Semiologia activitatii psihomotorii

Actele psihomotorii reflecta nivelul de adaptare.

Aspectul vestimentar reflecta adaptarea la regulile de convenienta sociala si ofera un prim
indiciu asupra activitatii psihice. Dezordinea vestimentara apare in schizofrenie, rafinamentul
vestimentar in isterie, excentritatea in mania, transvertismul este folosirea obictelor
vestimentare ale sexului opus, cisvestismul este vestimentatia neadecvata varstei.
Privirea reda continutul vietii psihice: privirea imobila, fixa, incrucisata e expresie a urii si
agresivitatii, privirea larg deschisa, insotita de ridicarea sprancenelor, incretirea fruntii da nota
de frica, anxietate, privirea hipermobila, fugace apare in manie, hipomanie, privirea stinsa,
hipomobila, absenta in depresie, privirea detasata, rupta de realitate apare in schizofrenie.
Mimica e expresia nonverbala , involuntara, reflexa, ce traduce tonalitatea afectiva. Tulburarile
pot fi cantitative ( hipermimiile, hipomimiile) sau calitative ( paramimii). Hipermimiile:
mobilitatea exagerata cu expresivitate exagerata a mimicii in stari maniacale, intoxicatii usoare.
Mimica compensatorie este cand persoana afiseaza o anumita expresie, mimica, contrara starilor
afective (ex: la timizi). Hipomimia este diminuarea expresivitatii mimice, apare in stari de
inhibitie psihomotorie, depresie, impregnare neuroleptica. Paramimia este expresie mimica
neconcordanta (ex: ecomimia= imitarea mimicii interlocutorului). Se datoreaza unei
sugestibilitati crescute, apare in schizofrenia catatonica, in demente; jargomimia este o
multitudine de expresii mimice bizare si ininteligibile.