Modele Atomice

Modelul Planetar
Un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor este analog sistemului solar
in care fortele centrifuge echilibreaaza fortele de atractie gravitationala. Atomul are o parte
centrala numita nucleu, incarcata pozitiv, in jurul careia se rotesc electronii. Deci sarcinile
sunt separate spatial. Concordanta modelului planetar atomic cu experienta este foarte buna.
E. Rutherford a fost capabil sa calculeze care va fi numarul de particule a deviate sub un
unghi dat si a dedus din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se intinde pe o zona
cu dimensiunea de 10-13 - 10-12 cm. Comparand cu dimensiunea unui atom ~10- 8 cm.,
tragem concluzia ca el este mai mult gol decat plin. In acest fel, modelul planetar propus inca
din 1901 de J. Perrin a fost definit acceptat ca urmarea experientelor lui E. Rutherford. Ca si
in cazul modelului Thomson ramane de explicat motivul pt. care sarcinile pozitive din nucleu
nu se desfac.
Pentru a analiza conditia de stabilitate ne vom referi la atomul cel mai simplu, care
contine un singur electron si a carui nucleu are o sarcina electrica pozitiva, egala cu e. Acest
nucleu a fost numit proton (E. Rutherford, 1920), iar atomul este hidrogenul. Electronul se va
misca in jurul protonului cu o traiectorie circulara astfel ca forta centrifuga sa fie egala cu cea
electrostatica de atractie

**
unde m este masa electronului, v viteza lui pe orbita, R distanta electron-nucleu, iar
K=9*10^9, lucrand in S.I. Energia electronului care se misca pe aceasta orbita va fi egala cu
suma energiilor cinetica si potentiala:

***

Pot fi trase urmatoarele concluzii:

1. Energia totala este negativa, ceea ce inseamna ca pe masura ce raza creste, energia
totala va creste si tinde spre zero cand raza tinde la infinit. Orbitele de energie mica
vor fi cele cu raza mica, deci cele apropiate de nucleu. Daca electronul va primi
energie, el se va indeparta de nucleu si invers.
2. Energia totala a electronului este in acest caz egala cu jumatate din energia potentiala
in campul electrostatic al nucleului.
3. Expresia de mai sus are caracterul unei functii care leaga energia totala a electronului
de raza traiectoriei circulare. Rezulta de aici a unei raze date ii corespunde o singura
valoare pentru energie. In consecinta, in functie de energia electronului sunt permise
toate orbitele.
Stabilitatea sistemului planetar este asigurata daca se pastreaza constanta raza traiectoriei
electronului. Din pacate, in electrodinamica se arata ca orice sarcina electrica care se misca
accelerat trebuie sa emita radiatie electromagnetica, micsorandu-se astfel energia de miscare a
sarcinii. Cu toate ca in miscarea pe orbita circulara viteza electronului este constanta, ea va
varia totusi ca directie, dand nastere astfel unei acceleratii centripete egala cu e*e/R. In urma
emisiei acestei radiatii, energia electroului se va micsora, raza traiectoriei se va micsora si ea
la randul ei rapid, urmand ca in final electronul sa cada pe nucleu. Aceasta ar duce la
concluzia ca atomul ar fi un sistem instabil si ca, in plus, ar emite in continuu radiatii, chiar in
stare normala, ceea ce contravine experientei.
Modelul atomic Bohr este primul model de natur cuantic al atomului i a fost
introdus n anul 1913 de ctre fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul
planetar al lui Ernest Rutherford i i aplic teoria cuantelor. Dei ipotezele introduse de ctre
Bohr sunt de natur cuantic, calculele efective ale mrimilor specifice atomului sunt pur

clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor
hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adic ionii care au un singur electron n cmpul
de sarcin efectiv a nucleului)
Postulatele lui Bohr
Primul postulat al lui Bohr
Este legat de orbitele atomice i presupune c electronul se rotete n jurul nucleului numai pe
anumite orbite circulare permise, fr a emite sau a absorbi energie radiant. Aceste stri se
numesc staionare i au un timp de via infinit ienergie constant, electronul trecnd pe alte
nivele energetice doar dac este perturbat din exterior. Electronul se menine pe o orbit
staionar datorit compensrii forei centrifuge cu fora de atracie coulombian.
Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilitii atomului. El este n contradicie
cu fizica clasic. Conform teoriilor acesteia, o sarcin electric n micare accelerat
emite radiaie electromagnetic. Aceasta ar duce la scderea energiei sistemului, iar traiectoria
circular a electronului ar avea raza din ce n ce mai mic, pn cnd acesta ar "cdea" pe
nucleu. Experimental se constat, ns, c atomul este stabil i are anumite stri n care
energia sa se menine constant.
Al doilea postulat al lui Bohr
Afirm faptul c un atom emite sau absoarbe radiaie electromagnetic doar la trecerea
dintr-o stare staionar n alta. Energia pe care o primete sau o cedeaz este egal cu diferena
dintre energiile celor dou nivele ntre care are loc tranziia. Radiaia emis sau absorbit are
frecvena dat de relaia obinut n cadrul teoriei lui Max Planck

unde

reprezint constanta lui Planck;

frecvena radiaiei emise/absorbite;
energiile strilor staionare ntre care are loc tranziia.

Atomul trece dintr-o stare staionar n alta cu energie superioar doar dac i se transmite
o cuant de energie corespunztoare diferenei dintre cele dou nivele. La revenirea pe nivelul
inferior se emite o radiaie de aceeai frecven ca i la absorbie. Acest fapt exprim natura
discontinu a materiei i energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvenele radiaiilor
atomice depind de natura i structura atomului i au valori discrete, spectrele lor fiind spectre
de linii.
Cuantificarea momentului cinetic

Condiia de cuantificare se exprim, de obicei, n legtur cu momentul cinetic

electronului aflat n micare circular pe o orbit n interiorul atomului.

al

unde

este un numr ntreg, numit numr cuantic principal;

reprezint constanta redus a lui Planck.

Condiia rezult din primul postulat al lui Bohr, considernd ipoteza lui de
Broglie referitoare la dualismul und-particul. Pentru un atom aflat ntr-o stare staionar,
electronul trebuie s se deplaseze pe o orbit stabil, adic unda sa asociat sa fie staionar.
Acest lucru este posibil dac lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de
und a undei asociate. Dac este raza traiectoriei, condiia se poate scrie

Aplicnd ipoteza lui de Broglie se obine

unde

simbolizeaz impulsul electronului.

De aici,

Cuantificarea razelor orbitelor electronilor

Pornind de la aceasta i considernd egalitatea forelor de atracie electrostatic cu cele
centrifuge, se poate deduce condiia pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru
atomul de hidrogen (Z=1) se obine

unde mrimile reprezint

, permitivitatea electric a vidului;

, constanta lui Planck;
, masa electronului;
, sarcina electronului;

, raza corespunztoare
numrului cuantic

, numit i prima raz Bohr.

Relaia exprim faptul c un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite n cadrul
atomului, raza acestora crescnd cu ptratul numrului cuantic principal .
Cuantificarea energiei totale
n modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia total a atomului este dat
de suma energiilor cinetice ipoteniale ale electronului aflat n micare circular. Introducnd
cuantificarea razei calculat de Bohr n expresia energiei, se obine pentru atomul de hidrogen

unde cu
se noteaz energia atomului de hidrogen n stare fundamental
. Se
observ c energia este minim pentru
, adic starea fundamental este o stare de
echilibru i are un timp de via infinit. n acest caz, energia de legatur a electronului este
maxim, fiind egal cu valoarea absolut a energiei unei stri legate. Celelalte stri
se numesc stri excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie situate la intervale din ce
n ce mai apropiate. La limit, pentru
, energia tinde la valoarea zero. Valorile
pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplaseaz liber pe o traiectorie deschis,
n afara nucleului.
Acest model nu poate explica spectrele de emisie i energia de ionizare dect pentru
atomul de hidrogen i ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi
grei. Nu a putut explica formarea legaturilor duble. Nu a putut fundamenta scindarea liniilor
spectrale intr-un camp perturbator. Aceste deficiente au fost rezolvate prin aparitia modelului
atomic Bohr-Sommerfeld - modelul precuantic