GLANDELE ENDOCRINE

HIPOFIZA:
Este formata din adenohipofiza si neurohipofiza.
Adenohipofiza sau hipofiza glandulara (75% din hipofiza) e formata din cordoane scurte de celule
epiteliale (care formeaza parenchimul) sprijinite (fara sa adere) de un schelet (stroma) de fibre
conjunctive. Intre cordoanele de celule se gasesc capilare largi, cu peretii continui si endoteliu
fenestrat. Celulele adenohipofizare difera intre ele ca marime, forma, afinitati tinctoriale, etc. Prin
coloratie cu HE s-au descris doua tipuri principale de celule: cromofobe si cromofile (acidofile si
bazofile).
Prin metode tricromice sau policromice s-au descris in interiorul fiecarui tip celuler si alte varietati de
celule. Astazi se admite ca fiecare varietate de celule adenohipofizara secreta un anumit hormon.

Celulele cromofobe- sunt cele mai mici (apx 7 microni), au citoplasma lipsita de afinitati
tinctoriale (de aici si numele lor) si cu nucleul sferic situat central. Aceste celule sunt considerate
celule tinere, nediferentiate (de fapt sunt mai numeroase la nou-nascuti si in copilarie) din ele
luand nastere celulele cromofile.
Celule cromofile- sunt mai mari (10-15 microni) poliedrice, cu citoplasma continand granulatii
care se pot colora fie cu coloranti acizi fie cu coloranti bazici.

In adenohipofiza celulele sunt aranjate in cordoane, care se anastomozeaza intre ele, fiind deci o
glandal cordonala. In general , in unele cordoane predomina celulele cromofobe , in altele cele
cromofile; uneori cele 3 categorii de celule sunt in proportii egale. Pe preparatele microscopice vom
observa deci o multitudine de tipuri celulare. Formatiunea din adenohipofiza vezina cu neurohipofiza
(asa zisul lob intermediar- mult redus la om) are in structura sa cordoane anastomozate alcatuite din
celule dominant bazofile. Pe langa aceste cordoane celulare, se pot observa si vezicule (uneori cu
aspect chistic), ce contin coloid; veziculele sunt tapetate de un epiteliu cubic constituit din celule fie
cromofile , fie cromofobe. Neurohipofiza (sau hipofiza nervoasa) este alcatuita din nevroglii, fibre
nervoase si tesut conjunctivo-vascular. Celulele gliale sunt de tip special, numite pituicite (celule
caracteristice pt neurohipofiza), care difera de gliile sist nervos central prin forma si marime. Pituicitele
se pot individualiza bine prin impregnari argentice; ele pot prezenta pigment , care se observa si pe
preparatele obisnuite (HE) sub forma unor mici gramezi de pigment galben (intracitoplasmatic). Ceea
ce predomina este aspectul fibrilar al neurohip: fibre nervoase amielinice, fibre conjunctive si
prelungirile pituicitelor diferentiate prin tehnici speciale. Fibrele nervoase (provenite din tractul
supraoptico-hipofizar) au de-a lungul lor substanta sau corpii Herrin. Se mai gasesc numeroase capilare
sanguine, mastocite si fibre colagene care formeaza septuri cu tendinta la impartirea neurohip in lobuli
neregulati.Hipofiza este invelita de o capsula comuna formata din tesut conjunctiv fibros; de pe fata
interna a ei pornesc septuri foarte fine impreuna cu vase si nervi, determinand lojete (lobuli).
TIROIDA
Este o glanda endocrina de tip veziculos. Este invelita de o capsula conjunctiva care trimite spre interior
septuri fine, cu vase si nervi impartind parenchimul glandei in lobuli tiroidieni. Parenchimul tiroidian
este format din veziculele sau foliculii tiroidieni (unitati morfo-functionale) si foarte putine celule
interfoliculare.Foliculul tiroidian-este o formatiune sferica (pe sectiuni rotunda sau discret ovalara) de
marime variabila (diametru de 50-100 microni) alcatuit dintr-un perete si o cavitate plina cu coloid.
Peretele veziculei tiroidiene este format dintr-un epiteliu simplu cubic. Coloidul apare omogen, vascos,
diferit colorabil. Forma si dimensiunile celulelor secretorii, ca si stare coloidului sunt variabile in functie
de starea functionala a glandei. Astfel , in hiperactivitate veziculele sunt mai mici, cu epiteliul inalt,
cilindric, si coloid putin slab colorat , la tiroida in hipoactivitate, gasim vezicule largi, neregulate ,

destinse de coloid-mai bogat si intens colorat- cu epiteliul chiar turtit.Citoplasma celulelor este bazofila.
Nucleul respecta forma celulei: oval-la celulele inalte , sferic la cele cubice, si turtit la cele joase. Printre
celulele obisnuite, principale, ale epit foliculului tiroidian, se gasesc si celule clare, sau parafoliculare
(celule C) care se pot gasi si in gruparile de celule dintre foliculi; celulele C sunt mai mari , cu
citoplasma clara, nucleul mare si palid. Stroma tiroidei este formata din tesut conjunctivo-vasculonervos, care se gaseste in jurul si intre foliculi. In stroma se gasesc numeroase capilare sanguine, care
sunt dispuse perifolicular si interstitial. In stroma mai gasim fibre colagene si elemente celulare ca:
fibrocite, limfocite, histocite, mastocite. Stroma in general este putin reprezentata in tiroida umana
normala. Este reprezentata de fapt de tesutul conjunctiv rasfirat din septurile care se desprind din
capsula glandei.
SUPRARENALELE
Glanda suprarenala este o glanda endocrina alcatuita din doua portiuni distincte din punct de vedere
embriologic, morfologic si functional: medulara si corticala. La exterior , corticosupr este invelita intr-o
capsula conjunctiva relativ subtire; de pe fata interna a capsulei pornesc lame conjunctive foarte fine
care patrund, impreuna cu vasele sanguine in parenchim (fara a-l imparti in lobi). Celulele
parenchimului suprarenalian constituie cordoane ce realizeaza un aspect tipic de glanda cordonala.

Corticosuprarenala: apare ca o masa de celule (apx 80-90% din vol suprarenalei) dispuse in jurul
medulosuprar. Dispozitia caracteristica a cordoanelor este determinata de arhitectonia
vasculara. In spatiul dintre capilarele corticosupr se gasesc celule epit poliedrice. Pe o sectiune
microscopice distingem 3 zone caracteristice dispuse concentric:
-zona glomerulara: este mai subtire, alcatuita din cordoane celulare scurte, cu traiect arciform,
asemanator unor glomeruli. Celulele zonei glomerulare sunt mici, cu nucleu sferic si citoplasma
bazofila
-zona fasciculata este zona cea mai intins a corticosupr, care continua dara demarcatie neta
zona glomerulara. Celulele epiteliale sunt dispuse in cordoane cu orientare predominant paralela
intre ele, radiar spre medulara; intre cordoanele celulare ale zonei fasciculate se gasesc ca si in
restul corticalei capilare sinusoide cu perete continuu. Celulele epiteliale sunt mari, poliedrice, cu
nuclei sferici, centrali; citoplasma contine lipoizi. Citoplasma cel zonei fasciculate prezinta
numeroase vacuole (lipoizi dizolvati) astfel ca aceste celule se mai numesc spongiocite, iar zona
respectiva-zona spongioasa ( la acest nivel-lipoizi sudanofili)
-zona reticulata: este mai ingusta si formata dintr-o retea de cordoane celulare anastomozate in
ochiurile careia se observa largi capilare sinusoide. Celulele epit sunt mici , cu citoplasma mai
intunecata, incarcata cu pigmenti galben-brun sub forma de granulatii fine sau voluminoase.
Medulosuprarenala: are structura de glanda cordonala, alcatuita din cordoane scurte cu celule
poliedrice, de volum mai mare decat celulele corticosupr. Intre cordoanele celulare se gasesc
capilare sinusoide dilatate cu perete discontinuu. Citoplasma cel medulosupr contine granulatii
fine, care in celula proaspata au afinitate pt saruri de crom, colorandu-se galben-brun. De aceea
celulele medulosupr se mai numesc si celule cromafine sau cel feocrome. Pe preparatele
microscopice speciale se pot studia inervatia simpatica bogata de la niv suprarenalei si se pot
gasi si neuroni simpatici.
PARATIROIDELE

Sunt formate din parenchim si stroma. Parenchimul glandular este alcatuit din cordoane de celule
epiteliale poliedrice (glande de tip cordonal) printre care se gasesc capilare sanguine. Celulele care
alcatuiesc cordoanele sunt:

Celule principale intunecate: apar de forma poliedrica , sunt mai mari, cu nucleu central (sferic si
veziculos), sunt cele mai numeroase. Pana la varsta de 10-12 ani reprezinta unicul tip celular. In

citoplasma granule de secretie al parathormonului cu afinitate pt sarurile de argint si PAS

pozitive.
Celulele principale clare: sunt doua tipuri, se observa si forme intermediare, celulele oxifile.
Acestea sunt putine la tineri , cresc numeric la adulti si sunt abundente la varstnici. Pot fi
considerate ca forme de imbatranire ale cel principale. Ele sunt cele mai mari celule din
cordoanele glandelor, au citoplasma bogata , intens acidofila si nucleul mic, rotund, situat
central. Dispunerea acestor celule este sub forma de grupuri, cuiburi, sau mici noduli.

Cordoanele cel sunt glanda pot fi aranjate fie compact, unele langa altele, intre ele fiind capilare tipice
cu lumen ingust, fie reticulat, vasele fiind mai dilatate, fie lobulat, separate in lobuli de catre expansiuni
stromale conjunctivo-vasculare din capsula.
Stroma este foarte redusa la tineri, fiind mai dezvoltata la varstnici. Capsula este formata din tesut
conjunctiv dens, subtire, care trimite in interior septuri foarte fine prin care patrund vasele si nervii. Din
aceste septuri se desprind fibre de reticulina si capilare care constituie tes conj interstitial al
parenchimului glandular, capilarele sunt foarte abundente, cu perete de tip obisnuit.