv ca sens. Tries : nu inseamna insd o simpl aba in voi iilor vi care sunt totdeauna variabile, Ctl gentorn footie recat sera te abandonezi, nu mai traiesti éu — ci est trait la intmplare” A Tr ho 4 a trai: in explicarea acestei ‘diferente, Mircea Eliade incepe ins a = de Camil Petrescu: “Cred c& tot misterul «experientei» folie tole coinciden{& perfect cu termenul exterior tie (care : i lare sau o Stare de suflet) si, in acelasi ti Asi a lui, 0 eliberare de el”. Depasirea inte Soin cancel ci cu au e wae altceva decat individualismul, care in fond cee ioritatea. amil Petrescu insugi descoperea in personalismul fre , © solutie asemanitoare, fard si fie constient icti a a punea. Dar pe care Mircea Eliade o related meletnd nat de ane in sensul ‘Feincluderii individului intr-o supraindividualitate. “Liberate! in, a inainte de toate, 7 afirma el in acelasi loc — autonomie, certi- linea ca esti bine infipt in realitate, in viat’, iar nu in spectre sau d me; ca trairea ta, nemaifiind a individului din tine, a \imitelor ‘in 7 este o actualizare liber a intregii tale vieti... "Am subliniat c Peitaten a trai liber este aliceva pentru om decat asi afirma individualitate ireductibild Ja ansambluri sy oi a se o intreagy Viata sa se verse intr-un ea se oglin, ‘ a in aera pie Specie. Ceea ce conteazi nu e originalitatea, 7 P nale, ci gradul ei de semmificatie. Si iatd si al doilea termen al educatici: acela de autenticitate. In Fragmentele care tncheie Oceanografie citim: “fn fata originalititii, eu propun autenti- citatea [...] A ti tu insuti, a cunoaste prin tine, a te exprima prin tine. Nu existi nici un individualism in aceasta, pentru c& o floare care se exprima pe sine in existenta ei deplin’, nealterata, neoriginala — nu poate fi acuzati de individualism”. Intre “personal” si “autentic” se stabileste, cum se vede, 0 anumiti opozitie, care arata cd individu] nu e decat albia in care curg apele fiinjei umane generice gi nicidecum locagul secretelor unui ins oarecare: “A povesti o experienta proprie — pu inseamna «individualism», «egocentrism» sau mai stiu eu ce for- mula. Inseamn’ c& exprimi gi gandesti pe fapte. Cu cat egti mai au- tentic, mai tu insuti, cu at&t esti mai putin personal, cu atat exprimi 0 experienta universala sau 0 cunoastere universald”. Malraux nu va spu- ne altceva in Antimémoires ironizind indirect pe Valéry si pe Gide: omul nu e numaidecat ceea ce ascunde, ci ceea ce face. Omul psiholo- gismaului $i al ionicului este $nsi ceea ce ascunde, este totalitatea mereu risipit’ a secretelor Jui marunte. Mircea Eliade, desi adept al lui Gide, se numira printre cei dintai critici ai acestei filosofii, in locul cireia 0 propune pe aceca a conditici umane bazat& pe fapta: “Aici nu mai € vorba de persoane, ci de fapte”, spune el in Fragmente, unde, dupa ce s-a ocupat de jurnalul intim gi de confesiune, subiecte pe care nici Mal- raux nu le va ocoli, conchide: “Mi se pare c4 universalitatea autenticd [2] nu se intélneste decat in creatii strict personale. Lumea este astfel ficut{ incat un simplu fragment o poate reprezenta esential; dupa cum viata este reprezentatd esential intr-o picdturad de sAnge sau una de se- va’, Intregul poate fi reprezentat de oricare din pirtile lui: unitatea pierdut’ a lumii este regisit’ de romancier chiar in clipa in care parea (in conceptia ionicd a romanului) un vis mai irealizabil decat oricand. Romanele lui Mircea Eliade, foarte inegale ca valoare, reflect destul de contradictoriu tezele acestea. fn fntoarcerea din rai (ca $i in Huliganii ori Lumina ce se stingé) se face teoria faptei, singura capabild de creatie si opus vorbirii sterile: “Frica aceea de a trebui s& sustii 0 conversatie cu un biiat inteligent. Regretul c& nu i-ai spus niciodat& cat de inutilé e vorbirea, cit de luxoas4 e; numai gindul sau fapta conteaza; vorbirea — exprimarea, comunicarea, ~ € foarte rareori necesar&”. Personajul care gandeste astfel, Pavel Anicet, se va sinucide fra explicatie. Elogiul Passos (gi a americanilor in genere) trebuie . 463 prozei comportiste a lui Dosinterpretat in acest context, in care psihologismul este. energic refuzat, (Mult mai neclari e citarea, in Journal, a lui Dos Passos langa Joyce, printre mentorii prozci psihologiste de la 1930.) Dar, gi poate ci impre- jurarea n-ar trebui si ne mire, fnfoarcerea din rai si celelalte raman in definitiv niste romane psihologiste, uzand si abuzand de monolog inte- rior gi de toata acea perspectiva relativist si partial care e descoperirea si apanajul ionicului. Incepem s& intrevedem adevirata contrazicere a literaturii de tinerete a scriitorului: aceea dintre-viziune si metoda. Vizi- unea ii indreapti romanele spre metafizic si ontologic, spre conditie umand gi mit; metoda e psihologista si realist. Prima e totalitard, a doua relativist’. Aceasti afirmatie e valabili si pentru Lumina ce se stinge sau Huliganii, ultimul aproape-cu neputin{a de recitit azi, improvizat, superficial, cu adolescenti erotomani care recurg la cele mai dezagrea- bile “experiente”. Notiunea de experienti, Mircea Eliade a analizat-o foarte bine in eseuri, dar, cand o ilustreazi in romane (cu exceptia lui Maitreyi si a Sarpelui) nu mai descoperim aproape nimic din ceea ce ea presupunea pe latura metafizici. Omul real, concret, nepsihologic, care face experienje fundamentale, ¢ invizibil in aceste romane atat de vulgar erotice, din cauz4 ci ideea e inecati in intémplari nerelevante. Noncon- formismul tinerei generatii de la 1930, care se consideri pe ea mai pre- sus de problemele sociale, se dovedeste in perspectiva timpului desuet gi mediocru. Cuvintele celuilalt Anicet, din Huliganii, fratele sinuciga- gului, nu ne conving ca eroul (el sau alfii) a reugit s depaseasc’i abstrac- fiile ideologice pe care 1é condamni sisi se coboare la esentialitatea omului nou visat in reveriile lui doctrinare: “Milioanele tale (de oameni) apartin geografici, istoriei sau sociologiei ~ nu apar{in realititi”, spune Petru Anicet unui interlocutor: Si: “Ei sunt pentru mine o abstractiune”. Defectul romanelor provine din greutatea de a intruchipa pe acest om, complet “real” si totodata ancorat in metafizic, din aceea de a-l situa plenar in orizontul mitului. Sinuciderea exemplara, ca act gidian gratuit, a lui Pavel Anicet seam&na cu un fapt divers. Un simplu instigator Ja hotie gi un pervertitor de minore se dovedeste fratele siu gi va trebui si asteptim aparitia romanului lui Nicolae Breban, Buna vestire, spre a avea intr-unul din eroii lui primul experimentator memorabil de aceasti factura. [ata si definitia huliganului si a huliganismului, dat’ de un per- sonaj, care a avut ecoul ei in epocd iar azi ne mai intereseazi doar docu- mentar: “Exist un singur debut fertil in viata: experienta huliganici, S4 464 A . . | . specti nimic, s3 ezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta, Mee i Cheah debuteaz’ aga, fal de el insusi sau fata de lume, nu a crea nimic va rimane sterp, timorat, coplesit de adevaruri. S& poti vit adeviirurile sf ai atta viat& incat adevarurile s4 nu te poata patrun- ‘e nici intimida — iat vocatia de huligan.” “Actul viril, superb, eroic’ al pibliotecarului Cezare din Lumina ce se stinge sau ritual erotic Propus fe insesizabilul Manuel, in acelasi roman, nu conduc nici ele mul It bie i arte. Se vede bine, in toate, contrazicerea intre problema si a ee fntre “totalitarismul” viziunii si “relativismul psihologiei. a ompil 4 Constantinescu (Scrieri, 2) nu-i ramAnea aarti alternarea a pendiu de ideologie” gi de “febril jumal intim’ din Isabel # ate mie jului, romanul de debut al scriitorului; acesta ii ficea a ae i Vremea “impresia unei galere supraincarcate gi vadit inv Imasite i teriale ce continea”. : wns: aa conclave, sa aig cA resimtind din plin, | si constient, criza one cului, Mircea Eliade n-a descoperit gi solutia ei practicd in ate ak manele sale riman ezitante, intre doud universuri mentale si int “ vine -feluri de a scrie. Nici cele propriu-zis fantastice nu sunt scutite be ¢ ie i » tregul de hibriditate. Formula narativa, potrivita cu peek june “” Mircea Eliade o teoretiza fri s-o utilizeze vreodati: a intel es tej ace vorba de romanul corintic. Aceast4 contrazicere submineazi majori “a romanelor sale. Critica traditional a crezut cA de vind este lipsa a \ cit&fii creatoare in ordine obiectiva (“Deficienta unei organice is a pentru evocarea epici”, spune Pompiliu Constantinescu 7 7 a nescu, exact in acelasi sens: “Ceea ce-i lipseste Tui Mircea a i” & Jentul literar”). Reprogul poate fi respins lesne: in Maitreyi, rn pacitate e dovedit& cu prisosinta. Ce lar fi oprit pe eal sao posede gi in alte carti ale sale? in plus, reprogul pare a arta c& seu A 7 realist, de “creatie”, sau de “analizX”, e posibil. E sigur c a ines Constantinescu si G. Cilinescu asa gindeau. Insa ie i fireea Eliade (care condamna acest roman) era mai inaintat& ia or inet narativa, Solutia ar fi fost si renunfe complet la formula realist gi s scrie parabole sau mituri*. be — insd i poves- * Cu alte cuvinte, romane corintice. Care inst nu sunt totuna cu romanele gi P ves ‘ i i i tarzi i s-a atribuit in ~ tirile fantastice pe care Mircea Eliade le va scrie ceva mat tarziu. a “a ati io i ai pri i i i Noe aceast chip arbitrar de citse unii comentatori ai primului volum din Arca Jui 465Singurul roman al lui Mircea Eliade care da, in chip indubitabi), recitit ast&zi, impresia de capodoper’, este Maitreyi. Romanul ocupi in multe privinte o pozitie singular’. Aparut in 1933, dupa Isabel $i apele diavolului, dar inainte de toate celelalte ale Scriitorului, el nu invede- Teaza criza ionicului, desi, cum vom vedea, e departe de a fi un roman ionic ortodox. Este, cine nu stie, o poveste de dragoste. Pompiliu Con- Stantinescu nu avea cum si-si inchipuie cat de premonitoriu vor suna pentru noi cuvintele cu care el a intémpinat romanul: “Se va citi romanul d-lui Eliade, in istoria noastri literara, ca un moment de gratie al autorului, viitorul rezervand operei 0 situatie ana- log cu Manon Lescaut, cu Paul et Virginie sau cu acea incAntitoare poveste de iubire a evului mediu, Le Roman de Tristan et Iseut”. Mo- mentul de gratie nu s-a mai repetat in, altfel, prodigioasa carieri a Scriitorului, devenit mare specialist in istoria religiilor: dar ce impor- tan{ mai poate avea faptul pentru romanul insusi? Inspirat din experienta indian’ (ca si “reportajul” intitulat Zndia, publicat in 1934, ca gi “jurnalul indian” Santier din 1935), Maitreyi este povestea emotionantei intalniri dintre Allan, un tandir englez sta- bilit la Calcutta, si Maitreyi, fiica protectorului s&u, inginerul Naren- dra Sen. Celelalte c&rti amintite (la care trebuie adaugate romanul Isabel si apele diavolului, nuvela fantastick Nopfi la Serampore si altele) au absorbit, parca, elementele strict autobiografice, amestecate in povestea de iubire, in aga fel incat, in Maitreyi fictiunea apare com- plet purificat& artistic. Naratorul este Allan insusi, pe care Sen il chea- mé in casa lui, cu scopul declarat de a-i inlesni viata intr-o Indie prea complicaté pentru un european, si cu intentia secret de a-l infia mai tarziu. Acest din urma detaliu, Allan nu-l va afla decat dupa un timp, cand va intelege si interesul principal al lui Sen pentru el. fn casa ingi- nerului, Allan o cunoaste pe Maitreyi. Se indrigosteste de ea; la ran- dul ci, Maitreyi il iubeste, rezistandu-i o vreme, din ratiuni religioase si mai ales neindraznind si strice planurile tatilui. Apropierea se face ee identificare, fntre fantastic (sau chiar fantezist) gi corintic. $4 precizez deci urmitoarea esenfiala diferenté: corinticul refuza strategiile verosimilititii gi ¢ orientat contra realismului doric Sau ionic; dimpotriva, fantasticul foloseste aceste strategii, si n-ar putea proceda altfel, cat vreme scopul unei astfel de literaturi e de a surprinde aparitia, in plin real, a unor “comportiri” inexplicabile logic. 466 treptat. Din jurnalul pe care-l tine, in aceast4 epoca, avis Tecon- jtui, dupa izgonirea din casa Sen, toate etapele dragostei lui. se jomentul cel mai semnificativ in evolutia acestei dragoste i afl jn capitolul al optulea al romanului, fi vedem pe cei doi Protagonisti in hibliotect unde catalogheaza cartile lui Sen. a care jeanecnel 7 sential’ i i i din biblioteca marc! | de esentiala in destinul lor ca si aceea y Lh Mole, din Le Rouge et le Noir, in care Mathilde aude fara a ‘mea pe Julien Sorel plingandu-se de plictiscala din palat si-gi schimb: ea despre el: ; a ; ope Maiteyi am intalnit-o a doua zi dupa amiazi, inainte de ceai, in pragul bibliotecii, asteptandu-mia. — Vino sa-ti art ce-am facut, ma chemd ea. _ ‘oa Adusese vreo cincizeci de volume pe o masi gi le ee cu coto: i inca iti 1 dupa altul. $n sus, in aga fel incat sa poata fi citite unul di ; (Teese incepi din capul Asta al mesei, iar eu de dincolo. S& aris <9 edem la ce volum ne intalnim, vrei? oo 7 7 Pirea foarte emotionat’, fi tremura buza si ma privea clipind des din pleoape, ca si cum s-ar fi silit si uite ceva, sa destrame 0 imagine in fata ochilor. : 7 x Pee asezat la scris cu o presimtire ciudata cd se va intampla ceva o nou, si m4 intrebam daca nu cumva astept dragostea Maitreyiei, dac& surpriza pe care o presim{eam nu era 0 eventuala impartasire, ° jumi- | are a ascunzigurilor sufletului ei. Dar m4 trezeam prea putin clatinat “ * . i 9 e de intémplarile acestea eventuale. Scriind, ma intrebam: o mai aie s Nu; mi se pirea c& o iubesc, numai atat. Intelesei pentru a suta oara ca wt a mi atrigea altceva in Maitreyi; irationalul ei, virginitatea ei pipe si, mai presus de toate, fascinul ei. Imi Jimurii perfect aceasta, Ci he vrajit, nu indragostit. $i, ciudat, intelegeam nu in ceasurile mele 4 luciditate — multe-pufine céte mai aveam — ci in clipele din Pragu experientelor decisive, in clipele reale, cand incepeam sé traiesc. Re: flectia nu mi-a relevat niciodatd nimic. th a Pusel ména pe un volum gi intlnii mana Maitreyiei. Tres&rii. i aj a intreba. —La ce volum ai ajuns? Ma intrel , [-l ariitai, Era acelagi la care ajunsese si ea, Tales of the unexpected de Wells. Rosi deodat& de bucuric, de incntare, nu stiu, dar imi spuse cu gias stins: = , : enn vizut ce «neasteptat» avem inaintea noastra? [...] 467M-am retras in odaia mea, ca si rispund scrisorilor, cu o nelinigte gi 0 nerabdare necunoscute pana atunci. Dar, pe cand scriam, am simtit deodat& nevoia de a vedea pe Maitreyi — si m-am dus. Ziua aceea are o mare insemnatate in povestirea de fata. Transcriy din jurnal. «Am gisit-o abatut’, aproape plangand. I-am spus ci am venit pentru ci m-a chemat, gi aceasta a surprins-o. Ne-am despirtit, apoi, pentru cinci minute, ca si sfargesc scrisoarea. Cand m-am intors, dormea pe canapeaua din fata mesii. Am desteptat-o. A tresirit; ochii ii erau miariti. Am inceput s-o privesc {inté; ea imi sorbea privirile, ochi in ochi, intrebandu-mi la ristimpuri, goptit: Ce? Apoi n-a mai fost in stare si vorbeascd, nici eu n-am mai putut s-o intreb; ci ne priveam fix, fermecati, stpaniti de acelagi fluid suprafiresc de dulce, incapabili si ne impotrivim, si ne scuturim de farmec degteptandu-ne, Mi-e greu s& descriu emotia. O fericire calmi si in acelagi timp vio- lentd, in fata cireia sufletul nu opunea nici un fel de rezisten{a; 0 bea- titudine a simturilor care depagea senzualitatea, ca si cum ar fi parti- cipat la o fericire cereasci, la o stare de har. La inceput, starea se sus- finea numai din priviri. Apoi am inceput si ne atingem miinile, fri a ne desp&rti totugi ochii. Strangeri barbare, mang@ieri de devot. (Nota: Cetisem recent despre dragostea misticd a lui Chaitanya, si de aceea exprimam experimentarile mele in termeni mistici.) [...] Am intrebat-o, inca o data, de ce nu putem fi noi doi uniti. S-a cutremurat. Ca s-o incerc, i-am cerut sd recite de doud ori acea mantra pe care a invatat-o Tagore ca s& se apere de primejdiile contra puritétii. Totusi, dup ce le-a repetat, farmecul stdruia. Cu aceasta i-am dovedit, cici credeam si eu, ca experienfa noastri nu-gi are ridicini sexuale, ci e dragoste, desi manifestaté in sincerit&i carnale. Am simtit si verificat aceast& minu- ne umand: contactul cu suprafirescul prin atingere, prin ochi, prin car- ne. Experienta a durat doua ceasuri, istovindu-ne. O puteam relua de cAte ori ne fixam privirile in ochii celuilalt.» Ea imi ceru sa lepad sandalele gi si-mi apropii piciorul de piciorul ei. Emofia celei dintai atingeri n-am s-o uit niciodati. M-a rizbunat pentru toate geloziile pe care le indurasem pind atunci. Am stiut ca Maitreyi mi se dii toati in acea abandonare a gleznei si a pulpei, asa cum nu se mai ddduse vreodati. Scena de pe teras’ 0 uitasem. Nimeni n-ar putea minti atat de dumnezeieste, ca s& pot fi pacilit de atingerea aceasta, imi spuneam. Mi-am ridicat fara voie piciorul sus pe pulpe, 468 “pant aproape de incheietura aceea a genunchiului, pe care 0 presim- eam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam bruni si vir- : indoiala nici i se atat de de- gink, caci fir indoiali nici un trup omenesc nu se inalfas: arte in carnea ei. in acele dowd ceasuri de imbritigare (erau net Ptceva miangaierile gleznelor si pulpelor noastre?) — pe i ai 7 Je schitase att de sumar, atat de sters, incat multa vreme dupa a 2 am intrebat daca mai trebuie s4 continui insemnarea etapelor noas a —am trait mai mult si am in{eles mai adane fiinja annie a jzbutisem in gase Juni de eforturi, de prietenie, de inceput 7 Bos 7 Niciodata n-am géiut mai precis ca atunci ci posed ceva, cA posed al solut.” Ceea ce se remarca de indat& in acest pasaj (si se va dovedi valabil pentru intreg romanul) este ci Allan are o dubla perspectiva asupra 3. evenimentelor: contemporana gi ulterioara. in epoca iubirii pentru Maitreyi, el tine un jurnal intim pe care il completeaza si spent mai tarziu, c4nd istoria acestei iubiri s-a consumat; cAnd scrie aie jntamplirile fiec&rei zile, nu stie cum se va sfargi total, her c na scrie jurnajul, sub forma unui roman, cunoaste acest sfarsit. nnieren dublei perspective este vizibil din primele fraze ale einen ai sovait atata in fata acestui caiet pentru ci n-am izbutit sa aflu inc fi precisa cind am intlnit-o pe Maitreyi. in insemniatile mele din a een n-am gisit nimic”. Situatie oarecum noua in Taport cu aceea din lela sau Joana, unde “jurnalul’” era unul si acelasi ou ‘romanul i per- spectiva riménea una singurd; si ea ridica ° delicats problema je teo- rie. Am putea oare afirma, in termenii lui Booth din Retorica a juj, ci Allan este att naratorul dramatizat al cartii, cal $i autorul ei implicat? Teoreticianul american deosebeste, in legatura cu orice ro- man, un autor propriu-zis (persoana reali al carei nume sa ; pe coperti), un autor implicat (cel care scrie: $i care, sim de la ots . mu este unul gi acelasi cu cel care traieste), un narator sau mai a ( ) care povesteste) si unul sau mai multi eror (protagonisti ai icgioni. Despre narator, Booth ne spune ca poate fi dramatizat sau nu: cu 7 cuvinte, identificabil ca persoana sau impersonal. Am discutat le CAteva ori in acest eseu despre conditia naratorului. Mai greu accesibil (vreau s& spun: vizibil cu ochiul liber) este cazul autorului implicat, pe ‘care n-am simtit nevoia s4-] iau in considerare pand acum. El janealter- i i i i aa i virtual al autorului Propriu-zis. In definitia lui Booth: a " ae . reguli, unele stilistice, in care putem recunoaste _ real. “Chiar si in romanul in care ista et nu existé narator dr: =¢§ * : * iat ane a ra pene imaginea implicita a unui autor care - calitate de regizor, papugar sau D indi rafindu-gi in liniste unghiile.” ct erteut arma ghiile.” Dar, pe cat stiu, criti i vorbeste nicdieri de posibilit : toro Tinta, ah itatea ca acest alter-e; i torul implicat, s4 fie o i ees coe . persoana in adevaratul 4 a Aan cat, si 0 pi inteles al cuvantului 7 fe a ee pe png rolul de erou gi de narator, Allan si-] a ela de autor al romanului. fn Joana sit ‘ ; ainda . a $i in celelalt i Holban situatia i a ‘ revte-ednesilan gra, intrucdtva, aseminatoare, Di 7 t . re. Diferenta const3 j a 7 a perspectiva naratorului nu era clar separebil de cea a H implicat, c&ci jurnalul si romanul s i a ful § se suprapuneau. In Maj- fei unde romanul e mereu diferit de jurnal, trebuie si luim in con. ‘are existenta, in pielea personajului i . sider: + jului Allan, a doi itori di tinc{i: unul aflat Ja nivelul i i Cn oe barolle cine imediat al evenimentelo Q nul af i a rT (pe care le con- nein in jurnal) si altul situat la o oarecare distant de ele (si care a loneazit in roman). Cum sa-l numim pe al doilea? Autor im- dea ut jatizat? Sau s introducem in schema lui Booth 0 a cincea a a eat sa-l cuprindem pe cel care, in interiorul fictiunii, se ym hear drept autorul ei, desi nu se confunda cu naratort!]? , cea xist mai multe feluri de distante, cum ar spune Booth, intre Vo: unuia gi vocea altuia. Voi releva (fnai i . ¢ a 7 inainte de a ne into: pitolul din care am reprodus fi ‘onte co ragmentul) un scurt pasaj. i i oe pasaj, foarte con- eae in care Allan se plinge anu gdsi in jurnalul sau urma unui en oan ce s-a dovedit mai tarziu capital: “Totusi n-am scris Jurnalul meu, gi astazi, cAnd caut in acele cai i cate silted oat eres , can acele caiete orice urma ‘ pe Maitreyi, nu gisesc nimic. E ci a n ; : . E ciudat cat de minnie ive si pievad evenimentele esentiale, si ghicesc oamenii care se nen a firul vietii mele”. Cea mai evidenti distant lemporala: una din voci s-a facut auziti i p auzita (sau, mai bi pentru cazul de fata, ar fi trebuit si i i nile P M > sd se facd auzita) atunci, i ini! jurmalului; cealalti se face auzita a ) meted De um 5 ld acum, cand comenteazii j " ; jurnalul. De acl se nes o distan{4 pe care am putea-o numi moral: tre vocea ‘primé o trdire si vocea care judeci a trai “ ‘prima o trair c j aceasta trdire. Aprecierea in- Hn a $i o data cu calitatea, diferd cantitatea informatie se dovedeste, in unele privi i 1 ot Privinte, sumar, sau chiar mut: abia atizat st& in nt, cu- can nu "yescrierea reda glasul. jn al patrulea rand, existi o diferenti de expre- F sivitate. Ceasurile de fmbratisare, evocate in scena din capitolul opt, r par, la lectura jumalului, “schitate atat de sumar, atat de sters”. Re- E gcrierea e menita tocmai sd regiiseascd atmosfera vie a momentului, ceea ce ne avertizeaz4 asupra unui sens oarecum nou al ideii de au- tenticitate: consemnarea imediaté, fideld, nu mai garanteazi adevarul trairii; abia regandit4, prelucratd, triirea isi recap&t4 prospetimea. De- osebirea de conceptia lui Camil Petrescu si Anton Holban apare in acest punct frapanta. Romanul ionic nu se mai increde, la Mircea Eliade, in jurnalul intim, si-a pierdut inocenta si redevine interesat de o perspectiva mai jndep&rtati asupra evenimentelor. Abia aceasta in- gaduie naratorului si vadi limpede: reluand mental filmul evenimen- telor si fixandu-si atentia acolo unde doreste, Tehnica o putem com- para cu a replay-ului din televiziune sau a stop-cadrului din cinema- tograf. Fara jocul dublei perspective, n-ar fi fost practicabili. Nu e, de altfel, intrebuintat& inainte in romanul ionic, si nici romanul doric n-o cunoaste (exceptiile sunt neglijabile), desi din motive inverse: fntaiul, cAti vreme nu are solutia corect&rii perspectivei imediate, traite, prin- tr-una ulterioar’; al doilea, cati vreme nu stie sd interiorizeze, fie gi partial, viziunea autorului omniscient. {n aceste conditii, trebuie si observim c& dublarea naratorului de catre un autor implicat nu e acci- dental. Rolul celui din urma va consta in a corecta pe ce] dintai. $i, dac& safietatea de fictiune era, in Adela, un refuz implicit de a “pre- lucra” viata, ¢ de notat c& romanul ionic a strabatut un drum destul de lung pana la a incepe, in Maitreyi, s& se indoiasca de efectele magice ale naturaletii jumnalului: si cé acest drum — care traverseaza indecizia lui Holban intre scriere gi rescriere, ca pe 0 provincie intermediara — nue de aflat pe vreo hart a istoriei romanului, ci doar pe aceea a me- tamorfozei lui interioare: Adela, Joana gi Maitreyi se tiparesc in ace- Jasi timp. Lt Este evident, pe de alt& parte, cd dublarea perspectivei traite (a “jurnalului”) de aceea prelucrata (a “romanului”) conduce la o recon- siderare a insesi structurii romanesti. Rolul autorului implicat const in definitiv intr-o luminare diferit’, mai buna, a faptelor pe care nara- torul jurnalului le-a consemnat cum s-a priceput: luminare care-i per- mite s4 reintroducd in aceste fapte o ierarhie de semnificatie. Intal- nirea din biblioteci fi apare la sfarsit lui Allan ca un eveniment care i-a : » ATischimbat destinul; desi ecoul ei imediat in jurnalul epocit se dovedeste minim. Semnificatia e de obicei posterioari tr irii: trAitd, intalnirea a fost emotionanta, dar numai contemplata din perspectiva tarzie a intre- gii povesti de iubire ea si-a revelat caracterul de situatie-cheie. Evolu- fia romanului ionic ne-a ardtat pnd acum efortul scriitorilor de a re- nunf{a.atat la determinarea evenimentului de constiin{a printr-unul ex- terior, cat gi la privilegierea unor evenimente de constiin{é in detri- mentul altora; si iatd c4, abia instaurat4; domnia nemotivatului sia de- rizoriului e din nou amenintat’. Romanul ca gen nu poate iesi, de altfel, din aceast& dialecticd: ar fi si devina, la un capat al procesului, entropic, iar la celalalt, un fel de univers concentrationar, ‘in care ce] mai neinsemnat element si fie strict determinat. Maitreyi are din nou structura dramatic’ a Pidurii spanzuratilor. Cateva din evenimentele cheie pot fi lésne identificate in aceasti structura. Primele trei capitole constituie o introducere: actiunea pro- riu-zis’ se declanseaz o dati cu mutarea lui Allan in casa lui Sen. tamplarile anterioare n-au fost consemnate in jurnal; cici abia dupa mutare Allan se decide s& {ind jurnal. Mutarea in casa Sen este un prim eveniment capital si care parc’ deschide tandrului ochii asupra propriei vieli, ce i se va parea de aici inainte indeajuns de bogati si de. interesanti ca sd merite a fi asternuti pe bartie. Aceasta ar fi istoria jurnalului intim din Maitreyi. Cealalt& istorie, a romanului rezultat din transcrierea gi completarea acestui jurnal, se leaga de un eveniment mult ulterior: pericolul iminent ca relatia lui Allan cu Maitreyi si devina publici. “Numai la o siptimana dupa ziua de nagtere a Mai- treyiei s-a intamplat faptul pentru care am inceput eu a scrie acest ca- iet”: faptul ca atare este o plimbare cu masina, in care Chabu, sora mai mica a Maitreyici, se arati deodat4 in cunostin{i de adevaratele rapor- turi dintre aceasta din urmi si Allan gi amenin{a sa le divulge familiei. Suntem Ia mijlocul capitolului XII. Nu mai e nevoie de alte exemple pentru a dovedi structura dramatic’ a romanului. $i daca tot efortul lui Camil Petrescu si Holban fusese de a pulveriza acest tip de structura — reducand romanul Ja forma puri a unui jurnal inconstient de articu- latiile sale — efortul lui Mircea Eliade este unul contrar, de a marca puternic aceste articulatii. Proceddnd astfel, romancierul pare si facd un pas inapoi spre ordinea de semnificatie din romanele dorice, in care omniscien{a gi ulterioritatea perspectivei trasau vielii personajelor 472 a ei definitivi, preficind-o in destin, si umpland in modul acesta are lor cele mai anodine de sensuri majore. ee i a he sal si precizim ci pasul inapoi nue totusi, in we ; en phalioirignl de pas: caci perspectiva naratorului bears lui le cual d aceea a unui autor implicat omniscient, cl “ * a oe sata al All ‘tie ma. vault decd ws cn ie el i totul. {si poate, de exemply, crit d asap ecm nt se ii i nu-mi : 7 eae se ete 0 seuiabare atat de apropiali a Lead ee oca han gaLaniert persona} in neelash timp, rimane el insusi i inci icipa, acum, ca ¥ prizonier al propriei vieti gi la fel de neputincios a 0 anticipa, si cand iubea pe Maitreyi. (“Mai trziu, si chiar in ta oad i a i ~ Andit asupra destinului meu de scris aceasti povestire, m-am gi aes aaeaode ici ii edea niciodat& nimic di ici niciodata viitorul, de a nu previ ) de a de fiecare zi...”) Aceasta limitare face ca finalul aioe uenee sibs caracter deschis. Dupa ce a fost alungat de i si dup: ce pa wy i jubirea lui nefericitd triind singur, , cercat si se vindece de iu i SE in in Himalaia, Allan se inapoiazi la Ca! 5 afl ci intr-un bungalow din Himalaia, He akties itreyi rei scrisori nu le citise) e pe cale sa-gi pi ; Maitreyi (ale crei scrisori nu ) A ae aad € i va te, voind probabil si fie, ; c& s-a dat unui vanzator de fructe, inc probabil oi avestea, be i i sd-gi 4 reintlni iubitul; insd toate 7 onita de Sen gi si-si poat r at 7 windeste Allan, nu sunt decat simple presupuneri: Sunt oe ve cand ma gandesc. $i nu pot face nimic. S4 telegrafiez. hi a aan Maitreyiei? Simt cA a facut-o asta pentru mine. Daca ag fi ci teas tile aduse de Khokha... Poate planuise ea ceva. Sunt foarte e acum, foarte turbure. Si vreau totusi s4 scriu aici, im a Si oan ae ‘A a agostei mele? De ce sa cred? De unt 2A fi decAt o pacilealé a dragos | sic Saati aeebie i hii Maitreyiei.” Naratorul ionic are e nevoie vrea sA privesc ochii Mai i A oodid i i ii le ca si scape de in 3 4 priveascd in ochii personajelor sa! cap. t : chi Maitreyiei n-ar fi avut ins ce argument sd adauge la inebran “abi itudini i tor doric. ’ Jabilele certitudini ale unui narator dori a : i " Si ne intoarcem la scena din biblioteca si s-o Cea a 7 aminunt Voi incepe prin a atrage atentia asupra _ constal a Jimi i ie pe care Maitreyi 0 ©. Allan. Uimit de extraordinara seductie p' am ya asupra lui, tandrul gi-o explicd nu ca pe o indrigostire banala, ci ca pe 0 vraja. Despre opozitia aceasta va fi vorba mai incolo: deocamdat& si refinem ca Allan e incredintat cA nu in ceasurile lui de luciditate, cand apele sufletului s-au calmat, a inteles cu adevarat in ce consti forta magica a Maitreyiei, ci chiar “in clipele din pragul experientelor de- cisive, in clipele rea/e, cnd incepeam si trdiesc”. Si conchide: “Re- flectia nu mi-a relevat niciodati nimic.” Marturisirea aceasta a nara- torului poate fi pusa, sigur, si pe seama unui impuls de moment. Dar daca fi acordam sansa de a fi mai mult decat atat, vom fi silifi si con- statém c4 ea vine in contrazicere cu alte marturisiri in care, cum am vazut, autenticitatea nu mai este legat& de triirea imediatl, oarbi si inconstientd, ci de reflectia ulterioari asupra ei; idee care, cum ne-am dat seama, a condus pe Mircea Eliade la tehnica dublei perspective si a rescrierii jumalului, Ceea ce respinge Allan aici este in definitiv dreptul analizei psihologice (care e 0 forma a reflectiei) de a se pro- nunfa asupra vietii sufletesti. Analiza, acest instrument utilizat de toti romancierii nostri de seami, de la Hortensia Papadat-Bengescu la Hol- ban, se gaseste, iat, pus’ in chestiune. Analiza are insi totdeauna do- ua laturi: una care exprimi dorinta naratorului de a privi constiinta personajelor ca pe ceva fundamental rational, chiar dacd adesea im- previzibil si insolit: nu analizim decat analizabilul; si o alta, decur- gand uneori de aici, care face din analizd un instrument lucid si oa- recum distant. Am remarcat gi inainte c& discursul analitic este vorbire despre suflet, in deosebire de monologul interior, care este vorbirea insdsi a sufletului. Mi se pare neindoielnic c& aceast% a doua laturi a analizei nu are cum si fie respins4 de naratorul din Maitreyi si argu- mente exist in toate paginile anterioare: in contrast semnificativ cu alte romane ale sale, Mircea Eliade nu numai cd nu urmareste in Mar- freyi sa restituie continutul constiintei in realitatea Jui imediata, dar se indoieste chiar de valabilitatea perspectivei prea apropiate, dubland-o de una distanta in timp. Cealalt& latura poate fi, in schimb, vizat& critic de mérturisirea lui Allan; intelegerea psihologica, pare si gandeasci el, e un fenomen inrudit cu revelatja, fiindc& sufletul uman e irational. De ce natura sunt in definitiv acele trairi reale, care produc ilumi- narea, si la care se refera Allan? Eroul nostru e pe jum&tate convins ci doar “i se pare” a o iubi pe Maitreyi, fiind atras la ea de “altceva’ si anume de irationalul de care farmecul ei feciorelnic este impregnat. Se 474 Lo simte vrdjit, mai curand decAt indragostit. E destul de lucid, ca ol analizeze corect, ceea ce-] apropie de Emil Codrescu sau de San " dar aceasta cunoastere de sine nu se mai dovedeste bean antidot la fel le eficient contra ravagiilor sentimentului, cum se intampla Ta aceie doi. ~ Mai mult: luciditatea reprezenta pentru eron lui Ibraileanu si Ho! ane piedici de netrecut in calea iubirii; nici unul nu era destul de orl pentru a jubi cu adevrat; drumul spre pasiune le era definitiv inchis de cazuisticé. Cu Allan, educat intr-un spirit la fel de lipsit de iluzii, se petrece un lucru complet diferit: e] se lasa tarat de sentimentul SAU y. pentru Maitreyi. Nu fari a incerca sa reziste. Dar vointa tui Allan nu ascult’ de glasul ratiunii; si nici sentimentul lui. Emil Codrescu Pro voca erotic pe Adela pani fi anihila orice impotrivire; apoio al i . dona, nedandu-i satisfactia posesiei. $i nu exist erou mai penetrabil la sfaturile mintii dect eroul Jui Holban, gata a le sacrifica cel mai viu sentiment. Putem spune despre Sandu orice, mai putin cd e un pa- sionat, Pasionatul e,un somnambul erotic, care, trezit brusc, se pribu- geste de pe acoperigurile pe care la ureat sentimental lui. Sandu si Codrescu sunt oameni in permanent treji $i mult prea patrunsi de sen- timentul ridicolului. jn definitiv, nu luciditatea e de vind cd nu se lasa purtati de pasiune; lucrurile stau probabil exact invers: absenja capa-., cit&tii pasionale este aceea care permite Juciditatii si devinad un cena absolut. Cand pasiunea existi, nici o cenzura nu o poate Gontro a. ‘Allan, ciruia spiritul critic nu-i lipseste, este, el, un pasionat. preaj- ma Maitreyici, cind se intalnesc in biblioteca, e cuprins de o presim- - fire ciudata, ca si cum un eveniment important ar fi pe cale sd se pro- duc’ in viata lui. Privirile lor intalnindu-se, se simte strabatut de un “fluid suprafiresc de dulce”, care-] face incapabil de impotrivire: far- mecul erotic e ca o otrava fara antidot. In locul anxietatii continui pe care o simt vanitogii eroi holbanieni cand se afla alaturi de iubitele lor ~anxietatea fiind o forma a distantei, a neputintei indragostitilor de a face corp comun — avem aici o stare de “fericire calma si in on timp violent&”, E definitia pasiunii: care potoleste toate a le cu exceptia celei a simturilor insesi; gi care € 0 implinire ce nu lasa nici un spatiu gol in suflet. Senzualitatea nue totul. La Holban, coa mai aprinsd senzualitate era frustranta, caci era micinatd de angoase; aici : ea conduce la beatitudine. Implicand sexualitatea, dragostea dintre Ay Allan si Maitreyi este deopotriva de esenti mistic&: fizic& gi metafi- 4715 .a Dar orice pasiune este in definitiv mistic’, in masura in cq sien extaze aseminiitoare cu fericirea paradisiaca si di eroilor im 7 hed participa la un mister cosmic. Mircea Eliade a insistat in oueva randuri, pe suprasexualitatea care ar caracteriza dragostea indi. , in care omul are constiinta ci ici i 7 n participa la marele tot iar egoc at . Mentett al oe este invins de nevoia daruirii. Notiunea de iubire este mai cn m 7 a pentru Maitreyi sau pentru sora ei Chabu decat pentru 7 a an nu intelege de la inceput c& fetele au, fiecare, copacul lor, ira sib tt aoa sau cd Maitreyi a putut pastra o suvité din al lui Tagore, care-i fusese guru, adica i Propale nit, eine ; guru, adicé mentor spiritual, " peanul lucid, egocentric si suy ji Trept u ucid, iperficial descopera e| a puterea gi farmecul iubirii mistice, de care se credea la ane rin 5 . . say . sl pr a ata lui Tafionalistd. Gelozia sau neintelegerea se sterg si ele Mane ttulo si ardi doar flacira pasiunii. Intalnirea cu . > jotecd, este cea dintai in care eroul i a , in b ¢ roul se simte aruncat, eo fort mai presus de el, dincolo de meterezele castelului siu temei nic pazit, intr-o mare pasiune. _ supa 7 e nea sau Dania: e pasionala, nu capricioasa. in capul locului iubirii un sens de contopi . d > topire deplind cu lu- Ghinduatg e la aoa pura particulara a sentimentului in concep. i si orientala. Insi nu doar exotis iului 1 5 ismul mediului, cum s- ol - a : aa observa ma demult, dar si pitorescul moral lipseste din Maitreyi. Sau ese so Opozitia India ~ Europa din romanul lui Mircea Eliade iret ot ree usd la dimensiunile ei reale. Allan este, de altfel, un om 7 a in gandirea indian gi surprizele pe care le mai pear sunt k = le atat de continutul unor practici locale, cat de forma lor. Cand. mange a sa inventeze pentru mica Chabu o poveste cu pon itori, igi di usor seama c& incredi itei ; b intarea fetitei ci fofy ii vorbesc (cei reali, ca si cei di ae panto ; > lin basme) este o reminiscent (cei re nta de pante- ism. a i a Sere 7 jumal: Revelatia a fost Chabu, un suflet antes, Nu eee leosebire dintre sentimentele ei si ale obiectelor; de pilda, di ined pom pentru ca ea manancé turte, desi stie cd pomu/ nu poate . Foarte interesant”. lar mai tarziu, asculta arturisi Maru ictttnatcons , ascultand o marturisire a piace indragostita de un pom, face constatarea urmitoare: “Mi dus a le ce spunea Maitreyi. Ma dureau cu atat mai mult cu cat 0 it yaa. s4 iubeasca totul cu aceeagi pasiune, in timp ce eu iam si iubeasc4 vesnic numai ine”. Aici nu pe mine”. Aici nu i 7 " ] e perplexitate ° tin fata unei mentalitati diferite, cAt dificultatea de a gi-o insusi. (Una e .a intelege cu mintea, alta a participa cu sufletul.) Ins, si e un lucru firma c& Allan fuge de revelatiile acestui suflet “esential, nu se poate a’ complex si misterios; din contra, incearci s& se apropie de ele. Iubirea } pentru Maitreyi opereaza tn el un miracol. Dupa forta magica, prin care orbeste rafiunea, aceasta © a doua trisiiturd a pasiunii: pasiunea *converteste. » Nici unul din eroii lui Holban nu e cu adevarat schimbat de iubire. * Educarea partenerei (operatie cu care Sandu se lauda) este mai mult o pregatire a ei pentru jubire decAt un rezultat al acesteia. Si reflect, mai ales in O moarte care nu dovedeste nimic, un misoginism latent: jdeea ar fi c& nu oricine stie s& iubeasc’ gi ci, de obicei, unul din par- teneri trebuie si fie adus la nivelul celuilalt. La Camil Petrescu, eli- tisrnul erotic era innascut, la Holban el pare educabil cultural. fn Mai- treyi, in schimb, iubirea are puterea de a converti si de a initia. lar jnitiatul este aici barbatul. Pana Ja un punct, aceasta e 0 situatie inver- s& decat in viitorul roman Sarpele, unde misteriosul Andronic o ini- tiazi pe Dorina in iubire ca intr-un fel de religie naturald. Actiunea acestui roman nu se va mai petrece in India, ci undeva in apropierea Bucurestiului. Mircea Eliade retine din hinduism gi brahmanism cAte- va elemente, firi a-si construi vreun roman pe un fond oriental pro- priu-zis. Comentatorii au exagerat chiar si in Maitreyi fondul sufletesc local, insolit, cand, de fapt, romanul infatiseaz4 o pasiune ale crei conditii sunt universale. Convertirea, la capatul initierii, e, de altfel, o trisituri cunoscuti psibhologilor jubirii pasionale. Ea apare cu multi limpezime in roman. Orice convertire consta intr-o intrare treptata irile subite sunt rare. Revelatia $ntr-un rol strain. in dragoste, conve! sufletului Maitreyiei (incd 0 dat&: nu de sufletul indian e vorba, ci dese acela al unei fete extraordinar de dotate pentru dragoste) patrunde treptat in constiinta lui Allan, otravind-o cu dulceata ei $1 subjugand-o. Allan stie ca e vrajit: si se lasi prada vrajii. Face prea putin ca s-o spulbere. Mai mult: accept primejdiosul joc, Ja capatul c&ruia nu mai exist, pentru jucdtor, intoarcere. Nofiunea aceasta de joc trebuie examinati cu atentie. Nu exista nimic la fata lui Narendra Sen din cochetaria capricioasd a Daniei, desi amfndoua se joaca. Jocurile Daniei sunt expresia capriciilor eis ap ale Maitreyici, expresia uneia din cele mai serioase intelegeri a iubirii 417din cate am intalnit in romanul romanesc. Jocul nu exclude seriosul, Mircea Eliade insugi amintegte intr-un loc de o legend’ medievaly repovestita de Anatole France: despre un miscarici care s-a cilugarit gi care nu-gi poate cu adevirat araita adoratia faté de Fecioara Maria decat punandu-si in valoare intreg registrul vechii sale arte. Observatia c4 pasionala Maitreyi se joaci, Allan o face destul de timpuriu, dup’ ce abia se cunoscusera. Nu atribuie de la inceput jocului ci sensul exact, dar intuieste in el altceva decat superficial’ cochetrie. (E cazul s4 lamurim, in parantezi, ci multe din perplexitatile Iui Allan, puse de criticd pe seama ignordrii spiritului indian gi deci folosite ca argument in favoarea exotismului moral al personajului feminin, se datoresc ignor&rii unor circumstante precise. Allan crede, de exemplu, ci Mai- treyi nu e constienta de patima ei si cd ii rezisté din naivitate. Inst Maitreyi stie ci Narendra Sen l-a adus pe Allan in casi nu spre a gi-1 face ginere, cum isi imagineazi uneori tandrul, ci spre a-l infia si a profita apoi de rudenie ca s4-si ducd intreaga familie in Anglia. Allan e mirat de ugurinta cu care Sen il introduce in secretele casei lui gi de lipsa de ortodoxie a acestui brahman din inalta societate, Se gribeste s& profite, dar se loveste de rezistenta Maitreyiei, care, pe de o parte, se araté extrem de accesibila, iar pe de alta, inexpugnabila.) Cand, jnainte de marea sceni pe care 0 analizez, se intampla ca mainile sau picioarele lor sa se ating, Allan se tulbura si o credea pe Maitreyi la fel de tulburati. in marginea paginei de jurmal unde consemnase pu- ternica emotie, Allan va nota mai tarziu: “Inexact: Maitreyi era cAsti- gata numai de joc, de voluptatea amigirii, nu de ispiti. Nici nu-si inchipuia pe atunci ceea ce poate insemna pasiunea.” Acesta e primul stadiu al relatiei lor. Stadiul urmitor este singurul pe care naratorul nu-l descrie in termenii jocului: zipaceala erotica a fetei suspend pro- vizoriu jocul. Dar, dupa aceea, jocul e regasit spontan gi inci in mo- mentele cele mai fnalte ale iubirii. “Se regdsise pe sine in imbratisarea noastra, regasise jocul, si-1 implinea, daruindu-mi-se toat&, fari nici o restrictie, fard nici o teama.” : Jocurile Maitreyiei sunt jocurile pasiunii. M4 voi intoarce pentru ultima dat& la scena pe care am citat-o la inceputul acestor conside- ratii. Observaém ca fata ii propune intai lui Allan o distractie aparent neangajata: jocul cu cirtile. AmAndoi urmeaza sa transcric titlurile pe fige, pornind din parti opuse ale mesei, pe care se gisesc agezate la A478 rand cAteva zeci de volume: va fi interesant si vada la ce carte se vor gntalni. Aceasta este Tales of the unexpected de Wells. Maitreyi € im- presionata de ideea de surpriza din titlu gi se rogeste toatd. intr-un joc, surpriza este esentiald si trebuie cultivata. Se remarca Ja Maitreyi cA ea crede in hazardul jocului. In vreme ce Dania lua iubirea in joc, Mai- treyi interpreteaza, cu toata convingerea, hazardul jocului ca pe un semn fast in iubirea ei. Se retrage in camera ei (dupa un acces de Jacrimi, din timpul mesei, pe care |-am eliminat din pasajul teprodus, dar care e 0 consecint& a jocului din biblioteca), foarte tulburaté sine- linigtit{. Scena care urmeaza nu e nici ea straind de ideea jocului. E gntai intre Maitreyi si Allan acel joc al privirilor care stabileste lega- tura. Tinerii par si cada intr-un fel de trans4. Atat cat se Privesc, nu se pot sustrage farmecului erotic. Vine la rand, jocu/ mdinilor, de o sen- zualitate mai pronuntata, Ceea ce izbeste in el este un caracter aproape _ ceremonial. Eroii sivargesc, numai pe juméatate constien{i, un ritual erotic si deopotriva mistic. “Strangeri barbare, mangaieri de devot”: carnalul nu exclude sacrul. Ca orice joc, gi acesta igi are regulile hu. Allan nu profit’ vulgar de orbirea fetei gi a huis ii permite Maitreyiei sa se apere cu patima rostindu-gi rugdciunea invafata de la T ‘agore. Jocul se identifica la un punct cu o experienfa de un fel deosebit. Ne regdsim in prezenta unui termen pierdut (tactic pierdut) pe drumul demons- tratiei noastre. Trdirea, cand e real, decisiva, are infatigarea unei ex- periente esentiale. Ca s& convingd pe Maitreyi oa e vorba, intre ei, de dragoste si nu doar de 0 josnica atractic sexuali, Allan mare alti cale decit s-o lase si se patrunda definitiv de pasiunea éi: aceasta este experienta, jn conceptia lui Mircea Eliade, gi ca logodeste carnalul cu spiritualul si profanul cu sacrul. E 0 logodna mistica. Jocul piciorului € treapta cea mai de sus a acestei experiente si el semnificd abandonul total si posesiunea absoluté. Douad nuante trebuie distinse aici. in primul rand, avansarea jocului, in atingerea tot mai intima a picioa- relor, nue descris& in termeni de adancime, de coborare in fiinta de came a fetei, ci in termeni de indltare (“caci Mira indoiald nici un trup omenesc nu se inalfase atat de departe in carnea ei”). Pasiunea a varata inalé pe om. in al doilea rand, jocul pasional e o forma de contact cu absolutul, da convingerea posedarii in chip absolut. Cere- monialul pasiunii este, in aceasta privintd, creator de iluzie perfect. Pang certitudinea c& posesiunea absoluta e posibild in iubire, nu en 4: | pasiune. Aceasta e o alta trasitura a iubirii pasionale. Nici o clipa eroul lui Holban nu era capabil de o astfel de iluzie. Nu credea in rituri: radea chiar gi de acele, putine, ceremonialuri, de care nu se dis- penseaz& nici cea mai banala dragoste. Era un spirit critic: iar ritul e 0 manifestare a credintei, nu a inteligentei. Maitreyi, ea, este incredin- fata de miracolul intalnirii ochilor, mainilor sau picioarelor, aga cum este de existenta unui suflet demn de iubire in copacul ei favorit. fnsa aceasta e singura cale prin care iubirea devine pasiune: iluzionandu-se c&-si posed& obiectul in mod absolut. Sandu era obsedat de a nu po- seda pe de-a-ntregul pe Ioana, al carei corp se dovedea la fel de inse- sizabil ca si sufletul ei. Senzualitate frustrat4, amor cordis frustrata. in Maitreyi, iubirea se dovedeste o experient4 completa. Ea are pana aici toate atributele pasiunii: taragte in vartejul ei fara putinté de impotri- vire pe naiva Maitreyi ca si pe lucidul Allan; initiaza intr-o ordine proprie de lucruri, cu alte cuvinte converteste; creeaza, prin ritualul ei solemn, iluzia ob{inerii absolutului. Dar, ca teza sa fie verificata deplin, mai lipseste in demonstratia noastra un element: caracterul nefast al pasiunii. Acest caracter exist in Maitreyi. La Maitreyi si Chabu, n-a scapat nimanui. La Allan, a parut discutabil. E de ajuns s& recapitulim principalele imprejurari ca sa ne convingem ca Allan insusi se supune pana la capat exigentelor pasiunii. Pasiunea distruge intai pe Chabu: actioneaza deci in intreg cAmpul iubirii si nu se limiteaza la cei care, prin jocul lor, au declangat fortele irationalului. Chabu nu e numai prima ei victima, dar este si una absolut nevinovati. fl iubeste pe Allan, fari sd-si dea macar sea- ma, si, fragilul ei suflet neputdnd suporta tensiunea, explodeaza. Co- pila se imbolnaveste de un fel de dementia, cu perioade de prostratie si cu altele de violenta, si moare inainte de a-si reveni. Rolul ei in con- flict e important. Contaminata inconstient de pasiunea care incdrcase de electricitate aerul casei Sen, ste, desi probabil nu intelege, ce se petrece intre sora ei si Allan — prin acel instinct al copilujui care nu mai este copil, cu toate ci n-a devenit inca adult; fi impinge cu inge- nuitate pe unul in brafele altuia; apoi, cu aceeagi ingenuitate, ti denun- {4 doamnei Sen. Chabu e geloasa inconstienta de gelozia ei, aga cum € indragostita fara si aib& constiin{a limpede a iubirii. Cea mai insem- nat& victima a pasiunii din romanul lui Mircea Eliade este, neindoios, Maitreyi. Ea se consuméa in focul pasiunii pana la capat, Despartita cu 480 - ga de Allan, “innebuneste”, ca si Chabu. Allan afla urmarea de Ja un cunoscut comun: “Maitreyi tip’ intruna: «De ce nu m4 dati la caini? De ce nu mi aruncati in strad’i?!». Eu cred cia innebunit.” Pompiliu Constantinescu (pe care |-am mai citat, cAci articolul lui din 1933 a rimas pana azi cel mai substantial din cate s-au consacrat romanului) a stabilit, intre solutia Maitreyiei gi aceea a lui Allan, o opozitie, care imi aminteste de finalul romanului The American al lui Henry James, unde un cuplu e impiedicat in mod asemanator sa fie fericit, si unde Claire de Cintré se cAlugareste iar Newman se vindeca in timp, reluandu-si treptat viata de mai jnainte. Am spus deja c&4 solutia lui Allan e numai superficial alta decat a Maitreyiei. Pompiliu Constantinescu e ins’ de parere c& “Allan refuza sé intre in magia unei pasiuni devastatoare”, din cauza “individualismului lui de european egoist”. Si adauga: “Sunt semnificative episoadele finale ale roma- nului d-lui Eliade pentru aceast’ psihologie de alb gi pentru terapeu- tica moral pe care gi-o impune Allan, asemenea olimpicului Goethe, care-gi alina dementa romantica prin expurgarea eului de pasiune”. Terapeutica intra in actiune cand Allan e deja bolnav si cand pasiunea l-a cuprins sub aripa ei neagra. Pompiliu Constantinescu nu-l crede gnsi bolnav: “Allan are 0 conceptie europeani, laicd, orgolioasd a pa- catului: sinuciderea personalitatii prin pasiune. Metafizica lui este 0 experient’ care fi refuzi absolutul, sub aspectul indic al topirii defini- tive, in neantul pasiunii, a individului. Ratiunea europeana fi ingaduie numai imbogiitirea eului, care ‘din experienta umand face material de reflexie si prilej de contemplatie poetic’.” incheiere, indiscutabil, dis- cutabili! G. Cilinescu nu credea altceva, desi se exprima mai putin nuan{at si in general defavorabil despre acel “egotism pretins filoso- fic” al lui Allan, personaj pe care i! socotea “odios”, ca pe orice “ex- perimentator lucid hot&rat sé nu fie furat de lirisme”. (in paranteza fie zis, G. Cilinescu merge mai departe, decat toti contemporanii sai in . gublinierea caracterului exotic al temei din Maitreyi, care ar fi fiind primul nostru roman exotic adevarat, tema raportatd la aceea din Alala de Chateaubriand sau din Azgadé gi altele de Pierre Lotti: “idila dintre doua fiinte de rase deosebite”, sau “studierea candoarei erotice, as- cunse in complexitatea unei civilizatii inedite”. Pe Maitreyi o numeste “animal asiatic cu o-alté intelegere despre vial” etc. Tezd complet falsi!) Oricat de rezonabil s-ar dovedi Allan in comparatie cu Mai- . 481treyi, el face pand Ja urmd experien{a pasiunii: cunoaste, prin fata lui Sen, absolutul iubirii. O mirturiseste, el insusi, indirect, in finalul sce- nei inceputa in biblioteca. Deosebirea de Sandu gi de ceilalti indra- gostiti din romanul nostru de la 1930 apare in acest punct cu limpe- - zime: dintre tofi, singurul avand sentimentul de a fi posedat absolutul iubirii el este. Nu e adevarat ci experienta lui ramane pur contem- plativa si abstract reflexiva: dovada cea mai bund o constituie conver- tirea la o lege a iubirii pana atunci necunoscuta spiritului sau lucid. Dupa cum, o dovadi este gi “ciderea” lui, dupa despartirea de Mai- treyi. Inutil a specula asupra tuturor amanuntelor: Allan e la fel de bolnav ca si Chabu sau Maitreyi. Si are nevoie de tratament, nu de profilaxie. “Dar dumneata esti bolnav, Allan”, ii spune doamna Ri- beiro, in a carei pensiune revine dupa ce Narendra Sen i-a interzis sederea in casa lui. Doamna Ribeiro are ochi buni. Nu ne putem indoi de aceasta, cand vedem pe Allan umbland fara rost zile in. sir, cu hai- -nele in dezordine si murdare, ca un om hiituit gi flamand; cand il vedem pe energicul si intrepidul functionar, apreciat altédata de Sen, ajuns s4 semene cu miile de cergetori ce umplu strazile Calcuttei. Pana la urma, e drept, spre deosebire de Maitreyi, Allan pare ci se vindeci: ;. dar pasiunea n-a lasat, in camea sufletului sau, urme mai putin adanci decat in acela al fetei lui Narendra Sen. Nimeni n-a iegit nevatamat din, jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau moartea singura ie- sire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi aga cum ne invat& cazul Tui Tristan gi al Isoldei, al lui Romeo gi al Julietei, putem fi oare absolut siguri cd, Allan, care Ja sfargit doreste din tot sufletul s{ mai priveascd o data in ochii Maitreyiei, ca s4 infeleagd, n-a pierit el insusi, in ne- sigurant si durere? Ce mai stim noi despre el, 0 data manuscrisul ro- manului incheiat?