Asocierea lichenului plan bucal cu hepatita

cronica cu virus C. Studiu retrospectiv.

Studiul prezentat este un studiu observational, analitic, retrospectiv,
de tip caz-control. Lichenul plan bucal este o afectiune dermatologica frecvent
intalnita in medicina dentara care, datorita asocierii cu virusul hepatitic C, este
considerat o manifestare extrahepatica a acestei boli cronice. Scopul studiului
prezentat este de a analiza posibila asociere intre hepatita cronica cu virus C si
lichenul plan bucal, precum si de a descoperi care dintre formele lichenului plan
este mai des intalnita la pacientii ce prezinta hepatita C.
Initial, s-au analizat fisele de observatie a 380 de pacienti consecutivi,
diagnosticati cu lichen plan bucal, in cadrul Disciplinei de Patologie Orala,
Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti.
Lotul de studiu
Lotul de studiu a fost constituit din 273 de pacienti. Criteriile de
includere au fost reprezente de: pacienti diagnosticati cu LPB, teste pentru
determinarea anticorpilor anti-virus hepatitic C. Identificarea anticorpilor anti-VHC
s-a facut prin metoda ELISA (generatia II-III), in cazul rezultatelor pozitive
recomandandu-se confirmarea prin metoda Imunoblot (determina anticorpii IgG
specifici anti-VHC). Variabilele masurate au fost: sexul, varsta, mediul de
provenienta al pacientilor, antecedente heredo-colaterale si patologice, motivele
prezentarii, simptomatologia acuzata si vechimea afectiunii orale. De asemenea,
s-au investigat si detaliile referitoare la stresul cronic asociatcu debutul bolii,
aspectul clinic la momentul prezentarii si numarul de zone afectate.
Pacientii din grupul de studiu au avut varste cuprinse intre 20 si 95 de ani
(media-56,87). Dintre acestia, 219 au fost femei si 54 barbati. 5 pacienti au
relatat ca rudele de gradul 1 au prezentat LPB in istoricul medical, 1 pacient a
prezentat istoric familial de lupus si 8 pacienti au avut cazuri de carcinoame ale
mucoasei tubullui digestiv sau ale cavitatii orale la rudele apropiate. Dintre cei
273 de pacienti, 156 au afirmat ca debutul LPB a coincis cu un stres emotional
puternic, 89 au negat aceasta asociere si 28 nu au putut preciza o legatura de tip
cauza-efect in cele doua aspecte. Intervalul de timp scurs de la sesizarea
leziunilor orale a avut valori variabile, cei mai multi dintre pacienti (26%)
prezentandu-se la medic pentru examinare in mai putin de 3 luni de la debutul
acuzelor. In urma determinarilor anticorpilor anti-VHC in grupul de studiu, 18%
(50 de pacienti) au prezentat rezultate pozitive, 46 dintre acestia au fost de sex
feminim si 4 de sex masculin, media varstei fiind de 63 de ani. Majoritatea
pacientilor au prezentat LPB eroziv, in forma acuta, cu peste 4 zone interesate,
localizarea predominanta fiind la nivelul mucoasei jugale, bilateral.
Grupul de control
Grupul de control a fost constituit din 143 de pacienti, care nu au prezentat
modificari sau leziuni ale mucoasei orale la momentul examinarii. Acestia s-au
1

prezentat la medic pentru tulburari de perceptie ale mucoasei orale fara

corespondent clinic, simptomatologie sugestiva pentru diagnosticul de algie
bucala nespecifica. Variabilele masurate au fost: varsta, sexul, precum si
rezultatele analizelor de determinare a prezentei anticorpilor anti-VHC.
98 (69%) dintre pacientii repartizati in grupul de control au fpst femei si 45
(31%) barbati, iar media de varsta calculata a fost 55,95 de ani. In urma analizarii
rezultatelor obtinute la determinarea anticorpilor anti-VHC, s-a constatat ca 8
pacienti (6%) au fost seropozitivi.
Comparand rezultate obtinute, observam ca pacientii diagnosticati cu LPB
din grupul de studiu prezinta un risc mai mare de asociere a acestuia cu hepatita
C decat pacientii din grupul de control, element ce intareste asocierea dintre LPB
si infectia cu virus hepatitic C.
Alte studii clinice de specialitate care abordeaza aceeasi tema au relevat
concluzii contradictorii, multe dintre ele fiind dependente de zona geografica in
care s-au efectuat, referitoare la incidenta hepatitei C pe glob. Studiul prezentat a
aratat o seropozivitate mai mare la grupul de studiu, comparativ cu grupul de
control, forma clinica predominanta fiind cea eroziva si simptomatologia fiind
prezenta la majoritatea cazurilor. Alt studiu, dar de tip prospectiv, efectuat pe 70
de pacienti diagnosticati cu LPB si un lot de control alcatuit tot din 70 de pacienti,
au observat o prevalenta mai mare a infectiei cu VHC in lotul de studiu,
comparativ cu lotul de control. La polul opus sunt rezultatele studiilor din Anglia,
care nu au gasit nicio asociere intre infectia cu VHC si LPB.
Potrivirea celor doua grupuri s-a realizat pe baza selectarii participantilor
din aceeasi unitate medicala. In studiul prezentat, nu s-a realizat o esantionare a
populatiei tinta, selectarea participantilor fiind una de tip sistematic, in
concordanta cu criteriile de includere. Ipoteza testata a fost formulata clar,
rezultatele au fost analizate statistic, aceasta analiza relevand prevalenta VHC
mai mare a grupului de studiu, fata de grupul de control. Ar fi binevenite
realizarea studiului pe mai multi pacienti, precum si impartirea lor in mod egal pe
sexe, pentru a putea stabili o legatura mai concreta intre mai multe variabile. De
asemenea, esantionarea in cuiburi ar fi fost un element util, intrucat prevalenta
infectiei cu VHC difera in functie de localizarea geografica. Esantionarea
straficata, in funcie de varsta, ar fi putut spori validitatea studiului, intrucat
diferenta de varsta dintre pacientii din grupul de studiu este mare (20-95 de ani).
Randomizarea nu ar fi posibila deoarece cazurile participante la studiu trebuie
alese dupa criterii bine definite, tinand cont de caracteristicile histologice si de
alte particularitati specifice, ca de exemplu, data diagnosticarii si zona
geografica. Culegerea datelor a fost facuta corespunzator, atat din fisa medicala
a pacientilor, cat si prin examinari clinice si paraclinice. Un dezavantaj major al
studiului de tip caz-control este faptul ca succesiunea in timp a evenimentelor
face deseori imposibil de determinat daca factorul a determinat imbolnavirea sau
invers, datorita tipului sau retrospectiv. In acest caz, pentru sporirea validitatii
rezultatelor, este mai util un studiu de tip prospectiv.