Unitatea de nvare 2

ORGANIZAREA SISTEMULUI FINANELOR PUBLICE

Timp necesar: 45 minute
1. Rolul Statului n finanarea economiei
2. Reprezentarea economiei naionale la nivel macroeconomic. Conturile
Naionale
3. Organizarea finanelor publice la nivelul administraiilor publice central
i locale n Romnia

00:00

1. Rolul Statului n finanarea economiei

Noiunea de Stat a evoluat n cursul istoriei, de-a lungul timpului succedndu-se trei
concepii despre Stat, fiecare corespunznd cte unuia din cele trei mari curente de gndire1:
pentru economitii liberali - Statul arbitru
pentru marxiti - Statul partizan
pentru economitii keynesieni i neokeynesieni - Statul gestionar
Statul arbitru
Conceptul Statului arbitru corespunde unei autoriti publice care urmrete realizarea
unui consens la nivelul societii. Fiind plasat peste interesele individuale, principalele sale
sarcini se refer la realizarea cerinelor obinuite ale societii. Pentru gnditori ca Machiaveli
i economitii clasici - Adam Smith, David Ricardo, Say i cei neoclasici - Walras, Friedman,
Hayek, Statul trebuie s intervin numai n anumite domenii:
susinerea oferit de Stat n scopul facilitrii derulrii activitii economice particulare.
n acest sens, Statul ofer sectorului privat un ansamblu de servicii colective
indispensabile dezvoltrii iniiativei particulare, cum sunt: ordinea public, justiia,
securitatea socil, creearea i meninerea n funciune a unor mainii, utilaje, echipamente
de uz colectiv .a.
ajutorul Statului pentru a corecta rezultatele necorespunztoare ale activitii
economice particulare. De exemplu, Statul urmrete i intervine pentru a restabilii
condiiile de concuren intre agenii economici, luptnd, totodat, mpotriva
monopolurilor. De asemenea, realizarea unei politici sociale finanat de un buget
echilibrat i neinflaionist pentru a dimensiona veniturile n sensul funcionrii economiei
de pia.
Pentru autorii cu gndire liberal, Statul, nu are existen proprie. Existena sa se
limiteaz la singurele funciuni de protecie a persoanei individuale i a ntregii naiuni. De
asemenea, n concepia acestora, Statul trebuie s fie un agent pasiv, neutru fa de sectorul
privat; dac intervine, aciunea lui sufer - potrivit gnditorilor liberali - de un dublu aspect
negativ:

Lionel Stoleru Lambition internationale, Editions du Seuil, Collection LHistoire Immediate, Paris, 1987

 o intervenie inoportun, deoarece mecanismul de pia este, prin natura relaiilor pe

care le promoveaz, echilibrant i opional, asigurnd cea mai mare satisfacere a cerinelor
fiecrui individ;
o intervenie ineficient, orice politic economicputnd numai s mreasc
instabilitatea economic dac acioneaz contrar mecanismelor naturale.
Statul partizan
n teoria marxist, conceptul de Stat aparine suprastructurilor. El apare i i
desfoar activitatea odat cu apariia capitalismului, constituie un susintor al acestuia i va
trebui s-i diminueze treptat influena n societatea socialist.
Potrivit marxitilor, Statul a prezentat, din punct de vedere istoric,dou aspecte:
mai nti, capitalismul a determinat apariia i dezvoltarea Statului modern;
n a doua etap, Statul a fost acela care a susinut capitalismul, acionnd asupra
salariului i asupra ansamblului condiiilor de munc, reglementnd disparitile sau
contribuind la dezvoltarea profitului.
Sub forma sa din epoca modern, Statul este partizan , n sensul c i pierde
calitatea de arbitru, de mediator neutru i se situeaz n mod deliberat n viitor, orientndu-i
activitatea dup cum opteaz pentru meninerea strii economice prezente sau, dimpotriv,
pentru transformarea acesteia. n acest sens, potrivit gnditorilor marxiti, Statul ndeplinete
dou funciuni:
caut s pstreze relaiile sociale de producie i pentru aceasta vegheaz la meninerea
ordinii sociale existente, intervenind pentru ca toate condiiile de reproducie s fie
ndeplinite;
reprezint un sprijin efectiv pentru capital. Astfel, Statul susine societatea capitalist,
ajutnd capitalul s-i depeasc contradiciile, n special pe cele generate de conflictele
dintre clasele sociale. in plus, el intervine direct pentru a susine rata profitului2 n sectorul
privat acest Stat partizan, care intervine n sistemul economic genereaz, ns la rdul lui,
conflicte ntre diferii participani la viaa economic i social: capitaliti, salariai,
bancheri, diverse grupuri de presiune, etc.
Statul gestionar
Statul gestionar este o aprofundare a Statului arbitru. El asigur cu mai mult suplee
securitatea intern i extern pe plan politic, concomitent cu securitatea economic i social.
Atrgnd aproape jumtate din bogia nou creat de naiune pentru a o redistribui, Statul
joac un rol providenial.
Astfel, Statul nu are numai drepturi politice ci i drepturi economice. Statul
funcioneaz precum o companie de asigurri , care are ca sarcin eliminarea riscurilor ce
amenin colectivitatea. Totodat, el gestioneaz o mare parte a economiei naionale i
angajeaz politicile economice la nivel naional.
Curentul de gndire keynesist care a dezvoltat aceast concepie despre Stat, consider
c acesta reprezint un agent economic autonom, care ndeplinete dou funciuni eseniale:
asigur echilibrul global al naiunii. Deoarece un mecanism spontan nu asigur un
echilibru corespunztor al sistemului economic, Statul nu mai trebuie s fie numai un
simplu arbitru, ci un veritabil agent care, prin interveniile sale, s-i exercite influena n
Definit ca raport ntre Rezultatul net (sau brut) i Total venituri realizate de agentul economic n
cursul exercitiului financiar, indicatorul rata profitului arat posibilitatea acestuia de cretere i,
totodat, contribuia sa la dezvoltarea ntregii economii naionale.
2

sensul dezvoltrii ntregii economii: investiii publice, participarea la managementul

societilor .a.
ndeplinete o misiune de meninere i perfecionare a sistemului economic. Statul a
fost conceput ca responsabil de progresul social i ca acela care asigur accesul tuturor
membrilor societii la bunstarea naiunii. Prin intermediul impozitelor i transferurilor
sociale, Statul ofer fiecrui individ condiii corespunztoare de via. Ca ordonator al
cheltuielilor necesare perenitii societii - cheltuieli cu protecia social, alocaii de
omaj, etc.
Statul se plaseaz, de la bun nceput, deasupra tuturor agenilor economici din sistem.
Astfel a aprut noiunea de economie public care definete domniul de intervenie propriu
puterii publice din economie.
Definirea i descrierea cu precizie a funciilor Statului la un anumit moment reprezint
o aciune dificil prin nsi natura acestuia, care face obiectul unor abordri foarte diferite.
n economiile contemporane, Statul are un triplu rol:
produce bunuri i servicii pe care sectorul privat nu poate din diverse motive, s la
realizeze;
diminueaz inegalitile ce pot s apar n societate prin redistribuirea unei pri a
bogiei nou create de naiune;
coordoneaz activitatea economic n sensul echilibrrii acesteia prin meninerea
cererii globale la o dimensiune potrivit cu ajutorul unor politici economice adecvate.
Economistul american Musgrave a propus o clasificare pertinent i generalizat a
funciunilor Statului:
funcia de afectare;
funcia de redistribuire;
funcia de stabilizare a conjuncturii.
Funcia de afectare
Funcia de afectare reprezint intervenia Statului ca productor de bunuri i servicii,
el asigurnd satisfacerea necesitilor publice i ajustrile necesare n afectarea resurselor ce
se formeaz pe pia. Aceast aciune trebuie ndeplinit de autoritatea economic deoarece
nici un agent privat nu ar accepta s o ndeplineasc, din cauza riscului economic i financiar
prea mare ce decurge din realizarea i valorificare unor anumite produse i servicii la acele
preuri i tarife acceptabile tuturor categoriilor sociale. n acest caz, ns, se pune problema foarte dificil - a eficienei Statului ca agent economic productor de bunuri i servicii.
Funcia de redistribuire
Prin nsi natura lor, liberalismul i economia de pia creaz inegalitate n societate.
Cnd aceast inegalitate este excesiv, Statul trebuie s intervin pentru a o reduce, prin
ndeplinirea funciunii sale de redistribuire. n acest scop, Statul acioneaz pe dou ci:
colecteaz, sub form de impozite, o parte din veniturile nou create pe plan naional;
redistribuie ceea ce a prelevat prin intermediul transferurilor cu caracter economic i
social:
obiectivul general al transferurilor economice - concretizate, n cea mai mare parte
, n subvenii adresate unor anumite sectoare economice i n aporturi de capital
pentru realizarea unor investiii considerate prioritare la nivel naional - este de a
sprijini situaia financiar a agenilor crora le sunt destinate, fie acetia publici sau
privai;

transferurile sociale se realizeaz ca aciune de solidaritate naional. Prin astfel de

transferuri se realizeaz o redistribuire a veniturilor pe vertical, respectiv de la cei
cu venituri mai mari la cei cu venituri mai mici .a.

Funcia de stabilizare a conjuncturii economice

Statul i fixeaz ca obiectiv esenial stabilizarea conjuncturii economice, adic
meninerea cererii globale la nivelul dorit. Aceast funcie relativ nou a Statului necesit
mijloace adecvate, care sunt, n principal, politicile monetare, bugetare, industriale.
De o manier general:
ntr-o perioad caracterizat de o conjunctur nefavorabil, Statul injecteaz venituri n
circuitul economic prin intermediul bugetului sau al unei politici monetare suple, n
scopul susinerii cererii i relansrii economiei;
ntr-o perioad caracterizat de o conjunctur favorabil, Statul controleaz crearea
bogiei - de exemplu limitnd nivelul creditului intern - pentru a frna expansiunea
cererii globale. Economia, care adesea are tendina de a se ndeprta de starea sa de
echilibru, este readus - sau reglementat - la aceast stare prin intervenia direct i/sau
indirect a Statui.
La nivel naional, intele de stabilitate macroeconomic i cretere susinut implic
necesitatea consolidrii fiscale, precum i disciplina n ceea ce privete cheltuielile publice, la
toate nivelurile administrative, fie acestea publice sau private, centrale sau locale.
n prezent, autoritatea public din numeroase ri a promovat politici de liberalizare,
privatizare, concesionare sau descentralizare a serviciilor publice, fie din proprie iniiativ, fie
la ndemnul organismelor financiare internaionale.
Obiectivul global cel mai important urmrit de stat prin astfel de aciuni este
eficientizarea economic, rolul preponderent ndeplinit de autoritile publice constnd n
crearea mediului de afaceri capabil s faciliteze operaiunile derulate de sectorul privat. n
acest sens, statul se strduiete s asigure firmelor infrastructura instituional, legislativ i
operaional care s permit realizarea unor activiti profitabile, prin protejarea
competitivitii pe toate pieele interne. Eecurile pieei, chiar dac adeseori sunt inevitabile,
vor fi corectate prin programe special implementate n acest scop.
Sectorul privat are rolul de principal instrument al creterii economice ntr-un mediu
caracterizat de concuren, mediu n care se dezvolt spiritul ntreprinztor al agentului
economic, care se strduiete s scad costurile operaionale pentru a fi capabil s ofere pe
pia preuri mai atractive.
Printr-o politic de liberalizare bine condus, consumatorii vor beneficia de reducerea
preurilor, productorii de costurile mai sczute i de creterea produciei i a productivitii,
pe ansamblu nregistrndu-se o mrire a output-ului macroeconomic.
Exist situaii n care statul nu poate lsa jocului liber al concurenei ntreaga
responsabilitate a distribuirii resurselor. Este vorba de situaiile numite "eecul pieei"3, adic
acelea n care pieele nu funcioneaz foarte bine. Aceste situaii pot fi legate de producia
anumitor bunuri i servicii speciale i anume:

Situaii de "eec al pieei"

bunurile i serviciile a cror producie face, n general, obiectul unui monopol, ca de
exemplu distribuia electricitii, a gazelor, a apei i buna funcionare a acestor
sectoare, dac monopolurile exist, pentru a se asigura de faptul c ntreprinderile

Eecul pieei (defaillace du march n francez sau weakening or sagging of the market n englez)
nseamn nereflectarea la nivelul preului stabilit pe pia a unor costuri sau beneficii asociate
productiei sau consumului. Cnd costul marginal al produciei nu este egal cu preul pieei apare
ineficiena economic a pieei.
3

particulare nu abuzeaz de poziia lor practicnd tarife ridicate n timp ce furnizeaz

servicii mediocre, statul poate impune o reglementare, poate prelua el nsui producia;
bunurile i serviciile al cror pre este imposibil de evaluat, ca de exemplu aprarea
sau poliia: partea ntreprinderilor particulare va fi foarte redus, dac nu chiar
nexistent n aceste sectoare. Statul se poate angaja el nsui i constrnge ansamblul
populaiei de a le finana prin impozit;
serviciile, ca de exemplu ridicarea deeurilor (gunoaielor) menajere, care sunt
destinate s rezolve problemele de externalitate4: ntr-adevr, dac aceste servicii ar fi
ncredinate sectorului privat, muli oameni i-ar arunca gunoaiele n strad sau pe
cmp pentru a nu fi nevoii s plteasc un tarif pentru serviciul pe care l presteaz o
ntreprindere specializat. Statul poate s-i asume acest tip de servicii sau s cear ca
ele s fie furnizate de sectorul privat; n orice caz, se obinuiete ca aceste servicii s
fie finanate prin tarife i, numai n completarea cheltuielilor, dac este cazul, prin
impozite sau alte prelevri obligatorii;
serviciile pe care populaia le consum, uneori, mai puin dect ar dori statul, n
special educaia i sntatea, cci anumite persoane nu pot s-i permit s cheltuiasc
mult n acest domeniu. Se ntmpl chiar ca prinii s ignore interesul pe care l
prezint educaia i securitatea social pentru copiii lor. i aici, statul poate aciona
asigurnd el nsui aceste servicii, finanndu-le din fonduri publice.
Mai mult, gama de servicii publice pe care o realizeaz o autoritate public - central
sau local - variaz n funcie de organizarea administrativ a statului, inclusiv de performana
administraiei publice n ansamblul ei.
1. Care este rolul statului n economiile moderne?
2. Funciile finanelor publice, n conformitate cu teoria lui Musgrave
sunt:
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................

2. Reprezentarea economiei naionale la nivel macroeconomic. Conturile

Naionale
Sistemul Conturilor Naionale realizeaz prezentarea simplificat, dar coerent, a
realitii economice, n toat complexitatea acesteia. Este simplificat deoarece constituie un
model redus al ansamblului activitii economice i coerent pentru c realizeaz o imagine
fidel a globalizrii fluxurilor, fr s-l descrie pe fiecare dintre acestea.
Agenii economici sunt grupai n urmtoarele sectoare instituionale, potrivit
funciunii lor principale:
societile i cvasi-societile nefinanciare
menajele (sau gspodriile populaiei, incluznd aici i pe ntreprinztorii individuali)
administraiile publice i administraiile private
instituiile financiare
restul lumii.

Externalitate - efectul aciunii unui agent economic asupra altor ageni economici fr contrapartid monetar.
Acest efect nu este prevzut i nu se ine seam de el n ansamblul activitii economice.
4

00:45

Activitatea economic a oricrei naiuni este compus dintr-un numr foarte mare de
operaiuni diverse. Pentru a reui o reprezentare simpl i real a acestei activiti, conturile
naionale realizeaz gruparea operaiunilor dup natura lor, repectiv operaiuni de producie,
distribuie, consum, acumulare i finanare.
n reprezentarea statistic pe care o prezint Conturile Naionale exist o
coresponden strns ntre sectoarele instituionale i funciunile economice care exprim
activitatea economic realizat.
Prin gruparea n categorii de operaiuni omogene a tuturor tranzactiilor efectuate de
sectoarele instituionale se obine o imagine succint, dar i clar n acelai timp, sub forma
conturilor, ceea ce permite realizarea unei analize comparative a fluxurilor de venituri i
cheltuieli (sau a fluxului de creane i datorii) ale fiecrui sector n cursul perioadei analizate.
Prin aceasta, Sistemul Conturilor Naionale arat care sunt circuitele economice ce se
stabilesc n procesele de producie, de repartiiea veniturilor sau de circulaie a mijloacelor de
finanare.
Sector instituional

Funcia principal

Resursele principale

Societi i qvasisocieti
nefinanciare
Instituii de credit

Producia de bunuri i servicii

comerciale nefinanciare

Veniturile din vnzri

Finanarea - respectiv colectarea,

Fondurile provenite din
transformarea i repartiia angajamentele financiare
disponibilitilor financiare
contractate.
Societi de asigurri Asigurarea, respectiv garantarea
Primele contractuale sau
unei pli n cazul realizrii unui
cotizaiile sociale
risc.
voluntare.
Administraiile
Producerea de servicii
Vrsminte obligatorii
publice
necomerciale destinate
efectuate de sectoarele
colectivitii i efectuarea de
instituionale i primite
operaiuni de redistribuire a
direct sau undirect.
venitului naional.
Administraiile
Producerea de servicii
Contribuii benevole
private
necomerciale, n general fr scop efectuate de Gospodriile
lucrativ, a serviciilor comerciale
populaiei sau
destinate Gospodriilor
cumprrile efectuate de
populaiei.
acestea.
Gospodriile
Consumul i, n calitate de
Remuneraia factorilor de
populaiei
ntreprinztori particulari,
producie; transferuri
producerea de bunuri i servicii
efectuate de alte sectoare;
comerciale nefinanciare.
venituri din vnzri.
Sectorul administraiilor publice desemneaz, att n sistemul conturilor naionale
referitoare la venit i produs intern, ct i n statisticile administraiilor publice, totalitatea
unitilor care exercit funciuni ale puterii publice, respectiv acele entiti instituionale care
execut aciunile iniiate de puterile publice, viznd prestaiile de servicii n cea mai mare
parte necomerciale i transferul venitului, ambele finanate, n principal, prin prelevri
obligatorii din alte sectoare economice.
In cadrul Contabilitii Naionale, administraia este definit ca organismul ce produce
bunuri i servicii necomerciale, respectiv furnizate gratuit sau la un pre mai mic dect costul

lor de producere. Pentru a delimita cmpul de aciune al interveniei autoritilor publice, se

pot defini dou criterii de clasificare:
mai nti, urmnd logica economic, se pot distinge activitile comerciale de cele
necomerciale. Producerea acestora din urm genereaz un cost monetar, dar cel care
beneficiaz de ele nu le suport - n sensul de plat - direct sau integral. Astfel de
bunuri i servicii sunt puse la dispoziia populaiei de ctre o administraie - public
sau privat - care dispune de finanare, n general de tip fiscal;
n al doilea rnd, se face distincia instituional ntre sectorul public i cel privat. Este
considerat public orice organism5) ce depinde de oricare dintre ealoanele reprezentrii
naionale.
In sistemul Conturilor Naionale ntocmit n Romnia de Comisia Naional pentru
Statistic, construit pe structura sistemelor instituionale, administraia public, definit n
categoria conturilor naionale nefinanciare, cuprinde unitile instituionale a cror funcie
principal este de a produce servicii nedestinate pieei pentru colectivitate i de a efectua
operaii de redistribuire a veniturilor publice. Resursele lor provin din prelevri sau
vrsminte obligatorii efectuate de uniti aparinnd altor sectoare economice6).
Sectorul administraiilor publice cuprinde administraia central, subdiviziunile
politice ale federaiei n statele de tip federal, administraiile locale la toate nivelurile. In
cadrul acestui sector nu sunt cuprinse ntreprinderile publice nefinanciare, al cror capital este
deinut sau controlat de Stat, fie c sunt organizate ca societi de capital sau c ofer unui
public larg bunuri i servicii cu caracter public. In categoria acestor instituii publice se
regsesc, de exemplu, companiile aeriene i cele ale cilor ferate aparinnd Statului,
serviciile de utiliti publice etc.
Trebuie precizat c, n statistica finanelor publice nu sunt cuprinse operaiunile
bancare i monetare ale Statului, ca parte a operaiunilor administraiei publice, dar ele
figureaz n conturile naionale ale venitului i produsului intern. Disocierea acestor
operaiuni este necesar pentru a face distincia dintre politica bugetar i cea monetar i
realizarea concordanei dintre statisticile monetare i financiare, pe de o parte i statisticile
finanelor publice, pe de alt parte.
Operaiunile administraiei publice cu restul lumii sunt reprezentate att n statisticile
finanelor publice, ct i n balana de pli, ambele sisteme msurnd, n general, fluxurile
(variaia dintre intrrile i ieirile de fonduri), mai curnd dect variaia stocurilor, respectiv
valoarea rmas la sfritul perioadei considerate.
Care sunt sectoarele economiei naionale i funciunile acestora, n
conformitate cu reprezentarea statistic a Conturilor Naionale?
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................

In democraiile moderne, poporul este depozitarul suveranitii, pe care o transmite, pe calea votului
electoral, diverselor instane. Acestea, de la Parlament pn la consiliul local comunal, sunt
purttoarele legimitii care le permite controlul executiv asupra activitilor economico-sociale n
domeniul sau zona teritorial care intr n sfera de exercitare a atribuiilor lor. tot ce nu intr n aceast
sfer ine de sectorul privat, dar problema trebuie analizat foarte nuanat, deoarece exist - i nu
puine, n special n ceea ce privete asistena i protecia social n rile capitaliste dezvoltate asociaii particulare a cror finanare este asigurat parial sau aproape total prin subvenii publice.
6) Comisia Naional pentru Statistic i Banca Naional a Romniei: Conturile Naionale 1992 1993 - Lexic - Principalele definiii ale Sistemului Conturilor Naionale.
5)

3. Organizarea finanelor publice la nivelul administraiilor publice central i

locale n Romnia
Necesitatile populatiei se pot grupa in doua mari categorii, respectiv in necesitati
individuale si necesitati colective, cu caracter social, care se refera la apararea tarii, la ordinea
publica, echilibrul ecologic, utilitati publice, educatie, cultura, ocrotire medicala pentru
anumite categorii sociale cum sunt batranii, handicapatii etc.
Finantele publice au un rol deosebit de important si, in acelasi timp, activ, atat in
satisfacerea nevoilor populatiei, cat si pentru realizarea obiectivelor economice propuse prin
programele guvernamentale. Acestea reprezinta obiective de interes national, care pot fi
infaptuite pe termen mediu sau lung si cu eforturi financiare considerabile.
In acest sens, din fondurile publice autoritatile competente aloca fonduri pentru:
desfasurarea actiunilor cu caracter social, respectiv pentru educatie si invatamant, in
domeniul sanitar, pentru odihna si tratament, cultura s.a.;
realizarea actiunilor economice in diverse sectoare, cum ar fi: infrastructura feroviara
si rutiera, senalul navigabil si aeroporturile, posta, telefon, telegraf, energia, irigatiile,
exploatarea forestiera etc.;
ordinea interna, apararea tarii si sustinerea relatiilor externe, in scopul acoperirii
necesitatilor de finantare a fortelor armate, a functionarii Presedintiei, Guvernului,
administratiei publice centrale si locale, a institutiilor care mentin ordinea publica si
care indeplinesc relatiile diplomatice ale tarii;
pregatirea profesionala a fortei de munca, astfel incat sa corespunda exigentelor
impuse de conditiile tehnologice noi;
asigurarea si consolidarea democratiei, urmarindu-se respectarea drepturilor
minoritatilor, stabilirea si indeplinirea acordurilor bi si multilaterale, integrarea
europeana;
protejarea mediului inconjurator si desfasurarea de actiuni sustinute in vederea
imbunatatirilor conditiilor de mediu.
Fiecare etapa istorica are prioritatile sale specifice, in functie de situatia concreta in
care se afla viata economico-sociala. Astfel, daca s-a constatat o subdimensionare a resurselor
finantelor publice, aceasta s-a reflectat in neasigurarea cu forta de munca calificata, in
sustinerea necorespunzatoare a activitatilor economice, in calitatea productiei.
Fiecare tara intretine legaturi economice , politice, culturale etc. cu celelalte tari aflate
in zona sa geografica sau la nivel mondial. Aceste legaturi sunt mai mult sau mai putin
intense, in functie de interesele respectivelor tari si de asemanarile dintre sistemele pe care
acestea le-au adoptat in plan economic, politic etc.
Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice
depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan
international.
Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile
concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv
reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin
intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie
planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in
timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor
economice il are piata concurentiala.
Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a
componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor,
metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin

01:15

care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand
seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintro serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor,
mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc.
Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit
mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al
economiei planificate.
In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se
folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care
joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu
economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata,
rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator
si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei
sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.
In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde
numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul
financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc.
Principalele elemente ale mecanismului financiar sunt:
sistemul fondurilor de resurse financiare;
parghiile financiare utilizate de stat pentru a influenta activitatea economica;
metodele utilizate in managementul financiar;
cadrul institutional, respectiv institutiile si organizatiile financiare;
cadrul juridic, alcatuit din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter
normativ in domeniul financiar.
Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin
prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul
influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt:
impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditul, dobanda, preturile, cursul de schimb
etc.
Activitatea financiara dintr-o tara democratica este gestionata de instituii publice ntre
care sunt diverse grade de subordonare, organele puterii reprezentative fiind:
Organele puterii reprezentative, in frunte cu Parlamentul, ca autoritate legislativa
suprema; el dezbate si aproba programul de dezvoltare economica a tarii si, coroborat cu
acesta, bugetul public national (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de
stat si contul general anual de executie a bugetului). De asemenea, el aproba sistemul de
impozitare, legea de functionare a sistemului bancar, a Ministerului Finantelor Publice si a
celorlalte ministere, legea asigurarilor sociale, legea asigurarilor de bunuri, persoane si
raspundere civila, legea de functionare a Curtii de Conturi etc.

consiliile judetene si al municipiului Bucuresti ;

consiliile comunale, orasenesti, municipale si ale setoarelor municipiului

Bucuresti.
Parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale au in subordine
organele administratiei de stat, centrale si locale: Guvernul, ministerele, prefecturile si
primariile etc.

Guvernul, ca organ executiv suprem, analizeaza , avizeaza si inainteaza spre aprobare

Parlamentului, proiectul bugetului public national, contul general anual de executie;
exercita functia de conducere si control a activitatii economico - financiare;
Ministerul Finantelor Publice:

elaboreaza proiectul bugetului public national;

initiaza proiecte de acte normative in domeniul financiar: contabilitate, fiscalitate,

acoperirea deficitului etc.

fundamenteaza si urmareste in executie echilibrul financiar, monetar, valutar;

asigura incasarea veniturilor bugetului public national, efectuand operatiunile de

trezorerie (imprumuturile guvernamentale si rambursarea acestora);

actioneaza in vederea crearii si mentinerii pietei concurentiale si supravegheaza

evolutia preturilor si tarifelor in economie;

exercita controlul si supravegherea financiara a organelor si institutiilor de stat,

regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat;

coordoneaza Garda Financiara;

gestioneaza participatiile statului in societatile comerciale etc.

Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala a tarii, elaboreaza si conduce politica
monetara, de credit, valutara si de plati;
bancile comerciale, CEC-ul, Eximbanc, societatile de asigurari, efectueaza operatiuni
specifice financiare;
ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale indeplinesc functiuni
financiare, precum elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli pentru ele si organismele
subordonate, repartizarea creditelor publice, controlul financiar etc.;
regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat.

Structura administrativ i funcional a finanelor publice centrale i

locale n Romnia, ca stat unitar:
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................

REZUMAT
Cele trei concepii mai importante privind rolul Statului,
corespund cte unuia din cele trei mari curente de gndire7:
pentru economitii liberali - Statul arbitru
pentru marxiti - Statul partizan
pentru economitii keynesieni i neokeynesieni
Economistul american Musgrave a propus o clasificare pertinent i
generalizat a funciunilor Statului:
* funcia de afectare;
* funcia de redistribuire;
*
funcia de stabilizare a conjuncturii.
n reprezentarea statistic pe care o prezint Conturile Naionale exist o
coresponden strns ntre sectoarele instituionale i funciunile economice care exprim
activitatea economic realizat.
Prin gruparea n categorii de operaiuni omogene a tuturor tranzactiilor efectuate de
sectoarele instituionale se obine o imagine succint, dar i clar n acelai timp, sub forma
conturilor, ceea ce permite realizarea unei analize comparative a fluxurilor de venituri i
cheltuieli (sau a fluxului de creane i datorii) ale fiecrui sector n cursul perioadei analizate.
7

Lionel Stoleru Lambition internationale, Editions du Seuil, Collection LHistoire Immediate, Paris, 1987

Prin aceasta, Sistemul Conturilor Naionale arat care sunt circuitele economice ce se
stabilesc n procesele de producie, de repartiiea veniturilor sau de circulaie a mijloacelor de
finanare.
In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se folosesc
numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care joaca un rol
hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu economie de
piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata, rolul statului
actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator si consumator
de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei sociale, bancher si
contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.
In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde
numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul
financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc.

Teme
1. Care sunt principalele instrumente financiare i monetare utilizate de stat
pentru influenarea activitii economice ntr-o economie de pia.
2.

Evoluia privind concepiile referitoare la rolul Statului n economie

3. Funciile ndeplinite de Stat n economiile moderne

4. Politica liberal de neintervenie n funcionarea pieei i situaii n care Statul
trebuie s intervin pentru a regle mecanismele pieei
5. Organizarea instituional i relaiile dintre sectoarele economiei nationale descrise prin
sistemul statistic al Conturilor Naionale
6. Cadrul instituional al finanelor publice din ara noastr