Examenul de urina

Referat .
Facultatea de Medicina si Farmacie Trgu Mure
Nutritia i dietetica Anul II gr 2.
Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina

Examenul de urina
Urina se recolteaza in recipiente speciale pentru a se evita eventualele erori. Urina proaspat
emisa este limpede si transparenta.
Culoarea urinii in mod normal este galben deschisa, iar ph-ul urinar in mod normal este acid.
Culoarea inchisa a urinii apare in urma unui regim bogat in carne, dupa efort, culoarea
deschisa coincide cu urina alcalina, care fiziologic apare in regimurile vegetariene.
Mirosul urinii in mod normal este fad, de migdale
amare.
Densitatea specifica a urinii variaza intre 1005-1030
si depinde de cantitatea lichidelor ingerate.
Examenul urinii cuprinde:
examenul sumar de urina
examenul total de urina
examenele bacteriologice

Examenul sumar de urina

Sumarul de urina se practica dintr-un sigur specimen urinar, de obicei primul din zi. Pentru a
se obtine rezultate optime este necesar ca urina sa fie proaspata, recoltata dupa o toaleta
genitala atenta, din mijlocul jetului. Sumarul de urina apreciaza transparenta, culoarea,
greutatea specifica, ph-ul si sedimentul urinar. De asemenea el cuprinde o serie de
determinari calitative: prezenta proteinuriei, a glicozuriei, a cetonuriei si a pigmentilor biliari.
Multe dintre aceste determinari se fac comod si rapid cu ajutorul strips-urilor. Stripsurile sau
bandeletele sunt alcatuite dintr-un suport rigid dintr-un material plastic si zone reactive
distincte, stabile si imediat utilizabile. Bandeletele se pun in contact cu urina si dupa un timp
recomandat se compara cu niste etaloane. Rezultatele sunt calitative, iar pentru anumite
determinari sunt semicantitative.
TRANSPARENTA
La examenul macroscopic urina normala este perfect limpede si transparenta.
Transparenta urinii scade in anumite situatii:
prezenta in exces a celulelor descuamate din caile urinare, fara semnificatie
patologica
prezenta in exces a sarurilor
piurie (prezenta de puroi in urina), care consta dintr-un amestec de leucocite,
mucus si flora bacteriana, caracteristica pentru infectiile urinare
chilurie, care apare prin deversarea limfei din vasele limfatice intestinale in
tractul urinar, in caz de cancer sau de tuberculoza intestinala, peritoneala sau
vezicala
lipurie, care da urinii un aspect laptos si apare mai ales in sindromul nefrotic

Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina
CULOAREA URINII
Culoarea urinii proaspete variaza de la galben pal la galben intens.
Culoarea urinii se modifica intr-o serie de situatii patologice:
urina se coloreaza orange inchis sau brun in prezenta pigmentilor biliari (in
diverse tipuri de ictere) sau dupa tratament cu medicamente pe baza de
rubarba sau senna
urina apare rosie in caz de hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie,
porfirinurie, dupa ingestia de laxative care contin fenolftalcina sau dupa
consumul de alimente care contin coloranti amilinici
Hemoglobinuria
Reprezinta prezenta hemoglobinei in urina. Apare in caz de:
hemoliza intravasculara masiva. Hemoglobinuria apare cand hemoglobina
plasmatica depaseste 50mg/dl
hemoliza in urina a hematiilor eliminate in cadrul hematuriilor
infarct renal
Hemoglobinuria se evidentiaza cu reactivi care contin benzidina. Dau reactie
benzidin pozitiva pigmentii care contin hem, adica hemoglobina si
mioglobina. Diferentierea se face prin spectroscopie sau prin reactii chimice
bazate pe faptul ca hemoglobina este insolubila in solutia concentrata de sulfat
de amoniu si precipita, pe cand mioglobina este solubila si nu precipita.
Mioglobinuria
Reprezinta prezenta mioglobinei in urina. Apare ca urmare a cresterii mioglobinei plasmatice
libere peste 20 mg/dl. Cauzele mioglobinuriei sunt:
leziuni musculare care apar prin traumatisme, sindrom de strivire, ischemie
acuta, dupa eforturi fizice mari
dermatomiozita, polimiozita, lupus eritematos sistemic
defecte metabolice transmise ereditar care produc distrofii musculare
Porfirinuria
Reprezinta prezenta porfirinei in urina.
Apare
prin
eliminarea
urinara
a
coproporfirinelor, in caz de porfirii, ciroza
hepatica, intoxicatii cu plumb.
GREUTATEA SPECIFICA
Greutatea specifica urinara (numita si
densitate urinara) se masoara in urina
filtrata aflata la temperatura de 15 grade C
cu urodensiometrul. Greutatea specifica
Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina
variaza fiziologic in functie de hidratarea organismului, cantitatea de substante solvite si
capacitatea de concentrare a rinichiului intre 1005-1030. In general greutatea specifica
spontana normala (normostenuria) este de 1020-1025.
Hiperstenuria
Reprezinta cresterea greutatii specifice peste 1035 in urina din 24 ore. Ea apare in
deshidratari, hipovolemie, glomerulonefrita acuta difuza cu oligurie.
Hipostenuria
Reprezinta scaderea greutatii specifice in urina din 24 ore sub 1017 in conditii de dieta libera.
Hipostenuria apare in conditii de hiperhidratare cu diureza crescuta, in faza compensata a
insuficientei renale cronice, in stadiul poliuric al insuficientei renale acute si sub tratament de
diuretice.
Izostenuria
Reprezinta eliminarea de urina cu greutate specifica fixa pe parcursul a 24 ore, cu valori de
1010-1011. Izostenuria indica o afectare severa a functiei de concentrare a urinii.
Subizostenuria
Reprezinta eliminarea de urina cu greutatea specifica sub 1009.
PH-UL URINAR
Ph-ul urinar se determina colorimetric sau cu bandelete indicatoare.
Fiziologic ph-ul urinar poate sa varieze in limite largi, intre 4,7-8.
Valorile se modifica in functie de alimentatie, de activitatea fizica si in unele boli:
alimentatia vegetariana induce un ph alcalin, in timp ce consumul crescut de
carne induce scaderea ph-ului
efortul fizic scade ph-ul urinar
urina este acida in diabetul zaharat decompensat, in insuficienta renala
cronica, in tuberculoza renala
urina este alcalina in alcalozele respiratorii sau metabolice, in infectiile
urinare, dupa ingestia de medicamente alcaline
SEDIMENTUL URINAR
Sedimentul se efectueaza din urina de dimineata care este
mai concentrata, proaspata sau pastrata la 4 grade C.
Sedimentul confera informatii calitative si cantitative.
Datale furnizate de sedimentul urinar au valoare deosebita
pentru stabilirea diagnosticului nefropatiilor.
Valorile normale
Prin metoda numararii pe camp microscopic:
Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina
la barbat: cel mult o hematie/camp, 2 leucocite/camp, 0 cilindrii
la femeie: cel mult 3 hematii/camp, 5 leucocite/camp, 0 cilindri
Prin metoda Stansfeld-Webb:
hematii: cel mult 3/mm3 sau 3000/ml
leucocite: cel mult 5-10/mm3 sau 5000/ml

Examenul total de urina

Examenul total de urina se face din urina pe 24 ore la care se adauga un antiseptic (formol,
fenol,acid boric) pentru inhibarea fermentatiei.
Examenul total de urina cuprinde de obicei: determinarea volumului urinar, a proteinelor, a
glucozei si a altor glucide, a produsilor urinari de catabolism azotat, a aciditatii titrabile, a
ionogramei urinare, a eliminarilor de calciu si fosfor.
VOLUMUL URINAR
Diureza reprezinta volumul de urina emis in 24 ore.
Valorile normale pentru adulti sunt considerate intre 10001600 ml, dar ele pot varia in limite relativ largi. Ea rezulta din
diferenta dintre aportul lichidian si pierderile extrarenale de
apa.
Diureza se poate modifica in sensul scaderii (oligurie sau
anurie) sau al cresterii (poliurie).
Oliguria si anuria
Oliguria reprezinta o diureza sub 500 ml. Anuria reprezinta o
diureza sub 100 ml.
Cauzele oligo-anuriilor sunt comune:
prerenale - deshidratari severe, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism, ciroza
hepatica decompensata
renale - insuficienta renala acuta de cauza renala, stadii avansate ale insuficientei
renale cronice, secretia inadecvata de ADH
postrenale - obstacole mecanice pe caile excretorii: litiaza, neoplasme, adenom de
prostata
Poliuria
Reprezinta cresterea diurezei peste 200 ml, cel mai frecvent intre 2-5 litrii.
Cauzele poliuriilor sunt:
hiperhidratarea organismului

Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina
incapacitatea rinichilor de a concentra urina: diabet insipid, insuficienta renala cronica
in stadiu compensat, tratamentul cu diuretiuce natriuretice (furosemid),
antialdosteronice (spironolactona)
poliurii reflexe - dupa o criza anginoasa
PROTEINURIA
Reprezinta o eliminare de proteine prin urina care depaseste limita fiziologica. In mod normal
se elimina urinar 50-100 mg proteine/24 ore, care provin din plasma, din rinichi si din caile
urinare.
In functie de cantitate, proteinuriile pot fi:
usoare - sub 1 g/24 ore. Ele apar in: efort, stari febrile
medii - intre 1-3 g/24 ore. Ele apar in: ortostatism, hipertensiune arteriala,
pielonefrite, polichistoza renala, glomerulonefrite acute sau cronice
severe - peste 3 g/24 ore. Ele apar in: sindrom nefrotic, hipertensiune arteriala
maligna, glomerulonefrite acute, nefropatia lupica, nefroangioscleroza diabetica,
mielomul multiplu
GLICOZURIA
Urina nu contine fiziologic glucide. Starile in care se elimina zaharuri prin urina se numesc
meliturii.
Glicozuria este prezenta cel mai des in diabetul zaharat clinic manifest, cand glicemia
depaseste pragul renal de 180 mg/dl.
Ea mai poate sa apara in:
diabetul renal
glicozuria de sarcina, glicozuria alimentara (postprandial), unele boli endocrine cu
hiperglicemie (hipertiroidia), infectii grave
in sindromul Fanconi
ACIDITATEA TITRABILA A URINII
Aciditatea totala sau titrabila a urinii reprezinta totatlitatea componentilor acizi care sunt
titrati de catre baze.
In practica determinarea se face intr-un esantion de 25 ml urina din amestecul din 24 ore.
Valorile normale sunt intre 200-500 ml, cu media de 300 ml/litru urina.
Modificarile aciditatii titrabile:
scade in alcalozele de cauza extrarenala si in sindroamele de insuficienta renala
creste in acidozele de cauza extrarenala
IONOGRAMA URINARA
Ionograma urinara presupune dozarea principalilor cationi si anioni.
Valorile normale ale principalilor ioni urinari:

Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina
Ioni dozati
Na
K
Ca
Cl

Excretia in 24 ore la o
diureza de 1,5 litrii
80-200 mmol
60-120 mmol
40-200 mmol
80-200 mmol

Concentratia medie
urinara/litru
50-140 mmol
50-110 mmol
25-135 mmol
80-140 mmol

Din cauza ca valorile electrolitilor variaza in limite largi in fuctie de aportul alimentar, de
stare de hidratare si de eventuale tratamente diuretice, ionograma urinara are o utilitate
diagnostica relativ redusa.
Examenele bacteriologice
Fiziologic urina este sterila in toate segmentele aparatului urinar. Ea se contamineaza la
emisie cu flora saprofita provenita din uretra anterioara sau din regiunea vulvei. Se admite
prezenta in urina a maximum 10.000 germeni/ml, in special stafilococ alb.
Examenul bacteriologic impune prelevarea a 10-15 ml urina, intr-un recipient steril, de la
mijlocul jetului, dupa toaleta meatului uretral sau a regiunii valvulo-vaginale.
Examenul bacteriologic trebuie completat cu examenul sedimentului urinar. Bacteriuria care
nu se acompaniaza de leucociturie segnifica de cele mai multe ori o cantaminare a urinii la
emisie.
Examenele bacteriologice includ:
urocultura
examenul frotiului din sedimentul urinar
depistarea chimica a bacteriuriei

Hovhanisyan Ruzanna

Examenul de urina

Hovhanisyan Ruzanna