Visinescu Gheorghe Eduard

324AA

Proiect
Cuvantul "proiect" poate fi utilizat pentru a descrie o incercare de conducere si
coordonare a unui anumit numar de activitati pentru atingerea unui obiectiv specific.
Proiectele educative sunt puse in aplicare de unitatile scolare, ca organisme care intentioneaza
atingerea unor obiective ca :
- modalitati de aplicare a unor programe de studii sau de filiere de invatamant;
- elaborarea sau innoirea metodologieie generale sau a unor elemente metodice;
- realizarea de resurse pedagogice (audio-vizuale, informatice, media);
- conceperea unor dispozitive de formare initiala sau continua a cadrelor didactice;
- organizarea unor retele de schimburi sau cooperare cu late unitati scolare din tara sau
strainatate.
Proiectul este totdeauna expresia unei politici: el vizeaza ca prin intermediul unui
ansamblu de actiuni sa produca o "transformare". El implica resurse umane (actori ai
transformarii), resurse materiale si resurse financiare si se desfasoara totdeauna intr-un
context spatio-temporal particular.
Se observa deci ca definirea unui proiect educativ este determinata de mediul in care
se situeaza, proiectul fiind , in fapt, un proces global si integrator.
Proiectul presupune capacitatea de a concepe politici educative, sisteme sau practici de
formare si de a le implanta, instala, dezvolta si desfasura in situatii sociale reale in interiorul
sau in afara institutiilor traditionale de formare.
Se pot distinge trei mari tipuri de proiecte:
1. Proiect de practici pedagogice.Este vorba de ansamblarea proceselor de lucru care
alcatuiesc activitatea pedagogica in formele ei de "predare/invatare" la nivelul unei clase de
elevi, intr-o secventa de formare (unitate didactica).
Aici se regasesc, in termeni de mijloace si modalitati, tot ceea ce caracterizeaza aspectul
pedagogic, alegerea materialelor- suport, selectarea continuturilor, a cadrelor didactice, a
logisticii, etc.
2. Proiect de sisteme de formare. Este vorba de montarea si asamblarea unor procese mai
ample care alcatuiesc sistemul de invatamant peren.
Acest tip de proiect poate desemna sistemul de invatamant care exista intr-un cadru juridic
dat, dar si o actiune de formare punctuala propusa si condusa astfel incat sa faca cunoscut
tuturor cadrelor didactice un nou program, o noua finalitate, etc.
3. Proiect de politici sociale. Ca si practicile pedagogice, sistemele de formare se desfasoara
in interiorul unor cadre mai largi care reunesc decizii politice care demonstreaza anumite
orientari fundamentale in domeniul socialului.
Un astfel de proiect poate desemna tendintele de democratizare a unui anumit sistem
scolar, sau dorinta de a insera educativul in activitatea socio-economica. Dar problema
socialului nu e usoara.
Oricare din aceste tipuri de proiecte implica rezolvarea unor probleme. In aceeasi
maniera cu inginerii din domeniul industriei care lucreaza pe baza de proiecte, trebuie ca si in
invatamant sa se rezolve probleme specifice cum ar fi tratarea simultana a mai multor proiecte
sau interventia intr-un proiect propus sau impus atunci cand nu merge bine. Din fericire exista
metode si concepte de gestionare a proiectelor, testate si atestate, care pot fi adaptate la
situatiile particulare ale vietii.
Cu toate ca prezinta o diversitate infinita, proiectele dupa care ne conducem au
totdeauna un anumit numar de traiecte comune atat in ce priveste problemele de rezolvat cat si
solutiile pe care le punem in aplicare. In ansamblul sau, un proiect poate prezenta doua etape:
o faza de inginerie si o faza de realizare incluzand momentul delicat al montajului.

Visinescu Gheorghe Eduard

324AA
Un proiect implica unul sau mai multe obiective, un demers specific care permite
structurarea progresiva a realitatii viitoare din punct de vedere metodologic, a actiunilor de
intreprins in functie de resursele date. Prin urmare un proiect nu reprezinta doar o intentie
vaga sau doar o schita.
Un proiect nu se decreteaza. Un prim factor de reusita il constituie analiza prealabila a
oportunitatilor, adica identificarea punctelor de sprijin si a factorului declansator al
proiectului. In acelasi timp e vorba si de evaluarea dificultatilor previzibile.
Trebuie luate in considerare mai multe elemente: oamenii, tehnicile, riscurile, costurile si
cheltuielile.

Visinescu Gheorghe Eduard

324AA

Organizatia
Organizatiile au aparut din intersectarea strategiilor de actiune colectiva cuabilitatile
individuale agregate. In conditiile in care eficienta muncii individuale a devenittot mai
dependenta de rezultatele activitatii specializate a altora, de necesitatea procurariisi prelucrarii
de informatii multiple, de implicarea in tranzactii sau negocieridiversificate, datorita extensiei
si diviziunii persoanelor si activitatilor din acelasidomeniu, organizarea si conducerea au
devenit obiective ale reflectiei si actiuniiindividuale si comunitare.
Performantele unei societati depind de gradul si modul sau de organizare, pentruca
acestea, la randul lor, sa fie influentate de institutii si constrangeri institutionale, adicade
regulile care reglementeaza relatiile dintre oameni si distributia drepturilor deproprietate.
Implicatia este simpla: pentru a atinge performante inalte in dezvoltare estenevoie nu numai
de resurse naturale, tehnice si umane, ci si de forme eficiente deorganizare si conducere. De la
sfarsitul secolului al XIX-lea si mai ales in secolul XX,organizatia rationala de tip
instrumental - legal s-a raspandit in toate domeniile deactivitate, migrand din industrie in
educatie, sanatate, cultura sau protectie sociala, pentrua consacra acelasi tip de organizare si
de organizatie.
Societatea a devenit treptat osocietate a organizatiilor, iar persoanei umane individuale
i se cerea cu insistenta sa seafirme ca om organizational, adica sa apartina si sa lucreze in
organizatii,sa isi determine cursurile propriilor actiuni prin mecanisme de organizare si
conducere, sa seintegreze in, sa participe la si sa beneficieze de functionarea diverselor
organizatiieconomice, politice, culturale.
Organizatia, ca sistem social, este un sistem deschis, adaptiv, componenta a unor
sisteme mai mari cu care are legaturi armonizate prin diferite procese, avand totodata un grad
propriu de autonomie, o functionare de sine statatoare. Organizatia poate fi inteleasa numai ca
sistem deschis, ale carui procese interne se afla in inter-relatie cu mediul. Organizatia, ca
sistem complet inchis, probabil nu va exista niciodata, deoarece componentele sale sunt
intotdeauna influentate de forte din afara sistemului.
Caracteristicile ale organizatiei:
- constituie un sistem relativ stabil, cu capacitate de autoreglare si auto-organizare. Ca
sistem autoreglabil, organizatia actioneaza in concordanta cu ansamblul propriu de valori si
norme si se autoregleaza prin intermediul actiunii umane care dispune de libertatea de a alege
caile si mijlocele de actiune. Auto-organizarea exprima capacitatea organizatiei de a reface
echilibrul componentelor sale, in raport cu perturbatiile ivite.
- dispune de o structura si relatii formale. Acestea reglementeaza mecanismele
conducerii si verigile functionale si induc o anumita rigiditate, care obliga pe individ sa ocupe
o anumita pozitie, sa aiba un status oficial si sa joace unul sau mai multe roluri de eficienta si
competenta. Dinamismul si complexitatea procesului de functionare a unei organizatii duce la
aparitia unor relatii care reflecta interactiuni ce nu sunt inchise in reglementarile oficiale,
denumite elemente informale. Elementele informale se dezvolta si functioneaza pe suportul
organizatiei formale si in interiorul ei.
- implica in mod necesar exercitarea actului de conducere. Conducerea are un rol
esential in organizarea, functionarea si perfectionarea sistemului. A conduce presupune
previziune, organizare, comanda, coordonare si control.
- presupune existenta comportamentului colectiv. Comportamentul colectiv al unei
organizatii este rezultatul actiunii membrilor sai, a relatiilor dintre ei, dintre ei si factorii de
control si de putere. Elementul central al comportamentului colectiv al organizatiei il

Visinescu Gheorghe Eduard

324AA
reprezinta climatul. Modul in care membrii organizatiei percep climatul duce la formarea
imaginii acesteia despre organizatie. Organizatiile pot fi percepute ca:
- dinamice/lipsite de dinamism
- "umane"/"reci" sau "dure".
Felul in care sunt tratati oamenii in organizatie, locul ocupat in ierarhia
organizationala, practicile de control si de impunere a normelor si regulilor, sistemul de
comunicare, coeziunea grupului, loialitatea fata de organizatie, imaginea despre mediul de
care apartine organizatia sunt coordonate ale climatului din organizatie.
- existenta unui ansamblu de norme care fixeaza fiecarui individ norme si directii de
actiune, o anumita intensitate a actiunii. Norma este o regula, un model de comportare care se
impune prin uz, traditie, consens sau autoritate. Autoritatea este cea care impune si mentine
normativitatea in cadrul organizatiei si ea reprezinta puterea unei persoane sau a unui grup, in
virtutea rolului sau pozitiei din cadrul organizatiei. In organizatie se manifesta, de regula, o
presiune pentru asigurarea normativitatii, fapt ce presupune respingerea deviantelor, a
membrilor care nu adopta valorile, normele, scopurile propuse. Un rol important il are aici
motivatia. O motivatie puternica reduce devianta membrilor organizatiei. Echilibrul
organizatiei, ca sistem, depinde de comportarea conforma a membrilor sai.

Visinescu Gheorghe Eduard

324AA

Management
Managementul reprezinta un process constient de conducere si coordonare a actiunilor
si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobi;izare si alocare a resurselor
organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in concordanta cu misiunea,
finalitatile si resposabilitatile sale economice si socoal.
Caracteristicile principale ale managementului:
- este un proces de conducere a unui sau unor grupuri organizat(e) de persoane, dar termenul
a conduce" nu trebuie confundat cu a avea personae in subordine
- priveste si se concentreaza asupra indeplinirii obiectivelor organizatiei, prin concentrarea
eforturilor intregului colectiv.
Rolul managerilor:
-atingerea obiectivelor organizatiei lucrand cu si prin intermediul oamenilor precum si prin
utilizarea altor resurse ale organizatiei (bani, materii prime, utilaje si echipamente, resurse
informationale) care prin procesul de productie se transforma in produse finite (bunuri si
servicii);
- managementul nu riveste doar intreprinderile ci este un proces care se deruleaza in toate
tipurile de organizatii.
Prin conceptul de organizatie intelegem un ansamblu constituit din 2 sau mai multe
persoane care desfasoara activitati in comun in vederea realizarii unui sau unor obiectiv.
Prin management ca stiinta se intelege studierea procesului de management si a relatiilor de
management care iau nastere in cadrul sau, in vederea descoperirii, sistematizarii si
generalizarii unor concepte, principii, legi si reguli care le guverneaza, precum si a conceperii
de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere de natura sa contribuie la cresterea
eficientei activitatilor desfasurate in scopul realizarii oiectivelor.
Principalele caracteristici ale stiintei managementului:
- situeaza in centrul investigatiilor sale omul, in toata complexitatea sa, ca subiect si obiect al
managementului
- este o disciplina economica de sinteza deoarece pe de o parte menirea sa este cresterea
eficientei economice si pe de alta parteaceasta stiinta preia o serie de categorii economice si
metode de la alte discipline din domeniul economic
- are un caracter multidisciplinar, care este conferit de integrarea in cadrul sau a unor
concepte, categorii, metode si tehnici apartinand altor discipline.
Principalele caracteristici al managementului stiintific:
- caracterul aplicativ si concret (operationalizarea in practica, de fapt, munca de zi cu zi a
managerilor)
- caracterul creativ adaptarea instrumentului stiintific de management la situatiile specifice
cu care se confrunta
- diversitatea si eterogenitatea sa managementul stiintific este deosebit de divers in sensul ca
el variaza de la o firma la alta si in cadrul acestora de la o subdiviziune organizatorica la alta
ca urmare a conditiilor tehnice, economice, stiintifice, comerciale etc.
- pronuntatul caracter uman" se manifesta prin deciziile si actiunile oamenilor
- amprenta pe care o pun sau o pot pune cadrele de executie asupra continutului si moduluio
de realizare a managementului stiintific.
Bibliografie:
http://www.svedu.ro/curs/tc/c9.html
http://www.scritub.com/sociologie/ORGANIZATIA25482.php
http://www.ipedia.ro/managementul-general-58/