Cap.

7 Noiuni de hidrogeologie
7.1. Introducere
Hidrogeologia se ocupa cu studiul apelor din scoarta terestra, denumite ape
subterane. Ea studiaza originea, starea, conditiile de asezare si compozitia chimica a
acestor ape. Apa si aerul se gasesc in porii, crapaturile si golurile rocilor din care este
alcatuita scoarta Pamantului. Studiul legilor care guverneaza miscarea apelor subterane
in spatiile dintre particulele solide ale rocilor se realizeaza prin Hidrodinamica apelor
subterane ea fiind o parte componenta a Hidrogeologiei. Hidrogeologia studiaza de
asemenea comportarea rocilor din scoarta la actiunea apei, functie de compozitia lor
mineralogica si petrografica precum si de chimismul apei subterane.
Problemele tehnice referitoare la apa subterana se refera la folosirea ei si la
combarerea actiunii ei daunatoare.
Apa in natura se gaseste in atmosfera la suprafata Pamantului si in scoarta sa.
Apa in scoarta poate fi de origine exogena (precipitatii) si de origine endocena (din
magna).
Apa subterana provine din precipitatii, din condensarea vaporilor de apa in
pamant, din magme si din consolidarea depozitelor sedimentare.
Factorii care influenteaza marimea precipitatiilor atmosferice sunt: regimul
pluvial si periodicitatea precipitatiilor.

Apele din atmosfera, hidrosfera si litosfera se gasesc intr-o stransa legatura,

alcatuind un circuit continuu, cunoscut sub denumirea circuitul apei in natura .
Nivelul apei subterane N.A.S. depinde atat de caracteristicile stratului in care
sunt inmagazinate (capacitatea de absorbtie), permeabilitatea, capacitatea de cedare a
apei, cat si de intensitatea circuitului apei in natura (nivelul precipitatiilor atmosferice P,
evapo-transpiratia organismelor vegetale, si a terenului E-D, ascensiunea capilara C si
circulatia laterala a apei). Astfel se apreciaza ca din cantitatea totala de apa din
precipitatii, cca.25% se evapora in atmosfera, cc.15% se infiltreaza in pamant iar cca.60%
se scurge pe suprafata pamantului sub forma de apa de siroire si torenti care alimenteaza
apele curgatoare, toate aceste functie si de climat. Din totalul apei subterane se considera
ca cea mai mare parte (cca.90%) provin din infiltratia precipitatiilor atmosferice si
maximum 10%-20% din condensarea vaporilor de apa.

7.2. Proprietatile rocilor in raport cu apa

Rocile din care este alcatuita scoarta prezinta o serie de proprietati in raport cu apa
din care cele mai importante sunt: permeabilitatea, capacitatea de absorbtie si de cedare a
apei.
Permeabilitatea unei roci reprezinta proprietatea ei de a permite trecerea prin
golurile eu a unei anumite cantitati de fluid (apa). Permeabilitatea depinde de golurile pe care
le are roca(pori, fisuri,crapaturi), temperatura,vascozitate si natura lichidului. Porii, fisurile si
crapaturile pot fi inchise sau deschise, cand comunica sau nu intre ele. In general rocile
afanate au porozitati mari iar cele compacte porozitate mica si fisuri. Pe baza acestei
proprietati distingem roci permeabile sau acvifere si roci impermeabile sau acviclude.
Permeabilitatea unei roci se poate referi la un volum mic de roca in care caz poarta
denumirea de micropermeabilitate si la un volum mare in care caz poarta denumirea de
macropermeabilitate. Cele doua permeabilitati difera intre ele datorita structurii masivului de
roca.
Capacitatea de absorbtie care se refera in primul rand numai la umiditatea retinuta
din vaporii de apa prin condensare poarta denumirea de higroscopicitate.
Cedarea apei este proprietatea unei roci de a ceda apa prin forta gravitationala.
Cantitatea de apa cedata este mai mica decat cantitatea totala de apa continuta in roca.
Raportul dintra aceste cantitati este denumit coeficient de cedare iar apa care a ramas in roca
ne da un raport denumit coeficient de retinere. Cantitatea de apa cedata depinde de natura
rocii, de porozitatea ei si de timp.

Cantitatea de apa patrunsa in scoarta este influentata de o serie de

factori cum ar fi: factori meteorologici, morfologici, geologici si biologici.
Factorii meteorologici de refera la: cantitatea totala de apa, durata,
intensitatea si calitatea precipitatiilor atmosferice, temperatura aerului si solului si
starea higrometrica a aerului.
Factirii morfologici se refera la formele de relief si pantele acestora.
Factorii geologici sunt legati de gradul de permeabilitate al rocilor si
tipul lor de permeabilitate.
Factorii biologici se refera la influenta directa si indirecta a vegetatiei si
a omulul. Vegetatia influenteaza in mod diferit infiltratiile de apa in sol in functie
de clima, de densitate si particularitatile plantelor respective.

7.3. Clasificarea apelor subterane.

Exista multe criterii de clasificare a acestor ape subterane: dupa geneza, dupa
asezarea lor in scoarta, dupa presiunea pe care o au, dupa temperatura, dupa gust,
dupa compozitia lor chimica si alte criterii.
Dupa geneza apele subterane se pot clasifica in exogene si endogene.
Dupa asezarea lor in scoarta se disting:
apele paturii superficiale (apa din sol, din zona de tranzitie, apa in curs de
inflitrare, apele temporare de sezon, apele capilare).
Strate acvifere (apa din diverse strate permeabile libere sau sub presiune).
Apele tectonice (aflate in crapaturi, in goluri subterane, carstice sau in filoane).
Dupa presiune avem: apa fara presiune si ape sub presiune.
Dupa temperatura : ape reci, ape calde si ape fierbinti.
Dupa gust: ape dulci, ape sarate, saramuri, ape salcii etc.
Tanand seama de agresivitatea apelor fata de materialele de constructii ele pot fi
ape agresive si neagresive. Agresivitatea este cel mai frecvent sulfatica sau carbonica.

7.4. Zonele de influenta ale

nivelului freatic.
Nivelul apei subterane
N.A.S. sau nivelul freatic separa pe
verticala stratul permeabil in doua
zone: zona de aeratie si zona de
saturatie. (Fig.7.1)
Zona de sub nivelul freatic
sau nivelul hidrostatic poarta
denumirea de zona de saturatie
completa, iar cea de deasupra pana
la nivelul terenului natural se
numeste zone de saturatie incopleta
sau zona de aeratie in care intra apa
capilara si apa moleculara. Nivelul
freatic poate varia atragand dupa
sine si nivelul apei capilare
obtinandu-se o zona de fluctuatie.
Fig.7.1 Zonele de inluen ale nivelului apei subterane

7.5. Paturi acvifere

Paturile acvifere denumite si panze sau straturi acvifere sunt rezultatul apei
provenita din precipitatiile atmosferice sau din scurgerile subterane care patrund in scoarta
pana ce intalnesc un strat impermeabil. In functie de modul in care stratele de apa subterana
ce se acumuleaza in scoarta deasupra orizontului impermeabil sunt asezate in scoarta
terestra se disting:
strate de ape freatice sau strate libere
strate captive sau strate de apa arteziana si ascendenta
strate de apa fosila
Stratul de apa freatica primeste direct prin infiltratie cantitatea de apa pe toata suprafata
sa. Stratul de apa freatica poate sa apara la un profil geologic cu mai multe strate
impermeabile la diferite nivele.
Stratul superior se alimenteaza din precipitatii pe toata suprafata sa. Celelalte au
tot nivel liber putand fi alimentate si din cursurile de apa superficiale. Apa freatica este
conditionata cantitativ de precipitatii, dar are un caracter permanent.
Stratele captive sunt cuprinse intre doua strate impermeabile si se gasesc sub o
anumita presiune. Ele se gasesc sub straturi acvifere freatice in formatiuni geologice mai
vechi. Fiind de mai mult in scoarta aceste ape au o oarecare mineralizatie. Stratele captive au
debit destul de mare si constant care nu depinde de fluctuatia precipitatiilor atmosferice din
regiunea de alimentare.

Elementele caracteristice ale unui strat acvifer fie liber sau captiv sunt:
natura stratului acvifer
domeniul de alimentare
aliura stratului acvifer
debitul stratului acvifer
calitatea apei.
Prin natura stratului acvifer se intelege structura sa geologica, compozitia lui
mineralogica si granulometrica. Un element important se refera la nivelurile stratelor
impermeabile. In strate captive un interes deosebit il prezinta determinarea intregului
bazin ce se extinde pe suprafete uneori foarte mari. Domeniul de alimentare intereseaza
pentru a asigura conditiile sanitare in aceste zone, in scopul evitarii infectarii apei. Stratele
captive pot iesi la suprafata printr-un strat acvifer permeabil zona purtand denumirea de
domeniu de descarcare.
Aliura stratului acvifer necesita determinarea curbelor de nivel ale fundului si ale
suprafeti sale, adica oglinda apei. Prin aceasta se stabileste adancimea la care se
gaseste apa subterana in stratul cercetat.

Nivelul stratului acvifer nu corespunde unei suprafete perfect orizontale decat

atunci cand este acumulata intr-o depresiune fara scurgere a stratului impermeabil.
Obisnuit poate fi aproximat cu o suprafata parabolica cu concavitatea in jos, acarei forma
este functie de permeabilitatea rocii, mai inalta la o permeabilitate redusa si invers.
Suprainaltarea h fata de planul orizontal corespunde presiunii necesare pentru a invinge
rezistenta opusa curgerii.

Fig.7.2 Nivelurile freatice i apa subterana captiva

Suprafata limita a echilibrului hidrostatic sau nivelul hidrostatic este locul

geometric al punctelor unde exista un echilibru intre presiunea datorita inaltimii apei si
rezistenta la filtratie a terenului. Pentru un strat de apa arteziana se va determina in plus
presiunea apei in diverse puncte precum si sarcina piezometrica (inaltimea la care se
ridica apa intr-un tub fixat intr-o gaura forata in stratul superior impermeabil). Aceste
suprafete pot fi reprezentate prin curbe de nivel care la apel freatice se numesc
hidroizohipse iar cele arteziene (nivelurile ascendente) hidroizopieze.
Cu toate ca nivelul hidrostatic al stratelor acvifere freatice este variabil, exista un
nivel sub care roca ramane permanent imbibata cu apa si care poarta denumirea de nivel
hidrostatic permanent.
Debitul stratului acvifer este cantitatea de apa pe care acest strat o poate da la
un moment dat in unitatea de timp.
Stratele acvifere libere pot fi:
strate acvifere ale sesurilor aluviale
stratele acvifere in conurile de dejectie
-strate acvifere in strate compacte
Stratele acvifere captive ascensionale si arteziene se pot prezenta sun forma:
fantanilor arteziene, tasnitoate in fund de covata, fantana cu apa ascensionala, strat acvifer
captiv cu descarcare naturala la piciorul taluzului sau versantului.

Cazurile speciale de straturi acvifere sunt: lentilele si bazinele freatice,

acumulari acvifere in vai glaciare, strate acvifere ale dunelor de coasta, strate acvifere
ale insulelor.
Nivelul permanent ale apelor freatice urmareste in general relieful scoartei.
Suprafata limita a echilibrului hidrostatic al apelor freatice nu este insa paralela cu
relieful, fiind totdeauna mai atenuata, in special daca terenul este mai permeabil si zona
acvifera este mai adanca. La un teren fisurat in tot ansamblul sau, forma suprafetei
stratului acvifer este mai putin bombata din cauza ca rezistenta la trecerea apei prin
fisuri este mai mica decat la trecerea prin pori.

7.6. Factorii care influenteaza regimul unui strat freatic.

Factorii care influenteza regimul unui strat freatic car ese manifesta in
modificarea formei teoretice a suprafetei piezometrice si in variatiile nivelului hidrostatic
sunt:
factori invariabili in timp, care produc deformatii permanente in regimul stratului
acvifer
factori variabili in timp care produc deformatii temporare periodice sau
neregulate in regimul stratului acvifer.
In prima categorie de factori intra:
natura geologica a terenulul
inegalitatea reliefului
inegalitatea bazei impermeabile
vegetatia.
Natura geologica a terenului poate influenta prin neomogenitatea ei care face ca
nivelul freatic sa se abata de la suprafata parabolic teoretica. Panta suprafetei freatica
creste cand se trece de la un mediu mai putin permeabil la unul mai permeabil.
In egalitatea reliefului poate avea ca urmare o scadere in locul mai coborat a
suprafetei nivelului freatic cand evaporatia este puternica sau aparitia unor izvoare cand
evaporatia nu este prea intensa.
Inegalitatea bazei impermeabile influenteaza in acelasi sens cu denivelarile ei.
Vegetatia produce o scadere a nivelului care depinde de adancimea radacinilor
plantelor care o alcatuiesc.

In categoria factorilor variabili intra factorii naturali si artificiali. Factorii naturali

sunt:
-

precipitatiile atmosferice
temperatura si evaporatia
presiunea atmosferica
cursurile de apa.
Influenta precipitatiilor atmosferice poate avea mai multe aspecte si anume: nu
actioneaza asupra nivelului apei daca au fost absorbite in intregime pentru saturarea zonei
de aeratie, actioneaza cu un efect intarziat uneori dupa un numar de 3-6luni, actioneaza
producand efecte in alte regiuni, influenteaza direct in stratul acvifer.
Fata de variatia distributiei in timp a precipitatiilor, variatia inaltimii stratului acvifer
nu prezinta diferente la fel de mari in diferitele perioade de timp. Decalajul este de cca. o
luna in suprafata si cateva luni in adancime.
Temperatura si evaporatia isi exercita influenta prin intermediul permeabilitatii
terenului si capacitatea de ridicare a apei spre suprafata si cateva luni in adancime.
Presiunea atmosferica influenteaza prin presiunea vaporilor saturanti care
conditioneaza intensitatea evaporatiei.
Cursurile de apa influenteaza prin aportul de apa pe care-l dau prin infiltratie si
prin variatia nivelului lor, un rol important jucand aici structura geologica a regiunii,
permeabilitatea terenului si conditiile atmosferice.
Din categoria factorilor artificiali fac parte:
irigatiile
drenajele
puturile
lucrarile hidrotehnice

Irigatiile produc o ridicare a nivelului hidrostatic iar drenajele o coborare. In

zona
Braila Galati nivelul hidrostatic s-a ridicat in unele portiuni cu 8-10m ca urmare a
irigatiilor din ultimii ani.
Paturile produc o denivelare denumita suprafata de depresiune. Aceasta in
sectiune verticala se prezinta sub forma unei curbe de depresiune cu cota cea mai
joasa in dreptul putului si extinzandu-se lateral axei putului pe o distanta denumita raza
de influenta. Denivelarea produsa depinde de cantitatea de apa pompata din put.
Lucrarile hidrotehnice produc in general perturbari ale nivelului de apa freatic
dand naster la cresterea sau scaderea sa.
Circulatia apei in teren se face dupa legile hidraulicii subterane, terenul fiind
considerat un mediu poros

7.7. Izvoarele.
Izvorul este locul de iesire naturala la suprafata a apei din stratele acvifere
subterane. Izvoarele se formeaza acolo unde conditiile geologice, geomorfologice si
hidrogeologice se imbina in modul cel mai favorabil. Ele apar de obicei la contactul dintre
doua strate cu permeabilitate diferita sau in zonele cu fenomene tectonice. Exista mai multe
criterii de clasificare ale izvoarelor printe care se citeaza:
dupa utilizarea naturala
dupa temperatura
dupa debit
dupa permanenta
din punct de vedere geologic
Dupa utilizare izvoarele se impart in :izvoare ordinare (continut normal de saruri),
izvoare termale( la temperaturi peste 20) izvoare minerale.
Dupa temperatura ele se impart in: izvoare reci, izvoare calde, izvoare fierbinti.
Dupa debit avem izvoare: de gradul I (izvoare cu peste 10mc pe secunda) de
gradul II (sub 10mc/s).
Dupa permanenta: izvoare continui (perene), izvoare semicontinui (semiperene),
izvoare temporare, care se pot imparti la randul lor in periodice, neregulate si efemere.
Notiunea de indice de variabilitate in cazul debitului unui izvor este raportul dintre
debitul lui maxim si cel minim.
Din punct de vedere geologic distingem: izvoare descendente (cand coboara pana
la iesire) si ascendente.

O alta clasificare a izvoarelor tinand seama de caracteristicile geologice si

hidrodinamice separa aceste izvoare in: izvoare din zona de aeratie (situate deasupra
nivelului apelor freatice), si izvoare de ape freatice, care la randul lor se subimpart in
izvoare de emergenta (eroziune), izvoare de prea plin, izvoare de baraj si izvoare de
contact. Izvoarele de cantact pot sa apara in zone aluvionare vechi si la baza
grohotisurilor, a conurilor de dejectie, a morenelor si alunecarilor de teren.
Izvoarele mai pot fi si arteziene si subacvatice.
7.8.Circulatia apei prin roci si pamanturi.
In terenul de fundare apa subterana gravitationala poate sa se afle in miscare
deplasandu-se dintr-un loc in altul fie sub forma unei curgeri pe distante mari prin pori,
fisuri si crapaturi denumita filtratie, sau aceasta miscare se manifesta printr-o
redistribuire a umiditatii pe distante relativ reduse denumita migratie.
Cauzele care determina filtratia sunt: gravitatia, presiunea apei, presiunea
gazelor din vapori, curentul electric.
Migratia este datorata existentei fortelor capilare, a fortelor de adsorbtie, a gradientilor
de temperatura si evaporatiei