‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici CAPITOLULI NATURA DISCONTINUA A MATERIEL 1.1. Structura corpusculard a substantei si a cantitatii de electricitate LLL. Atomul - particulé microscopicé complexat {inca din secotul XIX era cunoscut faptul cd elementele chimice sunt formate din atomi dar nu se stia ca insusi atomul are o structura proprie. Prima informatie despre structura intemd a atomului a fost obfinutd in 1895, de care JJ. Thomson printr-un experiment care-i poart& numele, Experimentul se refera la transportul clectricitiji prin gaze. Gazele, in conditii obisnuite, au 0 conductivitate electricd practic neglijabild. Daca ins intre doi electrozi aflati intr-o incinti vidata se aplica o diferenfi de potential suficient de mare (de ordinul kilovoltului) atunci se constati trecerea unui curent electric, prin unmare existenfa unor purtdtori de sarcind electric care se misca in cAmpul electric dintre electrozi. Care este natura acestor purtitori de sarcina ? In fig.1 este prezentat schematic dispozitivul experimental folosit de citre Thomson. A c pata | Faze catodice [Descarcare| raze canal TuminoasaP = 7 pata a)‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici ntre clectrozii A (anod) si C (catod) are loc o descrcare electric in aer (sau intr-un gaz pur) la o anumiti presiune. fn electrozi sunt practicate fante iar in volumul din spatele clectruzilor presiunea este mai micd decat in partea de incinti cuprinsd intre electrozi, in spatele anodului se observa un fascicul luminos iar suprafata peretelui incintei unde ajunge acest fascicul, devine fluorescenta. In acelasi timp in spatele catodului, pe suprafata peretelui ‘opus, apare un punct luminos, cu toate c nu se observa un fascicul luminos corespunzitor. Folosind metoda devierii in cémpul electric obtinut intre plicile condensatorilor C; $i C2 se constata ca “fasciculul” luminos din spatele anodului confine particule incarcate negativ; ‘in spatele catodului exist, de asemenea, un “fascicul” care contine particule incdreate pozitiv. Fasciculul ce confine sarcini pozitive constituie razele canal iar flucul de purtatori de sarcina negativa a fost denumit raze catodice. Pentru un acclasi camp electric razele catodice sunt deviate mai puternic decit razele canal. Deviatia sarvinilor negative nu depinde de natura gazului in care are loc descdrcarea pe cind deviajia sarcinilor pozitive depinde de natura gazului fiind cu att mai mare cu cit gazul este format din atomi mai usori. Din acest experiment rezultii cd atomul confine 0 component de masi mare, incdreatfi pozitiv si o alta component de mas mult mai mica, incéircata negativ, 11.2. Electronul. Cuantificarea sarcinii electrice. Sarcina specifica. Primul suport stiintific a ipotezei structurii discontinue a electricititii il reprezint& legile clectrolizei (Faraday 1833). In anul 1881 Helmholtz a aritat ci legile electrolizei pot fi explicate numai daci admitem cd fiecare atom (moleculA) transport prin electrolit o cantitate de clectricitate care este un multiplu al unei cantitifi clementare denumiti "atom de electricitate" sau sarcind elemetara. Atomul (sau molecula) care transport o cantitate de clectricitate diferita de zero a fost rumit ion. Legea lui Faraday stabileste c, pentru a depune prin electroliza un echivalentegram dintr-o substan{4i monovalenta prin solutie trebuie si fie transportati o cantitate de electricitate F = 96.490 C. Deoarece, conform legii lui Avogardo, fiecare atom-gram de substanti monovalent& contine acelasi numéir de atomi Na = 6,023.1023, rezultd cA fiecare ion monovalent transport sarvina :‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici e=F 1,602.10 ap Na Daca atomul este multivalent ionul corespunzéitor va transporta un numar intreg de sarcini electrice elementare, numar egal cu valenta atomului. Valoarea sarcinii electrice elementare a fost determinati experimental de catre R.A Millikan prin celebrul sdu experiment cu picatura de ulei, In anul 1881 J. Stoney denumeste cantitatea clementara de electricitate electron. Rezultatele experimentale obtinute in studiul descarcarilor electrice in gaze, corelate cu datele fumizate de legile electrolizei 1 PV.T)=——-F (1.19) C1‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici Relafia (1.19) este cunoscuti sub denumirea de legea de distributie a lui Planck si este ‘in deplina concordant cu datele experimentale (Fig.6). JOD) seegeaRapleigh-tems — ATI) ~*. gregeaRepleiah teas i a) Figura 6 Astfel, pentru frecvente joase cdnd ~ << 1, dezvoltdind in serie exponentiala din (1.19) si refindind numai primi doi termeni ai dezvoltirii rezulti a a, finlocuind avem, gay? PUT)=— SK (1.20) relatie care reprezinta tocmai legea Rayleigh — Jeans, valabila pentru domeniul frecventelor Joase. La frecvenje mari cdnd x >> 1, la numitorul relatiei (1.19) se poate neglija unitatea in comparafie cu exponentiala si se objine hv pw.T)= Sav? Sa eT a2‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici Aceasta formuli a fost stabilita semiempiric de citre W. Wien (1896) in incercarea de a explica mersul curbei_ pv .T)= flv ) pentru domeniul freeventelor mari. Din legea de distributie a lui Plank decurg o serie de rezultate importante, Astfel pundnd conditia de maxim pentru functia p(v;T), dati de (1.19) adic dp,T) dv rezulti ummiitoarea relatie ch 3k care mu reprezinti altoeva decat legea de deplasare a lui Wien conform céreia, la cresterea temperaturii corpului negru, maximul densititii spectrale se deplaseazi citre domeniul valorilor mici ale lungimilor de und. Aceasta lege se obismuieste si se scrie sub forma Arax *T = (1.23) unde Amax Teprezinti valoarea lungimii de unda corespunzitoare maximului functiei p(v,T) iar b este constanta lui Wien a carei valoare obtinuti din relatia (1.22) este in bund concordant cu cea dedusi pe cale experimental, Un alt rezultat important care decurge din legea de distributie a lui Planck este acela 4, pentru densitatea volumica de energie reaulti o valoare finiti; intr-adevar introducdnd AT= =const. (122) notaia = si inlocuind apoi (1.19) in expresia densitiii de energie se objine: c sah ev3dv _ sahiTs? dx at) = [pu Dav = 5 [= IS ° 3 ch ye*-1 ° okT sak sch? Relatia (1.24) reprezintd tocmai legea Stefan-Boltzmann, in.care constanta dare expresia &T)= T4 =aT* (1.24) ark* OTF (125) 16‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici 1.2.2, Doved experimentale asupra naturii corpusculare a ratiatici electromagnetice Din studiul radiatiei termice a rezultat idea ci emisia si absorbtia radiatiei are loc in mod discontinuu, prin cuante de energie. Ulterior au fost descoperite o serie de fenomene care demonstreaz clar cX nu numai emisia gi absorbfia radiafiei electromagnetice are un caracter discret ci si radiatia Insisi. Studiul acestor fenomene (efectul fotoelectric, radiatia Réntgen, cfectul Compton) implicd natura corpuscular a radiatiei, pentru explicarea lor fiind necesar si se apeleze la ipoteza cuantelor. «@) Efectul fotoelectric Efectul fotoclectric a fost descoperit de ctre Hertz in anul 1887. Acest efect consti in emisia de electroni de ciitre suprafafa unei substange cfind aceasta este iradiatéi cu o radiatie electromagneticd avid o frecventa suficient de mare. Dispozitivul experimental folosit pentru studiul efectului fotcelectric consti dintrao incinta vidata th care se afl doi electrozi: catodul C construit din metalul care emite electroni sub actiunea unei radiatii de frecvenfi v si anodul A, pe cate se aplic& un potential in general pozitiv in raport cu catodal si care reprezint& un colector de electroni (Fig.7) hy é H Cc A v G atti Figura 7 Datorit’ diferenfei de potential U dintre anod si catod, fotoelectronii emisi de catodul C ajung la anod si determina in circuitul exterior un curent denumit curent fotoelectric. Intensitatea acestui curent creste pe misur ce U creste si, la o diferenta de potential suficient 7‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici de mare, tofi electronii eliberati din catodul iradiat ajung pe anod. Se obine un curent de saturatie (Fig. 1.8) a cdrui intensitate creste odati cu cresterea fluxului radiatiei incidente. Figura 8 De pe caracteristica curent-tensiune se observa cA intensitatea curentului fotoelectric este diferiti de zero cind diferenfa de potential U'= 0. Aplicénd pe anod un potential negativ ‘in raport cu catodul, pentru o anumité valoare Up, curentul fotoelectric se anuleazi, Up se numeste potential de blocare; existenta acestui potential arati ci fotoclectronii’ mu parisesc catodul cu viteza nul. Experimental au fost stabilite umatoarele legi ale efectului fotoelectric : 1) intensitatea curentului fotoelectric in aceleasi conditii de distributie spectral a radiatiei incidente, acelasi fotocatod, acecasi presiune a gazului din incinta in care se afld cei doi electrozi, aceeagi tensiune intre electrozi, este proporfionala cu fluxul radiatiei incidente pe fotocatod : 19 = 0; 2) pentru un fotocatod dat, efectul fotoelectric se poate observa numai dacii frecventa radiajici incidente depaiseste 0 anumiti valoare minima denumiti prag rosu al efectului fo1oelecti: v2, = 53 3) raportul dintre intensitatea curentului fotoelectric si fluxul radiatiei incidente em cazul unei incidenfe normale, este cu atat mai mare cu cat frecventa radiatiei care produce efectul fotoelectric este mai mare, Dependenta 4e F(V), pentru un fotocatod dat, poarti denumirea de caracteristici spectralé: a fotocatoduluis‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici 4) distributia dupa energii a fotoelectronilor, pentru un catod dat si pentru o compozitie spectral a radiajiei dati, nu depinde de fluxul 6 al radiatiei incidente; 5) energia cinetick maxim’ a fotoelectronilor creste liniar cu frecventa radiatiei incidente; Egy = 4+BV (1.26) 6 efectul fotoelectric apare instantaneu, odati cu inceperea iradierii fotocatodului, {ntirzierea care apare nefiind mai mare de 10 s; Aceste legi care nu sunt altceva decat niste fapte experimentale au fost stabilite inainte de 1905 de citre P, Lenard si alti. Masuritori precise asupra legiturii dintre frecventa luminii si energia electronilor expulzafi au fost efectuate in mod minufios de cétre RA. Millikan in 1916. Legile efectului fotoelectric sunt foarte greu de infeles in cadrul fizicii clasice; conform teoriei clasice ne-am fi asteptat, de exemplu, ca atunci cand intensitatea undei luminoase, gi deci amplitudinea cdmpului electric al undei creste, electronul extras prin efect fotoclectric si aibii vitezi mai mare, Acest fapt nu se constat’ experimental, In anul 1905 Albert Einstein a propus o explicatie a legilor efectului fotoelectri?’. Explicatia are ca punet de plecare ipoteza cuantelor a lui Planck. Dupa Einstein lumina nu este reprezentati de unde electromagnetice capabile si cedeze orice cantitate de energie electronilor atomilor fotocatodului ci este formati dintraun flux de cuante de energie; radiafia monocromaticd soseste la catod in “porgii” de valoare hv; un electron putfind absorbi in toltalitate 0 astfel de “portic” de energie care, mai tarziu, a fost denumita foton. Mecanismul de emisie a unui fotoelectron este, dup teoria fotonici umméitorul = clectronul, situat undeva fn interiorul materialului catodului, absoarbe toatéi energia hv a fotonului incident si energia lui devine : E,=E,+hv (27) unde Eo este energia cineticd a electronului din fotocatod inainte de absorbirea cuantei. Deplasindu-se spre suprafaf% electronul poate pierde o parte din energia sa prin diferite ? RA. Millikan “A Direct Photoelectric Determination of Planck’s h” - The Physical Review, 7, 355 916) 3 A. Einstein “Uber einen die Eraongung und Vernandiung des lichtes betreffenden heuristischen (Gesichtspunckt” - Annalen der Physic, 17, 132 (1905)‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici procese de interactiune cu ceilalti electroni ai fotocatodului si ajunge la suprafaa fotocatodului cuoenergie E,=E,+hv-AE (1.28) Daca presupunem cf este necesar un anumit /ucru de extractie Le pentru a scoate electronul din fotocatod; atunci electronul ajunge la suprafaja fotocatodului cu o energie suficient de mare. El paitiseste fotocatodul cu o energie cinetica Ey=4m, vy? =E,+hv-AE-L, (1.29) In comparatie cu cela termeni E, este foarte mic si putem scrie jm? =hv-AE-L, (130) In conformitate cu teoria fotonict flumul de energie este G=N,Av unde N, reprezinta numaril de fotoni care ajunge pe unitatea de suprafa’, in unitate de timp. Cresterea fluxului radiatei de freoventi v inseamnd cresterea numirului de fotoni N,. Cu cat N, este mai mare ou atit vor fi excitati mai multi electoni si prin urmare un numar mai mare de fotoelectroni: vor palsi suprafata folocatodului; aceasta conduce la cresterea curentului fotoclectic, deci 1, =. Pentru ca fotonii si comunice electronilor energie suficient ca acestia si poaté parsi suprafafa fotocatodului trebuie ca energia lor si fie mai mare decd o energie minimé egalé cel putin cu lucrul de extratie. Deci hv ) hv, =L, sisprin mare, elaia (1.30) devine fin? =hy=v,)-Ab (31) Ultima relatie explics dependenia energiei cinetice a fotoelectronilor de freevenia fotonilor incidengi. Energia cinetic& maxim 0 vor avea fotoelectronii pentru care AE este neglijabil (AE =0). Rezulta 20‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici (Smv \. =hv-Vv,) (132) ‘Aceasti relatie este in concordant’ cu rezultatele experimentale exprimati prin relajia (1.26). Comparéind relafiile (1.32) si (1.26) se observa ci b=h a=-hy, =—L, Relatia (1.32) reprezinta celebra ecuatie a efectului fotoelectric a lui Einstein care se poate scrie (1.33) AVL, + Bay (134) Marimea Le , cumoscutii ca Jucrul de extractie al materialului este 0 constant caracteristici materialului fotocatodului, independenti de frecventa V. Ecuatia (1.34) a reprezentat o previziune teoretic susceptibili unor verificari experimentale cantitative, Mai mult, ea a oferit posibilitatea determinarii constantei lui Planck, ceea ce reprezinti o confirmare a ideilor lui Einstein, De aceast problemi sa ocupat, asa cum am spus mai inainte, R.A. Millikan, Metoda lui Millikan este prezentata schematic in Fig. 1.9. = constant oO G Tabi y T y it =Uy- Un -Un oO U a) by Figura 9 Daca pe catod se aplici un potential intarzietor atunci, cu cresterea acestuia curentul fotoelectric va scdea si, pentru un anumit potential Up , cei mai energici fotoelectroni nu vor mai ajunge la anod: curentul fotoelectric se va anula. Deci 2‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici Epa =@U, (135) Din (1.73) rezulté ci Us, pentru un anumit fotocatod variazi liniar cu frecventa incidente (136) Reprezentarea grafic a potentialului intarzietor (de stopare) Up in functie de frecventa V va fio dreapti, asa cum se vede din Fig. 10. Figura 10 Din pana ast deple se pode gsi consana i Plank (1 intersectia ei cu axa Us se poate gisi constanta de material Le. b) Radiatia Réntgen Efectul fotoelectric este o dovadi a faptului ci radiatia electromagnetic se propagi cu un flux de fotoni, acestia putéind ceda intreaga lor energie electronilor cu care interactioneazi. Problema se poate pune $i invers: energia cineticd a unui electron nu poate fi “transformati” in porti discrete de energie = fotoni ? Un astfel de fenomen a fost descoperit de care fizicianul german W. Rénigen in anul 1895, Réntgen observa cd in urma interactiunii electronilor de‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici Viteza foarte mare cu suprafaja unui metal acesta emite o radiafie a cdrei natura initial nu a fost cunoscuti si, de aceea, a fost denumiti la ineeput radiatie X. Pentru producerea radiatiilor X (Rentgen = dup numele descoperitorului) s-a folosit un tub vidat (p ~ 10% Torr) tubul Coolidge (Fig.11). In acest tub electronii emisi de catodul C sunt accelerafi spre anodul A (denumit si anticatod) construit dintr-un material greu fuzibil. Ca urmare a “ciocnirii” cu anodul a electronilor accelerafi sub o diferen{a de potential de ordinul a 100 KV are loc emisia radiatiei X (Fig.11). rH £ (0-100 Kvy Figura 11 Clarificarea definitiva a naturii radiatiei Réntgen ca unde electromagnetice a devenit posibilé in anul 1912 cand Max von Laune a propus experimente privind diffactia acestor radiatii folosind ca rejea de difractie rejeaua cristalind, S-a constatat ci este indeplinits condifia de interferenta constructiva 2dsinOn=KA (k=1,2,3.) unde @ este unghiul de incident pe planul reticular al re(elei iar d este constanta refelei. Astfel a fost determinati lungimea de und’ 2, care sea gisit a fi cuprins& aproximativ intre 10 si 0,001 nm, ‘Analiza spectral a radiafiei X a pus in evident un spectru complex constind dint-un spectru continuu peste cate se suprapune un ansamblu de linii (spectrul caracteristic Fig 12). Spectrul continuu prezint& o scidere brusc a intensititii pentru o anumitd lungime de ‘und Amin demumits Zimita maxim a specerutui, Calculand energia maximi hVn constatiim ci ea este egali cu energia cineticd a electronilor incidenti 23‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici mye _ Uy = AV gx = de unde (137) 02 04 06° (08) «10 Figura 12 Limita maxima a spectrului nu depinde de natura anticatodului si corespunde situatiei ‘n care intreaga energie cineticd a electronului s-a transformat in energie a unui foton, Spectrul continuu al radiatiei X a fost interpretat ca un spectru de franare in care energia cinetici a electronului accelerat in cmpul coulombian al nucleului se transform in energie radianta (Fig.13) Ze \, Cémpul coulombian * alnucleului ,”‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici La iesirea din cAmpul coulombian al nucleului electronul are o energie mai mic& decdt la intrarea in cémp, energia fotonului emis find: hv=E,-Ey (1.38) Spectrul de linii consta din linii de emisie separate. El depinde de substanta anticatodului, fiecare element emifind un spectru propriu. Spectrul de linii apare ca urmare a trawifiilor electronilor intre nivelele energetice depiirtate, nivele situate in apropierea nucleului atomului respectiv. ©) Efectul Compton O confirmare si mai evident a naturii corpusculare a radiafiilor Rontgen o constituie efectul Compton, Studiind difuzia radiatiei X pe grafit se objin radiafi difuzate in toate directiile. Conform teoriei electromagnetice undele care constituie radiatia X de frecventi v provoacii oscilafi forfate ale electronilor atomilor substantei difiwzante iar acestia, la rindul lor, emit radiafii electromagnetice de aceeasi frecven{Z cu a radiafiilor incidente, in toate directile, Totusi, mésurind lungimea de unda a radiatiilor difuwzate se constaté cA pe lang radiatia avand aceeasi hungime de und cu a radiafiei incidente (difuzia Thomson) exist si jafii cu lngimea de undi mai mare). Aparitia in radiafia difuwzati a lungimii de unda diferita de lungimea de und’ a radiatiei incidente a cApiitat denumirea de efect Compton. Fenomenul a fost explicat de citre Compton folosind punctul de vedere corpuscular asupra naturii radiafiilor X: radiafia X este format din fotoni — particule de energie — care interactioneazi cu electronii fintei, electron cvasiliberi si considerati in repaus deoarece energia si impulsul fotonului incident sunt mult mai mari decit energia si impulsul electronului tints. La ciccnirea fotonului cu un electron, fotonul transferd electronului un impuls, energia fotonului se micsoreazi, iar lungimea de undi creste, Schema cioenirii unui foton cu un electron este reprezentata in Fig. 14 25‘Univ A.L.Cwa lasi—DrM. Toma — Fizica Atomului— Cap! Natura Discontinua a Materici Cristal Detector Substanta difuzanta e » ‘Aplicdnd legile de conservare ale impulsului si energiei: si Vy + mpc? = hv+ me” , cu Mm: m7 ‘1-5 se deduce ca variatia lungimii de unda de unde Ma 24 gin? 2 =2Asin?2 me 2 2 A= =0,02424 mee (139) (140) a4t (142) (143) Formula (1.42) se mumeste lungime de undi Compton, Ea se verificd experimental ceea ce demonstreazi justefea conceptiei despre proprietitile corpusculare ale undelor electromagnetice.