CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI DE MARIN PREDA

Comentariu literar - referat

Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului
Marin Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea
scriitorului.
Surse de inspiratie, teme:
Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni are la baza dramele personalitatilor
culturale din acea vreme L. Blaga, Ion Caraion. In conditiile instalarii regimului
comunist in Romania
Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor
Petrini, personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent
universitar al facultatii de Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta
tragica: coboara pe scarile ierarhiei sociale, personajul ajunge lucrator intr-o
echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria umana.
Structura romanului:
Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. "Cel mai iubit... " este un jurnal, o
confesiune lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a
ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si
intreaga viata; exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise
de Ciceo, avocatul lui Petrini. Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii
( "Moartea e un fenomen simplu. in natura, numai oamenii il fac inspaimantator.
Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita"); volumul al III-lea se
incheie prin fraza concluziva: "daca dragoste nu e, nimic nu el". in acest mod,
Eros1 si Thanatos2 se arcuiesc peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai
iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat,
insasi Soarta nu-1 iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un
ucigas fara voie.
Subiectul romanului:
Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in
timpul ultimei sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini,
petrecuta inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand "timpul nu
mai avea rabdare" (ca si in "Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane,
Victor Petrini devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era
frica de el) si urat de colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un
instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar
putea asemana cu destinul luciferic: "caderea" in Infern incepe in adolescenta si
tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua
crime) constituie "treptele" coborarii in "subterana". Expresia simbolica a
"subteranei" o constituie "munca" la ucis de sobolani in care va fi aruncat

profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi

revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta
discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste
bratul care facea asupra lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta
Romulus), sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor
Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un
student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara),
dar nunta proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina ( "amintire" de la un
medicinist), Caprioara moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie
un mic roman senzational a carui enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de
aceeasi Soarta, in interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate
isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala
unde-1 are drept coleg pe un anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui
volum de versuri) care ii devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a
Matildei (sotia noului sau amic), de care se indragosteste.
La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor
Petrini si trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un
tata autoritar) devenise si mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste
cu Matilda si se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii
oscileaza intre patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand
dragostea coboara "in subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica,
Matilda nu poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent
universitar si scria o lucrare despre o noua gnoza). in plus, femeia are destule
momente in care isi arata adancurile (urate) ale sufletului sau abisal, devenind
parca un alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un
necunoscut, ranindu-i mandria in fata numeroasei ei familii; banuitoare fara
temei, il actfza mereu pe Victor de simpatii fata de alte femei, ba chiar, intr-o zi,
sparge sertarele in care acesta isi pastra manuscrisul viitoarei lui carti; nu de
putine ori, ea incearca sa-si impuna dominatia, ba chiar sa-1 invite sa plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea
care sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care
capata trasaturi masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului4: "imi arata
un chip devastat, cu ochii pe jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos
decat printr-un misterios suflu interior, era parasit acum de armonia lui si mi se
arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si
universitara a anilor 1950. Acestea constituie o noua "treapta" a coborarii in
Infern, cand Istoria devine absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in
"patul" ei procustian. Astfel, noul decan al Facultatii de Filozofie (unde preda si
Petrini) este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit, peste noapte,

profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof (probabil L. Blaga) este inlaturat
si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de
invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar
de partid); din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea
Neagra, pe santierele caruia este distrusa intelectualitatea romaneasca; un coleg
al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in timpul demonstratiei de 7
Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc.
Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin
amintirile lui Suzy Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in
fata amfiteatrelor pline de studenti, erau "infierati" tinerii care proveneau din
familii instarite; in urma unei asemenea "demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara
botezului fiicei sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al
romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus
Victor (acuzat ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre", de esenta
antimaghiara). Dupa trei luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era
adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua "treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a
galeriilor intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de
mandria puterii. Unul dintre acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu1 nopti intregi descult si numai in camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in
luna februarie. Scena in care acest gardian mimeaza zdrobirea tamplei
detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida care agresa fiinta umana,
distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios,
impingandu-1 in abisul intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata
drept un accident datorat neatentiei, aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai
poate fi vorba de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa
de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima "treapta" a
coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta
puscariasilor politici, trimiterea la "munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc
romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie
sociala a acestuia) divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de
partid de rang superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand
sa ramana om intr-o lume ilogica: "intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa
ramai om, chiar cu riscul de a deveni tu insuti absurd ca nu esti rinocer."
(Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei,
care se desparte de viata indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste
se va dovedi o iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar
infatisarea (sub pletele castanii ca un alt val al Mayei), ci si statutul social.
Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea "uita" acest "amanunt", fapt care

va avea urmari grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt urmariti,
pana in cabina telefericului, de catre Pencea (hotarat sa-i ucida). Pentru a se
apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in
care isi scrie jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii;
acum scapa de iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste
sa-si publice cartile. La numai treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul
fericirii prin iubire va dainui etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet " bogat in absolut,
dincolo de timp si de spatiu "; tot asa, exista pagini pline de duiosie in care este
exprimata iubirea pentru micuta Silvia. impreuna, aceste fragmente alcatuiesc un
roman al familiei.
Arta realizarii personajului principal
Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un
oras transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul
spovedaniei dinaintea mortii.
Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la
duritate, care cauta in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata),
el isi regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si
atotputernica, asa cum se intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de
vedere, Victor Petrini este un personaj tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar
acesta se lasa asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele
este o ironie, Petrini fiind mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar
numeroasele citate si referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski
ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund (asa cum reiese din discutiile purtate
cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales, din numeroasele pagini in care
analizeaza viata si lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru el, sensul
existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia,
devotamentul, iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei
adevarate "caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest
in gandire si in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la
care asista: inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea
lui pentru un cuvant dintr-o scrisoare (trimisa de un fost amic) rautatea gratuita
in numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un
instrainat, din pricina ca muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza
calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care
se refugiase, intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare,
un blestem de care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand
pentru el Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca

femeia era jucaria unor forte obscure, a unor "demoni" care o invadau din
adancurile ei sufletesti si niciodata nu va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea
adevarului; pe urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o
binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in
literatura romana.
Fragmente din romanul cel mai iubit dintre pamanteni:
"Da, avusese dreptate, fusesem necrutor: nu trebuia s iau hotrri de unul
singur. nct, dup ce redevenii liber, continuarm s trim mpreun, ca nainte,
dar asta nu dur mult i curnd ne desprirm definitiv. Am spus ca nainte, dar
nu se mai putea ca nainte, fiindc nu mai eram aceiai. Vraja, cum se zice, se
spulberase, dei noi ncercarm la nceput s-o renviem. Ea ns, dorind s fie
sincer, cum nelesese din nvinuirile mele c nu fusese, zdrnici acea renviere
i m fcu s descopr c eu iubisem pe nesincera aceea, care m fermeca, i nu
pe sincera asta fr vocaie; nu mai tia s fie fascinant. Sursa misterului unui
suflet e insondabil. Sinceritatea poate amei mult mai tare dect falsul mister al
minciunii, dar exerciiul seduciei ei nu se fcuse pe sinceritate i era prea trziu,
adic era prea btrn acum ca s se schimbe. Iar s continui eu ca nainte nu se
mai putea, nu mai aveam n faa mea o ingenu ca atunci cnd o cunoscusem, ea
nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra
mea... ntlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare.
Intr-o zi mi spuse cu un aer preocupat c a reuit s obin un paaport, s plece
n Italia, unde au chemat-o nite rude. Rudele, adic, au reuit s obin acel
paaport. "Te mai ntorci?", o ntrebai. "Bineneles c m ntorc", protest ea.
Bineneles c minea. Nu se mai ntoarse...
M-am recitit acest lung manuscris i, dincolo de ceea ce el conine, m-a uimit
barbaria concretului, pe larg etalat, i cu plcere vizibil, i pe care nu l-am putut
ocoli, fiind ncredinat c astfel m-a fi chinuit ndelung, fr s obin, spiritualmente, eliberarea total a contiinei mele de ceea ce am trit. Am fost ispitit, o
clip, s-1 arunc n foc. i totui, mi-am spus, trebuie s-i dau drumul s mearg.
Muli dintre semenii mei au gndit poate la fel, au jubilat ca i mine, au suferit i
au fost fericii In acelai fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri
descrise aici i nu al iubirii aproapelui, n-a ncetat i nu va nceta s existe pe
pmntul nostru, s moar adic i s renasc perpetuu. i atta timp ct aceste
trepte urcate i coborte de mine vor mai fi urcate i coborte de nenumrai
alii, aceast carte va mrturisi oricnd : ...dac dragoste nu e, nimic nu e!...
(Din vol. Cel mai iubit dintre pmnteni)