Sunteți pe pagina 1din 18

CAPITOLUL 1

DEZVOLTAREA DURABILA- ASPECTE GENERALE


Pana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii
materiale indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului. In anii `80 au
devenit din ce in ce mai evidente schimbarile majore ale mediului, schimbari care surveneau
intr-un mod cat se poate de neasteptat, fiind in mare parte neprevazute de specialisti. Odata
cu aparitia acestor modificari, populatia a devenit din ce in ce mai constienta de prezenta
unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea in bune conditii a umanitatii. Pentru a
nu se ajunge la o situatie de criza, organizatiile mondiale din domeniul protectiei mediului au
propus schimbari fundamentale in stilul de viata al populatiei, rezultatele concretizandu-se in
aparitia unui nou concept, si anume dezvoltarea durabila sau durabilitatea.
Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune constientizarea efectelor
pe care le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si de
asemenea ofera metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii.
1.1 Definitii. Orientari
Dezvoltarea durabila este un concept complex si intens contestat la nivel international,
fiind mentionat pentru prima data in anii `80, initial ca mod de abordare a dezvoltarii
economice in scopul reducerii cat mai ample a degradarii mediului inconjurator, fiind ulterior
integrat in miscarea ecologista de protejare a mediului natural al planetei. Conceptul a
inceput sa fie tratat intr-un sens mai larg in anul 1987, odata cu publicarea raportului Viitorul
nostru comun, de catre Comisia Mondiala a Mediului si Dezvoltarii, raport cunoscut mai mult
sub numele de Raportul Brundtland (in cadrul acestui raport au fost stabilite principiile si
legile dezvoltarii durabile grupate in 5 categorii: conservarea mediului natural, protectia biodiversitatii si a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generatiile viitoare, eliminarea
disparitatilor economice mondiale).
Definiiile utilizrii durabile sunt variate, dar acestea nglobeaz conceptul de echitate
ntre generaii. Cea mai utilizata dintre ele este cea formulta de Comisia Natiunilor Unite
pentru Mediul Inconjurator si Dezvoltare: Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care
raspunde nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a
raspunde nevoilor lor. Ea consta in cautarea unui echilibru la intretaierea a trei domenii:
social, ecologic si economic (o dezvoltare vivabila, viabila si echitabila). Astfel, putem

identifica aceste trei arii ca fiind pilieri ai dezvoltarii durabile: solidaritatea sociala, eficacitatea
economica si responsabilitatea fata de mediu.
Durabilitatea sociala si culturala garanteaza o dezvoltare economica favorabila
membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente,
cu pastrarea identitatilor comunitare;
Durabilitatea economica are un rol definitoriu n asigurarea unei dezvoltari economice
eficiente, resursele fiind astfel gestionate, nct sa existe si n viitor.
Durabilitatea ecologica asigura o dezvoltare suportabila cu mentinerea tuturor
proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;
1.2 Turismul durabil
n ultima perioada a fost adoptat si n ramura turismului conceptul de "dezvoltare
durabila", utilizat deja n alte sectoare de activitate.
Definiia dezvoltrii durabile formulat la Conferina Comisiei Mondiale pentru Mediul
nconjurtor i Dezvoltare din anul a fost acceptat, de asemenea, la Conferina Mondial
privind Turismul Durabil, ce i-a inut lucrrile n Lanzarote, n anul 1995.
Organizaia Mondial a Turismului a dat urmtoarea definiie turismului durabil:
"Dezvoltarea durabil a turismului satisface necesitile actuale ale turitilor i ale regiunilor
de primire, protejnd i sporind oportunitile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor
trebuie s se efectueze ntr-un mod care ar permite s fie satisfcute necesitile economice,
sociale i estetice, meninndu-se integritatea cultural, procesele ecologice eseniale,
diversitatea biologic i sistemele de suport ale vieii."
Acest concept a fost enuntat de U.I.C.N. astfel: "Dezvoltarea durabila este un proces
care se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurnd dezvoltarea. Resursele
trebuie valorificate ntr-un ritm identic cu cel de rennoire a lor, renuntndu-se la exploatare
atunci cnd resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o nlocui cu alta cu mai mare putere
de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate n asa fel, nct de ele sa beneficieze si
generatiile viitoare".

Dezvoltarea turismului trebuie s fie durabil sub aspect ecologic,

viabil i rentabil sub raport economic i echitabil din punct de vedere etic i social pentru
populaia local.
Cele trei principii majore ale dezvoltarii durabile (social, economic si ecologic) se
aplica si in cadrul turismului durabil. Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se
defineste ca un model de dezvoltare care asigura:
ameliorarea calitatii vietii n asezarile umane care primesc turisti;
posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.


Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism durabil
rezida n urmatoarele aspecte:

turismul durabil favorizeaza ntelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului

natural, cultural si uman;


asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare

turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;


orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru
populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice,

cladirilor si vestigiilor istorice;


favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;
respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor
naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a
comunitatilor locale.
La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul nconjurator care a avut loc la

Vancouver (Canada) n anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile
majore care au avut loc n sectorul industriei turistice, n ultimul deceniu. Aceste schimbari au
vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume:
a) Politici, legislatie, reglementari:
- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;
- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;
- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil n
concordanta cu cerintele de mediu;
- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina n sprijinul agentilor de turism, autoritatilor
regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu.
b) n domeniul cercetarii si tehnologiei:
- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;
- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;
- stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o
asigura;
- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa
evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei
turistice n conditiile protejarii mediului;

- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele


mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de
dotare a acestora, fara afectarea mediului si n conformitate cu specificul fiecarei zone;
- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea
echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului
c) n domeniul economico-financiar:
- includerea costului de mediu n ncasarile percepute pentru activitati turistice, n ideea ca
poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa
contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;
- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
international, national, regional), a unor actiuni ntreprinse si a schimbarilor legate de
adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;
- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice,
cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea n
practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil;
- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vnzarea unor produse
turistice compatibile cu valoarea acestora.
d) n domeniul comunicarii si formarii:
- realizarea unei atitudini deschise n rndul angajatilor firmelor de turism si a populatiei
locale fata de problemele de mediu;
- elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de
mediu, n vederea atenuarii impactelor;
- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai
bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;
- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, n vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare
durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor
nationale si internationale.
e) Alte aspecte:
- practicarea unei educatii active de protectie si n alte sectoare care beneficiaza de resursele
naturale si culturale ale industriei turistice, cu ntelegerea si a problemelor de mediu;
- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate n protectia
mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu


prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.
Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism
Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii
privind stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii n aceste domenii de activitate,
conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuricapacitate de suport pentru turism:
- Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a
structurilor si activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de
degradare a componentelor acestuia. Se au n vedere componentele naturale (aer, apa, sol,
vegetatie, fauna) si procesul de productie si refacere economica, care sa nu implice costuri
de investitii deosebite, determinate de degradarea unor destinatii turistice;
- Capacitatea fizica are rol esential n stabilirea nivelului de saturatie pe care l pot
atinge activitatile turistice, dincolo de care ncep sa aparii probleme legate de mediu.
Dezvoltarea ascendenta a turismului, manifestata n ultimele decenii, ridica problema
aparitiei multor forme de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea
componentelor fizice ale teritoriului se poate face prin investitii n tehnologie performanta si
printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al serviciilor turistice;
- Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta n pastrarea unor bune relatii ntre
gazde (populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul n care populatia locala
constata ca activitatile turistice contribuie la degradarea mediului natural si cultural, pot
aparea din partea acesteia reactii ostile, de respingere, nregistrndu-se totodata o diminuare
a pragului de toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei zone sau
localitati turistice trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiurile
acestora etc;
- Capacitatea economica pune n evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente,
prin activitati turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turistice a unui teritoriu
dat. Eficienta exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si beneficii, iar ponderea
beneficiilor poate fi marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este
dat si de "valoarea calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale, forta de munca,
infrastructura generala etc);
- Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de destinatia
turistica, n urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei autohtone.
Acest concept este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita destinatie si

mentinerii satisfactiei lor personale. Aplicarea acestuia este conditionata si de calitatea


activitatii manageriale care poate determina, n final, fidelizarea cererii.
Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate n strnsa legatura cu activitatile
turistice, determina limita tangibila sau netangibila, masurabila sau nemasurabila, a unui
spatiu care detine sau caruia i se poate atribui o functie turistica.
Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula standard, ca urmare a faptului
ca unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de
date statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura dezvoltarii
durabile a turismului. In acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura nivelului
la care poate ajunge impactul turismului asupra mediului, dnd posibilitatea de a identifica
caile de reducere a degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.
1.3 Strategii de dezvoltare durabila in turism
Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate
distincta, avnd probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii
variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai n conditiile asigurarii
unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea
administrativa, existenta unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta
activitate de educatie cetateneasca.
Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel
national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. In vederea dezvoltarii
unui turism durabil, ele au luat n calcul trei obiective principale: economic - esential n
identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice; social deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca,
sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei n practica turismului;
ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei
exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.
n concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor
planuri si strategii nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea
experientei si pozitiilor principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile
patronale, asociatii si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti n cercetarea de
profil etc.
Planurile de dezvoltare turistica care au la baza prognoze pe termen lung, globale, pe
forme de turism, n concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate
pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau

forme de turism, sunt fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea


resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.
Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta principalul
punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, ntre altele:
- conservarea resurselor turistice naturale si antropice n scopul unei utilizari continue si n
perioada viitoare;
- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;
- mai buna cunoastere si constientizare, att de populatia locala, ct si de vizitatori, a ideii de
conservare a mediului.
Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de strategia de
planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si analiza tuturor
elementelor de mediu, n scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvoltare si
amenajare teritoriala.
Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientativ, de
informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate
aprecia cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de
realizare a unor investitii deosebite.
Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, ndeosebi pentru sprijinirea
dezvoltarii-locale si regionale.
Strategia turismului durabil implic trei aspecte importante:
calitate. Turismul durabil asigur o experient valoroas pentru vizitatori, mbunttind n
acelasi timp calitatea vietii comunittii gazd si protejnd mediul.
continuitate. Turismul durabil asigur continuitatea resurselor naturale pe care se bazeaz
si continuitate a culturii comunittii gazd cu experiente satisfctoare pentru vizitatori.
echilibru. Turismul durabil asigur un echilibru ntre nevoile industriei turistice, ale
ecologistilor si comunittii locale.
De aceea, planificarea, amenajarea si exploatarea turistic trebuie s fac parte
integrant din strategia de dezvoltare durabil a zonei, regiunii sau trii.
Practic, legat de specificul potentialului turistic al Romniei, principalele actiuni ce
vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza n
adoptarea urmatoarelor masuri:
- exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel nct ritmul de exploatare a
acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor
directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii
de suport ale acestora;

- valorificarea n turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata n contextul


valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de
amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationala si eficienta a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor
de interes turistic;
- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale,
cu asigurarea protectiei lor. n mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si
exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite sa mbogateasca si sa
diversifice oferta turistica romneasca cu noi produse turistice;
- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea n perspectiva a
turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor schiabile,
menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii
de accesibilitate n portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotari pentru
practicarea sporturilor de iarna, cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu
etc.) n conditii de conservare si replantare a padurilor;
- realizarea de amenajari cu caracter turistic n zone, localitati si pe trasee turistice, menite
care sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism competitiv si ecologic;
- nnoirea bazei tehnico-materiale a turismului menit s asigure un turism competitiv i
ecologic;
- dezvoltarea unei constiinte ecologice n rndul populatiei si a sentimentului de dragoste si
respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si arhitectura create de-a
lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie cu privire la
mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie ntreprinsa ia nivelul ntregii tari, prin
insuflarea unei atitudini de respect si comportament responsabil fata de resursele naturale, n
vederea ocrotirii lor.
Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie sa aiba
caracter permanent, sa debuteze nca din perioada copilariei si sa fie consolidata n
institutiile de nvatamnt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfectiona prin
intermediul mass-media n cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicatii de
specialitate sau de catre ghizi si nsotitori, pe perioada desfasurarii unor excursii etc.

CAPITOLUL II
ECOTURISMUL FORMA PRINCIPALA DE DEZVOLTARE A
TURISMULUI DURABIL
2.1.Ecoturismul model de valorificare durabila a resurselor turistice
Ecoturismul este vzut ca o form de turism alternativ i trebuie s includ spre definire
urmtoarele elemente:
a. produsul are la baz natura i elementele sale;
b. managementul ecologic n slujba unui impact minim;
c. contribuie la conservare;
d. contribuie la bunstarea comunitilor locale;
e. educaie ecologic
Principiile ecoturismului
Ecoturismul este o component a domeniului turismului durabil.

n figura 3 se poate observa locul ecoturismului n procesul evoluiei spre


forme de turism durabil.

Figura demonstreaz, de asemenea, faptul c

ecoturismul este o versiune durabil a turismului n arii naturale, incluznd n


acelai timp i elemente ale turismului rural i cultural. Ecoturismul este, prin
definiie, o form de turism care respect principiile dezvoltrii durabile. Totui, este
important s menionm faptul c toate formele de turism i toate activitile
turistice ar trebui s tind spre o dezvoltare durabil. ncepnd cu planificarea i
dezvoltarea infrastructurii turistice i terminnd cu activitatea de marketing, toate
operaiunile turistice trebuie s aib n vedere criterii durabile din punct de vedere
economic, social, cultural i de mediu.ntruct ecoturismul a fost iniial doar o idee
i nu o disciplin, multe organizaii l-au promovat fr a-i cunoate principiile de
baz. Eforturi pentru stabilirea unor principii i criterii de acreditare recunoscute pe
plan internaional au fost iniiate nc din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte
ncet, dat fiind diversitatea domeniilor, experienelor, regiunilor implicate. Este
recomandat ca fiecare regiune n care se practic ecoturismul
propriul

dezvolte

sistem de principii, linii directoare i criterii de certificare, bazate pe

materialele disponibile pe plan internaional.

Turism de litoral
Turism balnear
Turism rural

Turism durabil

Turism n arii naturale


Turism cultural

ECOTURS
M

Turismul n concepia clasic

Turism de afaceri

Figura 3 Ecoturismul ca form a turismului durabil


Sursa: Adaptat dup Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices
for Sustainability, UNEP, 2002
Societatea Internaional de Ecoturism a sintetizat rezultatele tuturor dezbaterilor din
1991 pn n prezent ntr-un set de principii redate mai jos, care au fost acceptate i preluate
de tot mai multe organizaii, guverne, firme private, universiti i comuniti locale.
Pentru a ajuta operatorii din ecoturism s obin performane maxime respectnd
principiile enunate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele ofer soluii practice pentru
atingerea obiectivelor de dezvoltare durabil, o arie larg de recomandri pe care un turist
responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta
un sejur turistic, pentru a construi o caban sau pentru a organiza un program ecoturistic .
Societatea Internaional de Ecoturism a publicat n 1993 un set de recomandri:
Ecotourism Guidelines for Tour Operators", care au fost acceptate de ctre reprezentani ai
industriei turistice, ONG-uri i specialiti din ntreaga lume.
Urmtorul pas i cel mai dificil n atingerea standardelor ecoturismului este
implementarea unui sistem de acreditare. Acreditarea n industria Ecoturistic presupune
colectarea de la firme a datelor privind performana social i de mediu i apoi verificarea

acestora. Dificultatea provine din specificul operatorilor din ecoturism, care sunt de
dimensiuni reduse i foarte dispersai n spaiu. Muli dintre ei sunt situai n ari sau regiuni
slab dezvoltate, unde serviciile de monitorizare i chiar sistemele de comunicaii sunt
ineficiente sau lipsesc. Eforturile de acreditare au fost iniiate de Australia, care a lansat n
anul 1994 un program de cercetare, iar n 1996 un program de acreditare cu specific
ecoturistic la nivel federal, singurul de acest fel din lume.

Principiile ecoturismului
Minimizarea impactului negativ asupra naturii i culturii, impact ce ar putea
distruge destinaia turistic.

Educarea turistului cu privire la importana conservrii.

Sublinierea importanei unor operatori responsabili, care s coopereze cu


populaia i cu autoritile locale, n vederea satisfacerii nevoilor comunitii.
Furnizarea de fonduri pentru conservare i pentru managementul ariilor naturale
protejate.
Accentuarea necesitii unei zonri turistice regionale i a planificrii fluxurilor de
turiti pentru regiunile sau ariile naturalele vor deveni destinaii ecoturistice.
Necesitatea utilizrii studiilor sociale i de mediu, precum i a unor programe de
monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea i minimizarea impactului.
Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale rii gazd, ale comunitilor
i firmelor locale i mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale i protejate. Asigurarea unei dezvoltri a turismului care nu depete o anumit limit a
schimbrii din punct de vedere social i al mediului, limit determinat de
cercettori n colaborare cu rezidenii.
Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate n armonie cu mediul natural i cultural,
minimiznd utilizarea combustibililor fosili i conservnd vegetaia i fauna local.
Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for
Sustainability, 2002

Participanii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului, desfurat la Quebec n mai 2002,


au recunoscut faptul c ecoturismul respect principiile turismului durabil referitoare la
impactul

economic,

social

de

mediu,

formulnd

plus

cteva principii specifice:


Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural i cultural.
Ecoturismul include comunitile locale n activitile de planificare, dezvoltare
i operare i contribuie la bunstarea lor.
Ecoturismul implic explicaii complete i interesante pentru vizitatori, privind
resursele naturale i culturale.
Ecoturismul este destinat n special vizitatorilor individuali precum i grupurilor
organizate de mici dimensiuni.
2.2.Profilul ecoturistului
Cunoaterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de util organizatorilor de
programe turistice pentru acest segment de pia. Pn n prezent, un studiu amplu
realizat pe piaa turistic nord american ne ofer o caracterizare a turistului n arii
naturale, prezentat mai jos.
Profilul de pia al turistului n arii naturale
Caracteristici sociodemografice:

Vrsta 35-54 ani, variind n funcie de activitile desfurate i de ali factori cum
ar fi costul cltoriei.

Sexul - 50% femei i 50% brbai, dar s-au constatat diferene clare n funcie de
activitile desfurate.

Ecoturitii tind s aib un nivel al venitului mai ridicat dect cel al turitilor n general.

Educaia nivel ridicat de educaie, 82% fiind absolveni de studii superioare

Afiliere muli ecoturiti sunt suporteri sau membri ai unor organizaii bazate pe
natur.

Publicaii - Ecoturitii sunt interesai de publicaiile orientate spre natur i activiti


12

n aer liber
Caracteristici ale cltoriei:

Durata cltoriei - variaz n funcie de destinaie, activiti desfurate, dar durata


preferat
de 50% dintre turitii experimentai (care au fost n cel puin o cltorie
Ecoturistic") este de 8-14 zile

Cheltuieli - Ecoturitii tind s cheltuiasc mai mult dect turistul mediu, pltind
sume considerabile pe echipamente, cotizaii, reviste, donaii. 26% dintre ei au
declarat c ar fi dispui s cheltuiasc 1000 - 1 500 USD pentru o cltorie n
care s beneficieze de servicii de calitate.

Componena grupului - o majoritate de 60% dintre turitii experimentai au declarat


c prefer s cltoreasc n cuplu, 15% cu familia, iar 13% prefer s
cltoreasc singuri.

Surse de informare - Ecoturitii acord mare ncredere recomandrilor


celorlali (prieteni, familie), dar i diferite forme de materiale scrise reprezint surse
importante de informaii. De asemenea, experiena proprie din cltorii anterioare
joac un rol decisiv n alegerea destinaiei. Internetul devine tot mai utilizat pentru
planificarea vacanelor

ecoturistice, dar muli ecoturiti sunt suficient de

experimentai pentru a-i organiza singuri cltoria.


Motivaii i preferine:

Motivaiile cltoriei - Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivaie a


ecoturitilor. Ei nu vor numai s o vad, ci i s o experimenteze i s nvee
despre ea. Ei sunt interesai i de istorie, de alte culturi, le place s participe la
diverse activiti n aer liber i apreciaz oportunitatea de a ntlni oameni noi.

Activiti preferate - Ecoturitii particip la o gam foarte larg de activiti, de la


observarea i nelegerea naturii (vizitarea parcurilor naionale, observarea vieii
slbatice), la activiti orientate mai mult sau mai puin spre aventur i activiti
cu specific cultural - istoric. Ei sunt n cutarea noului, a unor experiene care s
le mbogeasc viaa.

13

Modaliti de cazare - Ecoturitii prefer faciliti de cazare cu confort mediu sau


chiar de baz, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.
ecoturismul a fost definit n acest studiu ca fiind cltoria orientat spre natur,
aventur, cultur. Studiul a avut n vedee att turismul intern ct i cel internaional.
Un rol important n educarea ecoturitilor l reprezint elaborarea unor coduri de
comportament, cum ar fi cel elaborat de autoritatea de turism din provincia canadian
Quebec.
Acest cod arat turitilor ce trebuie i ce nu trebuie s fac pentru practicarea
corect a ecoturismului. El este mai mult dect un cod etic general care se ntlnete
frecvent n parcurile din Statele Unite. Pe lng limitarea impactului negativ al omului n
arealul natural, codul de conduit promoveaz i protejarea patrimoniului cultural i
natural. Inspirat dup documentul numit EcoRoute al Uniunii pentru Conservarea
Naturii din Quebec, el se adreseaz tuturor celor care practic ecoturismul i viziteaz
zone naturale.
Cod de comportament al ecoturistului
Pregtirea voiajului:
alegerea unui agent de turism sau a unei organizaii care se preocup de
minimizarea impactuluiactivitii turistice asupra mediului;
alegerea unui promotor sau a unei agenii de turism care ofer o edin de
pregtire despre modul cumtrebuie s se comporte la locul de destinaie
sau s foloseasc echipamentele n vederea protejriimediului nconjurtor;
informarea n legtur cu habitatul natural i cu valorile culturale ale zonei;
adaptarea comportamentului propriu i a codului de conduit la valorile
zonei vizitate.
Respectarea urmtoarelor reguli:
interdicia accesului n zone nepermise publicului;
respectarea marcajelor;
14

informarea tour-operatorilor, autoritilor i vizitatorilor asupra nclcrii


oricrei regulicare poate afecta habitatul natural i cultural.
Respectarea florei, faunei i a habitatului lor:
deplasarea cu calm, fr a se perturba mediul natural;
pstrarea unei distane considerabile fa de animale pentru a nu le
deranja;
evitarea hrnirii animalelor;
neintervenirea n habitatul natural;
evitarea zonelor n care se gsete un numr mare de animale;
interzicerea ruperii plantelor sau mutrii animalelor;
evitarea cumprrii de plante sau animale care sunt pe cale de dispariie
sau se gsesc n numr mic ntr-un anume areal.

Reducerea propriului impact asupra mediului:


adoptarea unui comportament care vizeaz reducerea tuturor tipurilor de
poluare (chimic, biologic, vizual, olfactiv i sonor);
favorizarea deplasrilor n grupuri mici;

contientizarea impactului aciunilor proprii asupra mediului;


meninerea echipamentului motorizat n stare bun;
utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant;
alegerea unor produse durabile, biodegradabile i reutilizabile;
depozitarea reziduurilor n zone strict amenajate pentru acest scop;
favorizarea transportului cu mijloace care nu au sau au un impact minim
asupra mediului.
Respectarea comunitilor locale:
aprecierea unicitii populaiei din zona vizitat;
respectarea cutumelor, tradiiilor locale i diferenelor culturale;
15

deschiderea spre nvare;


susinerea economiei locale prin achiziionarea de produse i servicii;
respectarea intimitii oamenilor i a proprietii private;
adaptarea la cultura local;
adoptarea unui comportament respectuos fa de ceilali vizitatori.

.:

16

CAPITOLUL III
ECOTURISMUL IN ROMANIA

17

CAPITOLUL IV
ECOTURISMUL IN VRANCEA STUDIU DE CAZ ZONA LEPSAGRESU

18

S-ar putea să vă placă și