1.

1860 apare psihofizica lui Gustav Fechner, ceea ce marcheaza nceputul psihologiei
experimentale. Cu cartea sa Elemente der Psychophysik se trece de la psihofiziologie la
psihofizica.
2. 1879 Wilhelm Wundt nfiinteaza la Leipzig primul laborator de psihologie
experimentala. Este actul de nastere al psihologiei stiintifice moderne. Wundt devine
parintele psihologiei experimentale iar Leipzig, metropola internationala a psihologiei.
3. 1890 William James de la Universitatea Harvard publica primul tratat de istoria
psihologiei, Principiile psihologiei. El este principalul fondator al curentului numit
psihologia constiintei.
4. Tot n 1890 apare pentru prima data cuvntul test la J. K. Cattell care propune
determinarea fizionomiei mentale a omului cu ajutorul unor probe numite teste mentale
(test n engl. inseamna proba).
5. 1905 medicii francezi A. Binet si T. Simon publica Scara metrica a inteligentei, ca
etapa n diagnosticarea obiectiva si stiintifica a aptitudinii. Neobservata n Franta, scara
este preluata si dezvoltata n SUA unde degenereaza n testolatrie. Pavelcu n Drama
psihologiei arat c succesul metodei testelor se explica prin urmatoarele:
- deschide acces spre investigatia stiintifica a etajelor superioare ale vietii psihice
- asociata cu statistica ofera posibilitatea determinarii cantitative a rezultatelor (QI)
- devine accesibila unui numar mare de practicieni
- aplicata n anumite domenii (industrie, armata, scoala, clinica) aduce avantaje materiale
6. ntre 1905-1908 se dezvolta Scoala de la Wurzburg, reprezentata de N. Ach si O.
Kulpe. Aici se elaboreaza metoda introspectiei experimentale ca o cale intermediara de
investigatie ntre psihologia subiectiva si psihologia obiectiva.
7. 1907 V.M. Behterev publica lucrarea Psihologia obiectiva pe care Pieron o
considera un manifest revolutionar.
Pieron afirma despre aceasta lucrare: mperecherea nsati a acestor doi termeni nu
poate sa nu para paradoxala: cum sa pretinzi sa faci psihologie obiectiva, atunci cnd
domeniul psihologiei este n mod esential acela al constiintei, adica al subiectivului?
8. 1908 Primul Congres de psihanaliza de la Salzburg. Dupa un an va apare primul
periodic psihanalitic. Psihologia sa s-a numit psihologie abisala, iar Freud a fost
ntmpinat pe de-o parte cu aprecieri, iar pe de alta cu proteste si critici.

Contributiile lui Freud la istoria psihologiei:

- a pus bazele determinismului intrapsihic
- a dezvoltat dialectica subiectiva
n 1912 are loc Marea Schisma a Scolii psihanalitice prin desprinderea psihologilor
disidenti:
- A. Adler, care va dezvolta psihologia individuala n cadrul Scolii de la Viena
- C.G. Jung, care va dezvolta psihologia analitica la Scoala din Zurich Mostenirea lui
Freud va fi valorificata de neofreudisti:
- Sc. Britanica prin M. Klein
- n SUA de A. Freud, K. Abraham, K. Horney, H. Hartman
9. 1913 G. Watson pune bazele behaviorismului si ale psihologiei fara constiinta prin
manifestul Psihologia, asa cum o vede un behaviorist. Conceptia lui este urmatoarea:
Psihicul este o cutie neagra care se manifesta n comportamente care pot fi masurate,
observate, experimentate. Aceasta atitudine creste ncrederea n stientificitatea
psihologiei.
E. Tolman, dupa 1930 instaureaza neobehaviorismul, sitund ntre stimul si reactie o serie
de variabile intermediare (aptitudini, trebuinte, dispozitii).
10. 1924 W. Dilthey (psiholog german care se opune psihologiei experimentale)
ntemeiaza psihologia spiritualista sau comprehensiva. El opune psihologiei cauzale,
naturaliste si explicative o psihologie descriptiva si analitica.
11. anii 30 L.Vgotski elaboreaza o teorie a dezvoltarii culturale n contrast cu
psihologia biologizanta a lui Pavlov. El abordeaza problema nvatare-dezvoltare, gndirecuvnt.
12. 1935 Kurt Lewin ntemeiaza psihologia dinamica a personalitatii
13. 1936 C. Lewin initiaza cercetarea factoriala, care dupa parerea lui ar scoate
psihologia din starea ei actuala, identica cu alchimia, adica din stadiul de disciplina a
subiectivului si de disciplina subiectiva.

14. 1936-1936 Psihologia conduitei a lui P, Janet stabileste legatura dintre lumea
interna si cea externa, ntre subiect si obiect, gndire si actiune, psihic si fizic.
15. 1935-1945 se dezvolta gestaltismul sau psihologia configuratiei (Scoala de la
Berlin), ca o reactie contra atomismului asociationistilor. Gestaltismul confera prioritatea
ntregului.
Dupa al 2-lea razboi mondial J. Piaget desavrseste psihologia dezvoltarii stadiale a
inteligentei. ntemeiaza Scoala de la Geneva care elaboreaza:
- psihologia genetica
- epistemologia genetica
- structuralismul genetic
Piaget defineste urmatoarele concepte:
- operatie intelectuala
- operatie de gradul 2
- principiul acomodarii prin depasire
- stadialitate
- reversibilitate/conservare
16. dupa 1955 se dezvolta psihologia umanista americana considerata a treia mare forta
n psihologie, dupa behaviorism si psihanaliza. Reprezentanti:
- C. Rogers psihoterapia centrata pe client
- A. Maslow piramida trebuintelor
- E. Fromm psihanaliza sociala
- R. Coan personalitatea optimala
17. 1963 G. Allport concepe personalitatea ca pe un sistem dinamic si deschis care
functioneaza prin complementara (concentrare/expansiune, diferentiere/integrare)

18. 1967 J.P. Guilford elaboreaza modelul tridimensional al intelectului. De asemenea,

inventeaza conceptele de gndire convergenta si gndire divergenta.
19. ultimele decenii Psihologia cognitiva care deschide noi orizonturi tematice si
metodologice.
1.1
PSIHOLOGIA
COGNITIV
Sintagma de psihologie cognitiva are doua sensuri. Mai nti, ea semnifica studiul detaliat
al sistemului cognitiv uman si a subsistemelor sale ("memoria", "gndirea", "limbajul",
"perceptia" etc.). Considerndu-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare (procesare) a
informatiei, aceasta revine la a spune ca psihologia cognitiva studiaza procesarile la care
este supusa informatia ntre inputul senzorial si outputul motor sau comportamental.
Urmnd fluxul prelucrarilor de informatie, psihologia cognitiva si elaboreaza un limbaj
propriu, ce face adesea caduca utilizarea termenilor traditionali din psihologie si
utilizeaza o metodologie specifica (ex: analiza de protocol, simularea pe calculator a
proceselor cognitive, recursul la formalisme logico-matematice etc.) care i confera un
statut distinct n ansamblul stiintelor contemporane. Sub raport tematic ea se dovedeste a
fi o continuare a psihologiei gestaltiste si asociationiste de la care preia multe teme de
cercetare pe care le trateaza nsa cu o metodologie mult mai riguroasa scufundata n
paradigma
conceptuala
a
teoriei
informatiei.
n al doilea rnd, sintagma psihologie cognitiva desemneaza o anumita abordare a tuturor
fenomenelor psihice si comportamentale din perspectiva mecanismelor informationale
subiacente. Rezulta "teorii cognitive ale emotiilor sau stresului" - care ncearca sa
stabileasca modul n care procesele cognitive determina emotiile sau reactia de stres,
"teorii cognitive ale motivatiei" - centrate pe detectarea prelucrarilor de informatie n
motivatie, "psihologia sociala cognitiva" - tentata sa explice comportamentul social prin
prisma factorilor cognitivi intricati etc. Initial, orgolioasa si imperialista - cu tendinta de a
reduce toate fenomenele psihice la secvente de procesari de informatie - abordarea
cognitivista s-a maturizat ulterior, prin reconsiderarea caracterului ireductibil al altor
factori implicati n dinamica comportamentului uman (Richard, Bonet & Ghiglione, vol.
III, 1990). Pe scurt, dintr-o abordare cognitivista, a devenit o abordare cognitiva.
Este psihologia cognitiva o moda, un curent care va sfrsi mai mult sau mai putin
lamentabil precum alte curente psihologice (asociationismul, introspectionismul,
gestaltismul, behaviorismul etc.)? Raspunsul este negativ. n masura n care sistemul biopsihic uman este un sistem deschis, realiznd cu mediul sau nu numai un schimb
substantial si energetic ci si unul informational, psihologia cognitiva si are si va avea
permanent propriul sau obiect de studiu. Recunoscnd natura informationala a
fenomenelor psihice (sau a majoritatii acestora), fenomene ireductibile la structurile
neurobiologice care realizeaza sau implementeaza prelucrarile de informatie
(neurostiintele) sau la jocul contingentelor ce actioneaza asupra comportamentului
(behaviorismul), recunoastem implicit perenitatea psihologiei cognitive. A spune ca
psihologia cognitiva este un curent psihologic caduc nseamna a sustine ca abordarea
fenomenelor psihice ca procese informationale este ea nsasi o chestiune de moda,
vremelnica. Daca nsa suntem de acord cu ideea ca sistemul bio-psihic uman este un
sistem de procesare a informatiei atunci psihologia cognitiva este stiinta care studiaza
mecanismele acestor prelucrari, modul n care un anumit input induce un output specific.

Viabilitatea psihologiei cognitive este sustinuta si de caracterul cumulativ, integrationist

al acesteia. Ea a preluat nu numai rezultatele viabile din curentele psihologice anterioare
ci si sugestiile vagi dar fertile ale acestora pe care le-a supus apoi unui examen
experimental si metodologic riguros. De exemplu, si-a apropriat principiile gestaltiste
(ex: principiile proximitatii, similaritatii, nchiderii etc.) dar le-a integrat n canavaua mai
generala a procesarilor vizuale secundare (2.3.1.). La fel, ideea de baza a
asociationismului potrivit careia continuturile psihice formeaza lanturi asociative
organizate ierarhic, a fost concretizata n cteva modalitati specifice de reprezentare a
cunostintelor precum retelele semantice sau scenariile cognitive (7.3-7.5). Desenul
general al dezvoltarii intelectuale continut n creoda piagetiana a fost asimilat si dezvoltat
prin cercetarile realizate asupra strategiilor rezolutive, proceselor metacognitive sau
memoriei de lucru (6.26). Ct priveste behaviorismul, desi initial psihologii cognitivisti lau atacat belicos, ulterior au admis viabilitatea multora dintre rezultatele acestui curent,
relevnd nsa si aspectul informational al relatiilor dintre comportamentul uman si
contingentele externe. Pe de alta parte, numerosi psihologi cu angajament behaviorist si
recunosc pozitiile n modelele cognitive neoconexioniste, retelele neuromimetice fiind
considerate un "behaviorism mascat sau un behaviorism n haine computationale"
(Papert, 1988, p.9). Pe scurt, studierea psihologiei cognitive ti da sentimentul optimist si
tonifiant al dezvoltarii cumulative a psihologiei. Ea explica tot ceea ce a putut fi explicat
pe baza teoriilor anterioare dar, n plus, explica si ceea ce acestea nu au putut explica.
Minimalizarea psihologiei cognitive, asocierea ei cu avatarurile unui soi de moda
stiintifica, e facuta de trei categorii de critici. n prima categorie intra acele persoane care
desi clameaza natura informationala a psihicului atribuie psihologiei cognitive statutul de
curent psihologic contemporan, alaturi de altele, harazit disparitiei, interesant mai
degraba din punctul de vedere al istoriei psihologiei dect al problematicii psihologice
fundamentale. Or, asa cum am aratat anterior, recunoasterea faptului ca prelucrarile de
informatie sunt esentiale pentru personalitatea umana, implica automat admiterea
psihologiei cognitive ca demers stiintific peren. Bazndu-se pe nentelegere si
inconsecventa logica, critica lor se autodistruge, de aceea nu merita o atentie speciala. A
doua categorie de critici invoca lipsa de plauzibilitate neuronala a modelelor cognitive
(ex: Bunge & Ardila, 1987). De exemplu, se invoca imposibilitatea gasirii unui
corespondent neurofiziologic pentru regulile de producere (= perechi de tipul daca ...
atunci ..., n care n antecedent este o conditie iar n consecvent o actiune sau operatie
care se executa daca conditia respectiva este ndeplinita). Regulile de producere sau
sistemele de producere stau la baza unor modelari ale sistemului cognitiv de genul celor
prezentate de J.R. Anderson - ACT* sau A. Newell - SOAR (10.2).