MUNCESC...

S NU M MAI DOAR

Muncesc...ca s nu m mai doar toate rnile pe care mi

le-am produs cu scuturile de aprare.
Muncesc...ca s nu m mai doar cuvintele rostite, dar
mai ales cele nerostite.
Muncesc...ca s nu m mai doar iubirea pe care o in
nchis n mine de teama durerii c nu va fi mprtit.
Muncesc...ca s nu m mai doar fericirea pe care o in
nchis n subsolul castelului aflat sub stpnirea minii
mele i a ntregii dureri pe care aceasta a nvat-o din
lume.
Muncesc...ca s uit c am un suflet minunat care-i
dorete s se manifeste n aceast existen.
Muncesc...ca s-mi opresc gndurile chinuitoare, vocile de
neoprit care-mi spun de ce nu pot i nu am dreptul s fiu
fericit i ca s-mi dovedesc c am valoare, c exist, c
merit s exist.
i totui...dac m opresc...respir... inspir... expir...
respir...neleg c exist i alt cale.

Pot opti cuvintele, pot drui iubirea, fr s m tem,

pentru c druind o triesc chiar eu.
Pot vindeca mintea de toat durerea nvat, pot mblnzi
gndurile, pot exista ca ceea ce sunt, un suflet ce se
bucur de aceast existen, i pot FI aici i acum.
Nu mai trebuie s muncesc ca s nu m mai doar,
durerea se stinge atunci cnd nelegi c exist doar ca
s-i aminteasc s te opreti i s lai fclia din tine s-i
lumineze drumul, s lai busola din tine s-i arate
direcia.
i neleg adevratul scop al existenei mele: s m bucur
de via, s las fericirea din mine s se manifeste, s las
puterea cu care am venit pe lume s m ntreasc i s
m vindece, i s triesc cte o clip pe rnd, s fac cte
un pas, s respir, s inspir, s expir...
Nu mai trebuie s neleg totul prin minte, mi-e de-ajuns
fiina...iar mintea va nelege i ea.