‘Univ A.L.Cwa lasi—DeM, Toma — Fizica Atomului - Introducere INTRODUCERE Teoria corpuscular (atomista) a substanfei a apiirut in antichitate. Dezvoltata de citre chimisti, aoeasta a devenit teoria de bazii care guvemeazi evolutia substantei la scar macroscopic’, Cu toate ci nu a putut fi verificats direct prin izolarea moleculelor si studierea interactiunii lor reciproce, teoria a fost justficati indirect prin demonstrarea faptului cd proprietitile macroscopice ale corpurilor materiale reprezint& o reflectare a legilor de miscare ale moleculelor ce compun aceste corpuri. Marimile macroscopice apar ca valori medii ale variabilelor dinamice ale unui sistem cu un numdr foarte mare de particule. Deoarece din punct de vedere matematic este 0 problema foarte complex, rezolvarea exact a ecuatiilor de evolutie a unui astfel de sistem fiind practic imposibild, s+ a recurs la metode statistice de investigatie. In acest fel a luat nastere gi sa dezvoltat 0 nous disciplins - mecanica statisticd. Rezultatele objinute in special in studiul gazelor (teoria cinetic’ a gazelor) si in termodinamici (termodinamica statistic) au permis verificarea, in masura posibilititilor de calcul, a teoriei corpusculare a substantei. Teoria ondulatorie a radiatiei s-a dezvoltat de-a lungul secolului al XIX-lea. In prima jumitate a acestui secol in domeniul opticii a fost rezolvati vechea controvers’i asupra naturii corpusculare (Newton) sau ondulatorii a luminii, end sau fScut progrese hotirdtoare in tratarea propagirii undelor (Fresnel). Pe baza ipotezei ondulatorii a luminii au fost explicate fenomenele luminoase cunoscute. In acelasi timp sa dezvoltat rapid studiul fenomenelor clectrice si magnetice. Maxwell (1855) a stabilit ecuatiile fundamentale ale electromagnetismului pe baza cirora a previzut existenfa undelor clectromagnetice. Accasti previziune a fost confirmati prin descoperirea undelor radio (Hertz); unda luminoasi a fost asimilat cu o unda electromagnetici! realizindu-se sinteza dintre optic’ si electromagnetism. Astfel, la sfirsitul secolului al XIX-lea se plirea ci toate fenomenele fizice cunoscute ii pot gsi explicatia intro teorie general a substanfei si a radiatiei. Unele esecuri care apareau erau atribuite, in mod carecum justificat, dificultatilor matematice de reaolvare a probleme, fri a se pune la indoiali forma ecuatiilor de bazii folosite pentru descrierea acestor fenomene, Remarcabila unitate a teoriei clasice constituia pentru fizicieni un suport in tentativele de a cduta si se aducd argumente noi in sprijinul unificari diferitelor ramuri ale stinjei fizicii. Eforturile experimentatorilor erau orientate, pe de‘Univ A.L.Cwa lasi—DeM, Toma — Fizica Atomului - Introducere pparte, in a face o analiza cét mai precisa structurii microscopice a substantei si, pe de alt parte, dea determina interactia reciprocd dintre corpusculii materiali precum si interactiile acestora cu cAmpul electromagnetic. Studiul descarcatilor electrice in gaze a permis, pentru prima dati, s& se afirme c& atomul este o particuli “compusi” din cel putin doud parfi incdrcate cu cantititi de electticitate egale si de sem opus. Una dintre aceste patti este electronul (J.J. Thomson, 1897), particula incarcat negativ care aparfine radiatiei catodice, Comportarea avestei particule in prezenfa unui cmp electromagnetic a fost studiat experimental alcituindu-se © teorie completi a interactiei dintre electroni si undele electromagnetice (teoria lui Lorentz). Existenta atomilor si a moleculelor, care pani atunci practic era considerat ca 0 ipotezi de lucru, a fost admis ca realitate mai ales in urma studierii miscarii Browniene care reprezinté fntr-un fel o reproducere la scar mare a agitatiei moleculare si poate fi legati cantitativ de legile statistice de migcare a moleculelor (Einstein, Smoluchovski, 1905). Aceste succese referitoare la cunoasterea particulelor atomice si subatomice au impulsionat punerea la punet a unor tehnici experimentale mai perfectionate care si permit observarea fenomenelor microscopice individuale: masurarea sarcinii elementare de citre Millikan in 1914, prima observare a traiectoriei particulelor incircate in camera Wilson in 1912, primul contor Geiger in 1913. In 1896 a fost descoperit radioactivitatea, © manifestare de 0 importantS deosebit a proprictiilor unei “componente” a atomului « nucleul atomic. Aceasti descoperire a pus la dispozitia fizicienilor un mijloc de investigare a structurii atomice si anume radiayia ot (nuclee de heliu), cu o energie foarte mare, Bombardand cu particule ot diferite tinte, Rutherford (1911) a realizat un studiu sistematic a impristierii acestora pe atomi ajungind si dea prima imagine modem a atomului. Atomul lui Rutherford se ascaménd cu un sistem solar in miniaturi in care fortele de gravitafiei sunt inlocuite cu forfe electrice de atractie coulombiand dintre nucleu si clectronii care au in jurul nucleului traicctorii circulare, cu diametrul de ordinul dimensiunilor atomilor, Problema stabilititii unui astfel de sistem, nu a putut fi ins rezolvati. Intre timp au fost ficute progrese importante si in ce priveste radiatia electromagnetic. Astfel spectrul undelor electromagnetice cunoscute s~a completat si extins spre lungimi de und’ mici prin descoperirea razelor X (Rontgen, 1895); caracterul ondulatoriu a acestei radiati a fost demonstrat prin experiente de diftactie pe cristale (von Laue, 1912).‘Univ A.L.Cwa lasi—DeM, Toma — Fizica Atomului - Introducere Analiza spectral a radiatiei devenind mai perfectionati, aceasta a permis si se acumuleze informa asupra problemelor emisiei, absorbtiei si imprastierii luminii de cZtre substanfi deci asupra interactiunii dintre radiatie si substanf la scar microscopic’. Aceste fenomene au fost explicate cu ajutorul teoriei lui Lorentz pentru electroni. S-au ivit insi si primele dificultafi atunci cénd sa trecut la studiul distribufici spectrale a radiafiei in echilibru termodinamic cu substanta. Folosind elemente ale fizicii clasice si anume, rafionamente termodinamice foarte generale, s-a aritat c& radiajia emis de un corp negru (ace! corp care absoarbe in intregime radiafia pe care o primeste), depinde nurai de temperatura acestui corp. Expresia dedusi folosind teoria clasica este ins intr-un total dezacord cu experienta. Aceasti dificultate a fost inlaturati de catre Planck care, in 1900, a emis ipoteza c& schimbul de energie dintre substanfé si radiatie nu au loc in mod continuu ci in cantitifi discrete si indivizibile, denumite cuante de energie. Ipoteza lui Planck a pairut de la ineeput inacceptabili, rezultatul objinut fiind considerat un fericit artificiu matematic. Succesul teoriei lui Planck nu a putut fi acceptat ca o dovadi de nezdruncinat a faptului ci atomii, considerati ca niste oscilatori, emit energie in mod discret. Intr-adevar legea de distribufie a lui Planck este 0 lege macroscopic’, dedusi folosind metode statistice si constituie numai o confinmare indirecti a ipotezei cuantelor. ‘Aceasti ipotez’ trebuia verificati la scar macroscopic printr-o serie de experimente care SA pund clar in evident’ existenja discontinuitifilor in evolutia sistemelor fizice la scar microscopic, acolo unde teoria clasic& prevaiuse o evolutie continu. O prima serie de date experimentale a impus o revizuire radicala a teoriei radiatiei a lui Maxwell = Lorentz si o reintoarcere partial la vechea teorie corpuscular. Einstein (1905) mengind mai departe decat Planck, care a presupus discontinuitatea in mecanismul de absorbtie si/sau de emisie a energiei, a afirmat c& insisi radiatia luminoasi const dintr= un “flux” de corpusculi pe care-i denumeste fotoni. Aceasti ipotezi permite explicarea efectului fotoelectric care consti in emisia de electroni ce se observa atunci cind o substanti este “bombardata” cu radiafii de o anumita lungime de unda. Teoria ondulatorie a Jumini este cu totul nepotrivita pentru explicarea legilor efectului fotcelectric, O alta confirmare a teoriei fotonului in disputa cu teoria ondulatorie o reprezinta explicarea efectului Compton. In 1924 Compton a observat ci in urma impristierii radiatiei X pe electronii liberi (Sau slab legafi), lungimea de unda a radiatiei impristiate este mai mare decat cea a radiatici incidente. Compton si Debye au araitat c& acest fenomen nu teprezintd altceva decat efectul ciocniri elastice intre o “particula” de energie = fotonul si unul din electronii atomilor fintei.‘Univ A.L.Cwa lasi—DeM, Toma — Fizica Atomului - Introducere Ipoteza cuantelor a lui Planck completati cu ipoteza fotonici a radiafiei electromagnetice a lui Einstein a pemnis depisirea dificultitilor modelului Rutherford care nu poate explica nici stabilitatea atomilor si nici existenfa spectrelor de linii. Existenta liniilor spectrale inguste a fost interpretati ca o now manifestare a discontinuitiilor in interacfia dintre substanfa si radiatie. In 1913 acest impas este depisit pentru prima dati. Fizicianul danez Bohr a realizat un model de explicare a spectrelor completind ipoteza cuantelor de lumind cu un now postulat, incompatibil cu teoria clasicd si anume acela a auantificdrii nivelelor de energie ale atomilor. Potrivit lui Bohr in atom nu poate exista decdt un anumit numar de stiri stafionare, fiecare avind o enengie bine determinat. Spunem ci energia atomului este cuantificaté; ea nu poate varia decat la saltur, fiecare salt corespuntzind unei trarwitii de la © stare la alta. Modelul atomic a lui Bohr, in esenfi nici clasic dar nici cuantic, a constituit un prim pas in aplicarea ipotezei cuantelor in vederea construirii modelelor atomice. Principala concluzie care rezulti din modelul Bohr este aceea ci pentru studiul misclrii microparticulelot nu se pot aplica legile fizicii clasice, Descoperirea proprietitilor ondulatorii ale microparticulelor (ipoteza lui de Broglie ~ 1924), fenomenele conditionate de dualismul und — corpuscul, au condus la formularea ecuatiei lui Schrodinger si, pe baza ei, la construirea modelului cuantic — ondulatoriu al atomului. in cadrul acestui' model cuantificarea energiei atomului apare in mod “natural” si nu ca umare a unor postulate (cuma fost cazul modelului Bohr). Descoperirea spinului clectronului (experienfele lui Stem si Gerlach) a permis construirea modelului vectorial al atomului in care rolul principal il joac& interactiunea spin-orbit. Acest model std la baza explicarii despicarii naturale a nivelelor de energie si a liniilor spectrale dar si a despicdrii induse de actiunea unui cémp magnetic exterior (efectul Zeeman).