Introspectionismul si metoda introspectiva

Introspectionismul - este un curent de trecere, de la psihologia de fotoliu la cea

stiintifica. Socrate este precursor deoarece pune accent pe introspectie -este cunoscuta
maxima: "Cunoaste-te pe tine insuti"- care ne orienteaza spre lumea noastra interioara.
Dupa cum sustine R.Descartes,introspectia,adica observatia interioara a
fenomenelor de consti 515h74f inta cu ajutorul analizei,este metoda psihologiei (stiinta
sufletului).
Termenul introspectie provine din latinescul introspectio, introspectare - a privi in
interior, deci vederea sau privirea orientata spre interior spre propriile stari subiective.
(Extrospectie = orientare spre exterior, lumea externa).
Introspectia este inteleasa ca:
1) vedere sau privire orientata spre interior, spre propriile stari si desfasurari
subiective, autoobservare sau autostudiere, autoanaliza;
2) metoda de cercetare psihologica ce consta in examinarea propriilor
procese si fenomene psihice;
Ca fondatori ai curentului introspectionist dictionarele ii numesc pe
R. Descartes si J. Locke. Ei sustineau ca putem cunoaste, studia constiinta
umanaprin alte metode decat cele prin care cunoastem lumea externa - si anume
prin intermediul contemplarii interne sau a experientei interne care au ca obiect imaginile
psihice, gandurile si trairile sutletesti. Popularitatea imensa a introspectiei (observatia
interioara) se explica prin crearea impresiei existentei unui contact direct cu fenomenul
psihic, considerat ca fenomen pur subiectiv si intern, accesibil pentru studiu numai celui
care il traieste.
Curentul introspectionist a avut adepti pana in zilele noastre (cognitivistii) dar si
multi critici. Immanuel Kant (1742-1804) a fost adeptul introspectionismului si
a considerat introspectia ca unica metoda de construire a stiintei despre psihic.
Contributii:
1. Delimitarea unei metode proprii a psihologiei care poate fi
utilizata eficient cu conditia sa se adapteze la situatia respectiva si sa se coreleze cu
alte metode obiective.
Combinata cu studiul comportamentului, introspectia ne ofera informatii valoroase
despre experienta starilor interne fara de care conduita nu poate fi inteleasa.
2.
Introspectionistii, prin reprezentantii Scolii de la Wrtzburg, au meritul de a
fi relevat ca specifica gandirii este cunoasterea reconstructiva, mijlocita
a impalpabilului, a ceea ce exista dar nu se ofera direct perceptiei, ca gandirea
are tendinta de a opera abstract, opunandu-se astfel senzorialului
3.
P.P. Neveanu aprecia ca marea inovatie a introspectionistilor din Scoala
de la Wrtzburg consta in faptul ca pentru prima data gandirea este conceputa ca un
proces de rezolvare a problemelor

4.
Considerata pe drept cuvant cea mai importanta metoda a
psihologiei subiective, introspectia ca metoda si curentul introspectionist au intrat in
conflict teoretico-metodologic cu scolile apartinand orientarii opuse (a psihologiei
obiective numita behaviorista), impunand totusi metoda introspectiei ca
metoda specifica psihologiei.
Afirmarea introspectiei si negarea ei au contribuit la elaborarea unui nou sens
al observatiei interne, intelegere care reprezinta o sinteza intre subiectiv si obiectiv,
intern si extern, cunoastere si actiune, teorie si practica fara de care conduita nu poate fi
just inteleasa.
6. Introspectia a fost numita de unii 'metoda regala a psihologiei', (E.Rignano,
1920) metoda veritabila sau metoda princeps a psihologiei..

Reactiile imporiva introspectionismului au venit mai intai din partea filosofiei.Unul din
curentele ce se opuneau introspectionismului a fost pragmatismul,care identifica
realitatea obiectiva cu reactiile subiective fata de ea,obiectul cunoasterii cu procesul
cunoasterii.Potrivit pragmatistilor,nu exista idei adevarate,ci numai idei ce devin
adevarate pe parcursul activitatii practice a individului.
Auguste Comte,criticand vehement introspectia,pornea de la premisa ca trairea
psihica se modifica in momentul in care devine obiect al investigatiei si arata ca atunci
cand are cine sa observe,n-are ce observa,iar atunci cand exista obiect de observat,n-are
cine sa-l observe.
Lalande aducea urmatoarele reprosuri introspectiei:
-faptul observat se altereaza prin actul insusi al observarii
-starile afective intense sunt mai putin accesibile observarii interne
-nu se pot sesiza decat fenomenele psihice constiente,care nu constituie decat o parte din
viata psihica a individului
-ideile preconcepute falsifica interpretatrea fenomenelor proprii intr-o mai mare masura
decat in observarea indreptata asupra altora.
La Piaget intalnim cam aceleasi idei.
Din pricina dedublarii cercetatorului,subiectul este transformat de obiectul pe
care urmareste sa-l cunoasca.Pe de alta parte,introspectia modifica chiar fenomenele
observate.Sub raport cognitiv,introspectia ofera informatii despre rezultatele externe si nu
despre mecanismul intern al activitatii intelectuale.
Raminind inchisa,intr-o perspectiva idealista si mentalista,fiind in esenta
reductionista,introspectia nu putea constitui pentru multa vreme obiectul psihologiei.

Critica ce se aduce si azi introspectiei se sprijina pe faptul ca nu e posibil sa se

indrepte atentia asupra constiintei insasi fara sa dispara continuturile vizate,iar in cazul ca
se reuseste aceasta fixare,este absolut imposibila consemnarea celor observate deoarece
consemnarea se anuleaza si contraface.
Psihologia trebuia nu numai sa cerceteze ,sa axperimenteze,ci si sa consilieze,sa
educe.Trebuia sa investigheze nu numai oameni,ci si animale,nu numai adulti,ci si
copii,etc.In felul acesta s-a constientizat ca viata psihica interna functioneaza nu doar la
nivel constient,ci si la alte niveluri.Tocmai aceste ,,alte niveluridevin cu timpul obiectul
predilect al cercetarii,implicit al psihologiei.
Daca
psihologia
vrea
sa
devina
stiintifica,o
stiinta
practica,utila,deschisa,populara,accesibila tuturor,ar trebui sa indeplineasca urmatoarele
conditii;
-sa-si schimbe obiectul,sa inlature constiinta si s-o inlocuiasca cu comportamentul;
-sa-si schimbe metoda de investigare,sa puna in locul introspectiei metode capabile a
satisface cerintele unei stiinte pozitive;
-sa-si schimbe finalitatea,sa tinteasca nu numai spre deschiderea sau explicarea
fenomenelor psihice,ci si spre formularea unor legi ale comportamentului in stare de a
funda actiuni eficace a omului asupra naturii.
Cunoaterea noastr din perspectiva psihologiei
n istoria psihologiei a dominat mult timp metoda introspeciei, psihologia introspectiv
ca o cale de cunoatere a sinelui plecnd de la ideea c omul are acces nemijlocit la
cunoaterea propriului psihic. Privit cunoaterea din perspectiva introspeciei, este
conceput ca o privire interioar, ca un act de autoreflectare. Dup ce secole de-a rndul
cunoaterea de sine a fost apanajul filosofiei, odat cu metodele psihologiei moderne s-a
reuit i o explicare tiinific a acestui drum al cunoaterii de sine. Conform liniilor
trasate n psihologie de Carl Rogers i Abraham Maslow, cunoaterea de sine este un
proces afectiv i cognitiv care se dezvolt odat cu vrsta i datorit experienelor prin
care trecem. Din punct de vedere psihologic, procesul complex al cunoaterii de sine
implic mai multe dimensiuni: eul actual, viitor i ideal. Eul actual este format din
dimensiunea social, fizic, emoional, cognitiv i spiritual. Eul viitor este caracterizat
de modul n care persoana i percepe potenialul de dezvoltare personal, repertoriul de
aspiraii i motivaii. Ultima dimensiune este cea a eului ideal, adic a ceea ce am vrea s
fim.