Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen IFD 1
Examen IFD 1
Concetul si specificul filos.dr. provine din greaca si semnifica dragoste de adevar. Specificul filosofiei
chiar din sensul etimologic al termenului care este ingemanarea a 2 cuvinte din limba veche greaca philo
iubire pentru intelepciune sophia intelepciune. Deoarece filosofia studiaza existenta in general, legile cele mai
generale ale existentei, ea reprezinta o conceptie generala despre lume deasemeni cunoasterea filosofiei este o
cunoastere generala in sensul ca surprinde trasaturile generale si esentiale ale existenteinationale, sociale si
umane. n viziunea lui Ion Craivon, filosofia dreptului implic relatii complexe ntre filosofie si drept, relatii
directe si mediate, zone de interferent dar si de conflict, ntrebri filosofice imperative adresate dreptului, dar
si rspunsuri provocatoare pentru filosfie de pe teren juridic reusite, esecuri si orizonturi proprii. n opinia lui
Paul Mircea Cosmovici misiunea principal a filosofiei dreptului este de a contribui la optimizarea dreptului n
raport cu cerintele actuale cu valorile unui timp istoric. Filosofia dreptului fiind ca un arbitru ntre competitia
dintre interese si valori.
n opinia lui Giorgio del Vechio filosofia dreptului poate fi definit prin mbinarea a trei directii de cercetare:
1. Examineaz / abordeaz dreptul n universalitatea sa logic, adic examineaz care sunt elementele comune
ale tuturor sistemelor de drept;
2.Directia fenomenologic care examineaz dreptul ca un fenomen propriu tuturor popoarelor n toate timpurile
ca un produs al existentei umane.
3. Directia deontologic care analizeaz dreptul existent cel ce trebuie s stie.
Combinnd aceste directii, Giorgio del Vechio prezint urmtoarea definitie a filosofiei dreptului: Filosofia
dreptului este disciplina care defineste dreptul n universitatea logic cerceteaz originile si caracterele
generale ale dezvoltrii sale interne si l pretuieste dup idealul de justitie afirmat de ratiunea pur. Constantin
Stroe: Filosofia dreptului este disciplina care studiaz originile dreptului, fundamentul su, si principiile
generale dup care se stabilesc si evalueaz normele de drept.
Deducia form fundamental de raionament n care gndirea se mic exclusiv n planul conceptelor,
concluzia decurgnd cu necesitate din primize.
Inducia form fundamental de raionament, care realizeaz trecerea de la efect la cauz (ex.
Constituionalitatea unei legi). Del Vecchio metoda inductiv se submparte n metoda genetic, care studiaz
originile, i cea comparativ, care confrunt diverse sisteme juridice. Prima, pentru a dobndi o cunoatere
integral a evoluiei dreptului, iar a doua, pentru c dreptul unui anumit popor prezint totdeauna caractere
specifice.
Metoda critic aprecierea contribuiilor aduse de diferite coli i curente. O critic de dragul criticii este
dizolvant, o critic pentru a ajunge la fapte i pentru a nltura zgura confuziilor este nu numai binefctoare,
dar i necesar.
Metoda dialectic analiza i depirea metodelor contradictorii n scopul stabilirii adevrului.
Metoda transcendental adaptarea procedeului deductiv sau raionalist la experien.
Metoda fenomenologic - adevrata cunoatere se bazeaz nu pe raionament, ci pe ci pe intuirea
nemijlocit a esenelor Edmund Husserl.
Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii. Faptul ca grupul acesta se marea
la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta l-a facut pe Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost
numiti vanzatori de iluzii, oameni pusi pe inselaciune. Sofistica a fost o stiinta iluzorie.
Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau la partea degradata a sofistilor, dar printre acestia au fost
si oameni importanti despre care Platon vorbea cu deferenta (respect) protagoras.
Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a facut multe calatorii stabilindu-se la Atena, bucuranduse de aprecierea lui Pericle. A scris Arta conversatiei, Despre zei, Aparatori sau daramatori. Dintre aceste
lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : Dintre toate cele ce sunt,
omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista. Fragmentul acesta a fost
interpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate.
Platon interpreteaza acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca Omul este masura tuturor
lucrurilor a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :Asa cum i-mi pare mie aceste lucruri
asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine.In acest caz se poate ajunge la stiinta.
Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment.
In sec.XIX, Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar si
aceasta interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica.
In sec. XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui Theodore Gomperz si
cauta sensurile termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, a masura lucrurile si a le
cunoaste.
Sofistii dupa natura lor sunt individualisti, sceptici, cu un spirit distructiv. Ei considera fiecare om isi are
propriul sau punct de vedere si propriu mod de a cunoaste. Se conduc dupa principiul omul este masura
tuturor lucrurilor. Sofistii negau orice adevar obiectiv si nu credeau intr-o justitie absoluta. Sofistii erau
adversarii tuturor legilor care pentru ei erau relative, opiniile schimbatoare, expresie a fortei si a arbitrariului.
Sofistii considerau ca natura vrea omul puternic trebuie sa-l domine pe cel, deaceea cei slabi se protejeaza prin
lege de cei puternici.
Cel mai mare adversar al sofistilor era Socrate (469 399 i.e.n). Socrate era preocupat de studierea naturii
omului, principiul de baza fiindu-i cunoaste-te pe tine insuti. Socrate, fiind un adversar al sofistilor, opta
pentru respectarea cu strictete a legilor. Socrate distingea doua categorii de legi: 1.Legile scrise creatii ale
oamenilor: 2.Legile impuse de zei, care au aceleasi valori ca si legile scrise.
comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care
dialogul supune adevarul.
Socrate folosea autoironia , stiu ca nu stiu nimic.El ii determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de
egalitate :Eu nu stiu, Tu nu stii, impreuna vom stii.
Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile contribuind la purificarea
interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l
stimula. A folosit indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic general. El este acela
ce a controlat continutul unor notiuni de baza ale moralei : bine, drept, frumos, datorie.
Scoala Stoic are la baz principiile elaborate de scoala cinicilor. Reprezentanti ai cinicilor sunt Antistene si
Diogen. Cinicii consider c omul destept nu are nici o necesitate si dispretuiesc oamenii de rnd. Ei triesc
dup principiul rabd si stpneste. Ei consider c oamenii trebuie s fie modesti si s se obisnuiasc. Cinicii
dispretuisc legile si obiceiurile si au o atitudine negativ fat de stat. Reprezentantii scolii stoice sunt: Zenon,
Pleantes, Epictet, Poseidon. Stocii considr c omul ntelept este omul care si-a nvins toate visele, toate
pasiunile si este independent de influentele externe. Libertatea n viziunea lor const n nvingerea propriilor
pasiuni. Stoicii consider c oamenii trebuie s triasc dup legile naturii, cci exist o lege natural universal
care se reflect n constiinta uman. Prin urmare, ei sunt adversarii legilor scrise si sunt mpotriva existentei
legilor statului. Ei consider c exist un singur drept si un singur stat statul geniului uman. Adversarii scolii
stoice sunt reprezentantii scolii epicuriene. Fondatorul Epicur. Epicurienii consider c libertatea const n
atingerea plcerii. Plcerea fiind unicul temei al actiunii umane. Epicurienii consider c oamenii nu sunt
sociabili dup natur. n starea sa natural existnd o lupt permanent ntre oameni, ceea ce le produce
suferint. Pentru a evita acest durere, oamenii instituie statul si creaz dreptul. Statul reprezint efectul unui
acord iar dreptul este un pact de utilitate.
Reprezentanii apogeoticii sunt : Onadretus, Tatian, Justin, Alewagaros, Dionisie, Arcopagilul, Tertulian. Primii
6 au trit n sec. II.
Patristica este o doctrin teologico-filosofic elaborat ntre sec. IV-VIII, de ctre prinii bisericii, prin care
s-au pus bazele dogmaticii i cultului cretin..
Aflai n acelai spaiu istoric au trit i ali scrrtori legai de cretinism dar nu au fcut apologii pentru a fi
socotii prinii bisericii. Dintre acetia Boethius care i-a adus un aport important prin lucrarea sa Mngierile
filosofiei inspirat din platonism i stoicism. A fost una din cele mai citite cri. n 1600 aceast carte avea s
ajung la cea de-a 60-a ediie. n aceast lucrare Boethius este cel care a tradus din greac n latin cteva
lucrri ale lui Aristotel dintre care i o introducere la tratatul lui Aristotel despre categorie.
ntroducerea a fost scris de Porfil n sec. III. Cu aceast traducere ajungnd la dezvoltarea filosofiei n sec.
X i secolul urmtor, o problem deosebit de important numit cartea universalilor care va reprezenta
coninutul principal al scolasticii. Scolastica este modul concret de a fi al gnditorilor filosofici ntr-un anume
moment istoric. Sub mpratul Carol cel Mare n sec. VIII are loc o reformare a colilor constatnd c coala
dinaintea lui a deczut mult i el a neles c nu poate conduce fr oameni nvai.Se nfiineaz numeroase
coli. O dimensiune important a filosofiei din Europa Vestic este cartea universalilor nu epuizeaz
ntregul coninut al filosofiei. Ea aduce n discuie o problem pe care o discut i Platon i Aristotel. Scolastica
ajunge s pun aceast problem n centrul discuiei. Cartea universului este problema care se refer la natura
generalului sau a universalului i raportul lor cu individualismul.
imperfecte. Voina omului nu poate schimba natura, astfel, nici legea scris nu poate s diminueze sau s
suprime dreptul natural. Astfel, dac legea scris contravine dreptului natural, n aceste cazuri nu se va judeca
dup litera legii, ci recurgnd la echitate.
sociabilitate dobndete simul valorilor i devine liber s aleag i s resping, participnd la lumea moral.
Concluzia lui Pufendorf este c dreptul are trei fundamente: religia, dragostea i sociabilitatea, n care trebuie s
existe un echilibru.
Pufendorf face o difereniere dintre datorie i obligaie. Datoria apare cnd cineva e constrns interior s
fac, s accepte sau s suporte ceva, pe cnd obligaia se impune prin constrngere exterioar. Obligaia const
n a determina pe cineva s fac o aciune neplcut pentru c este ameninat cu un ru n caz de opoziie, pe
cnd datoria presupune totdeauna o adeziune luntric. Pufendorf stabilete trei clase de datorii: datorii fa de
Dumnezeu, fa de noi nine i datorii fa de alii.
un om sau aceeasi adunare ar exercita cele 3 puteri: a)De a face legi, b)De a executa hotaririle publice c)De a
judeca crime sau diferenda ale particularilor.
asemenea al doilea guvernator al Virginiei primul secretar de stat i al doilea vicepreedinte al Statelor Unite.
Ca o completare armonioas a carierei sale politice, Jefferson a fost agricultor, horticultor, arhitect, etimolog,
paleontolog, criptoanalist, autor de studii, scriitor, statistician, avocat, inventator, violonist i fondator al
Universitii din Virginia. Thomas Jefferson este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupani ai
fotoliului de preedinte al Statelor Unite ale Americii. T.Jeferson este adeptul teoriei dr.naturale si a
contr.social. el considera ca in scopul protectiei poporului in fata tiraniei, st.trebuie sa fie organizat in forma
republicana bazinduse pe suveranitatea poporului. T.J considera ca omul in virtutea nasterii sale detine anumite
dr.naturale, cum ar fi : dr.la libertate si la egalitate, libertatea opiniei, libert.cuvintului,libert.constiintei.
Thomas Paine a fost un pamfletar, revoluionar, radicalist i intelectual. Nscut n Marea Britanie, a imigrat n
coloniile americane n preajma Revoluiei Americane. A participat la Revoluie n principal prin pamfletul
puternic i ndelung rspndit(Bun sim)aprnd independena coloniilor americane fa de Regatul Marii
Britanii. n (Criza american), o serie de pamflete care sprijineau Revoluia, a scris rndurile faimoase. Mai
trziu, Paine avea s influeneze Revoluia Francez. A scris (Drepturi ale omului) care reprezenta un ghid al
ideilor iluminate. Dei nu cunotea bine limba francez, a fost ales membru al Adunrii Naionale Franceze n
1792..Paine a fost arestat n Paris i ncarcerat n decembrie 1793; a fost eliberat n 1794. A devenit faimos n
urma publicrii crii sale (Epoca raiunii) n care a aprat deismul i a criticat unele doctrine cretine. n
(Justiie agrar) a introdus concepte similare cu cele ale socialismului. Paine a rmas n Frana la nceputul
epocii napoleoniene, condamnnd ns tendina lui Napoleon ctre dictatur i numindu-l cel mai complet
arlatan care a existat vreodat. Paine a rmas n Frana pn n 1802, cnd s-a rentors n America n urma
invitaiei primite de la Thomas Jefferson, care era pe atunci preedinte.
urmator: actioneaza in asa mod incit regulile comportamentului tau sa devina principii p/u o legislatie
universala. K considera ca imperativul categoric consta in realizarea datoriei fara careva conditii si fara a
astepta o recompensa sau un avantaj. Fiecare om isi are tribunalul sau intern care este constiinta sa, fiecare pers
e inzestrata cu vointa libera aceasta e bun inascut si inalinabil, insa ordinea in societate trebuie asigurata astfel
incit sa fie posibila coexistenta intre aceste vointe libere, acesta misiune este acordata dreptului. Prin drept
Kant intelege o totalitate de reguli si principii care face posibila corelarea intre vointa libera a fiecaruia si vointa
libera a tuturora. Misiunea principala este de asigura libertatea fiecaruia, p/u Kant fundamentul dr-lui este in om
iar dr.natural reprezinta un plan cadru si consta in dr. de a avea dr. Kant este deptul contractului social, el
defineste statul ca fiind reunirea unei multitudini de oameni sub legi juridici, misiunea statului este de a ocroti
dr asigurind libertatea fiecarei pers.
32. Concepia despre stat i drept a lui Friedrich Karl Von Savigny.
Cel mai de seam reprezentant al colii istorice a dreptului. Lucrarea de baz Despre vocaia epocii noastre
pentru legislaie i jurispruden - 1814.
Savigny s-a declarat adversarul legii n genere, pentru c legile snt un fel de ncremenire a dreptului, ele
constituie ceva incert, care oprete dezvoltarea legilor nsi. Dreptul, susine Savigny, triete n practic i n
obicei, care este expresia nemijlocit a contiinei juridice populare. Or, orice popor are un spirit, un suflet al
su, care se oglindete ntr-o numeroas serie de manifestri: limb, art, moral, drept, toate fiind produse
spontane i imediate ale acestui spirit popular.
Dreptul este opera naturii. Dreptul nu trebuie creat, ci se creeaz singur ca un fenomen natural, ca limba, arta
i literatura popular. El este o oglind a trecutului poporului. Dreptul crete o dat cu sufletul poporului i
oglindete ntreaga istorie a poporului. Dup cum limba apare i se dezvolt n mod spontan, fr opera
lingvitilor, care numai posterior i fixeaz principiile i regulile, tot astfel dreptul nu este creaia legiuitorului,
ci o producie instinctiv i aproape incontient, care se manifest n fapt i numai ntr-o faz posterioar e
posibil elaborarea lui chibzuit prin opera juritilor.
Legislaia se bazeaz pe obiceiurile preexistente. Astfel, cutuma este izvorul principal al dreptului, legile
avnd o funcie secundar, care uneori poate chiar s fie vtmtoare. Legile trebuie s cristalizeze principiile
deja elaborate de contiina juridic popular.
mecanismului social: mobiluri egoiste i mobiluri altruiste. Prghiile egoismului snt recompensa (momeala
salariului) i presiunea constrngerii. Dorina recompensei, de pild, d natere muncii, comerului, iar
ameninarea constrngerii face posibil existena statului i dreptului. Mobilurile altruiste trebuie cutate n
sentimentul datoriei i n afeciunea social.
Aceste dou categorii se combin pentru ca n societate s se asigure satisfacerea nevoilor umane, care din
punct de vedere juridic se mpart n trei mari categorii:
Extrajuridice, oferite omului de ctre natur, cu sau fr efort din partea acestuia (roadele cmpului, energia
solar etc.);
Semijuridice care constau n realizarea condiiilor de via ale omului (conservarea vieii sociale, munca,
comerul);
Pur juridice care depind integral de reglementri juridice (achitarea impozitelor).
Realizarea scopului social se face cu ajutorul moralei i a dreptului. Inerent pentru drept este constrngerea
exterioar realizat prin puterea statului, iar deoarece statul este unicul deintor de dreptul de a constrnge,
statul este unica surs de drept.
Scopul ctre care tinde dreptul este pacea, iar lupta este mijlocul de a-l atinge. Ct timp dreptul va trebui s
se atepte la atacuri din partea injustiiei, iar aceasta va dura pn la sfritul veacurilor, el nu va fi scutit de
lupt. Viaa dreptului este o continu lupt: a popoarelor, a statelor, a indivizilor. Toate marele victorii
nregistrate de istoria dreptului, desfiinarea sclaviei, asigurarea proprietii private, libertatea credinelor etc.,
au putut fi ctigate cu preul unor lupte ndrjite, durnd acestea secole ntregi.
Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem juridic, un sistem de conduit
uman i o ordine de constrngere social. Statul nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor juridice care l
calific ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de drept este n realitate perfect inadecvat, pentru
simplu motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de drept.
ale organismului social au nevoie de permanent adaptare i perfecionare pentru a putea fi soluionat fiecare
caz concret, adaptarea societii la mediul natural i supravieuirea societii nsi.
ipoteza evoluiei a fost aplicat tiinelor sociale, aa cum s-a ntmplat cu tiinele naturii. Instituiile
popoarelor civilizate au fost considerate ca produs al unei selecii, fiindc societile care nu au tiut s se
disciplineze i s se organizeze, care au practicat furtul, violena, s-au eliminat singure. Tot aa i diferite forme
ale cstoriei, prin rpire, prin cumprare, prin acord liber corespund progreselor succesive ale vieii colective.
La fel se ntmpl cu substituirea prin dreptul penal al vendetei (principiului talionului). Astfel, dreptul rezult
din intervenia exercitat de societate, n propriul su interes, intervenie destinat s fac s nceteze sau s
previn conflictele.Dreptul este ansamblul mijloacelor cu ajutorul crora fiecare grup se apr mpotriva
tulburrilor strnite de anumii membri ai si sau mpotriva ostilitilor altor grupe. Societatea intervine pentru a
se apra, pentru a asigura conservarea sau dezvoltarea sa, prevalnd interesul social. August Comte consider
c, la propriu vorbind, nu are drepturi, el nu are dect ndatoriri. Nimeni nu posed un alt drept dect acela de
a-i face ntotdeauna datoria sa. Societatea singur are toate drepturile, iar fa de ea individul nu are dect
ndatoriri. Unii sociologi au totui tendina de a opune individul societii. ns aceast idee este fondat pe acel
fapt al experienei c respectul individului este o bun politic social i constituie pentru societate cel mai bun
mijloc de a se conserva i de a se apra.
Libertatea individuala, k fiind dreptul de a actiona fara nici o constringere impusa din exterior,
cu conditia sa nu afecteze dr-le si libertatile legitime ale celorlalti.
Egalitatea in fata legii deriva din pr. Responsabilitatii individuale : fiecare individ raspunde pt
propriile fapte, indiferent de avere, sex, nationalitate,profesie sau alte caracteristici individuale sau
sociale.
19