Capitolul IV Conditiile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare 91. Enumerare. Art. 1179 alin, (1) C.civ. enumera, sub denu. mirea de ,Conditii esentiale pentru validitatea contractului*, elementele esentiale ale oricdrui act juridic, arétand ca acestea constau in: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit si o cauza licita si morala. in afara acestor conditii generale de validitate, un contract de asigurare trebuie sA contina anumite elemente esentiale specifics cum sunt: riscul, interesu! asigurat, prima si suma asigurata. Vom examina, pe rand, cele doua tipuri de elemente de validitate. Sectiunea 1. Conditiile generale de validitate a contractului de asigurare §1. Capacitatea de a incheia un contract de asigurare 92. Capacitatea de a incheia un contract de asigurare de bunuri. Intr-un contract de asigurare de bunuri, de raspundere civila si de persoane, calitatea de contractant al asigurarii o poate avea 0 persoani fizicd sau o persoand juridica. Insd, in situatia wei asigurari in contul altuia, cand contractantul asigurarii este o alti persoana decat asiguratul, in cazut asigurarilor de persoane, asigi ratul nu poate fi decat o persoana fizica. Incheierea contractului de asigurare de catre o persoana juridici nu ridica probleme din punct de vedere al capacitatii de exercitiv daca au fost respectate conditiile legale la dobandirea personalitali: juridice. Odata cu indeplinirea conditiilor de forma prevazute de lege, i functie de specificul persoanelor juridice, acestea dobandese capewi stea un * de fice, om i Conditiile esentiale pentru validitatea conteactului de asigurare 124 citate de folosinta inc de la data infiintarii lor, iar capacitatea de exercitiu Se dobandeste, de regula, din momentul constituirii valabile a organelor de conducere, care sunt indreptatite sa exprime vointa juridica a acestora. Contractul de asigurare poate fi astfel jncheiat direct prin organele de conducere sau prin reprezenta imputerniciti de aceste organe. in ceea ce priveste persoanele fizice, doctrina si jurisprudenta considera c& acestea pot incheia contracte de asigurare de bunuri daca au implinit varsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie: Mai mult, contractele de asigurare incheiate de minorii sub 14 ani side persoanele puse sub interdictie sunt considerate valabile atat timp cat cei in cauza sau reprezentantii lor jegali nu au cerut anularea conventiei’, Aceasta inseamna, pe cale de consecinta, ca daca, inainte de a se cere anularea unui contract de asigurare pentru lipsa capacitatii de exercitiu, se produce evenimentul asigurat si se creeazi un prejudiciu, asiguratorul va fi obligat Ja plata despagu- birilor. Deoarece persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului sau interzisului incapacitatea lor, inseamnd ca asigura- torul nu are dreptul de a cere anularea contractului de asigurare pe motivul incapacitatii de a contracta a asiguratului. Minorul care a implinit varsta de 14 ani are o capacitate de exercitiu restransa, in virtutea cdreia el isi exercita singur drepturile si isi executd tot astfel obligatiile, dar, in genere, numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a instantei de tutela. tii 93. Natura juridicA a contractului de asigurare de bunuri. in ceea ce priveste natura juridicd a contractului de asigurare de daune, in literatura juridica s-au conturat doua opinii. Potrivit unei opinii, se considera ca asiguratul poate fi orice persoana care are capacitatea de a incheia acte de conservare, ceea ce inseamnd cd, in ceea ce priveste natura sa, contractul de asigurare de daune face parte din categoria actelor jutidice de conservare”. ' 4 se vedea D. Popescu, 1. Macovei, op. cit., p. 192. >A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1998, p. 410.122 Asigurari Cea de-a doua teorie considera incheierea contractului qe asigurare ca facand parte din categoria actelor juridice de adminis. trare a patrimoniului'. Daca analizim natura juridicd a contractului de asigurare de bunuri, vom ajunge la concluzia cA acesta nu poate fi incadrat jn categoria actelor juridice de conservare pentru c& el, in niciun caz, nu este un act necesar mentinerii si pastrarii unui bun in patri. moniul asiguratului, ci, dimpotriva, el reprezinté tocmai solutig disparitiei, a pieirii bunului, si anume inlocuirea lui cu 0 suma de bani, iar nu salvarea lucrului. Acest contract nu tinde la pastrarea bunului in materialitatea sa si nu indeplineste niciuna din conditiile necesare ale actelor juridice de conservare, deoarece, in primu rand, riscul asiguiat nu poate fi considerat c& ar reprezenta un pericol iminent pentru bunul asigurat, adicd pe punctul de a se declansa, deoarece s-ar putea ca acesta nici s4 nu aiba loc, iar in al doilea rand, primele pe care asiguratul le plateste nu pot fi consi- derate ca o cheltuiala neglijabila, vadit nesemnificativa, in rapon cu valoarea care s-ar pierde prin disparitia fortuita a lucrului”. in concluzie, contractul de asigurare de bunuri nu poate fi inclus in categoria actelor juridice de conservare a bunului asigurat. Avand in vedere ratiunile pentru care se incheie acest contract, consideram ca asigurarea de bunuri face parte din categoria actelor juridice de administrare, prin scopul lor, a unui patrimoniu. Contractul de asigurare de bunuri nu poate fi considerat un act de administrare prin natura sa, deoarece el nu este un act de exploatare normala a bunului, astfel ca este imposibil ca el s& poata fi incadrat in sfera actelor materiale de folosinta a lucrului. Numai actele juridice prin care se pun in valoare si se intretin bunurile reprezinta acte de administrare referitoare la un bun izolat. Acest contract poate reprezenta un act de administrare numai daca il raportim la intregul patrimoniu in ansamblul sau, privit ca suma de "A se vedea T: Popescu, P. Anca, op. cit., p. 49; C. Statescu, C. Birsan, Teoria generalé a obiigatiilor, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981, p. 236. ? A se vedea G. Lufescu, Teoria general a drepturilor reale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale _ principale Bucuresti, 1947, p. 21.utract, setelor un act ot de . poata umai inurile Acest raca il na de sirsan, 36. Teoria wipale, Condigiile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare 123 yalori, iar nu ca totalitate de bunuri concrete. Deoarece, la data producerii riscului, bunul este inlocuit cu indemnizatia de asigu- yare, Inseamnd cA ne gdsim nu numai in fata unui contract de asigurare de bunuri, ci si in prezenta unei conventii cu privire la o viitoare subrogatie reala cu titlu universal, afectaté de o conditie cazuala. intr-adevar, la data producerii evenimentului asigurat are loc 0 modificare in compunerea concreta a patrimoniului asiguratului, deoarece bunul asigurat a iesit din sfera patrimoniului sau, iar in Jocul lui, printr-o subrogatie reala cu titlu universal, a intrat indem- nizatia de asigurare. Numai dac& examinam aceste operatiuni juridice ca acte juri- dice facute cu scopul mentinerii totalului valoric al laturii active a patrimoniului, le vom putea caracteriza ca fiind acte de adminis- trare. In consecinta, scopul in vederea caruia au fost intocmite, destinatia fata de ansamblul intregului patrimoniu si afectatiunea unor astfel de acte juridice fe transforma din acte de dispozitie prin natura lor, in acte de administrare prin scopul lor’. La fel ca in cazul instrainarii bunurilor dintr-un patrimoniu supuse pieirii sau stric&ciunii, in situatia contractului de asigurare de bunuri, titularul patrimoniului obtine, prin subrogatia realé cu titlu universal, echivalentul banesc al bunurilor care urmeazad s& dispara in viitor, acte juridice care sunt considerate ca faicand parte din sfera actelor de administrare. Pe cale de consecinta, contractantul asigurarii nu poate fi un minor lipsit de capacitate de exercitiu, dar poate fi un minor cu capacitate de exercitiu restransa, contractul fiind incheiat personal de catre minor, fara incuviintarea ocrotitorilor sai legali, intrucat se considera c nu este de natura ai pricinui vreo leziune’. De altfel, leziunea este un viciu care afecteaz numai contractele comutative, nu si pe cele aleatorii. "A se vedea 1 Lul@, 1 Sferdian, Drept civil, Drepturile reale, Ed. Mirton si Universitas Timisiensis, Timisoara, 2001, p. 33-34. ? A se vedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 104124 Asigurari 94. Natura juridicd a contractului de asigurare de raspun- dere civild si de viatéi. Avand in vedere ca acest contract de asigurare de bunuri este, prin scopul sau, un act de administrate, dar in acelasi timp este si un act de dispozitie (Prin natura sa, subscriem la opinia exprimata in literatura juridica! potrivit careia, la incheierea acestei conventii, s-ar impune incuviintarea reprezen. tantului legal al minorului cu capacitate de exercitiu restransa gi g instantei de tutela. Tinand cont de argumentele expuse, credem ca ele sunt valabile si in cazul asigurarilor de raspundere civila. Ceea ce urmareste asiguratul este mentinerea echilibrului sau patrimonial in cazuj cand acesta ar putea fi afectat de plata unei eventuale despagubir| c&tre un tert fata de care este chemat s& raspunda. in aceste forme de asigurari, asiguratorul plateste indemnizatia direct tertului prejudiciat, iar asiguratul are dreptul la incasarea ei numai daca |-z despagubit in prealabil pe tert, ca o reparatie a diminuarij patrimoniului pe care asiguratul a suferit-o. Si asigurarile de viaté sub forma contractelor care acopera atat supravietuirea cat si decesul si care au 0 componenta de capita. lizare tradeaza intentia celui asigurat de a-si administra cat mai bine patrimoniul, obtinand chiar un profit din capitalizarea sumelor de bani. Prin natura lor, asigurarile de viata care acopera riscul de supravietuire si au 0 component de capitalizare reprezinta verita- bile acte de dispozitie, dar, raportate la intregul patrimoniu, prin scopul lor, prin dorinta de a obtine 0 compensatie profitabila pentru asigurat, chiar dacd nu este echivalenta unei pagube, apreciem c& au gravitatea unui act de administrare. Asigurarile de viati care acopera exclusiv riscul de deces si care sunt stipulatii in favoarea unui tert beneficiar sunt acte de dispozitie, intrucat asiguratul isi diminueaz patrimoniul prin plata primelor de asigurare pentru ca o alta persoani, tertul beneficiar, sa incaseze suma asigurata. In acest caz, intentia de gratificare evi- denta prin care asiguratul isi insiraceste patrimoniul pentru ca si ii procure altuia un castig face ca aceste acte juridice, din perspectiva dinamicii patrimoniului, s& aiba natura actelor de dispozitie. Din "Idem, p. 102-104.Conditiile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare 125 acest motiv, in opinia noastr4, asemenea acte juridice nu pot fi jncheiate de catre minori, avand in vedere ca liberalitatile sunt jnterzise minorilor. §2. Consim{AmAntul partilor contractante 95. Conditii. Prin consimt&mant, ca element structural de validi- tate a actului juridic civil, se intelege manifestarea hotirarii (inten- tiei) de a incheia un anumit act juridic. Ca manifesiare a vointei celor care sunt interesati s incheie un contract de asigurare, consim- pamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: s4 provina de lao persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a pro- duce efecte juridice, si fie exteriorizat, s& fie liber si neviciat, adicé s&nu fie alterat de vreun viciu al vointei juridice'. in legatura cu ultimele doua conditii ale consimtaméantului, adica cele referitoare la exteriorizare si neafectarea de vicii, vom face cateva precizari. in dreptul comun, manifestarea in exterior a vointei de a con- tracta poate imbraca cele mai diferite forme, cum ar fi declaratiile verbale in cadrul contractelor consensuale, inscrisurile, mai ales pentru actéle juridice de o valoare mai mare, actiunile, anumite atitudini si chiar tacerea, ca exceptie de la lege. Daca vom examina contractul de asigurare din punct de vedere al manifestarii in exterior a consimtamantului de a contracta, vom constata ca vointa de a incheia un astfel de contract poate imbrica numai forma scrisa, deoarece fara o declaratie scrisa, amanuntita, de rise, declaratie care este un document tipizat (oferta), nu se pot analiza temeinic riscurile preluate in asigurare cu consecinta eliberarii unui inscris probator, ca acceptare. De altfel, potrivit art. 2200 C.civ., contractul de asigurare se incheie in forma scrisi si tu poate fi dovedit cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa. ‘A se vedea M. Muresan, P. Ciacli, Drept civil, Partea generala, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001, p. 120; Gh. Belein, Drept civil roman, Partea general’, Ed. Sansa, Bucuresti, 2000. p. 151-152,126 Asigurari 96. Eroarea, viciu de consimtAmént. in contractele de asigu. rare, cele mai intaluite vicii de consimtamnt sunt eroarea, preva- zuta de art. 1207 C.civ., si dolul (viclenia), prevazut de art. 1214 C.civ., care consta in inducerea in eroare a uneia din parti prin mijloace frauduloase pentru a o determina sa incheie asigurarea in literatura juridica mai veche, s-a considerat ci ne gasim in fata unei erori, atunci cand asigurarea trebuia sa fie facuté numai |g o anumita societate de asigurari, intr-un scop bine determinat gi ca © cauza principala a contractului. De exemplu, institutiile bancare si de credit, care acordau imprumuturi ipotecare, impuneau, printr-o clauza, ca imobilul sa fie asigurat, pe intreaga durata a contractului de imprumut, ia o anumitd societate de asigurari, desemnata de creditor. Daca, din eroare, asiguratul incheia un contract de asigurare cu un alt asigurator, neagreat de creditor, soli- citantului i se refuza imprumutul, cu consecinta anularii contrac- tului de asigurare, din cauza existentei erorii referitoare Ja persoana asiguratorului'. De asemenea, in doctrina si practica francezi de asigurari, s-a statuat c& reprezinta 0 error in substantiam confuzia in care s-a gasit 0 mogtenitoare care a incheiat un contract de asigurare cu privire la un bun succesoral, fara sa stie cd beneficia pentru acelasi risc, de o asigurare anterioara contractaté de mama sa decedat®’. 97. Dolul, vici. de consimtamant. Dolul reprezinta viciu de consimtémant numai daca mijloacele frauduloase intrebuinfate de catre una dintre parti au fost de asa natura incat, fara aceste manopere viclene, cealalté parte nu ar fi incheiat contractul de asigurare. Astfel, in practica asigurdrilor, se mai pot intalni cazuri de inducere in eroare si determinarea asiguratului de a contracta, prin prezentarea, de catre agentul de asigurare, a unor asigurati facultative ca fiind obligatorii sau inducerea in eroare, in mod deli- berat, a societatii comerciale de asigurari, de catre viitorul asigurat, prin prezentarea incompleti sau neadevaraté a datelor esentiale pentru asigurator, pentru ca acesta sd-si dea acordul Ja incheierea "A sevedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 107. * Ibidem. ~~ana de de ste de earl ota, ari eli- at, iale ‘ea Conditiile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare \27 contractului, consimtamant pe care nu I-ar fi exteriorizat dac ar fi cunoscut realitatea. In fine, conduita dolosiva exist si atunci cand asiguratul a savarsit cu intentie o fapta care nu-i mai d& dreptul fa primirea niciunei despagubiri, nici chiar Ja restituirea primelor platite, cum ar fi, de exemplu, cazul jn care asiguratul l-a fraudat pe asigurator, incheind asigurarea cu intentia dovedita de a provoca singut pieirea sau avarierea bunului si incasarea indemnizatiei necuvenite . Dolul reticent se intélneste cu frecventé mai mare in cazul asigurarilor de viata unde asiguratul poate omite intentionat in declaratia de risc furnizarea unor informatii cu privire la starea sa de sanitate sau la antecedentele din familie privind anumite boli, informatii pe care asiguratorul nu le poate cunoaste prin propriile sale mijloace. Violenta este greu de presupus ca ar putea fi intalnita in acti- vitatea de incheiere a contractului de asigurare. Totusi, atunci cand consimtamantul uneia din parti, asigurator sau asigurat, ar fi viciat prin violenta, contractul de asigurare va putea fi anulat potrivit regulilor generale din dreptul civil. §3. Obiectul contractului de asigurare 98. Teorii cu privire Ja obiectul contractului de asigurare. [n doctcina juridicd existé opinii controversate in ceea ce priveste objectul contractului de asigurare. Unii autori considera ca obiectul contractului de asigurare este reprezentat de interesul asigurabil”, altii considera c& acesta const& jn bunul sau persoana cate sunt supuse unui pericol’. Majoritatea autorilor francezi considera riscul ca fiind atat obiect al asigurarii, cat si obiect al contractului de asigurare*, "A se vedea Gh. Caraiani, M. Tudor, Dreptul asigurdrilor. Asigurari. Probleme juridice si tehnice, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 77. ? A se vedea D. Popescu, 1. Macovei, op. tit., p. 109 gi autorii acolo citati; in acest sens, V. Ciure/, op. cit., p. 183 si bibliografia acolo citata. | A se vedea ¥. Lambert-Faivre, op. cit., p. 224 A se vedea B, Beignier, op. cit., p. 98;128 Asigurari Astfel, literatura juridica francezi considera ca riscul, jy complexitatea sa, este in mod egal obiectul asigurarii (al garantie)), adica elementul din patrimoniu, persoana sau activitatea expys; riscului, cat si elementul central al contractului de asigurare 4 carui obiect este. fn continuare, aceeasi autoare precizeaza oj intrucat riscul este chiar obiectul avestui contract, el trebuie si fie nu numai aleator, ci si real si licit. Aceste trei caractere, adica aleator, real si licit conditioneaza insasi existenta contractului!, Reglementarea actuala distinge intre obiectul contractului sj obiectul obligatiei. Potrivit art. 1225 C.civ., obiectul contractului j] reprezinta operatiunea juridica, astfel cum aceasta reiese din ansambjul drepturilor si obligatiilor contractuale”, iar art. 1226 C.civ. stabileste c& obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeazi debitorul”. in raport cu aceste prevederi exprese, obiectul contractului de asigurare este operatiunea de asigurare, iar cel al obligatiei este prestatia de plata a primei de asigurare sau a indemnizatiei de asigurare. 99, Obiectul asigurarii, al raportului juridic de asigurare sj al contractului de asigurare. Consideram ca nu trebuie confundat obiectul asigurarii cu obiectul raportului juridic de asigurate si cu obiectul contractului de asigurare, fiindca prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce efectiv s-a asigurat, adic& bunurile respective, raspunderea civila, integritatea fizicé sau chiar viata asiguratului, adica valorile patrimoniale si nepatrimoniale expuse pericolului Dimpottiva, obiectul contractului de asigurare, care in realitate se confunda cu obiectul raportului juridic de asigurare, nu este alteeva decat operatiunea juridica convenita de parti. Obiectul contractului de asigurare nu trebuie confundat nici cu drepturile si obligatiile contractuale ale partilor, fiindcd acestea reprezinta continutul raportului juridic de asigurare, adica posibi- litatile juridice ale unor actiuni si indatoririle juridice corespun- zAtoare. Posibilitatea, respectiv indatorirea la 0 anumita conduiti nu trebuie confundat&é cu conduita insasi, respectiv cu obiectul "A se vedea Y. Lambert. ‘aivre, op. cit., p. 224.ei), V8 al fie 1 si ail in 226 se de ite de esi lat icu iri ive, ui, ui. ua Conditiile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare \29 obligatiei, cum este actiunea efectiva a asiguratului de a plati prima de asigurare si actiunea efectiva a asiguratorului de a achita indemnizatia de asigurare la data survenirii cazului asigurat, adicd data producerii riscului. 100. Interesul asigurabil. in ceea ce priveste interesul asigu- rabil. acesta nu poate fi considerat obiect al contractului de asigu- sare, deoarece protectia prin asigurare pe care 0 creeaza asigura- torul impotriva riscului are o arie mult mai mare, fiindcd ea cuptinde si masuri preventive care au ca finalitate pastrarea nevata- mati a bunului, cat si masuri de reparare si de repunere in situatia anterioard in cazul producerii sinistrului'. Interesul asigurabil este considerat, in doctrina, ca fiind raportul economic dintre o persoand si valoarea pe care doreste sa o asigure. Astfel, interesul asigurabil este un concept economic, iar nu jucidic, desi, pentru a putea exista, interesul asigurabil se grefeaza pe un raport juridic a) persoanei cu privire la objectul asigurarii. Are interes asigurabil acea persoana al carei patrimoniu ar avea de suferit de pe urma producerii riscului. Din acest punct de vedere, interesul asigurabil nu poate fi obiectul contractului de asigurare, notiune in exclusivitate juridica. §4. Cauza contractului de asigurare 101. Cauza. in literatura juridicd a ultimilor ani, a fost reanali- zatd cauza ca element esenfial al contractului de asigurare. S-a arftat cA scopul mediat, adicd motivul determinant al incheierii contractului nu mai este acelasi, ci este diferit pentru fiecare dintre partile contractului de asigurare. Aceasta inseamna cA se poate afirma cA scopul asiguratului este dat de dorinta acestuia de a compensa eventualele pagube pricinuite bunului asigurat, iar din punct de vedere ai asiguratorului, cauza consti in acumularea si centralizarea unor sume foarte importante care pot fi plasate pe piata de capital in scopul objinerii de profit’, " Ibidem. * A se vedea C. Iliescu, op. cit., p. 44.130 Asigurari in ceea ce priveste scopul mediat si indirect al asigurarii, ¢ motiv determinant, exclusiv subiectiv, se considera ca acest ele. ment const in dorinfa acestuia de ai se garanta in viitor acoperireg prejudiciilor cauzate prin producerea riscurilor prevazute in contract, iar din perspectiva asiguratorului, se apreciazi in mod judicios ca scopul mediat si indirect il reprezinté acumularea sj centralizarea unor sume foarte importante care pot fi plasate pe piata de capital in scopul obtinerii de profit. Conform art. 1236 C.civ., cauza contractului de asigurare trebuie sa existe, s& fie licité si moral. Un contract de asigurare va fi considerat ca avand o cauza ilicité atunci cand el s-a incheiat cy incalearea legii si a ordinii publice. Nu poate fi asigurata astfe| activitatea de contrabanda, asigurarea de bunuri rezultate din savarsirea unor infractiuni, bunuri a cdror provenienta este ilicita, evenimente provocate in mod intentionat de asigurat etc.’ Sectiunea a 2-a. Conditiile de validitate speciale ale contractului de asigurare §1. Riscul 102. Diferitele semnificatii ale notiunii de rise. in limbajul obisnuit, prin ,risc” se intelege un pericol sau un inconvenient posibil, o intamplare neplacuta. Cu alte cuvinte, riscul semnifica posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, de a avea de infruntal un necaz sau de suportat 0 paguba’””. in domeniul economic, riscul este considerat c& reprezinta un eveniment viitor si probabil, a carui producere ar putea provoca anumite pierderi. E] este imprevizibil atunci cdnd este determinat de situatii fortuite si cand elementele de probabilitate a riscului au © pondere mai ridicata, dar poate fi si previzibil, in situatiile in care "A se vedea D. Popescu, 1. Macovei, op. cit., p. 119-120. Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. Academiei R.S.R., 1975, p. 809re iva cu fel atin ti, yajul ient fica wntat, i975, Conditiile eseatiale pentru validitatea contractului de asigurare \31 factorii care ar putea provoca pierderi pot fi prevazuti cu anticipatie’. Pe plan juridic, riscul este susceptibil de unele nuantari in raport de domeniul dreptului in care el este analizat. Astfel, in materia raspunderii civile delictuale independenta de gregeala, riscul constituie fundament al raspunderii, conside- tandu-se c& unde exista activitatea cauzatoare de pagube, acolo trebuie si fie si riscul, fiinded ubi emolumentum ibi onus. Dezdaunarea este acordaté victimei in primul rand din ratiuni de protectie a acesteia, ceea ce inseamna ca ne gasim in prezenta unei asigurari impotriva riscului, rise care trebuie suportat de aceia care introduc in societate surse de pagubire pentru cei din jur. in cadrul teoriei generale a obligatiilor, notiunea de risc are, pe lang semnificatia din domeniul raspunderii civile delictuale, si sensul de prejudiciu care rezulté din distrugerea (pieirea) sau deteriorarea unui bun din cauza de forté majord sau caz fortuit, cand paguba va fi suportata de proprietarul hucrului potrivit prin- cipiului res perit domino. Intervenind dupa data incheierii contrac- tului de vanzare-cumparare, problema riscurilor este esentiala pentru reciprocitatea si simultaneitatea obligatiilor si echilibrul prestatiilor dintre parti si consta in determinarea persoanei care va suporta consecintele pagubitoare in caz de pieire sau avarie fortuita abunului vandut. in dreptul muncii, notiunea de ,,risc” este intalnita in randul cazurilor de exonerare de raspundere a salariatului pentru pagubele suferite de angajator, sub denumirea de .,riscul normal al servi- ciului”. Prin rise normal al serviciului, legiuitorul a inteles un risc normat, adica o cauz& de exonerare pentru pierderile inerente pro- cesului de productie ce depasesc limitele prevazute de lege. Este vorba de acceptarea deliberaté de catre unitate a unei pagube minime, indiferent daca aceasta acceptare este urmarea unui "A se vedea V. Babiuc, Riscurile contractuale in vanzarea comercial internationala, Ed. Stiintificd si enciclopedied, Bucuresti, 1982, p. 10.132 Asigurari eveniment previzibil sau imprevizibil, de catre acela care accepti riscul’ in domeniul asigurarilor, riscul este privit ca eveniment incest, posibil si viitor, care poate afecta bunurile, capacitatea de munca a oamenilor, sandtatea, si viata persoanelor, independent de vointa partilor din asigurari®. 103. Notiunea si caracterele juridice ale riscului, ca element esential al contractului de asigurare. in literatura juridica, riscul este definit ca un eveniment viitor, incert si posibil la care sunt expuse bunurile, viata ori sdnatatea unei persoane si care nu depinde de vointa partilor contractante. Riscul mai este conceput ca primejdie probabila, posibilitate de distrugere partiala sau total a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile sau ca protectie pe care se 0 asuma societatea de asigurari prin contractarea unei asigurari’, in domeniul asigurarilor, riscul nu este totdeauna privit sub as- pectul consecintelor sale negative, ci poate fi si un eveniment fericit, caz intalnit in asigurarea de viata la implinirea unei anumite varste. in asigurarile de bunuri, riscurile pot fi provocate de fortele naturii, in mod accidental (inundatii, cutremure, foc, inghet etc.) sau pot fi rezultatul unei actiuni permanente (uzura bunurilor asi- gurate). Riscurile pot fi determinate si de fortele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, a influentelor economice sau progresului tehnic’. ' A se vedea, cu privire la riscul normal al serviciului, S. Ghimpu L. Tr. Stefinescu, $. Beligrédeanu, Gh. Mohanu, Dreptul muncii, Tratat vol. Il, Ed. $tiinfifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p. 100-108. * A se vedea: Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E.l. Macovei, op. cit, p. 613; in acest sens, a se vedea si. Sferdian, op. cit, p. 27-28. * A se vedea: D. Popescu, J. Macovei, op. cit., p. 57; Fr. Deak, op. cit, p. 451; Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E.l. Macovei, op. cit., p. 613-614; RI. Motica, F. Mofiu, Contracte civite speciale, Teorie si practicd judiciara, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 365; . Sferdian, op. cit. p. 28. “A se vedea Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E. {. Macovei, op. cit p. 613.ortele etc.) or asi- mare ve saul impu, Tratat, ip. cit, p.cit, 13-614; ractica op. cit. _p. cit, Conditiile esentiale pentru yaliditatea contractului de asigurare 33 jn asiguratile de raspundere civila, riscul i] reprezinté eventua- litatea producerii unui prejudiciu unui tert pentru care asiguratul este obligat s raspunda. Daca prejudiciul este cauzat de asigurat in exercitiul profesiunii sale, el face obiectul acoperirii prin asigu- rarea de raspundere profesional Asigurarile de viata acopera riscul de deces, care se diferentiaza printr-o serie de particularitati de alte tipuri de riscuri si care va fi aprofundat de noi cu ocazia analizei asigurarilor de viata. Definitia riscului nu este controversata in literatura de specia- litate, iar din continutul acesteia rezulta ca riscul este un eveniment viitor $i incest, pasibil si independent de vointa partilor. Yom examina pe rand, succint, aceste caractere juridice’. q) Riscul este un eveniment viitor. Ca element esential al con- tractului de asigurare, riscul trebuie sA existe in momentul inche- ierii acestuia. Ca eveniment insa, trebuie si se produca in viitor, fortuit, independent de vointa partilor. In caz contrar, adic’ atunci cand riscul incetase s existe inainte de incheierea contractului sau era deja produs, conventiei ii lipseste un element fundamental, find lovita de nulitate absoluta, deoarece s-au incalcat conditiile de validitate cu privire la existenta obiectului asigurarii, a interesului asigurabil $i mai ales a cauzei contractului de asigurare. b) Riscul este un eveniment incert. Acest caracter al riscului presupune ideea de eventualitate, de hazard, de aleatoriu. Asigu- rarea se contracteazi numai pentru acele evenimente care este probabil c& se vor produce, nu gi pentru acele evenimente care urmeaza sa se producd in mod sigt Nu poate exista asigurare decat atunci cand este probabila producerea evenimentului, iar nu gi atunci cand ne gasim in fata In fine, incertitudinea riscului asigurat se poate referi la faptul insusi al producerii evenimentului asigurat, cum este situatia asigu- rarilor de bunuri pentru incendiu, furt, explozie etc., cand nu se poate sti nici daca riscul se va produce si nici cand se va produce (incertus an, incertus quando). Uneori, modalitatea sub care se ' Despre risc ca element al contractului de asigurare, a se vedea 1 Sferdian, Riscul in contractul de asigurare, in Dreptul nr. 6/2002, p. 44-68.134 Asigurari infatiseaza riscul se refera doar la momentul la care se va realiza evenimentul, producerea lui fiind absolut inevitabila si, deci, necesara (certus an, incertus quando). Astfel, in cazul asigurdriloy care au ca obiect dreptul la viata, incertitudinea se refera numai la data produceri tii, fiindcd acest eveniment se va produce jy mod necesar, mai devreme sav mai tarziu!. in literatura juridica franceza’, este admis totodata ca incertity. dinea poate si poarte chiar si numai asupra consecintelor unui eveniment deja realizat in momentul incheierii contractului. Este cazul, de pilda, al survenirii unui prejudiciu, ca incapacitatea say, invaliditatea unui accident deja produs in momentul incheierij contractului, Bineinteles, asiguratorul are totdeauna posibilitatea sq refuze garantia pentru consecintele inc& necunoscute ale unui accident anterior incheierii contractului. Mai mult chiar, acelasi autor considera cd, in materie de asigurari terestre, pot fi asigurate consecintele unui prejudiciu cauzat anterior unuj tert, atunci cand acesta din urma nu a actionat inca in reparatie. in aceasta ipotezi, evenimentul viitor aleator rezid& in incertitudinea in ce priveste promovarea de catre tert a actiunii in despagubire’, co) Riscul este un eveniment posibil. Asa cum am aratat mai sus, riscul este un eveniment posibil, deoarece sunt excluse de fa asigu- rare evenimentele care nu se pot produce. De exemplu, nu se poate asigura o clidire impotriva muscaturii unei insecte veninoase. in legaturd cu aceasta conditie, art. 2205 alin. (1) C.civ. prevede desfiintarea de drept a contractului de asigurare in cazul in care, jnainte ca obligatia asiguratorului si inceap’ a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit impo- sibila, precum si daca, dupa ce obligatia mentionata a inceput si produca efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilA. d) Riscul este un eveniment independent de vointa partilor. Avand in vedere natura sa aleatorie, riscul trebuie sa depinda exclusiv de hazard. Dac producerea riscului depinde de vointa "A se vedea ¥. Lambert-Faivre, op. cit,, p. 223. ? A se vedea J. Bonnard, op. cit., p. 433. * Idem, p. 434.deci, 3 ilor vai la e2in ue unui Este te Sau oeierii 1 2asa unui a elasi gurate cand roteza, 1 veste 1 isus, asigu= © poate yrevede i care, efecte, impo- eput s& ibila. rargilor. epind’ voinfa Conditile esentiale pentru validitatea contractului de asigurare 135 uneia dintre parti, atunci evenimentul respectiv devine cert pentru acela care l-a provocat. jn acest sens, potrivit prevederilor art. 2208 alin. (2) C.civ., in cazurile stabilite in contract, in asigurarile de bunuri si de ras- pundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatia de asigurare daci dovedeste ca evenimentul a fost produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrénd in aceasta calitate. Exonerarea de rispundere a asiguratorului se poate extinde, prin acordul partilor, asa cum rezulta din alin. (3), si asupra persoanelor fizice majore, care, in mod statornic, locuiesc si gospodaresc impreuna cu asigu- ratul sau cu beneficiarul asigurarii sau asupra prepusilor asigura- tului sau ai beneficiarului jn literatura juridicd, s-a aratat ca ,,Ceea ce aduce in plus iegiuitorul fata de sustinerile doctrinare este includerea membrilor din conducerea persoanei juridice asigurate si, prin vointa partilor, a prepusilor asiguratului sau ai beneficiarului in sfera celor a caror vointé poate influenta producerea riscului asigurat, determinand aprecierea din partea societajii de asigurare, daca se afla sau nu in fata unui caz asigurat™. Din examinarea acestor prevederi legale, se desprinde conclu- zia c& faptele savarsite din culpa de catre asigurat, beneficiar sau alte persoane cuprinse in asigurare sunt acoperite prin contractul de asigurare de bunuri sau de raspundere civila, deoarece exonerarea legala de raspundere priveste doar vinovatia sub forma intentiei Avand in vedere principiul libertatii contractuale, nimic nu impiedica partile sA insereze in contract o clawz& prin care sf nu plateasca despagubirea dacd bunurile asigurate au suferit o deteriorare sau chiar au fost distruse pe durata contractului de asigurare din anumite cauze prevazute expres in cuprinsul politei, savarsite de catre asigurat din culpa. "A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 480; RJ. Motica, F. Mofiu, op. cit., p. 371. * A se vedea C. Iliescu, op. cit., p. 47.