1. Definitia si diviziunile dreptului.

Norma Juridica: Dreptul este un ansamblu de

reguli de conduita ce consfiintesc anumite drepturi, libertati si obligatii ale oamenilor in
relatiile lor, a caror respectare este asigurata, la nevoie, de autoritatea publica. Normele
de drept se refera la activitatea materiala realizata in afara propriei persoane in contact cu
celelalte persoane. Prin incalcarea lor sunt aplicate de catre autoritatea corectiva a statului
sanctiuni cu repercusiuni asupra patrimoniului sau libertatii vinovatului. In afara
normelor de drept exista si alte norme cum ar fi normele morale sau religioase. Dreptul
reprezinta totalitatea regulilor de conduit instituite si recunoscute de stat, reguli care
exprima vointa unei natiuni ridicata la rang de lege, a caror aplicare este realizata de buna
voie si in ultima instant prin autoritatea corectiva a statului.
Aplicarea dreptului este atribuita puterii judecatoresti, formata din totalitatea instantelor
de judecata ce infaptuiesc justitia.. Ea este unica, impartiala si egala pentru toti iar
judecatorii sunt independenti.
Diviziunile generale ale dreptului. Cel mai frecvent dreptul este impartit in: drept
public/privat si drept intern/ international.
2. Dreptul public si dreptul privat: In dreptul public, obligatoriu una dintre parti este
statul, partile unui raport juridic sunt in relatii de subordonare si majoritatea normelor de
drept public sunt imperative. In dreptul privat, partile sunt persoane fizice sau juridice;
partile unui raport juridic se afla pe pozitii de egalitate juridica(chiar daca una din parti
este statul) si majoritatea normelor de drept privat sunt dispozitive. Dreptului public
apartin: dreptul constitutional, international public, penal, administrativ, financiar.
Dreptului privat apartin dreptul civil, comercial, comertului international, international
privat.
3. Drept Intern si International: Functia fundamentala a unui stat este aceea de a
exprima si realiza vointa generala a natiunii. Fiecare stat isi exercita suveranitatea,
constand in puterea de actiune a legilor emise, pe intreg teritoriul si numai pe propriul
teritoriu. Totalitatea acestor legi formeaza pentru stat dreptul intern. Din necesitatea
reglementarii raporturilor dintre state au aparut disciplinele dreptului international.
Aceste conventii isi produc efectele pe teritoriul unui stat datorita faptului ca acel stat a

aderat la cea conventie sau s-a asociat la o organizatie supra-statala din proprie vointa.
Aceste conventii devin parte din dreptul intern iar in caz de neconcordante, dreptul intern
primeaza.
4.Notiunea si obiectul dreptului comercial: Denumirea de drept comercial sugereaza
faptul ca acesta reprezinta o reglementare juridical in ceea ce priveste comertul. In sens
economic comertul este definit ca o activitate care are scopul shimbul implicit circulatia
bunurilor de la producator la consummator respective operatiunile cuprinse in intervalul
din momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie pana in momentul ajungerii
acestora la consumatori. Din punct de vedere juridic, notiunea de comert are un inteles
mai larg cuprinzand nu numai operatiunile de interpunere si circulatia marfurilor cat si
operatiunile de producer a marfurilor prin transformarea materiilor prime si obtinerea
unor rezultate de o valoare mai mare pe care le realizeaza intreprinzatorii. Asadar putem
define dreptul commercial ca ramurra de drept ca fiind totalitatea normelor juridice
aplicate in raporturi juridice care izvorasc din savarsirea actelor, faptelor si operatiunilor
considerate de lege ca fiind de natura comerciala precum si raporturile juridice la care
participa subiectele de drept care au calitatetea de comerciant
In determinarea obiectului dreptului comercial apar doua conceptii. Conceptia subiectiva
ce are ca reper subiectii dreptului comercial - comerciantii calificandu-l ca un drept
profesional. Conceptia obiectiva foloseste ca reper in determinarea obictului dreptului
commercial actele de comert stabilite si prezentate de codul comercial roman,
recunoscute de legislatia in vigoare.
5. Delimitarea dreptului comercial: Dreptul comercial detine autonomie ca si ramura a
dreptului insa totodata este in corelatie cu o serie de alte ramuri, in special dreptul
civilfata de care prezinta multiple asemanari.
Delimitarea DC fata de dreptul civic In cazul in care nu se dispune de o lege comerciala,
se va aplica codul civil, ambele reglementand in principal raporturi patrimoniale bazate
pe egalitatea juridica a partilor. Ca deosebire, DC vizeaza numai raporturi juridice care
rezulta din savarsirea faptelor de comert la care participa numai persoane care au calitatea

de comercianti in timp ce codul civil are ca obiect reglementarea tuturor celorlalte

raporturi de natura patrimoniala si nepatrimoniala.
Delimitarea DC fata de dreptul procesual civil- toate normele procesuale cuprinse in
cadrul commercial au un character derogatoriu fata de normele din cadrul de norme
civile.
Delimitarea DC de dreptul comertului international ambele reglementeaza drepturi
patrimoniale care in esenta lor sunt comerciale cu deosebirea ca DC are ca obiect de
studio reglementarea raporturilor de ordin intern care au loc intre cetatenii romani iar
dreptul commercial international reglementeaza raporturi de comert la care iau parte pf
sau pj straine.
Delimitarea DC fata de dreptul public- dispozitiile de drept penal din dreptul commercial
sunt abrogate, legile speciale comerciale contin norme penale.
Delimitarea DC fata de dreptul financiar. Avand in vedere obligatiile bugetare ale
comerciantilor cu caracter fiscal, dreptul financiar este in stransa legatura cu dreptul
comercial. In relatia dintre dreptul commercial sic el financiar exista subsidiaritate
minima caci dreptul financiar face parte din ramura dreptului public cu caracteristici
diferite fata de dreptul privat din care familie face parte dreptul commercial.
Delimitarea DC fata de dreptul penal. Pentru a impiedica savarsirea unor infractiuni
comerciale unele legi comerciale prevad si pedepse penale pentru nerespectarea unora din
conduitele sale. In afara acestor dispozitii se aplica si unele cu character general
apartinand Codului penal referitoare la infractiuni cu character economic.
6. Evolutia istorica: Istoria dreptului comercial este strns legat de istoria comerului
i, implicit, a dezvoltrii a nsi societii omeneti.
Primele manifestri ale schimbului" au aprut odat cu naterea ideii de proprietate.
Pentru satisfacerea trebuinelor existenei lor, oamenii au nceput s schimbe ntre ei
produsele furite prin munca lor ori agonisite din mediul nconjurtor.
Forma primitiv a schimbului a fost trocul. Dar, creterea nevoilor oamenilor i
amplificarea relaiilor dintre ei au evideniat necesitatea adoptrii unor forme de
organizare. Aa au aprut trgurile" care au jucat un rol determinant n naterea i
nflorirea comerului.

In perioada evului mediu, pentru a si apara drepturile, comerciantii se organizeaza in

corporatiuni care cu timpul dobandesc autonomie administrative, judecatoreaca si
legislativa. Corporatia era condusa de un consul ce emitea norme interne pentru
rezolvarea litigiilor. Aceste norme au fost adunate in culegeri numite statute:ex statutele
din Pisa, Roma, Verona.
Perioada moderna. Prima tara ce a adoptat un sistem cu legi scrise a fost Franta. In 1807
este adoptat codul comercial francez: anumite acte i operaiuni au fost scoase din
dreptul civil, dndu-li-se o reglementare nou, corespunztoare cerinelor schimbului i
circulaiei mrfurilor. In Italia codul commercial francez a fost adoptat in 1808 iar in
1882 s-a reusit crearea si adoptarea codului commercial Italian. Acest cod a reprezentat
modelul care a servit la elaborarea codului commercial roman din 1887. In Germania in
1897 au fost adoptate codul civil si codul commercial care au intrat in vigoare in 1900.
7. Evolutia istorica RO:
Pe teritoriul rii noastre, ca i pretutindeni, la nceput comerul a fost guvernat potrivit
unor reguli cutumiare, fie de sorginte local (obiceiul pmntului), fie de provenien
strin, ca urmare a legturilor cu negustorii strini. Primele reguli de drept comercial
apar,,dup legile mprteti bizantine" pentru prima oar, n Codul lui Andronache
Donici, din 1814, aplicabile n Muntenia. n 1840, n Muntenia s-a pus n aplicare
Codul comercial francez, iar n Moldova a fost aplicat din anul 1864. n 1887 a fost
adoptat actualul Cod comercial romn si a avut la baza codul comercial italian elaborat
in 1882, normele sale afiind aplicabile faptelor de comert indifferent de persoana care le
savarseste. In 1938 a fost elaborate si publicat un nou cod commercial.
Dup decembrie 1989,i mai exact dup adoptarea Constituiei Romniei din anul 1991
cnd s-a consacrat trecerea la economia de pia, Codul comercial, care a fost totui
meninut n vigoare, i-a redobndit toate atributele sale de principal reglementare a
raporturilor comerciale dintre comerciani.
Apatiia i funcionarea economiei de pia n Romnia este un proces de durat care
presupune n mod obligatoriu crearea unui cadru juridic adecvat, care s reglementeze
statutul juridic al agenilor economici i a raporturile juridice la care acetia particip
(economia de pia are ca principali ageni economici comercianii - persoane fizice i

societi comerciale , iar raporturile juridice ce se stabilesc ntre ei sunt raporturi de

drept comercial).
8. Izvoarele dreptului: Noiunea de izvor de drept desemneaz totalitatea formelor de
exprimare a normelor juridice comerciale care sunt determinate de modul edictare sau
sancionare de ctre stat.
Dispoziiunile C. com. romn precizeaza c ,, n comer se aplic legea de
fa.Unde ea nu dispune se aplic Codul civil." Comform acestei dispoziiuni rezult c
principalele izvoare formale ale dreptului comercial sunt Codul comercial intrat in
vigoare la 1 septembrie 1887 i Codul civil, fr s minimalizm existena i a altor
categorii de izvoare cu care dreptul comercial interfereaz.
Dreptul comercial are ca principale izvoare formale: Constituia Romniei,
Codul comercial, legile comerciale speciale, Codul civil, legi civile speciale.
Principalul izvor al dreptului

comercial este codul comercial Roman-

reglementarea
de baz a activitii comerciale, cuprinznd norme juridice referitoare la instituiile
fundamentale ale dreptului comercial: fapte de comer; comercianii; obligaiile
comerciale.
Un alt izvor la fel de important este reprezentat de Constitutia Romaniei adoptata in
1991 si care in art 134 precizeaza ca economia romaniei este o economie de piata, ca
statul trebuie sa asigure: legislatia comertului, protectia concurentei loiale, crearea unui
cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de productie si protejarea intereselor
nationalein activitatea economica.
Legile comerciale speciale si alte acte normative cu caracter comercial sunt izvoare de
drept comercial care reglementeaza relatii de natura comerciala altele decat cele
cuprinse in codul comercial. Cele mai importante in acest sens sunt: Legea nr. 31/1990
privind societile comerciale; Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului; Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenei neloiale; Legea nr. 58/1934 asupra cambiei i
biletului la ordin; Legea nr. 59/1954 asupra cecului; Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenei. Dintre ordonanele Guvernului amintim O.U.G. nr. 44/2008 privind

desfurarea activitilor economice de catre pf autorizate, intreprinderile individuale si

inreprinderile familiale.
9. Raportul dintre izvoarele dreptului: In dreptul civil se aplica dispozitiile civile,
respectiv codul civil si legile civile speciale, iar in ceea ce priveste dreptul comercial, se
aplica codul comercial si unde acesta nu dispune, se aplica Codul civil. Asadar raporturile
comerciale sunt guvernate de codul commercial si de celelalte legi comerciale special si
unde acestea nu dispun de dispozitiile codului civil si ale celorlalte legi speciale. Asadar
in comert legea civila are un character de subsidiaritate fata de legea comerciala.
In cazul unor legi ce contin atat dispozitii civile cat si comerciale, ordinea de aplicare este
: legea comerciala speciala, codul commercial, legea civila speciala si codul civil. In
cazul legilor ce contin atat dispozitii civile cat si comerciale ordinea de aplicare a
izvoarelor este aceeasi: in civil se aplica dispozitiile cu character civil din respectivul act
normative iar in commercial dispozitiile comerciale din actul normative, dispozitiile
comerciale din codul commercial, apoi dispozitiile cu character civil din act si in final
dispozitiile codului civil.
10. Notiunea de acte si fapte:
Codul Comercial roman, in vederea determinarii raporturilor care formeaza obiectul
dreptului commercial stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe care le califica fapte
de comert.
Din punct de vedere terminologic, operatiunile de comert pot fi atat fapte de comert cat si
acte de comert.
Actul juridic civil este o manifestare de voin a uneia sau mai multor persoa ne fizice
sau juridice svrite n scopul de a crea, modifica, transforma sau stinge raporturi
juridice civile.
Faptele juridice civile sunt evenimente i aciuni cu caracter obiectiv, svrite fr
intenia de a produce efecte juridice, dar care produc efecte juridice. Absenta unei
definitii a faptei de comert a determinat aparitia unor teorii cu privire la esenta faptelor
de comert: Teoria speculatiei - comerciantul exercita comertul in vederea obtinerii
profitului; Teoria circulatiei - activitatea se desfasoara doar pe traseul dintre producator si

consumator, excluzandu-se activitatile de productie si de consum; Teoria intreprinderii utilizeaza criteriul activitatii metodic organizate.
11. Clasificarea faptelor de comert:
Potrivit codului commercial faptele de comert pot fi clasificate in fapte subiective de
comert si fapte obiective de comert. Fapte subiective de comert codul comercial
consacra drept fapte de comer i acele acte care dobndesc caracter comercial datorit
calitii de comerciant a persoanei care le svrete (este vorba de categoria faptelor de
comer subiective).
Fapte de comert obiectiv, un fapt este calificat de comert prin vointa legiuitorului, fara a
interesa calitatea subiectului de drept care le savarseste si independent de vointa
acestuia. , indifferent de cauza lor morala sau ilicita. Codul commercial roman, stabileste
in art. 3 care sunt actele juridice si operatiunile consecrate faptel de comert si care se vor
supune legilor comerciale indifferent de calitatea persoanei care le savarseste.
Faptele de comert unilaterale include faptele subiective sau obiective de comert in cazul
carora numai una din parti are calitatea de comerciant.
Fapte de comert obiective: - cumpararea cu scop de vanzare sau inchiriere-constituie
fapt obiectiv de comert cumpararea cu scop de vanzare sau inchirierea unor bunuri in
vederea obtinerii unui profit.
- vanzarea sau inchirierea bunurilor cumparate in acest scop actul obiectiv de comert
in acest caz este cunoscut sub numele de vanzare comerciala.
- cotractul de report asupra obligatiunilor de stat sau a altor titluri de credit circuland in
comert.
- vanzarile si cumpararile de actiuni sau parti sociale sunt fapte de comer obiective prin
ele nsele, fr a fi condiionate de existena inteniei de revnzare
- Intreprinderile Codul comercial enumera activitile din ntreprinderi care constituie
acte de comer (furnituri, spectacole publice, comisioane, agenii i oficii de afaceri,
construcii, fabrici i manufactur, imprimerie, editur etc.) fr ns s dea o definiie
ntreprinderii n dreptul comercial,

- Operaiunile de banc i schimb- Fiind operaiuni de interpunere n circulaie,

operaiunile de banc i schimb sunt guvernate de principii aplicabile circulaiei
produselor i mrfurilor.
- operatiuni de mijlocire in afacerile comerciale- const ntr-o aciune de intermediere
ntre dou persoane (fizice sau juridice), n scopul de a le nlesni ncheierea unui act
juridic pentru care acestea sunt interesate. Contractul de mijlocire apare, aadar, ca un
contract de prestare (locaiune) de servicii.
-cambiile sau ordinele in produse sau marfuri- Cambia i biletul la ordin sunt
considerate fapte de comer independent de natura raportului juridic din care izvorsc;
deci indiferent de actul juridic de care sunt legate (de exemplu, un contract de vnzarecumprare, care poate fi, deopotriv, un contract civil sau un act comercial).
-operatiunile cu privire la navigatie- se prezint ca o gam foarte variat de fapte de
comer, cum sunt: cumprarea i vnzarea sau nchirierea vaselor; dotarea vaselor;
aprovizionarea vaselor; expediiile maritime; mprumuturile maritime; ipoteca maritim
- asigurarile terestre si maritime- au ca scop refacerea bunurilor dupa avariere
-depozitele pentru cauza de comert
- depozite in docuri si antrepozite
Fapte de comert subiective Reglementarea faptelor de comer subiective deriv
din necesitatea cuprinderii n sfera dreptului comercial a tuturor actelor i operaiunilor
svrite de un comerciant, n aceast calitate. Vor constitui fapte de comer nu numai
obligaiile contractuale, ci i obligaiile derivnd din fapte licite (gestiunea de afaceri,
mbogirea fr just cauz, plata nedatorat) sau prin svrirea unor fapte ilicite
nlegtur cu activitatea comercial a comerciantului.
Faptele de comer (obiective sau subiective) pot fi bilaterale (cnd actul sau
operaiunea are caracterul unei fapte de comer pentru ambele pri implicate n raportul
juridic) sau unilaterale sau mixte (cnd actul sau operaiunea are caracterul unei fapte
de comer numai pentru una dintre pri, pentru cealalt putnd fi un act de natur
civil; de exemplu, un contract ncheiat ntre un comerciant i un agricultor pentru
cumprarea unei cantiti de legume).

12. Consideratii asupra agriculturii: Vanzarea produselor agricole in starea lor

naturala, obtinute de cultivator este socotita ca un act civil si nu comercial. Vanzarea este
un act civil fara a conta daca vanzatorul este sau nu proprietarul pamantului, deoarece
legea se refera la vanzarea de catre cultivator. Nici locul vanzarii nu are relevanta. In
privinta cresterii animalelor, s-a decis ca au caracter civil, si nu comercial, toate
operatiunile care au drept scop cresterea si vanzarea anumalelor de catre agricultori.
Aceste operatiuni de cumparare a animalelor tinere sau a furajelor sunt considerate ca
accesorii.
13. Notiunea de comerciant: Conform legii, sunt comercianti cei care fac fapte de
comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale. Pe langa aceste
categorii, mai exista si alte categorii reglementate prin legi speciale, precum regiile
autonome si cooperativele de credit. Desii au dreptul sa desfasoare unele activitati
economice, asociatile si fundatiile nu dobandesc calitatea de comerciant fiind prin
definitie persoane juridice non-profit.
14. Dobandirea calitatii de comerciant: Pentru a deveni comerciant persoanele fizice
trebuie sa indeplinineasca urm conditii: - Persoana fizica sa execute fapte de comert: se
intelege manifestarea materiala directa a acestor activitati iar pe de alta parte se atribuie
sensul juridic de asumare a raspunderii personale pentru efectele juridice create in urma
savarsirii actelor de comert. - Persoana fizica sa savarseasca faptele in nume propriu:
Savarsirea in nume propriu a faptelor de comert depinde de conditia juridica a subiectului
de drept in sensul de a dispune de capacitate juridica. Capacitatea juridica se refera la
recunoasterea prin lege a unor drepturi si obligatii a pers fizice, iar pe de alta parte
capacitatea de exercitiu care desemneaza aptitudinea persoanei fizice de a incheia acte
juridice prin exercitare de drepturi si asumare de obligatii. In ceea ce priveste capacitatea
de exercitiu, persoanele trebuie sa aiba varsta minima de 18 ani pentru a incheia singure
acte juridice. - Savarsirea faptelor de comert ca o profesie obisnuita: Presupune ca aceasta
activitate sa constituie preocuparea permanenta a persoanei respective si sa constituie
totodata sursa veniturilor sale.

Dobandirea calitatii de comerciant a persoanelor juridice se supune reglementarilor

privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale. Societatile
comerciale dobandesc calitatea de comerciant prin infiintare si inmatriculare la registrul
comertului. Alaturi de societatile comerciale, pot avea calitatea de comerciant si alte
categorii de persoane juridice respectiv org cooperatiste si regiile autonome.
15. Conditii pentru exercitarea calitatii: Anumite obligatii au fost instituite in vederea
protejarii atat a intereselor comerciantilor cat si a tertelor persoane care pot intra in
raporturi juridice cu acestia. Obligatia pentru comercianti de a cere inmatricularea in
Registrul comertului inainte de a incepe exercitarea activitatii sale. Obligatia, in cazul in
care intervin modificari cu privire la activitate sau fondul de comert, de a cere sa se faca
mentiuni in aceleasi registre in care s-a facut inmatricularea initiala. Obligatia de a obtine
, inainte de inceperea activitatii, diferite autorizatii (organe sanitare, protectia mediului,
administratia locala)
16. Incetarea calitatii de comerciant: Incetarea acestei calitati intervine in mod diferit
pentru cele doua categorii de persoane. Pentru persoanele fizice are loc atunci cand nu
mai savarseste faptele de comert ca o profesie obisnuita sau moartea fizica a persoanei .
In cazul persoanelor juridice , incetarea are loc in momentul pierderii personalitatii
juridice. Ea inceteaza odata cu calitatea de comerciant dupa efectuarea ultimei operatiuni
de lichidare urmata de radierea din Registrul comertului, scoaterea din evidenta
administratiei financiare si publicarea in monitorul oficial. Dizolvarea societatii nu atrage
dupa sine pierderea personalitatii juridice.
17. Auxiliarii : Comerciantii opereaza cu anumite persoane care fie le reprezinta
interesele, fie le faciliteaza efectuarea unor operatiuni comerciale. Potrivit codului
comercial fac parte: prepusii, comisii pentru negot si comisii calatori pentru negot.
Activitatea desfasurata de auxiliarii comerciantilor implica anumite raporturi de
reprezentare intre comercianti si auxiliarii lor. Reprezentarea este un procedeu tehnicojuridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie acte juridice cu tertii, in numele
si pe seama altei persoane, numita reprezentat, cu consecinta ca efectele actelor juridice

incheiate sa se produca direct in persoana reprezentatului. Reprezentarea inceteaza cand

intervin imprejurari care afecteaza acest caracter: revocarea imputernicirii, moartea,
interdictia, falimentul.
18. Notinea si natura juridical a fondului de comert: Desfurarea unei activiti
comerciale impune existena i folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot
fi, n funcie de obiectul comerului, bunuri precum: local, mobilier, mrfuri, instalaii,
brevete de invenii etc. Toate aceste bunuri destinate realizrii activitii comerciale
formeaz fondul de comer. Fondul de comer poate fi definit ca un ansamblu de bunuri
mobile sau imobile, corporale i/sau incorporale pe care un comerciant le afecteaz
desfurrii unei activiti comerciale, n scopul atragerii clientelei i, implicit, obinerii
de profit. Codul comercial nu cuprinde dispozitii prin care sa reglementeze regimul sau
juridic, notiunea de fond de comert fiind precizata in legi ca: Legea nr. 298/2001 privind
combaterea concurenei neloiale; O.U.G. nr. 44/2008 privind desfurarea activitilor
economice; legea nr 26/1990 privind registrul comertului precum si art 861 din codul
commercial.
19. Elementele fondului de comert: din fondul de comert fac parte 2 categorii de
bunuri: corporale si incorporale. Din categoria bunurilor corporale fac parte bunuri
mobile-bunuri care se pot deplasa din un loc in altul. Acestea la randul lor pot fi mobile
prin natural lor( masini, autoturisme) sau mobile prin destinatie( recolta de pe un teren
agricol) - si bunuri corporale immobile prin natura lor( constructii, terenuri) sau prin
destinatie( utilaje, instalatii). Din categoria bunurilor incorporale: firma, emblema,
clientele, vadul commercial, drepturi de autor, denumirile de origine, indicaiile de
provenien.
Firma- elementul de identificare a comerciantului in campul activitatii comerciale,
denumirea sub care un comerciant i exercit comerul i sub care semneaz.
Emblema- semnul sau denumirea care deosebete un comerciant de altul, de acelai gen.
Emblema const, de obicei, dintr-o figur, reprezentare grafic figurativ sau non
figurativ. Dreptului de proprietate asupra emblemei se dobndete prin nmatricularea
acesteia n Registrul Comerului, alturi de firm.

Clientela- totalitatea persoanelor fizice i juridice care se afl n raporturi juridice cu un

comerciant-procurare de marfuri, prestari servicii-.
Vadul commercial- aptitudinea fondului de comert de a atrage publicul prin locatia
amplasarii comerciantului, calitatea produselor/serviciilor oferite, preturi practicate,
comportamentul personalului cu clientela.
Drepturi de autor- Titularul fondului de comer, ca autor sau dobnditor al unor drepturi
patrimoniale de autor are dreptul de reproducere i dreptul de difuzare, de reprezentare
ori de folosire a operei i n consecin de a culege beneficii corespunztoare.
20. Actele juridice privind fondul de comert.
Vanzarea cumpararea fondului de comert. Contractul de vanzare cumparare poate avea
ca obiect fondul de comert ca bun unitar sau elemente componente ale acestuia.
Transmiterea fondului de comert ca aport in societatea comerciala. Fondul de coimert
poate face obiectul unui aport intr o societate comerciala la a carei constituire participa
titularul fondului ca asociat. Astfel acesta se obliga sa contribuie la formarea social al
societatii prin transmiterea catre societate a fondului de comert.
Locatiune fondului de comert. Fondul de comert poate face obiectul unui contract de
locatiune prin care, proprietarul fondului in calitate de locator transmite locatarului
folosinta asupra fondului de comert.
Gajul asupra fondului de comert. Fondul de comer, fiind considerat un bun mobil, poate
forma obiectul contractului de gaj. . O condiie a constituirii gajului o reprezint, aa cum
prevede Codul civil, remiterea lucrului ctre creditor. Aceast remitere material a
bunului este menit s confere creditorului posibilitatea de a-i exercita drepturile sale
asupra bunului (dreptul de retenie, dreptul de urmrire i dreptul de preferin), precum
i ca mijloc de publicitate.
21. Notiunea de intreprindere. Orice activitate comercial, desfsurat cu titlu
profesional, presupune o structurare, o organizare metodic, al crei scop este ca
eforturile ntreprinztorului si fondul de comert aferent acestei activitti s fie valorificate
eficient, n scopul producerii unui profit. Aceast organizare economic si sistematic a

activittii comerciantului a fost exprimat n legislatia si doctrina de drept comercial prin

conceptul de ntreprindere.
Definitia traditionala a intreprinderii releva ca aceasta este un organism economic care
asigura pe riscul intreprinzatorului, coordonare factorilor de productie naturali, resurse
umane si capital in vederea producerii de bunuri sau servicii. Asadar 2 elemente trebuie
sa concureze pentru existenta intreprinderii: factorii de productie si factorii umani. In alte
opinii, intreprinderea este o activitate complexa care consta in exercitiul repetat, organizat
si sistematic al operatiunilor prevazute de codul comercial.
Pornind de la constatarea ca o definitie generala a intreprinderii nu poate fi data pe baza
unui singur criteriu, in doctrina a fost propusa o definitie care are in vedere atat sensul
economic cat si unele elemente caracteristice faptelor de comert. Astfel intreprinderea
apare ca un organism economic si social: ea constituie o organizare autonoma a unei
activitati cu ajutorul unor factori de productie( fortele naturii, capital, munca) de catre
intreprinzator , pe riscul sau in scopul producerii de bunuri, executarii de lucrari sau
prestari servicii in scopul obtinerii unui profit.
Cadrul legislativ defineste intreprinderea:
-

Legea nr 346/2004- orice form de organizare a unei activiti economice,

autonom patrimonial i autorizat potrivit legilor n vigoare s fac acte i fapte
de comer, n scopul obinerii de profit, n condiii de concuren, respectiv:
societi comerciale, societi cooperative, persoane fizice care desfoar
activiti economice n mod independent i asociaii familiale autorizate potrivit

dispoziiilor legale n vigoare.

O.U.G nr 44/2008 - activitatea economica desfasurata in mod organizat,
permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa,
materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in

cazurile si in conditiile prevazute de lege

Legea nr 217/2005: orice forma de organizare a unei activitati economice in
scopul obtinerii de profit in relatii de concurenta.

Caracterele intreprinderii: notiunea de intreprindere desemneaza o activitate sistematic

organizata, organizarea activitatii are caracter autonom, activitatea este realizata de una

sau mai multe persoane pe riscul lor in vederea obtinerii de bunuri, executarea de lucrari
sau prestarea de servicii in scopul obtinerii unui profit sau realizarea unui scop non-profit.
22. Intreprinderea economica. Intreprinderii economice I se aplica definitia generala a
intreprinderii. Elementele caracteristice ala intreprinderii economice( comerciale) sunt
obiectul si scopul intreprinderii. O.U.G nr 44/2008 defineste intreprinderea economica
fiind activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic,
combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si
informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Asadar intreprinderea economica(comerciala) este o activitatea economica desfasurata in
mod

organizat,

permanent

si

systematic

realizata

de

una

sau

mai

multe

persoane( comercianti) pe riscul lor, costand in producerea si circulatia marfurilor,

executarea de lucrari si prestarea de servicii in scopul obtinerii unui profit. Caracterele
intreprinderii economice( comerciale) sunt:
- activitatea intreprinderii economice este de natur economic( potrivit O.U.G nr
44/2008 constituie activitate economica activitatea agricola, industriala, comerciala,
desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi exprimata in
bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate sau unor
beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii unui profit
- activitatea este realizat n mod organizat, permanent i sistematic de ctre una sau mai
multe persoane pe riscul lor. Persoanele pot persoane fizice (PF) sau persoane juridice
(PJ) i au calitatea de comerciani;
- obiectul activitii economice const n producerea i circulaia mrfurilor, executarea
de lucrri i prestarea de servicii;
- scopul desfurrii activitii economice este obinerea de profit.
Desfasurarea unei activitati economice organizate implica incheierea unor acte juridice si
savarsirea unei fapte juridice si operatiuni economice. Actele juridice comerciale sunt
actele juridice, faptele juridice i operaiunile economice prin care se realizeaz de ctre
un comerciant activitatea economic privind producerea i circulaia mrfurilor,
executarea de lucrri sau prestarea de servicii n cadrul unei intreprinderi economice in
scopul obtinerii unui profit.

23. Intreprinderea civila. Intreprinderea civil este o activitate sistematic organizat,

executat de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, avnd ca obiect acte sau fapte
juridice cu caracter civil, fr a avea ca scop obinerea profitului. Caracterele
intreprinderii civile:
- activitile care fac obiectul intreprinderii civile sunt activitile desfurate n cadrul
profesiilor liberale( activitati avocatiale, medicinale)
- persoanele care realizeaz activitatea au calitatea de profesioniti i desfoar
activitatea n baza unor reglementri speciale privind profesia n cauz. Aceste persoane
pun la dispoziia celor interesai cunotinele i competenele lor pentru care primesc
onorarii si nu profit.
24. Notiunea de societate comerciala : Din punct de vedere contractual SC este un
contract in temeiul caruia doua sau mai multe persoane - denumite asociati - se inteleg sa
puna la comun anumite valori pentru a desfasura impreuna o activitate profitabila. Din
punct de vedere organizational, SC este o entitate cu personalitate juridica, constituita in
vederea exercitarii faptelor de comert. Definitia societatii comerciale include cateva
conditii esentiale cum ar fi intelegerea intervenita intre asociati, participarea fiecaruia cu
capital, scopul de a realiza profit si impartirea castigului.
25. Formele societatii comerciale: Societatea in nume colectiv(societate ale carei
obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata a tuturor
asociatilor), societatea in comandita simpla(societate ale carei obligatii sunt garantate cu
patrimoniul social si raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati),
societatea pe actiuni(societate al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata a asociatilor
comanditati), societatea cu raspundere limitata(societate ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, asociatii raspunzand in limita aportului lor). Deosebirile
dintre diferitele forme au drept criteriu intinderea raspunderii asociatilor fata de terti
pentru obligatiile societatii.
Societati de persoane - se constituie dintr-un nr mic de persoane de tip societate in nume
colectiv sau in comandita simpla ; Societati de capitaluri sunt constituite dintr-un numar
mare de asociati, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor.

26.Constituirea societatilor: In prima etapa are loc concretizarea acordului dintre parti,
sub forma actelor autentificate de notar, denumite contract de societate, statut sau act
constitutiv. In a doua etapa asociatii fondatori solicita exercitarea controlului de legalitate
de catre judecator. Cererea trebuie depusa in termen de 15 zile de la data autentificarii
insotita de dovada efecturarii depozitului de capital. Daca sunt necesare expertize pt
stabilirea aportului judecatorul va numi un expert. Etapa finala o reprezinta
inmatricularea in registrul comertului, acesta di urma eliberand certificatul de
inmatriculare. Dupa constituire asociatii pot extinde activitatea prin infiintarea unor
filiale sau sucursale.
27. Functionarea SC: Dispozitiile functionarii sc privesc urmatoarele aspect: regimul
juridic al bunurilor aduse ca aport in societate, dreptul asociatilor la dividente,
administratorii societatii, obligatii referitoare la actele societatii comerciale. Societatea
comerciala nu are o vointa naturala, ca atare vointa societatii se manifesta prin organele
sale. Vointa sociala este adusa la indeplinire prin actele juridice ale organului executive,
care este administratorul. Controlul gestiunii admin se realizeaza de catre asociati sau in
anumite cazuri de cenzori sau audit.
28. Incetarea activitatii: Societatile se pot constitui pe durata limitata sau nelimitata, dar
si in cel din urma caz activitatea lor poate inceta prin fuziune, divizare sau dizolvare.
Fuziunea se poate realiza prin absorbtie si prin contopire. Absorbtia consta in inglobarea
a doua sau mai multor societati comerciale intr-o alta societate, care preia intregul
patrimoniu. Contopirea consta in reuniunea a doua sau mai multor societati comerciale,
care isi inceteaza existent, pt a da nastere uneia noi. Divizarea determina impartirea
intregului patrimoniu al unei societati intre doua sau mai multe societati existente sau
care iau nastere in acest mod. Societatile nou aparute trebuiesc inmatriculate la registrul
comertului. Dizolvarea vizeaza atat actul constitutive al societatii, cat si existent ei ca
entitate juridical si economica. Sub aspectul capacitatii juridice se produce o restrangere
la activitatile care vizeaza lichidarea efectiva a patrimoniului social. Cauzele de dizolvare
pot fi: imposibilitatea realizarii obiectivului, hotararea adunarii generale, falimentul
societatii.

29.Societatea in nume colectiv: este cea mai veche si simpla forma de societate
comerciala. Este definite ca o societate constituita prin asocierea, pe baza deplinei
increderi, a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a
desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate, in care
asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii. Formalitatile de
constituire ale societatii constau in intocmirea si autentificarea actului constitutiv,
autorizarea de judecatorul delegat, inmatricularea, inregistrarea la organismele fiscale si
realizarea publicitatii. Numarul redus al asociatilor permite luarea deciziilor de catre toti
asociatii, in cazul divergentelor folosindu-se principiul majoritatii. Administrarea
societatii poate fi realizata de unul sau mai multi administratori, care pot sa nu aiba
calitatea de asociati sau sa fie persoane juridice. Societatea in nume colectiv se dizolva si
se lichideaza potrivit regulilor generale privind dizolvarea si lichidarea societatilor
comerciale, la care se adauga regulile speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de
societate.
30. Societatea in comandita simpla: Face parte din categoria societatilor comerciale
mixte care intrucat obligatiile sociale sunt garantate pe de o parte cu patrimoniul social si
cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, iar pe de alta parte cu
raspunderea limitata la valoarea aportului social al asociatilor comanditari. Elementul
caracteristic al acestei societati consta in prezenta a doua categorii de asociati:
Comanditatii, care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, ca si asociatii
societatii in nume colectiv, si comanditarii, care raspund numai in limita aporturilor lor.
Formalitatile de constituire ale societatii constau in intocmirea si autentificarea actului
constitutiv, autorizarea de judecatorul delegat, inmatricularea, inregistrarea la
organismele fiscale si realizarea publicitatii. Administrarea societatii in comandita simpla
poate fi efectuata de catre specialisti neasociati sau de catre asociatii comanditati.
Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, iar in urma lichidarii
societatea inceteaza sa mai fiinteze, pierzandu-si si personalitatea juridica.
31. Societatea pe actiuni: Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si mai
evoluata a societatii comerciale, in care conteaza mai mult aportul de capital decat

calitatile personale ale asociatilor.Modul de concepere are in vedere posibilitatea asocierii

unor contributii financiare reduse, din care rezulta capitaluri mari necesare investitiilor de
anvergura. O alta particularitate consta in impartirea capitalului social in fractiuni egale,
denumite actiuni, care reprezinta titluri de valoare negociabile. Societatea pe actiuni se
constituie prin contract de societate si statut, si in care se poate chiar stabili acordarea
unor avantaje asociatilor fondatori, pentru aportul avut la contruirea societatii. Capital
social minim de 25.000.000 lei, actiunile valoreaza minim 1000 lei. Functionarea
societatii va cuprinde clauze referitoare la luarea hotararilor in adunarea generala a
actionarilor, modul de lucru al admin, numarul cenzorilor. Actiunile sunt titluri de credit
reprezentative ale unor fractiuni obligatoriu egale din capitalul social, care confera
posesorului calitatea de asociat, cu toate drepturile si obligatiile. Ele se clasifica in actiuni
nominative si actiuni la purtator. Societatile pe actiuni utilizeaza porcedura emiterii
obligatiunilor cand au nevoie de capital si nu il pot obtine prin emiterea de noi actiuni.
Totodata nu este avantajos sa se procure fonduri din imprumuturi. obligatiunile sunt
nominative sau la purtator. Adunarea generala a actionarilor cuprinde toti actionarii,
exprima vointa sociala si decide asupra tuturor problemelor date de lege in competenta
sa, reprezentand organul de deliberare si decizie. adunarile sunt ordinare, extraordinare si
speciale. Actionarii exercita dreptul la vot proportional cu nr actiunilor pe care le poseda.
Administrarea societatii se realizeaza de unul sau mai multi admin, conducerea
operatiunilor se realizeaza de presedintele consiliului de administratie si directorii
executivi. Societatile pe actiuni se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale.
32.Societatea in comandita pe actiuni: are elemente de asemanare cu societatea in
comandita simpla , constituita din comanditari si comanditati insa capitalul social este
impartit in actiuni, ca in cazul societatii pe actiuni. Modul de concepere are in vedere
posibilitatea asocierii unor contributii financiare reduse, din care rezulta capitaluri mari
necesare investitiilor de anvergura. O alta particularitate consta in impartirea capitalului
social in fractiuni egale, denumite actiuni, care reprezinta titluri de valoare negociabile.
Societatea in comandita pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut, atat
comanditatii cat si comanditarii sunt asociati. Administratori pot fi numai asociatii
comanditati.Dizolvarea si lichidarea urmeaza regulile generale prevazute de lege.

33.Societatea cu raspundere limitata: se defineste ca fiind acea societate in care

raspunderea asociatilor pentru obligatiile angajate in numele societatii se intinde numai
pana la concurenta capitalului social subscris iar asocierea are ca temei principiul intuitu
personae. Principalele trasaturi sunt: asocierea se intemeiaza pe increderea reciproca
dintre asociati, capitalul social se divide in fractiuni numite parti sociale care sunt in
principiu netransmisibile, asociatii raspund in limita aporturilor sociale aduse la
constituirea capitalului social, firma se compune dintr-o denumire aleasa de asociati si
care trebuie sa indice sau sa sugereze, pe cat posibil, obiectul de activitate al societatii.
Societatea se poate constitui prin incheierea unui contract de societate sau/si prin statut,
numit act constitutiv, semnat de toti asociatii si autentificat de notar. Cu toate ca partile
sociale nu sunt titluri cum sunt actiunile, ele pot fi transmise prin acte cu titlu oneros sau
gratuit.Adunarea generala cuprinde toti membrii, exprima vointa lor sociala si este
organul de deliberare si decizie al societatii. Administrarea societatii se realizeaza de unul
sau mai multi administratori, membrii asociati sau specialisti. Si in cazul societatii cu
raspundere limitata pot opera cauzele generale de dizolvare valabile pentru orice tip de
societate.
34. Societati cu regim special: Societati bancare: principalele deosebiri sunt: capitalul
minim trebuie sa fie mult mai mare decat la societatile clasice, este necesar un aviz de la
bnr, procedura in sine prevede mai multe formalitati, capitalul trebuie structurat altfel
incluzand fondul de risc si alte categorii specifice. Activitatea bancara este definita ca
fiind atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si activitatea de
acordare de credite in cont propriu. Obiectul de activitate este limitat la atragerea de
depozite si de fonduri rambursabile, acordarea de credite, operatiuni de plati, operatii de
leasing financiar, inchirierea unei casete de siguranta. Societatile din domeniul
asigurarilor: se pot constitui numai sub forma juridica a societatilor pe actiuni sau a
societatilor mutuale de asigurari. Obiectivul de activitate este limitat la asigurari care pot
viza persoane, autovehicule, nave, aeronave, culturi agricole. Asiguratorul trebuie sa
detina in orice moment marja de solvabilitate disponibila , in functie de natura
asigurarilor realizate. Societatile straine: Functionarea este autorizata de ministerul

industriilor si comertului, pe baza unei cereri ce precizeaza obiectul de activitate, durata

de functionare, si date referiotare la persoane.
35. Notiunea grupului de interes eco: Grupul de interes economic este o persoana
juridica cu scop patrimonial, constituita prin act autentic, pe o perioada determinata, prin
asocierea a doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice in scopul inlesnirii,
imbunatatirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai. Poate fi constituit prin
asocierea a doua sau mai multe persoane , pana la maxim 20. El poate avea atat calitatea
de comerciant cat si pe cea de necomerciant. Legea permite ca aceste grupuri sa se
constituie atat cu capital cat si fara capital. Ca regula generala, membrii grupului de
interes economic raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile grupului.
36. Constituirea grupului de interes: Se constituie prin act autentic, ce va cuprinde
denumirea grupului, datele de identificare ale membrilor fondatori, obiectul de activitate
si capitalul, durata grupuluji, administratorii, controlul activitatii, sediile secundare,
dizolvarea si lichidarea grupului. Inmatricularea grupului se va solicita oficiului
registrului comertului prin depunerea unei cereri impreuna cu actul constitutiv. Controlul
de legalitate este realizat de judecatorul delegat de oficiul comertului. Nulitatea poate
aparea in cazul incalcarii cerintelor legale si a neregularitatilor in alcatuirea actelor
necesare.
37. Functionarea grupului: gratie organelor sale: adunarea generala a membrilor
grupului si administratorii grupului. Membrii formeaza adunarea generala a membrilor
grupului ca organ suprem de deliberare si decizie, prin actul constitutiv. Grupul este
administrat de persoane imputernicite numite administratorii grupului. Toate modificarile
se stabilesc si se noteaza in actul constitutiv. Calitatea de membru al grupului inceteaza
prin excludere, retragere, cesiunea partilor de interes, deces. Un membru poate fi exclus
din grup in conditiile prevazute de lege.
38. Dizolvarea, fuziunea, divizarea si lichidarea grupurilor de interes urmaresc si ele ,
indeaproape, modelul societatilor comerciale in nume colectiv. Cauzele sunt aceleasi cu

cauzele generale. Lichidarea in cel mult 3 ani de la dizolvare. Fuziunea si divizarea sunt
reglementate fara elemente de distinctie fata de operatiunile similare a societatilor.
39. Grupurile europene: sunt definite ca fiind o asociere intre doua sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituite pentru o perioada determinata sau nedeterminata,
in scopul inlesnirii ori dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al
imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Membrii pot fi doar companii sau firme
inregistrate intr-un stat membru al uniunii europene sau persoane fizice ce desfasoara
activitati comrciale pe teritoriul unui stat din uniunea europeana. Grupul se constituie pe
baza unui contract de asociere, denumit act constitutiv, si se inregistreaza in registrul
special. Grupul poate infiinta in romania filiale precum si sucursale , reprezentante, si alte
unitati fara personalitate juridica.

52.Clasificareatitlurilorcomercialedevaloare:dupacontinutullor

efectedecomert,valorimobiliare,titlurireprezentativealemarfurilor

dupamodulincarecirculasiinfunctiedecauzalor

titlurinominative,laordine,lapurtator

cauzale,abstracte
53.Cambia:Esteinscrisulcarecuprindeordinuldatdeopersoana,numitatragatorunei
altepersoanenumitatras,deaplatideunuibeneficiar,saulaordinulacestuia,lascadenta
silaloculstabilit,oanumitasumadebani.Cambiaimplica3persoane:tragatorul,trasul
si beneficiarul.Conditiile de validitate: consimtamantul si cauza, capacitatea, obiectul
(prestatiilelacareseobligapersoaneleimplicate).Mentiuniobligatorii:denumireade
cambie,numeletrasului,indicarealoculuiundetrebuiefacutaplata,numeleceluicaruia
sevafaceplata,datasiloculemiterii,semnaturatragatorului,simentiunifacultative.
Acestementiunipotficlauze:ceinfluenteazaobligatiacambiala,clauzecarenuinfl
oblig cambiala, clauze considerate nescrise, clauze care atrag gir obligatei cambiale,
cambiainalb.Esteunactjuridicprincareposesorulcambieinumitgirant,transmitepers
numitegirator,printrodecalratiesrisasisemnatapetitlu,prinpredareatitlului,toate

drepturileprovenitedintitlulrespectiv.Legeareglemeteaza3efectealegirului:efectul
translativ de drepturi, efectul de garantie, efectul de legitimare.Acceptarea de plata a
cambieireprmanifestareadevointaatrasuluiinsensulasumariisiexecutariilascadenta
aobligatieideapaltisumadebanimentionatiincambie.Exceptiicambiale:obiective:
relativesiabsolute,subiective:absolutesirelative.
54. Biletul de ordine: Este un inscris prin care emitentul se obliga sa plateasca la
scadentaosumadebanideterminata,unuibeneficiarsaulaordinulacestuia.Contine2
participanti:emitentul,beneficiarul.Esteuntitlucompletsiuntitludeordine,abstract,
autonom,obligatiilecuprinseintitlusuntneconditionate,aucaobiectindodeaunaosuma
debaniiardebitoriraspundsolidar.Biletuldeordineesteuntitluexecutoriu.
55. Cecul:Esteuntitludeplatasaucreditcarecuprindeunordinpecareopersoana
(tragatorul)iltrageasuprauneibanci(lacaretragatoorularefonduridecaredispune)
caruiaiiordoonasaplateascaosumadebaniuneipersoaneterte(beneficiar).Cecul
implica 3 persoane tragator tras beneficiar.. emiterea unui cec este alc din 2 faze,
redactareasipredareaactuluicatrebeneficiar.Cecultrebuiesafieemisinformascrisasi
sacuprindaurmatoarelementiuniobligatorii:denumireadecec,ordinulconditionatde
plataauneisumedebani,numeleceluicaretrebiesaplateasca,loculplatii,datasilocul
emiterii, semnatura emitentului. Plata cecului nu este supusa nici unei formalitatide
acceptaredeplata,ceculfiinduninstrumentdeplatalavedere.Ceculpoateaveamai
multeforme:barat,certificat,laordin,lapurtator,nominativ,netransmisibil,circular,
platibilincont,ceculdecalatorie,ceculpostal.
57.Conosamentul:Estereglementatsubdenumireadepolitadeincarcare.Esteeliberat
decomandantul,armatorul,sauagentulnaveicucaresetransportamarfurilesiprincare
serecunoastesidovedesteincarcareasauprimireaspreincarcareaanumitormarfuri.Treb
sa cuprinda: natura, specia, cantitatea lucrurilor incarcate.Va arata: persoana
incarcatorului si resedinta sa, destinatarul si resedinta sa, numele capitanului sau
patronului,numelenationalitateasicapacitateavasului,loculplecariisidestinatia.
58. Warantul: Este o forma a contractului de gaj. Marfurile pot fi puse in docuri,
silozuri, depozite, antedepozite. Daca deponentul doreste sa instraineze marfurile ,
transmisepringircumparatoruluiamblortitluri,acestadevineproprietarfarapredarea

materialaamarfurilor.
59. Notiunea procedurii reorganizarii: are ca scop reglementarea unei proceduri
judiciare prin care sa se asigure plata pasivului debitorului aflat in insolventa. Caile prin
care se realizeaza sunt procedura reorganizarii judiciare si procedura falimentului.
Procedura consta in organizarea activitatii debitorului in vederea redresarii economicofinanciare si asigurarii mijloacelor banesti pt plata datoriilor prin 2 modalitati. Prima este
reorganizarea activitatii debitorului, a doua este lichidarea unor bunuri din patrimoniul
debitorului, pana la acoperirea creantelor. Procedura falimentului consta in anumite reguli
prin care se reglementeaza executarea silita a bunurilor in vederea platii datoriilor.
60. Caracterele procedurii: procedura insolventei are: caracter concursual sau
colectivist(apararea in comun a intereselor tuturor creditorilor prin efectuarea unei
publicitati avand scop informarea creditorilor), caracter generalizat(vizeaza intreaga
avere a debitorului si nu doar unul din bunuri, cum este in cazul executarii silitemobiliare
sau imobiliare), caracter egalitar(egalitatea de tratament a creditorilor este realizata prin
acordarea tuturor creditorilor posibilitatea de a participa la mada credala si de a-si
satisface creantele proportional cu ponderea detinuta in pasivul debitorului), caracter
unitar,(procedura falimentului este unica si se desfasoara simultan pentru toate creantele
detinute impotriva patrimoniului debitorului. Procedura este aceeasi pentru oricare
comerciant, indiferent de forma de organizare sau marimea patrimoniului) caracter
judiciar(se realizeaza prin intermediul si cu participarea organelor judecatoresti, fiind
astfel o procedura judiciara fortata ) si caracter profesionist(se aplica persoanelor fizice
sau juridice care au calitatea de comerciant, dar si persoanelor fizice care lucreaza in mod
individual, asociatiilor familiale).
61. Conditiile aplicarii: Se aplica exclusiv comerciantilor persoane fizice sau juridice,
aflati in insolventa si denumiti debitori. Pentru aplicarea procedurii legea impune doua
conditii: debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica procedura si
debitorul sa se afle in insolventa.
62. Participantii la procedura: Debitorul este personajul principal, indreptatit sa solicite
deschiderea acesteia atat in stare de insolventa vadita cat si insolventa iminenta. In cazul
in care debitorul este persoana juridica, acesta va desemna un administrator special, care
va reprezenta interesele actionarilor pe perioada in care debitorului i s-a ridicat dreptul de

administrare. Creditorii debitorului pot fi persoane fizice sau juridice care detin creante
de natura comerciala, civila, fiscala sau de alta natura, cu caracter cert, lichid si exigibil
asupra patrimoniului si care sunt indreptatite sa solicite deschiderea procedurii. Instantele
judecatoresti au competenta exclusiva de administrare a respectivelor proceduri oferite de
catre legiuitor. Judecatorul-sindic este reprezentantul justitiei in cadrul procedurilor
reglementate , cel care supervizeaza, din punct de vedere jurisdictional si legalcorecta
administrare a acestora. Administratorul judiciar este practician in insolventa, caruia
legea i-a incredintat o serie de atributii manageriale si administrative, pe care acesta le
exercita, sub supravegherea judecatorului-sindic si a creditorilor. Lichidatorul judiciar,
practician in insolventa, desemnat de judecatorul sindic pentru lichidare
63. Desfasurarea procedurii: Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se
deschide prin cererile introductive ale persoanelor indreptatite. Un rol important il are
planul de reorganizare, care cuprinde masurile necesare redresarii activitatii debitorului
sau pentru lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului. In cazul cand nu sunt
conditii pentru salvarea debitorului se iau masurile necesare pt aplicarea procedurii
falimentului.
64. Cererea: Procedura se declanseaza pe baza unor cereri adresate tribunalului de catre
debitor sau creditori. Aceasta cerere a devenit o obligatie in reglementarea actuala.
Cererea creditorilor poate fi inregistrata de catre orice creditor al debitolului, fara a se
face nici o diferentiere intre creeditorii chirografari si creditorii ai caror creante sunt
garantate. Daca cererea corespunde, judecatorul-sindic va pronunta dupa caz o incheiere
de deschidere a procedurii generale sau de intrare in procedura simplificata. Daca
debitorul nu contesta in 10 zile, judecatorul-sindic va da sentinta de deschidere a
procedurii generale. Cererea trebuie facuta in 30 zile de la aparitia starii de insolventa.
65.Opozitii: Creditorii debitorului pot depune opozitie impotriva deschiderii procedurii.
In cazul in care creditorii se opun deschiderii procedurii in termnet de 15 zile, judecatorul
sindic va tine o sedinta cu debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in
urma careia va solutiona, printr-o sentinta, toate opozitiile. Debitorul poate face o
contestatie care este comunicata catre judecatorul sindic.

66.Efectele: Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul sindic va

desemna un administrator judiciar, iar in cazul procedurii simplificate un lichidator
porvizoriu. De la data deschiderii se suspenda de drept toate actiunile judiciare pentru
realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Debitorul are obligatia de a
pune la dispozitie administratorului judiciar sau lichidatorului toate informatiile cerute de
acestacu privire la activitatea si averea sa. Dreptul de administrare a debitorului inceteaza
de drept la data la care se dispune inceperea falimentului. Planul de reorganizare poate fi
propus de debitor,admin judiciar sau creditori si prevede fie restructurarea si continuarea
activitatii fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. Reorganizarea consta in
redresarea activitatii debitoruluisi plata creantelor creditorilor. Falimentul are ca scop
transformarea in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii
creantelor creditorilor. consta intr-un ansamblu de acte si operatiuni ce privesc
stabilireamasei active, masei pasive, efectuarea lichidarii bunurilor si distribuirea sumelor
realizate.
67. Inchiderea: Procedura falimentului va putea fi inchisa atunci cand creantele au fost
complet acoperite chiar si daca bunurile din averea debitoruluinu au fost lichidate in
intregime, cele nevandute fiind transmise debitorului . Procedura mai poate fi inchisa
atunci cand , la expirarea termenului pentru inregistrarea creantelor, nu s-a depus nici o
cerere.
68. Raspunderea: Judecatorul sindic poate dispune ca o parte a datoriilor debitorului
persoana juridica sa fie acoperite de catre membrii organelor sale de conducere care prin
fapta lor au generat starea de insolvabilitate a debitorului. Aceasta prevedere legala este o
aplicare a principiului repararii prejudiciului cauzat, urmand practic regulile raspunderii
civile delictuale