Nazismul din perspectiv economic

Nazismul sau naional-socialismul este o ideologie totalitar care a fost aplicat n timpul
dictaturii naionaliste a lui Adolf Hitler n Germania ntre 1933 si 1945.
Hitler a devenit liderul Partidului National Socialist German al Muncitorilor
(Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP)). Cuvntul nazism provine chiar de la
prescurtarea numelui naional-socialism (Nationalsozialismus). n momentul de fa n Germania
nazismul este interzis de lege, dar nca mai exist grupri i chiar partide neo-naziste (care ns sunt
ilegale). Ideologia naional-socialist afirm c na iunea este cea mai important crea ie a unei rase; de
aceea marile naiuni sunt creatiile unor mari rase.
Teoria economic nazist se baza pe interesele locale imediate dar ncerca i s se mperecheze cu
concepii ideologice economice recunoscute pe plan interna ional.
Din punct de vedere internaional, partidul nazist credea c o conspira ie interna ional a marilor
bancheri a creat criza economic din anii 1930. Capul acestei conspira ii era considerat ca fiind un grup
de evrei, ceea ce motiva nca o dat distrugerea acestei etnii n timpul Holocaustului. Aceste organiza ii
ale bancherilor erau bine cunoscute n acea vreme i se tia ca puteau influen a statele na ionale prin
extinderea sau retragerea creditelor. Aceast influen nu se limita la statele mici, precum sttule ele
germane care au precedat crearea na iunii germane din anii 1870, ci putea privi chiar i marile puteri
europene ncepnd cu secolul XVI. De altfel multe corpora ii transna ionale din perioada secolelor XVIXIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja n rzboaie n
locul guvernelor, i nu invers.
Se poate deci spune c partidul nazist era mpotriva puterii corpora iilor multina ionale fa de
statul-naiune. Aceast opinie anti-corporatist era comun cu cea a partidelor politice de centru-stnga i
chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opus n spectrul politic.
Este interesant de observat ca partidul nazist avea o concep ie foarte limitat despre economia
internaional. Dup cum spune i numele naional-socialist, partidul dorea sa ncorporeze resursele
companiilor internaionale n Reich cu fora, i nu prin comer .
Atunci cnd nazitii au ajuns la putere, cea mai presant problem era rata omajului foarte
ridicat, (peste 40%). Conducerea economic a statului a fost dat pentru nceput unui bancher foarte
respectat, Hjalmar Schacht. Sub conducerea sa a fost schi at o nou politic economic pentru ridicarea
naiunii. Unele dintre primele msuri luate a fost desfiin area sindicatelor i impunerea controlului
salariilor.
Guvernul a nceput s creasc masa monetar prin cre terea masiv a deficitului bugetar. ns, n
acelai timp, guvernul a impus o rat a dobnzii de maxim 4,5 %, crend o acumulare masiv n fonduri
de mprumut. Situaia a fost rezolvat prin crearea unor companii-fantom care plteau pentru bunuri cu
obligaiuni. Cea mai faimoas dintre acestea a fost compania MEFO, iar obliga iunile folosite ca moned
au devenit cunoscute drept chitane mefo. De i s-a promis c aceste obliga iuni vor putea fi schimbate
pe bani reali, n acest fel prbuirea fondurilor a fost amnat pn dup prbu irea Reichului. Aceste

manevre financiare complicate au fost folosite pentru ascunderea cheltuielilor militare care nclcau
Tratatul de la Versailles.
n mod normal, efectele controlului preurilor combinat cu o mare cre tere a masei monetare ar fi
trebuit s duc la dezvoltarea pieei negre, dar pedepsele foarte aspre (infractorii fiind trimi i n lagre de
concentrare sau mpucai pe loc) au mpiedicat apari ia fenomenului. Msurile represive au inut, de
asemenea, volatilitatea sczut, reducnd presiunea infla ionist.
Noua politic economic a redus importurile pentru bunurile de larg consum i s-a concentrat pe
producia de export. Comerul exterior a fost redus pn la aproximativ o treime din nivelul atins n 1929
pe toat durata perioadei naziste. Controlul asupra valutelor strine a fost extins, ducnd la supraevaluarea
mrcii germane. Acestea s-au dovedit soluii salvatoare n scderea hotrtoare a omajului.
Criza economic i financiar ce cuprinde Germania la nceputul anilor 1930 provoac prbuirea
produciei industriale, marasmul afacerilor i un imens val de omaj. De aici rezult o deteriorare a vieii
sociale favorabil ascensiunii naional-socialismului. Partidul nazist devine, ntr-adevr, datorit crizei, un
partid cu mase care dreneaz voturile clasei de mijloc i i asigur sprijinul deintorilor industriei grele
i marilor proprietari funciari.
Consolidndu-i astfel poziiile, Hitler devine cancelar pe 30 ianuarie 1933. Avnd n permanent
grij s nu neliniteasc forele conservatoare ce l-au adus la putere, Fuhrerul pornete aciunile de
fundamentare legal a dictaturii sale i de eliminare a opoziiei.
Hitler a ajuns la putere din dorina clasei conductoare, care a vazut in el un zid mpotriva
comunismului i groparul Republicii. n special industriaii, mult timp favorabili partidelor burgheze de
dreapta- Populiti, Naional - Germani - s-au raliat treptat lui Hitler, care i dorea de mult timp sprijinul
lor, pentru ca vedeau in nazism un obstacol sigur impotriva bolsevismului, o promisiune de relansare
economica prin inarmare, siguranta de a avea mana libera in cadrul unui stat puternic. Dar nu este mai
putin adevarat ca Hitler le-a promis maselor, proletarizate din cauza inflatiei, ca va distruge atotputernicia
banului. A avut castig de cauza in fata poporului german pentru ca a stiut sa exploateze saracia si
uniformizarea care, provocate de o serie de crize, au lovit ierarhia traditionala.
Hitler s-a adresat tineretului , acelui tineret ajuns la disperare din cauza somajului, a stiut sa
elaboreze un program deopotriva antisocialist si anticapitalist, pentru o natiune disperata.
Dar ce poate face o mn de intelectuali opozani ntr-o ar mbtat de prosperitatea sa
material, dupa ataia ani de suferin i de mizerie, avand sentimentul unui viitor stralucitor? Din punct
de vedere economic, nazismul a investit statul cu controlul total al economiei, instaurand un regim de
dictatura economica exercitat de un numar mic de conducatori, in numele carora erau concentrate cele
mai largi puteri : maresalul Gring, insarcinat din 1936 cu executarea planurilor de termen de patru ani,
dobandindu-se un rol capital in viata economica a Reichului. Pe de alta parte, inspirandu-se din opiniile
economistului suedez Rudolf Kjellen, nazismul a cautat sa sporeasca productia materiilor prime furnizate
de solul german, sa fabrice prin sinteza produse inlocuitoare, pentru a asigura autarhia, adica
independenta economica a Reichului.
Economia german a trecut mai trziu sub conducerea lui Hermann Gring, cnd, la 18 octombrie
1936, Reichstag-ul a anunat nceperea unui plan cincinal pentru a pune economia german pe o baz

necesar produciei de rzboi. Planul cincinal s-a terminat din punct de vedere teoretic n 1940, dar, din
acest moment, Gring i-a fcut o important baz a puterii din prerogativa sa de conductor al planului
cincinal, care a condus efectiv economia i problemele produc iei.
O alt latur a noii economii germane a reprezentat-o produc ia pentru o renarmare masiv,
avnd ca scop creterea armatei de la un efectiv de 100.000 solda i pn la cteva milioane.
n 1942 cheltuielile de rzboi sporite i moartea lui Todt au dus la trecerea la completa economie
de comand, sub controlul lui Albert Speer.
Dictatura hitlerist vrea mai de grab s consolideze marile interese private, cu condi ia ca
acestea s colaboreze cu regimul si sa recunoasca dreptul statului de a avea un rol director in viata
economica. In schimbul supunerii, acestea vor profita din plin de refacerea Germaniei si de infrangerea
miscarii muncitoresti.
Sub nalta autoritate a statului, nazismul a realizat o economie dirijat n care patronul pstra
caracterul autoritar i asigura o disciplina incontestabil. Concomitent cu eliminarea oricrei rezisten e, sa inceput un vast program de echipare industrial. Au fost facute eforturi pentru valorificarea subsolului,
pentru dezvoltarea produciei de benzin sintetic, de cauciuc artificial, de lna de lemn, de benzol pe
baza de carbune, pentru recuperarea metalelor. Pe aceasta baza s-a dezvoltat o gigantica industrie de
armanent fara ca populatia sa resimta o mobilizare economica generala, care ar fi putut ameninta
stabilitatea regimului.
Aceast politic economic, n afara faptului c ducea la o reducere masiv a numrului de
omeri care a sczut de la ase milioane la 700.000, din 1933 pn n 1937 a dus la o prosperitate a
afacerilor care i-a satisfacut pe marii patroni industria i. De i planificat, economia hitlerista nu era chiar
o economie socialist: ea s-a dovedit foarte favorabil trusturilor, crora le-a adus beneficii enorme. Dar
aceasta nflorire se datora, de fapt, numai comenzilor statului. De aceea Germania a ineput sa intampine
dificultati financiare pe care Dr. Schacht, directorul Reichsbank si ministru al Economiei, le-a dezvoltat
provizoriu prin punerea in circulatie a certificatelor bancare pe termen scurt, rascumparate de Banca
Imperiului, si prin extinderea acordurilor bilaterale de schimb; dar cand a fost anuntat ca trebuie pus capat
inflatiei, a trebuit sa-si paraseasca diferitele functii. Era evident ca determinismul economic ducea la
razboi un stat care nu se gandea sa renunte la dorinta lui de putere.
n concluzie, chiar dac nivelul de trai nu cre te deloc, produc ia face un salt spectaculos. n
1939, Germania produce pentru nevoile proprii suficient gru, unt i zahr i devine a doua putere
industrial a lumii. n acelai timp, problema omajului este aproape rezolvat. Totu i, posibilit ile de
absorbtie ale pietei interne fiind destul de mici, ncepand din 1936, este necesar ca o parte a industriei s
se transforme n industrie de rzboi. Avntul industrial al Reichului fiind bazat pe o politic de narmare i
pe cucerirea unui spaiu economic care s-i furnizeze Germaniei materii prime i pie e de desfacere,
regimul hitlerist se angajeaz din 1938 ntr-o politic de for care duce direct la cel de al doilea conflict
european.