Morome?

ii
de Marin Preda
Scriitor realist, Marin Preda stie sa dezvaluie complicatiile nebanuite ale omului simplu,
sa creeze, astfel, un taran complex, conectat la tensiunea vietii contemporane, ,,cu o viata
psihologica normala (Eugen Simion), apt sa devina erou de proza moderna, din perioada
postbelica.
Una dintre operele renumite ale prozatorului este ,,Morometii, publicat in doua
volume (primul apare in 1965, iar cel de-al doilea in 1967). Personajele lui Marin Preda sunt
oameni ai ideilor care au o viata sufleteasca foarte activa si o constiinta dilematica; acestea
urmaresc un prototip, un model uman care functioneaza intre anumite coordonate si care sunt
surprinse in relatia lor cu istoria. La baza construirii cadrului epic, autorul se inspira atat din
schitele ,, O adunare linistita, respectiv ,, Salcamul, cat si din viata de familie (factorul
biologic), dupa cum insusi marturiseste: ,,Scriind, totdeauna am admirat ceva, care mi-a
fermecat nu doar copilaria, ci si maturitatea: eroul principal Moromete care a existat in realitate
a fost tatal meu.
Opera epica ,,Morometii, de Marin Preda este roman, deoarece este structurata in trei
parti, cu o actiune complexa si complicata, ce urmareste mai multe planuri narative. Pe de-o
parte, se prezinta faptele aparent marunte din viata satului si a familiei Moromete de sambata
seara pana duminica noaptea, iar pe de alta parte, sunt expuse scena secerisului si dezvaluirea
conflictului dintre Ilie Moromete si fiii sai. Personajele mentionate sunt numeroase si se impart
in: instante fictive individuale (Ilie Moromete, Maria Moromete, Catrina Moromete, Tudor
Balosu, etc.), colective (jandarmii), dar si secundare (Polina, Birica, Jupuitu). Mai mult, apar
conflicte exterioare sub forma dezacordului dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie
(Paraschiv, Nila, Achim), a disputelor acerbe dintre el si Catrina, precum si a raportului distant
constituit intre el si Guica. Acesta genereaza conflicte interioare: neputinta si lupta existente in
sufletul lui Ilie din cauza ca nu-si putea plati datoriile la timp si incapatanarea sa cu privire la
scolarizarea lui Niculae.
Din punctul de vedere al incadrrii ntr-un curent literar, romanul este realist, pentru ca
sunt abordate teme ca: averea (pamant), familia (Moromete, Botoghina, Tugurlan, etc.),
casatoria (Birica-Polina), descrierea satului (obiceiuri si traditii ce reprezinta momente din
cotidianul taranesc: parastasul, calusarii, hora, spalatul picioarelor de Rusalii, etc.), moartea
(decesul, in razboi, al lui Nila). Faptele relatate de naratorul omniscient sunt verosimile
(evenimentele din sat, dar si taramul inchis al trairilor afective) si are drept scop adevarul,

cunoasterea, intelegerea lumii, asa cum reiese din citatul: ,,Se pare ca nimeni nu intelegea ca
hotarandu-se in sfarsit plecarea lui Achim la Bucuresti insemna ca trebuie sa li se faca celor trei
pe plac pana la capat, sa nu se mai atinga nimeni de oi si cum altceva n-aveau ce vinde,
salcamul trebuia taiat. Mai ciudat era ca nici cei trei din casa nu intelegeau; incat raspunsul lui
Moromete << sa se mire prostii >> nu era o batjocura intamplatoare la adresa fiilor. Citatul
releva dezgustul lui Moromete fata de nestiinta celor din jur, utilizand cuvinte jignitoare doar
pentru a se impune. Totodata, romanul are un element de modernitate prin introducerea
intelectualului, reprezentat de Niculae, copil dornic de cunoastere. Acesta face orice pentru a-si
convinge tatal sa il lase la scoala sau macar sa ii cumpere o ,,carte de citire. Secventa care ii
dovedeste abilitatea intelectuala este premierea cand, vizibil incomodat de palaria tatalui sau,
incearca sa spuna poezia, dar incepe sa tremure si se opreste, asa cum reiese din citatul: ,,Pai
azi imi vine randul la friguri.
In privinta tipologiei, este o scriere obiectiva, postbelica, intrucat a aprut dup cel
de-al Doilea Rzboi Mondial, descriindu-se monografia satului romanesc de dinainte de razboi,
iar nararea evenimentelor se face la persoana a treia de catre un narator omniscient, reducandusi sfera, alternand cu cea a unui personaj-reflector (Ilie Moromete), asa cum reiese din
citatul: ,,Dar cu toata aparenta lui nepasare, Moromete nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe
prispa sau la drum pe stanoaga. Nu mai fu auzit povestind. Acesta subliniaza declinul
personajului care intra in faza de tacere din care nu va mai iesi, din vechiul Ilie ramanand doar
statueta de lut ars care-i reprezenta chipul si care statea solitara pe polita fierariei, ca un simbol
al instrainarii existentiale a personajului. Constructia ,,aparenta lui nepasare creioneaza masca
sub care ascundea cele doua drame pe care le traia: pamantul (saracia) si plecarea copiilor la
Bucuresti.
Relatia dintre Ilie si Catrina nu este una bazata pe iubire, ci pe nevoile fiecaruia: el
dorea s aib mama pentru copii, iar ea voia sa se caiasca si sa indrepte greselile trecutului.
Social, Ilie este un om simplu, cu o familie numeroasa, fiind tatal a sase copii, sotul
Catrinei, fratele Guicai, barbatul autoritar, care da tonul discutiilor in Poiana lui Iocan unde era
apreciat pentru inteligenta sa si pentru usurinta cu care lua cuvantul, simbol al taranului
coplesit de griji si al valorilor traditionale prin pamant, garantia si lucrul ce sustine sau nu
echilibrul familial. Psihologic, el se distinge de celelalte personaje, fiindca dezvaluie o
capacitate de intelegere dezvoltata, asa cum se desprinde din citatul: ,, tatal avea un dar de a
vedea lucuri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau. Moromete nu acorda un interes prea
mare banilor, o scena insemnata este momentul pleacarii la munte pentru a vinde cereale si se
multumeste cu un pret mai mic doar pentru ca ii place cumparatorul. Moral, protagonistul se

ghideaza dupa un set de reguli si principii, valoarea suprema este familia si nu banul asa cum
era considerat de catre intreaga comunitate.
Ilie Moromete este caracterizat direct din perspectiva celor din jur. De exemplu, baietii
il numesc lenes, dar apreciaza, totusi, ciudatul dar de a vedea lucruri pe care ei nu le vad.
Caracterizarea indirecta se face prin mijloace specifice: fapte, vorbe, monolog interior,
biografie si relatia cu alte personaje. Principala trasatura a personajuui este capacitatea de
intelegere superioara, asa cum reiese din scena discutiilor din poiana lui Iocan. Moromete este
singurul care citeste articolele din ziar pentru ca doar el le intelege si le poate explica si
celorlalti. Traieste o adevarata prabusire cand afla ca Paraschiv, Nila si Achim vor fugi deacasa:
Fata i se innegrise si in cele cateva minute parca si slabise; parca se ascutise si se subtiase.
Este indurerat, repetand numele fiilor sai si simtindu-se tradat: ,,De de asta? Nu

i-am

lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat.

Rela?ia dintre cei doi iese in evidenta inca de la inceputul romanului, mai exact in urma
disputei referitoare la refuzul sau amanarea lui Ilie de a-si respecta promisiunea, dar si din
parerile exprimate diferit cu privire la scolarizarea lui Niculae. Ilie nu ii cere opinia Catrinei in
luarea deciziilor, numai in momentele in care-si doreste sa ii impartaseasca grijile, gandind
singur destinul familiei. Incearca sa ii influenteze hotararile, intelegand decizia sa de a taia
salcamul. Este singura care stie ca nu a vandut copacul gratuit, ci fortat de circumstante. Acest
cuplu sfarseste prin a se destrama, caci, saturande-se si fiind dezamagita de faptul ca nici acum
nu a trecut casa pe numele ei, il paraseste.
De asemenea, evolutia relatiei dintre cele doua personaje este pusa n evidentiata prin
elemente de constructie, dintre care se mentioneaza selectiv: titlul, incipitul, finalul, reperele
spatio-temporale si conflictul.
Titlul este primul element de constructie important pentru discursul epic, deoarece
reprezinta o cheie de baza ce ne introduce in spatiul actiunii. La nivel morfologic, titlul este
reprezentat sub forma unei unitati lingvistice cu valoare nominala care sintetizeaza continutul
operei, introducandu-ne in atmosfera de familie inspirata din viata satului romanesc din campia
Dunarii. Semantic, face trimitere la numele familiei in centrul careia se invart actiunile
personajelor: ,,Morometii, protagonisti ce infatiseaza traiul obisnuit din mediul rural. Acest
titlu este unul sugestiv, in acord cu mesajul narativ, pentru ca anunta tema, familia prin
substantivul propriu Moromete, subliniind personajul colectiv: Nila, Ilie, Catrina, Achim,
Niculae, Ilinca, Tita, Paraschiv. Aceasta relatie titlu-text reiese si din faptul ca mentioneaza
specia literara, roman prin aparitia conflictelor: exterioare(Ilie si cei trei fii, Catrina si Ilie, Ilie si
Guica) si interioare (zbuciumurile lui Ilie). In plus, scoate in relief curentul literar-artistic,
realism, prin tipologia personajelor: taranul roman ce simbolizeaza taranimea saraca,

alcatuindu-se campuri lexico-semantice, precum: cel al taranilor si cel al ruralitatii (oi, camp,
treierisul, secerisul, etc.).
Titlul este adecvat creatiei artistice, are valoare de simbol, amplificnd mesajul textului
referitor la aspectele familiale surprinse in zona satului.
Opera debuteaza prin conturarea universului in care se desfasoara actiunea, un spatiu
dominat de o existenta rurala ce isi urma acelasi curs neschimbat de sute de ani, asa cum
evidentiaza citatul: ,,In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi
Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfasita rabdare; viata se scurgea aici fara
conflicte mari. Acesta fixeaza cadrul temporal prin constructiile: ,,cu cativa ani, ,,inaintea
celui de-al Doilea Razboi Mondial, ce indica faptul ca timpul nu este bine definit datorita
adjectivului pronominal nehotarat ,,cativa ce accentueaza neprecizarea numarului de ani,
sugerand si spatiul derularii evenimentelor, cu ajutorul urmatoarelor repere: ,,in Campia
Dunarii, ,,aici ce redau locul in care se desfasoara actiunea. Indicele geografic ,,in Campia
Dunarii este o coordonata concreta, oglindind o imagine de ansamblu instantei reale, cititorul.
Totodata, acesta coincide cu expozitiunea, pentru ca se ofera detalii referitoare la personaje
care sunt colective (,,oamenii). Mai mult, prin intermediul formei verbale ,,se pare, se scoate
in evidenta incertitudinea in privinta timpului deosebit de calm, tolerant si rabdator, stari
suspicioase ce parca prevesteau aparitia unor clipe ingrijoratoare ce amenintau linistea satului.
Finalul operei mentionate modifica imaginea timpului din incipit, devenind necrutator si
intolerant, asa cum sugereaza exemplul: ,,timpul nu mai avea rabdare. Acesta este menit sa
schimbe traiul oamenilor si sa le tulbure pacea si armonia. Acesta plaseaza universul patriarhal
intr-o secventa in care oamenii trebuiau sa se lupte cu propriile principii si sa iasa din cotidianul
cald in care-si duceau existenta. Element de structura a discursului narativ, finalul este construit
pe baza motivului literar al timpului, un liant intre lumea reala si cea fictionala, asa cum se
desprinde din citatul: ,,timpul nu mai avea rabdare. Acesta sugereaza cititorului ideea de
zadarnicie a vietii si de trecere a vremii.
Reperele spatio-temporale sunt bine precizate si se deduc din incipit: ,,in Campia
Dunarii, ,,cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acestea creeaza o
imagine de ansamblu asupra locului si perioadei in care au loc evenimentele, fiind unul real:
Silistea-Gumesti, 1936. Faptele se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, continand
scene ce ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din
poiana lui Iocan, hora, etc., acestea apartinand primei parti. A doua parte se deruleaza cu
plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti, iar cea de-a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii,
incheindu-se cu fuga feciorilor.

Conflictul este unul amplu si se desfasoara intre mai multe personaje. Acesta izbucneste
intre Ilie si sotia sa. Moromete vanduse, in timpul secetei, un pogon din lotul Catrinei,
promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, insa amana indeplinirea promisiunii.
Nemultumita, Catrina se refugiaza in taramul impaciuitor al spiritualitatii, actiune ce este
batjocorita de Ilie care ii spune: ,,Lovi-te-ar moartea, ca n-ai pacate!. Al doilea se desfasoara
intre cei trei fii ai sai si tata , izvorat dintr-o modalitate diferita de intelegere a lumii si de
pretuire a valorilor sale(pamantulbanii). Al treilea este intre Ilie si sora lui, Guica, care si-ar fi
dorit ca fratele sau sa nu se recasatoreasca. Astfel, ea ar fi ramas in casa fratelui sau, sa se
ocupe de casa si de cresterea copiilor pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca acesta
se insurase ii intensifica ura asupra lui, pe care o transmite si copiilor sai mai mari.
Exista si conflicte secundare, cel mai semnificativ este intre Moromete si Niculae, fiul
sau cel mic. Baiatul isi doreste sa mearga la scoala, in timp ce tatal sau, care trebuie sa
plateasca darile, il ironizeaza (,,alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem) sau
sustine ca invatatura nu ii aduce niciun ,,beneficiu. Se remarca si cel dintre Ilie si Jupuitu,
trimis pentru a strange taxele si impozitele de la tarani, dar si cel dintre el si Balosu care
urmarea obtinerea unui lot din pamantul lui Ilie pentru a-i face casa fiului sau.
Consider ca relatia dintre Ilie si Catrina este fundamentata pe dorinta lui Moromete de a
scapa de datorii, avand un rol decisiv in prezentarea particularit?ilor de construc?ie ale
personajelor, deoarece ajunge sa le defineasca adevaratul caracter. In primul rand, pamantul sta
la baza izbucnirii divergentelor, fiindca acest comportament al lui Ilie ii dezvaluie
neseriozitatea. In al doilea rand, apropierea dintre Ilie si Catrina are la temelie unirea destinelor
a doi oameni singuri, caci Ilie a ramas vaduv si nu s-a descurcat in treburile casnice, avand
nevoie de o sotie pentru a-l ajuta.
In concluzie, romanul ,,Morometii, de Marin Preda ilustreaza teme realiste, este
obiectiv si evidentiaza relatiile interumane, conflictele exterioare ce le declanseaza pe cele
interioare. Aceasta opera literara ramane o scriere memorabila atat prin continutul epic, cat si
prin destinele umane prezentate, stabilite inca din scena cinei, dupa cum afirma si criticul
Ovid S. Crohmalniceanu ,,prima schita a psihologiei Morometilor.