Tanatopsihologie

Prof. Dr. Doina Cosman

Tanatologia
Disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul
invatamantului medical in a doua jumatate a
secolului XX, in SUA (anii 60, ca o consecinta a
cartii publicate de Elisabeth Kubler-Ross, On
death and dying)
Tanatologia - Def. = disciplina care se ocupa cu
studiul comportamentelor, conceptiilor si
afectelor legate de comportamentul mortii.
In cadrul acestei discipline se dezbat probleme
precum: ingrijirea paliativa, asistenta
acordata bolnavului terminal, dreptul la
moarte si eutanasie, transplantul de organe.

Moartea 4 cauze
1.
2.
3.
4.

Naturala
Accidentala
Sinucidere
Omucidere

Dg dif sinucidere /crima

In favoarea sinuciderii pledeaza:
1. Locul leziunilor reg. precordiala sau gatul pt folosirea
cutitului; capul (regiunea temporala dreapta sau urechea
la dreptaci)
2. Absenta leziunilor de violenta extrema
3. Cicatricile unor tentative anterioare de sinucidere
4. Starea imbracamintei (cel mai frecvent ordonata, in caz
de sinucidere)
5. Acte sau scrisori disperate, dar nu foarte explicite,
marturia anturajului
6. Metoda folosita. Spanzurarea este cel mai putin
banuita de ascunderea unei crime, deoarece este foarte
dificil de a agata un corp la inaltime, fara a provoca
echimoze. Strangularea este insa aproape intotdeauna o
crimaa. Imersia, inecul cadavrului este practicata destul
de trecvent pentru a ascunde crima, in spatele supozitiei
de sinucidere.

Dg. Dif sinucidere/accident

Accidentele de vanatoare pun uneori
astfel de probleme, in momentul in care se
presupune o descarcare intamplatoare a
armei de foc.
In aceste cazuri anchetarea apartinatorilor
constituie o veritabila autopsie
psihologica, intentionalitatea mortii fiind
deseori discutabila.

Clarificari conceptuale - Death and

dying
Moartea si procesul mortii (death and dying)
nu sunt termeni sinonimi.
S-a observat ca organismul incepe sa moara de
cand se naste.
In cursul vietii organismului, nivelurile inferioare
traiesc si mor, inlocuindu-se necontenit, nefiind
niciodata pentru mult timp aceleasi.
Procesele continue de regenerare celulara, care
se desfasoara la nivelurile inferioare, in mod
coordonat si integrat, asigura regenerarea lor
perpetua, si viata intregului macrosistem

Definitia mortii
Definitia uzuala: incetarea permanenta si ireversibila a
respiratiei, a batailor cordului si a functiei cerebrale cu
disparitia cunostintei individului.
Fiziologic incetarea activitatii tisulare
Genetic deconstructie programata, datorata acumularii
de erori de traducere,n mutatii capitale ai dereglari in
sinteza proteinelor
Biochimic trecerea de la organic la anorganic
Biologic - forma de selectie naturala prin care se
elimina ceea ce nu este util speciei.
Filosofic moartea este un fenomen natural, necesar si
universal.

Certitudinea diagnosticului de
deces = moartea cerebrala
Comisia pt Studiul Problemelor de Etica in
Medicina (1821, SUA) declara ca mort
individul care prezinta o incetare irevocabila a
functiilor circulatorii, respiratorii sau o irevocabila
incetare a functiilor creierului.
National Institut of Neurological Disease and
Stroke certifica moartea daca: persoana este
in coma ireversibila, in apnee, fara ROT si cu
aspect de linie izoelectrica pe EEG, care se
mentine cel putin 6 ore de la debutul comei sau
apneei.

Criterii de dg. a mortii cerebrale

Imobilitate absoluta si atonie musculara completa
Midriaza fixa bilaterala
Insensibilitatea corneei, hipotonia oculara si absenta
luciului corneei cele mai sigure semne denota leziuni
ireversibila ale bulbului cerebral.
Oprirea respiratiei spontane pt mai mult de 5 minute.
Ritm cardiiac neinfluentat de atropina sau de compresia
globilor oculari
Prabusirea TA
Poikilotermie scaderea ireversibila a tempperaturii la
35-30 grade celsius
Inconstienta completa.

Etapele trecerii de la viata la

moarte
Preagonia manif psihice specifice,
conditionate de factori individuali (Belis)
Agonia trecerea de la fen biologice la cele
tanatologice (pierderea contactului cu realitatea,
delir, retrairi onirice, haos vegetativ, anestezie)
Moartea clinica disparitia functiei respiratorii
si a celei circulatorii, abolirea reflexelor, coma
depasita, abolirea activitatii EEG
Moartea reala cu semnele specifice racirea,
deshidratarea, lividitatea cadaverica, putrefactia.

Ingrijjirea muribundului
3 scopuri principale
1. Siguranta si protectie.
2. Moarte demna
3. Moarte conforma dorintei persoanei

Cele 7 C-uri = 7 conduite esentiale

in asistarea pacientilor terminali
Concern grija plina de intelegere si
compasiune
Competence competenta
Communication comunicare
Children reintalnirea cu copiii
Cohesion coeziunea familiei in jurul
muribundului
Cheerfulness atitudine curajoasa
Consistency atentie constant indreptata spre
nevoile pacientului

Asistarea psihologica a muribundului este

centrata pe empatie
Exista 3 factori capabili de a usura suferinta
bolnavului:
Apelul la sentimentele religioase ale acestuia;
Prezenta rudelor apropiate (prieteni)
Auto(centrarea) asupra realizarilor din timpul vietii
Probleme psihologice reale ridica variantele opuse
celor mentionate mai sus: absenta convingerilor
religioase, absenta suportului social real, lipsa
sentimentului de autorealizare.
Un bun sfarsit al vietii nu se petrece daca nu se tine
cont de caracteristicile fizice, psihologice,
culturale, spirituale ale persoanei pe cand era in
deplina posesie a constiintei de sine.

Concluzii.
Moartea este un proces care parcurge o anumita
dinamica (etapele mortii)
Moartea ca eveniment universal, se intalneste in
toate timpurile si la toate speciile. Longevitatea
fiecarei specii si, in cadrul acesteia, a fiecarui
individ este programata genetic.
Medicul poate ajuta doar cand poate sa intarzie
momentul mortii, tratand si vindecand un proces
patologic.

Concluzii
Ingrijirea pacientului terminal presupune o
relatie terapeutica perfecta.
Obiectivul principal al medicului si a
familiei muribundului grija pentru
evitarea sau diminuarea la maximum a
suferintei, a.i. nivelul calitatii vietii, al
demnitatii, al libertatii vointei si spiritului
persoanei sa nu decada din atributele
umanitatii.