1

Balneoclimatologie
Curs 6
6. ELEMENTELE CLIMATICE I INFLUENA LOR
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
6.1.
6.2.
6.3.
6.4.

Umezeala aerului. Precipitaiile atmosferice. Stratul de zpad

Presiunea atmosferic
Regimul vntului. Vnturi locale
Hidrometeori. Fenomene meteorologice speciale.

6.1. Umezeala aerului. Precipitaiile atmosferice. Stratul de zpad

Mrimile care definesc umezeala aerului i sunt utilizate n bioclimatologie, evideniaz
cantitatea de vapori de ap, capacitatea de saturare a aerului n vapori de ap i relaia cu
organismul uman.
Tensiunea vaporilor de ap (presiunea vaporilor de ap ntr-un volum de aer dat),
- umezeal absolut (densitatea vaporilor de ap coninui n aer i se exprim n
g/m3),
- umezeala relativ (raportul ntre tensiunea real e i tensiunea maxim de saturaie
a vaporilor de ap - E).
Umezeala relativ intr n componena indicelui de confort termic.
Variaia zilnic i anual a tensiunii vaporilor de ap urmrete aproape paralel valorile
temperaturii aerului, cantitatea de vapori fiind mai mare cnd temperatura este mai
ridicat, deci ziua i vara.
Umezeala relativ prezint o variaie invers cu cea a temperaturii, minima fiind la
amiaz i vara, iar maxima, noaptea trziu sau spre diminea, cnd se nregistreaz
minima de temperatur, n majoritatea regiunilor.
Precipitaiile, cantitativ ca i variaie anual depind de circulaia atmosferic general
i de condiiile locale. O vreme cu precipitaii ntreine o umezeala ridicat, care influeneaz
organismul uman prin ncetinirea evaporaiei cutanate i pulmonare. Asociat cu
temperatura, se apreciaz o umezeal psihologic (Licht, 1964), cu att mai greu de
suportat cu ct temperatura este prea ridicat sau prea sczut.
Umezeala cald n afar de faptul c reduce evaporarea i deci pierderea de cldur,
favorizeaz proliferarea insectelor, vectori ai paraziilor i microbilor (o eplicaie a bolilor
infecioase din rile tropicale).
Umezeala rece a fost admis ca o cauz a durerilor reumatice, dei n prezent se
consider c aceste dureri sunt mai degrab un rspuns la schimbri complexe de vreme.
De asemenea se constat agravarea crizelor la astmatici. Umezeala rece face ca prin
creterea capacitii pielii de a absorbi vaporii de ap, s creasc conductivitatea termic a
pielii. Hainele uscate se pot umezi n timp, crend i accentund senzaia de disconfort
termic, iar creterea umezelii pereilor cldirilor, dup ploi ndelungate i cu turbulen
atmosferic, determin un microclimat inconfortabil, prin mari pierderi de cldur.
Umezeala mare, fie ea cald sau rece, ntreine adevrai aerosoli microbieni (Licht,
1964), cu o putere de diseminare i penetrare mare, superioar aerosolilor uscai, pentru
diferite maladii virotice contagioase, n primul rnd pentru grip.
Ploaia i zpada spal i purific atmosfera poluat chimic i microbian, dar polueaz
astfel solul i antreneaz agenii infecioi n stratul de ap subteran, n izvoare, puuri.

2
Ploaia i zpada pot determina la pacienii sensibili stri psihice inconfortabile
(Spillman, cf. Pierz, 1934).
Totui, zpada este i un factor esteto-peisagistic tonifiant pentru sistemul nervos, iar
stratul de zpad, o condiie ambiental pentru antrenare i clire termic, prin sporturi de
iarn sau chiar numai pentru aeroterapie, eventual asociat cu helioterapie.
6.2. Presiunea atmosferic
Presiunea atmosferic devine un factor de stress fiziologic doar n cazul altitudinilor
ridicate cnd efectul su se combin sinergic cu cel al altor parametri meteorologici,
genernd boala de altitudine sau rul de munte.
Aceast stare meteoropatologic cuprinde un ansamblu de reacii fiziologice induse ca
urmare a expunerii ntr-un mediu hipobaric, caracteristic atmosferei marilor nlimi.
Intensitatea lor este determinat de nivelul hipoxiei (insuficienei respiratorii de oxigen)
care variaz n funcie de valoarea presiunii pariale a oxigenului din aerul inspirat (pO2), ce
i modific calitile pe msura scderii altitudinale a presiunii atmosferice. Astfel, n
condiiile hipoxiei progresive de altitudine, componentele sistemului nervos genereaz
primele simptome de disfuncionalitate fiziologic care, treptat, afecteaz echilibrul
funcional al ntregului organism.
n acest sens, s-a constatat c, la altitudini medii (2000 m), sistemul nervos
central i analizatorii se gsesc ntr-o stare de hiperexcitabilitate, att n timpul zilei, ct
i n timpul nopii. Aceasta se datoreaz creterii pragului de hiperexcitabilitate a simurilor
cutanate (manifestat prin creterea sensibilitii tactile a ntregii suprafee corporale ),
amplificrii gradului de sensibilitate gustativ, scderii perioadei de laten a contraciei
musculare i accenturii funciilor i reflexelor analizatorului vizual. Pe de alt parte ns,
aceast stare de hiperexcitabilitate cortical are i efecte adverse datorate atenurii funciei
de echilibru, scderii pragului de reacie la substane inhibitorii sau accenturii insomniei i
viselor terifiante care genereaz cefaleea nocturn, exacerbat de somn.
La altitudini mai mari de 2000 m, starea de hiperexcitabilitate nervoas se
atenueaz treptat, pentru ca, la altitudini cuprinse ntre 4000 i 6000 m s-i inverseze
manifestrile, transformndu-se ntr-o stare de hipoexcitabilitate somatic i vegetativ,
caracterizat prin creterea cronaxiei oculare (timpul de reacie al ochiului uman necesar
adaptrii la lumin sau ntuneric), diminuarea cmpului vizual stereoscopic, anularea
sensibilitii cutanate la presiune, dispariia simului gustativ i, nu n ultimul rnd,
atenuarea funciilor auditive i vestibulare ca urmare a profundelor modificri biochimice
(scderea glucozei) produse la nivelul creierului.
La altitudini de peste 6000 m, organismul uman ncepe s manifeste primele semne
clinice de intoleran hipoxic. Mai nti, apar modificri impresionante ale strii psihice,
manifestate prin ilaritate, euforie, veselie, logoree, explozii emoionale de rs i plns,
insubordonare, apariia halucinaiilor i ideilor fixe ce pot duce la agresivitate
comportamental. Argumentarea devine greoaie, auto-motivaia scade substanial, iar
adaptarea la noi situaii se face incomplet i trziu. De asemenea, activitatea motorie devine
deficitar n sensul c: ritmul execuiilor se diminueaz, lipsa de coordonare afecteaz
precizia gesturilor, iar accesele de tremurturi se intensific. Pe acest fond neuro-motor
profund inhibat, apar manifestri de tip astenic, reprezentate prin oboseal mintal,
scderea capacitii de memorare, diminuarea pragului percepiei senzoriale care, n final,
degenereaz ntr-o stare de stupoare, prostaie, letargie, paralizie, com, iar dac anoxia
(lipsa oxigenului inspirat) continu, se instaleaz moartea.
La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei, datorat scderii altitudinale a presiunii
pariale a oxigenului (pO2), se combin cu cel al coeficientului respirator, datorat
modificrii proporiei de amestec a gazelor din compoziia aerului inspirat, ca urmare a

3
scderii altitudinale a presiunii atmosferice. Din aceast cauz, la nceput se declaneaz
mecanismul de restructurare a funciei respiratorii, caracterizat prin modificarea
amplitudinii i frecvenei respiraiei (hiperventilaia), iar apoi, pe msura accenturii hipoxiei
i hipocapniei (scderii coninutului de CO2 din snge), se activeaz mecanismele de reglare
a respiraiei tisulare, care modific procesele de difuziune i transport celular ale gazelor.
Hiperventilaia, caracterizat prin creterea debitului respirator din unitatea de timp,
apare ca reacie reflex, asociat hiperexcitabilitii nervoase de altitudine. Ea se
declaneaz dup un interval de cca. 1-2 ore la altitudini de 0-2000 m, n cteva minute
ntre 2500 i 3000 m nlime i aproape instantaneu la altitudini mai mari de 5000 m, iar
odat instalat, ea se accentueaz rapid pn cnd ajunge s se stabilizeze la un nivel
maxim ce caracterizeaz starea de aclimatizare hipoxic a respiraiei.
Amplificarea hiperventilaiei determin totodat i reducerea corespunztoare a
capacitii vitale (volumul respirator VR), care se diminueaz cu:
- 4 7 % la altitudini de 1500-2000 m,
- 10-15 % la altitudini de 4000-5000 m i
- 20-25 % la nlimi ce depesc 6000-7000 m, precum i modificarea schimbului
respirator al celor dou gaze componente ale aerului (O2 i CO2), n sensul scderii presiunii
lor pariale nu numai din aerul inspirat (pO2 i pCO2), dar i din aerul alveolar (pAO2 i pA
CO2), considerndu-se c valoarea de 30 mm Hg a pAO2 este limita maxim admisibil pe care
oamenii neantrenai o pot atinge la altitudini de cca. 5000 m.
Hipocapnia de altitudine este un fenomen fiziologic derivat hipoxiei i se datoreaz
scderii presiunii pariale a CO2 din snge, n vederea limitrii efectelor hiperventilaiei care,
altfel, ar determina eliminarea n exces a CO2 din snge, afectnd grav coeficientul
schimbului gazos al organismului.
Ca urmare a modificrii gazoase impus de hipocapnia de altitudine, n mediul sanguin
se produc reacii compensatorii menite s mbunteasc nivelul de aprovizionare cu
oxigen a esuturilor vitale.
Astfel, n faza reaciei imediate, prin mobilizarea sngelui restant din organele
rezervoare (splina), se nregistreaz o uoar intensificare a hematopoezei (produciei de
hematii noi) care, la rndul su, determin i creterea numrului de leucocite
(leucocitoza),
provocnd
prelungirea
timpului
de
coagulare
a
sngelui
(hipercoagulabilitate), al crui efect patogen se manifest prin tendina apariiei strii
septice n orice ran deschis ; motiv pentru care populaia indian din Munii Anzi, prezint
o foarte ridicat rat a infeciilor.
Hiperventilaia i hipocapnia determin, n mod inevitabil i deprecierea strii
funcionale a aparatului cardio-vascular, care acioneaz cu att mai brusc cu ct
ascensiunea este mai rapid.
n primul stadiu, scderea pO2 din sngele arterial determin creterea
frecvenei cardiace, mrirea volumului sistolic (volumului de snge pompat de inim n
timpul unei sistole), creterea debitului cardiac i sporirea tensiunii arteriale; iar prin
cumularea tuturor acestor efecte, creterea travaliului inimii.
n al doilea stadiu, datorit hiperexcitabilitii corticale de la altitudini mai mari,
sistemul cardio-vascular d semne de bradicardie care determin hipertrofierea cardiac,
exprimat prin creterea dimensional a cordului drept. n acest sens, studiile de patologie
cardio-vascular au artat c morbiditatea de gen, caracteristic populaiilor ce triesc la
mare altitudine, atinge proporii alarmante (12 % din totalul populaiei peruviene),
ntreinnd un activ ritm al mortalitii prin infarct miocardic acut deoarece n cazul
hipoxiilor severe, de la altitudini mai mari de 6000 m, activitatea cardiac se intensific att
de mult, iar hipertensiunea arterial se accentueaz att de rapid, nct sincopa cardiac nu
mai poate fi evitat.
n plus, dat fiind anvergura modificrilor fiziologice impuse de scderea presiunii
atmosferice, la nivelul sistemului endocrin se va instala o stare general de inhibiie,

4
responsabil pentru diminuarea activitii glandei tiroide, a secreiilor lactare i a fertilitii
naturale, ceea ce face ca populaiile care triesc la mari nlimi, n Munii Anzi i Himalaya
sau Podiul Tibet, s nregistreze cele mai mari valori ale mortalitii infantile (99 n
Peru, 124 n Bolivia, 144 n Nepal i Bhutan), ca urmare a deficienelor fiziologice
dezvoltate n timpul unui defectuos proces de dezvoltare intrauterin i travaliu.
6.3. Regimul vntului. Vnturi locale
Vantul este un element meteorologic vectorial, deosebit de variabil in timp si spatiu,
conditionat de contrastul baric orizontal creat in cadrul circulatiei generale a atmosferei.
Deplasarea curentilor de aer dintr-un loc in altul (regimul vantului) este determinata in
principal de dezvoltarea diferitelor sisteme barice si,in primul rand, de activitatea centrilor
de actiune principali.
Vantul se caracterizeaza prin doua elemente extrem de variabile in timp si spatiu:
- directia din care bate vantul, apreciata dup 16 sectoare ale orizontului si
- viteza, reprezentand distanta parcursa de particolele de aer in unitatea de timp,
exprimata in m/s.
Observatiile asupra directiei si vitezei vantului se efectueaza la inaltimea standard de
10 m deasupra solului.
In tara noastra regimul vantului este determinat atat de particularitatile circulatiei
generale a atmosferei, cat si de cele ale suprafetei active, evident fiind rolul de baraj
orografic al Carpailor, care determina prin orientare si altitudine o circulatie regionala si
locala a aerului.
Pe teritoriul Romaniei, vitezele medii anuale ale vantului depesc:
- 8 m/s la altitudini de peste 2000 m,
- sunt cuprinse intre 6-8 m/s la altitudini de peste 1700 m si
- 4-6 m/s in zonele cu altitudini de 1400-1600 m.
- In depresiunile din zona montana si deluroasa, precum si pe culmile cu altitudini
mici, viteza vantului se reduce treptat in raport cu conditiile locale de adapostire
aerodinamica.
In zonele cu relief usor fragmentat, cele mai mari valori medii ale vitezei vantului se
inregistreaza in zona litorala, deasupra intinderilor de apa ale ale Marii Negre. In Delta
Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in zona inalta a Podisului Dobrogei, a Podisului Central
Moldovenesc si pe culoarele
dintre acestea, vitezele medii
anuale depaesc 4 m/s.
In
cadrul
Campiei
Romane, cele mai mari valori
(peste 3 m/s) sunt localizate
inpartea estica a acesteia si in
Campia Olteniei.
Valori asemanatoare sunt
specifice celei mai mari pari a
Podisului
Moldovei
si
al
Dobrogei, extremitatatii vestice
a Campiei de Vest si sudului
Banatului. Viteze medii anuale
de 2-3 m/s se inregistreaza in
cea mai mare parte a Campiei Romane, Campia de Vest si dealurile subcarpatice.
In Podisul Transilvaniei, exceptand partea inalta a Podisului Tarnavelor, valorile medii
anuale ale vitezei vantului sunt de numai 1-2 m/s. Cele mai mici viteze medii ale vantului,
sub 1 m/s, se inregistreaza in zonele depresionare din Subcarpatii Getici.

5
Trebuie subliniat faptul ca in cadrul fiecarei zone mentionate, pe formele concave ale
reliefului, valorile medii anuale ale vitezei vantului pot fi mai mari decat cele specifice zonei
respective, in timp ce in formele convexe acestea se pot reduce la valori de sub 1 m/s.

Gradul
Beaufort
0
1

Denumirea vntului

Briza usoar

Briz moderat

Vant moderat

Briz rcoroas
(Vnt tricel)
Briz tare

6
7
8
9
10
11
12

Calm
Adiere

Vant tare
(aproape de furtun)
Vant puternic
(furtun)
Furtun puternic
(vijelie)
Furtun puternic
Furtuna violent
(tempest)
Uragan

Tabel 1
Scara Beaufort care red tria vntului
Pe uscat
Fumul se inalta vertical. Frunzele nu se misca
Fumul este purtat de vnt, dar acesta nu acioneaz
girueta.
Se simte adierea pe fata. Girueta incepe sa se orienteze.
Frunzele fosnesc din cand n cand. Pavilionul si flamura
incep sa fluture usor.
Drapelele falfaie. Frunzele se misca continuu. Grnele
incep sa se clatine
Se ridica praful. Ramurelele se mica vizibil. Granele se
onduleaza. Flamura se ntinde, luand o pozitie orizontala
Arborii mici se leagana. Varful tuturor arborilor se
misca
Agit crengile mari, srmele de telegraf uier,
dificulti n folosirea umbrelei.
Agit copacii n ntregime. E greu de inaintat impotriva
vantului
Rupe crengue din copaci. Nu se poate nainta mpotriva
vntului.
Provoac uoare avarii construciilor (drm hornuri,
smulge olane).
Copacii sunt scosi din radacina. Au loc avarii
considerabile ale construciilor
Rar ntlnit; distrugeri pe scar larg

Viteza (km/h)
<1,6
1,6 4,8
6,4-11,3

12,0-19,3
20,9-29,0
30,6-38,6
40,2-49,9
51,5-61,1
62,8-74,0
75,6-86,9
88,5-101,4
103,0-120,7
>120,7

n ara noastr cea mai mare frecven o au vnturile ce se nscriu n primele cinci
grade ale scrii Beaufort. Dar n condiii deosebite (deplasarea deasupra teritoriului a unor
centre barice, trecerea unor fronturi atmosferice) se pot ntlni i vnturi a cror vitez se
nscrie chiar pe treptele superioare ale scrii Beaufort.
Astfel, s-au ntlnit viteze maxime ale vntului care au depit 55 m/s n Moldova sau
40 m/s n Dobrogea (ianuarie 1966).
Pe culmile munilor, viteza vntului poate depi uneori 50 m/s (la Vf. Omu, viteza a
depit 60 m/s, adic 216 km/h).
Viteza vntului are mare influen temperaturii pe o resimte corpul uman. Astfel, s-a
calculat c un vnt care sufl constant numai cu 5 m/s poate atenua temperatura aerului
ntr-o zi de var de la 30 la 22-23 grade Celsius. Iar n timpul iernii este suficient ca vntul
s sufle cu 3-4 m/s, pentru ca n loc de -5 grade Celsius s simim frigul de la -15 grade
Celsius.
Vnturi periodice. Musonii.
Musonul Indian. Oceanul Indian se afla in afara zonei dominata de prezenta
alizeelor,datorita continentului asiatic. ntr-adevar contrastele termice si barice legate de

6
marea intindere a uscatului Asiei creeaza premisele formarii unora din cele mai cunoscute
vnturi ale globului: musonii. Acetia sint vnturi sezoniere, dupa cum de altfel le arata si
numele (mausin,in limba Araba,inseamna anotimp).
Nu trebuie sa credem insa ca nu erau cunoscute pana la patrunderea arabilor in zona
oceanului Indian. Inca din secolul al IV-lea i.e.n navigatorul cretan Nearchos le folosise in
expeditia sa pina la gurile fluviului Indus de-a curmezis partea vestica a Oceanului Indian.
Dar arabii le-au folosit veacuri de-a randul in drumetiile lor prin aceasta parte a lumii.
Musonii sunt vnturi cu caracter periodic, ce iau nastere datorita marilor contraste termice
intre apele Oceanului Indian si partea centrala a Asiei in cele doua anotimpuri extreme ale
anului.
In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste excesiv, temperatura
aerului ajungind la 50 grade Celsius. Ca urmare a acestui fapt deasupra acestor regiuni se
va contura o vasta zona depresionara, spre care converg masele de aer umed, dens i
racoros de pe oceanele ce scalda tarmurile sudice si sud-estice ale Asiei. Si, astfel ia nastere
musonul de vara. Puternicile vnturi musonice strabat toata partea centrala si nordica a
Oceanului Indian, aducind ploi deosebit de bogate in India, Bangladesh, Birmania, tarile din
peninsula Indochinei si in partea de vest a Indoneziei.
Ploile musonice favorizeaza obtinerea a cate doua si trei recolte anual in aceasta parte
a lumii unde traiesc, aproximativ,1.800.000.000 de oameni, adica 2/5 din populatia
globului. Dar in acelasi timp de musonul de vara este legata formarea cicloni tropicali, ce
provoaca mari calamitati naturale in aceste regiuni.
In semestrul rece al anului situatia atmosferica sufera schimbari radicale fata de
sezonul cald. De asta data in partea centrala si nordica a Asiei ia nastere un intins maxim
barometric, ca urmare a persistentei aerului rece, dens si uscat,in timp ce deasupra
oceanelor se vor forma o serie de zone depresionare.
Spre aceste depresiuni se vor indrepta masele de aer rece de pe continentul asiatic,
dand nastere musonului de iarna. Pe cat de umed si de bogat in precipitatii este musonul de
vara pe atat de sarac in umezeala este cel de iarna. Vreme de sase luni (octombrieaprilie) seceta domneste in partile sudice si sud-estice ale Asiei. Intensitatea acestui
muson este la fel de mare ca si a celui de vara,schimband si el directia alizeelor si
desfiintind calmul ecuatorial. Influenta sa se resimte pana in Madagascar, pe tarmurile
Mozambicului si in nordul Australiei. In aceste regiuni musonul de iarna nu mai este un vnt
uscat, deoarece traversnd intinsul oceanului se incarca cu umezeala si aduce ploi bogate.
Diferite tipuri de vnturi locale n Romania:
Briza de mare
Briza de uscat
Briza de vale
Briza de munte
Fhnul
Crivul
Nemirul
Briza de mare - este un vnt ce se formeaz n zona litoralului: ziua, datorit
insolaiei foarte puternice, uscatul se nclzete foarte tare. O parte din cldura acumulat
se degaj n aerul de deasupra sa, care devenind mai uor se ridic, locul lui fiind luat de
aerul de deasupra mrii, mai rece i mai umed (deoarece marea se nclzete mai greu). Se
va forma:
- ziua un circuit n altitudine dinspre uscat spre mare, iar la suprafaa mrii i
uscatului, un circuit de compensaie, dinspre mare spre uscat.
Briza de uscat - se formeaz tot n zona litoralului: noaptea, datorit faptului c
uscatul se rcete mai uor, iar apa i menine cldura timp ndelungat, apare un fenomen

7
invers brizei de mare. Astfel, apa radiaz o cantitate de cldur, primit n timpul zilei,
aerului de deasupra, care ridicndu-se se va ndrepta spre litoral. La nivelului solului, aerul
mai rece de deasupra uscatului se va deplasa spre mare, nlocuindu-l pe cel cald.
Briza de vale - este un vnt ce se formeaz la munte i este favorizat de nclzirea
mai puternic a versanilor, n timpul dimineii, fa de vile montane. Versanii vor trimite
aceast cldur aerului din vecintate, care nclzindu-se va deveni mai uor i se va ridica,
locul lui fiind luat de aerul rece din vale. Micarea ascendent a aerului favorizeaz apariia
norilor cumuliformi, care genereaz precipitaii orografice.
Briza de munte - tot la munte, noaptea, aerul rcit prin radiaie de ctre versani
(care se rcesc mai uor dect vile), mai greu i mai dens, se va scurge spre vi, locul lui
fiind luat de aerul din atmosfera liber. Va aprea deci o micare a aerului descendent,
dinspre munte spre vale. Brizele de vale i munte, prin aciunea lor, aduc o mare
contrubuie la atenuarea contrastelor termice, micornd amplitudinile zilnice.
Fhnul - este un vnt a crui aciune se poate uneori observa pe versanii nordici ai
Carpailor Meridionali, pe cei estici ai Carpailor Orientali i pe cei exteriori ai Carpailor de
Curbur. El apare cnd o mas de aer trece pe deasupra maselor muntoase respective, sub
influena gradientului baric, format cu ocazia deplasrii unui ciclon. Pe versanii expui
vntului, n cazul Masivului Fgra pe versanii sudici, aerul, n micarea sa ascendent, se
rcete pn n momentul n care ajunge la altitudinea cnd se produce condensarea. Drept
urmare, se vor forma nori i vor cdea precipitaii ce vor duce la o micorarea a umezelii
aerului. Trecnd n partea cealalt a masivului, aerul va avea o micare descendent, se va
nclzi i, n consecin, nebulozitatea se va diminua, iar precipitaiile vor nceta. La poalele
masivului muntos, fhnul va ajunge sub forma unui vnt cald i uscat.
n Fgra se formeaz cel mai reprezentativ fhn din ar, pe care localnicii l numesc
Vntul Mare. Viteza sa de deplasare depete 10 m/s i poate s bat zile n ir n orice
anotimp. Iarna poate topi rapid zpada, provocnd uneori inundaii, iar vara are o aciune
pozitiv contribuind la coacerea mai rapid a culturilor de cmp.
Crivul - este un vnt deosebit de puternic, care bate n Moldova, Dobrogea i sudul
i estul Munteniei. Sufl dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depesc uneori 30-35 m/s.
Asociat cu ninsoare, el determin deseori n anotimpul rece al anului cele mai cumplite
viscole din ara noastr. Apariia lui n timpul verii este cu totul ntmpltoare, dar atunci
fiind un vnt cald i uscat aduce pagube recoltelor n regiunile din estul i sud-estul rii.
Nemirul (Nemerul) - vnt local care apare n depresiunea Braovului de tip catabatic
- Bora. Aerul rece al Crivului, acumulat n partea estic a Carpailor Orientali, ptrunde
prin vile i trectorile munilor i se revars pe versantul vestic n depresiune sub forma
unui vnt rece, cu o vitez de deplasare de 10-20 m/s. Alte vnturi locale:
n Criana, Banat i Oltenia sufl uneori n cursul verii, dinspre apus, un vnt cald i
foarte uscat, Austrul sau Srcil, aductor de secet. n sudul Banatului, un vnt
reprezentativ este Coava, care sufl dinspre est i sud-est cu vitez de 25-30 km/h.
Prin prile de sud ale Munteniei, n timpul verii, sufl din cnd n cnd Bltreul, un
vnt umed i cldu, destul de prielnic agriculturii, fiind aductor de ploi bogate.
n sudul Dobrogei, n schimb, i face apariia uneori un vnt uscat i fierbinte, Vntul
Negru, numit i Caraelul (Kara-yel = vnt negru, n limba turc), care compromite culturile
agricole; de aceea localnicii i mai spun i Traist Goal. Cteodat, influena sa se face
simit i n Brgan.
Regiunilor montane le sunt caracteristice o serie de vnturi locale, specifice unor
anumite masive muntoase. Astfel, mai tot timpul anumlui, pe versanii vestici ai Munilor
Apuseni sufl dinspre vest i nod-vest Ordeanul. Tot dinspre vest, n masivele Ciuca i
Bucegi, deseori i face apariia vntul denumit de localnici Fgraul.
Pe versanii transilvneni ai Carpailor Orientali sufl dinspre apus Ardeleanul, n timp
ce n prile sudice ale acelorlai muni apare vntul local Munteanul. i n ara Oltului apar

8
o serie de vnturi cu specific local, numite Sdeanul (din vest), Mureanul (din nord) i
Gureanul (din sud).
Pentru locuitorii Munilor Apuseni, vntul puternic dinspre vest nsoit de ploaie i
grindin poart numele de Vigdalm, iar n timpul iernii, vntul care aduce ninsoarea se
numete Vojot.
6.4. Hidrometeori. Fenomene meteorologice speciale.
Trasnetul, fulgerul si tunetul care insotesc furtunile si care au ingrozit pe oameni
multe secole isi gasesc explicatia stiintifica in existenta electricitatii in atmosfera.
Trasnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra, fie
intre doi nori, fie intre un nor si pamant.Norii de furtuna se incarca in partea lor inferioara,
in special, cu sarcina negativa, iar aceasta incarca prin influenta suprafata pamantului cu
sarcina pozitiva.Cand norul se deplaseaza, zona de sarcina pozitiva de pe pamant il
urmareste ca o umbra.Norul si pamantul pot fi considerati drept armaturile unui
condensator intre care tensiunea electrica atinge valori de ordinul zecilor si chiar al sutelor
de milioane de volti.Daca tensiunea dintre doi nori sau dintre nori si pamant devine suficient
de mare apare o descarcare electrica foarete puternica numita trasnet.Exista multe forme
(tipuri) de trasnete: trasnetul liniar, superficial, globular, perlat, etc
Tunetul este produs de aerul incalzit la 30000 de grade Celsius atunci cand este strabatut
de un fulger.
Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul
acustic poarta denumirea de tunet.
Lungimile pe care le pot atinge scanteile trasnetului sunt cuprinse intre cateva sute
de metrii si cativa km.Diametrul scanteilor este de cativa centimetri (pana la 20 de cm), iar
fulgerul poate avea o lungime de 1-3 Km.
In majoritatea cazurilor, scanteia trasnetului, la inceput foarte mica si anemica
incepe in dreptul norilor si se alungeste in directia pamantului, aceasta fiind o descarcare
preliminara care creaza in aer ceva in genul unui canal bun conducator de electricitate si
care se deplaseaza spre pamant circa 50 de m cu o viteza egala cu 50000 km\s.Dupa un
timp foarte scurt (zeci de milionimi de secunda) de la disparitia primei descarcari apare o
alta descarcare preliminara care se apropie si mai mult de pamant si care se intrerupe din
nou.Uneori au loc zeci de descarcari preliminare.Dupa ce descarcarea preliminara ajunge la
pamant sau la un obiect aflat in legatura electrica cu pamantul, apare o luminozitate foarte
puternica a canalului parcurs de scanteie, mai intai in dreptul pamantului apoi din ce in ce
mai sus spre nori.Acum a aparut descarcarea principala a trasnetului, care se deplaseaza de
la pamant spre nor.Deci au dreptate atat cei care sustin ca trasnetul il loveste pe om de
sus, cat si cei care afirma ca il loveste de jos, din pamant.
Un fulger are intensitatea curentului 10-20 kA si tensiunea electrica de 30-200 MV.
In canalul trasnetului aerul este complet ionizat, substanta fiind aici sub forma de
plasma.Datorita degajarii unei mari cantitati de energie intr-un interval de timp foarte scurt,
in canalul subtire de plasma are loc un salt brusc al presiunii care produce unde de soc
acustice (tunetul).Fenomenul lumimos care insoteste descarcarea se numeste fulger.
Spectaculuase sunt fulgerele globulare de diverse forme si diametre cuprinse intre cativa
decimetri si zeci de metri si care se deplaseaza in aer cu viteze relativ mici, asezandu-se
uneori pe diferite obiecte, iar durata lor e cuprinsa intre cateva fractiuni de secunda si
cateva minute.Stingerea lor este de obicei brusca, explosiva, putand produce deteriorari
insemnate ale obiectelor din regiunea respectiva.
Fulgerul al carui canal luminos nu este continuu ci fragmentat intr-o serie de
formatiuni mici sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat.El este
considerat o forma de tranzitie intre fulgerul obisnuit si cel globular.

9
Statisticile arata ca in fiecare minut globul pamantesc este lovit de aproximativ 1800
trasnete, ceea ce inseamna ca annual cad aproximativ un miliard de trasnete.In fiecare zi
tarsnetul omoara, pe intreg globul, 20 de persoane si raneste 80.
Puterea unui fulger, data de descarcarea electrica si intensitatea lui, poate produce
electrocutare prin contact, declansarea incendiilor si caderea alimentarii cu energie electrica.
Anual, prin incendiile produse padurilor si cladirilor produse de fulgere, se pierd peste 100
miliarde lei.
Impotriva efectelor produse de loviturile directe ale trasnetelor se folosesc instalatii
de protectie numite paratrasnete.Paratrasnetul este format din unul sau mai multe
elemente de captare (conductoare electrice de otel sau de cupru in forma de tije verticale
sau de bare inclinate sau orizontale) instalate pe partile cele mai inalte ale obiectivelor
protejate, precum din unul sau mai multe conductoare de coborare (prin care trece spre
pamant curentul electric de descarcare a trasnetului) si prizele de pamant.
In Romania nu se pune accent pe fulger insa ne confruntam destul de des cu situatii
in care oamenii mor in urma descarcari electrice dintre nori si pamant.
Diferitele forme de fulger nu ar trebui sa reprezinte un pericol pentru avioane, pentru
ca se extind atat de mult in atmosfera superioara, numita ionosfera, au declarat
cercetatorii. Deoarece navele spatiale trec prin ionosfera, Lyons a declarat ca NASA ar fi
bine sa studieze aceste fenomene, desi acestea probabil nu prezinta un pericol nici pentru
nave spatiale.
Desi nu s-au efectuat studii pentru a vedea daca diferitele forme de descarcari la
mari altitudini afecteaza compozitia chimica a atmosferei superioare, oamenii de stiinta cred
ca ele joaca un rol in formarea stratului de ozon.
Cercetatorii au declarat ca descoperirea noii forme de descarcari la mare altitudine
va schimba modelele computerizate ale atmosferei. De asemenea, ar putea ajuta si
satelitele militare sa evite sa confunde exploziile cauzate de om cu fenomenele
naturale. S-au pus probleme, cum ar fi daca senzorii din spatiu sunt pacalite de aceste
fenomene", a declarat Lyons.
Metodele intrebuintate pentru protectia impotriva trasnetelor urmaresc, atat scopul
preventiv, adica al neutralizarii sarcinilor fulgerului inainte ca acesta sa fi atins obiectul
respectiv, cat si cel de protectie, adica de a face inofensiva descarcarea electrica produsa.
Dintre dispozitivele folosite in aceste scopuri mai des intrebuintate sunt
paratrasnetele. Paratrasnetul este format dintr-o vergea de fier inalta de 6-9 metri, care se
fixeaza pe coama caselor. Vergeaua se termina printr-un varf ascutit in forma de con,
format dintr-un metal care nu rugineste (arama aurita).
Piciorul vergelei este legat, printr-un fir conducator, cu pamantul. Legatura cu
pamantul se poate face foarte bine daca firul de legatura se introduce intr-o fantana, a carei
apa prezinta o mare suprafata de contact cu pamantul. In lipsa fantanii se face o groapa
adanca in sol (4-5 metri), in care se introduce capatul firului, care se termina printr-o placa
de cupru. Peste aceasta placa, de obicei, se asaza carbuni stinsi care sunt buni conducatori
de electricitate. Functionarea paratrasnetului este bazata pe electrizarea prin influenta si pe
scurgerea electricitatii prin varfuri. Cand se apropie de locul unde este instalat
paratrasnetul, norul orajios atrage prin influenta electricitatea de semn contrar din pamant
pana la varful ascutit al vergelei metalice.
S-a observat ca la o departare mica de paratrasnet (inferioare inaltimii lui),
deformarea campului electric produsa de acesta nu este prea mare din care cauza trasnetul
nu poate atinge proeminentele obiectului respectiv, in loc sa se scurga prin paratrasnet. De
aici rezulta ca un singur paratrasnet nu este suficient pentru a feri de trasnet un obiect care
are o suprafata mare.
Un alt mijloc de protectie contra trasnetului este acela de a impanzi constructiile
inalte cu o reatea de fire mentalice aflate in legatura cu pamantul. De aceasta retea sunt
legate o serie de tije metalice ce domina punctele inalte ale constructiei.

10
La sate protectia caselor sau a surilor se poate face prin fixarea deasupra
obiectului respectiv a unei prajini de lemn terminata cu varf metalic ascutit, care printr-un
fir conductor, se leaga cu pamantul.
Parazitii atmosferei. O consecinta a descarcarilor electrice din norii orajiosi este
producerea asa-numitilor paraziti atmosferici care stingheresc, iar uneori fac chiar
imposibile, auditiile radiofonice.
Parazitii atmosferici fiind o urmare a descarcarilor electrice din norii orajiosi, receptia
lor poate da indicatii asupra distributiei in spatiu si in timp a fenomenelor orajioase. Cu
aparate sensibile de radioreceptie, se pot semnala cateva mii de paraziti pe minut (unii
dintre ei proveniti din focare situate la cateva mii de km), ceea ce inseamna ca, in medie pe
intregul glob pamantesc se produc cam 100 de fulgere pe secunda.