LIVADARU ANA MARIA

BFKT, AN III, GR. 1

Harta asigurarilor de sanatate : cum este in

Europa, cum va fi in Romania ?
Proiectul noii legi a sanatatii, in varianta publicata pe site-ul Ministerului, propune
introducerea asigurarilor private de sanatate in Romania. HotNews.ro va prezinta o
comparatie intre sistemele de asigurari de sanatate din mai multe tari europene.
Spre deosebire de Romania, in cele mai multe tari europene asigurarile medicale
private sunt deja disponibile. Pe de alta parte, conform legii Vladescu, Romania ar
urma sa se numere printre putinele state europene unde asigurarile medicale de
baza sunt administrate exclusiv de companii private.
Cum este in Europa
FRANTA
Finantarea sistemului sanitar este dominata de cotizatii sociale ale angajatorilor si ale angajatilor,
iar francezii au libertatea neconditionata a alegerii tipului de serviciu medical, dar nu-si pot alege
liber asiguratorul, afilierea facandu-se automat pe baza apartenentei profesionale.. Sistemul
social national este completat de finantarea prin impozite si asigurari voluntare de sanatate.
Acesta asigura servicii pentru 99,9% din populatie si suporta 78,4% din cheltuielile de sanatate.
Accentul se pune pe modelul cu finantare din impozite bazate pe venitul total. Sistemul de
asigurari de baza nu acopera integral costul tratamentelor in intregime, existand un sistem de
coplata care poate fi acoperit printr-o asigurare complementara (mutuelle). Spitalele publice, care
se axeaza pe urgente, interventii complexe, reabilitare, tratament pe termen lung sau psihiatric,
detin 65% din paturi. Foarte mult francezi au incheiat asigurari private complementare, 10% din
cheltuielile totale pentru sanatate fiind acoperite prin acestea. Competitia libera intre asiguratori
exista doar pe componenta asigurarilor complementare, nu si pentru asigurarile de baza.
GERMANIA
Circa 87% din populatie este acoperita de asigurarea standard de sanatate, finantata prin asigurari
sociale. Populatia are dreptul sa-si aleaga liber asiguratorul din mai multe fonduri de asigurari
non-profit. Angajatii si angajatorii platesc fiecare circa 7,1% din salariu, cei din urma achitand in
plus 0,9% pentru a acoperi protezele dentare si concediul medical. Afilierea este obligatorie
pentru angajatii ale caror venituri se afla sub un plafon stabilit. Persoanele cu venituri foarte mari
sunt total excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia sa cotizeze la un sistem de asigurari
de sanatate privat. Pachetul standard cu servicii este generos pentru toate nivelurile de ingrijire,
incluzand servicii pentru varstnici sau tratamente in unitati de reabilitare pentru familii cu copii.
Clientii pot alege singuri un fond de afectiuni. Spitalele primesc bani pe baza grupelor de
diagnostice (DRG).

MAREA BRITANIE
Asigurarea medicala ii include pe toti rezidentii legali, asigurarile suplimentare nefiind frecvente.
Sistemul privat este aproape absent, aproximativ 11% din populatie avand o asigurare privata.
Serviciul National de Sanatate este finantat in special din impozitare generala (95%), restul
realizandu-se din alte contributii. Serviciile primare sunt asigurate de medicii de familie care
desfasoara activitati independente, avand rolul unui filtru de acces si fiind responsabili pentru
circa 1.800 de membri din comunitatea locala. Spitalele primesc finantare bazata pe activitate si
contracte. Listele de asteptare pentru accesul la asistenta medicala ajung insa si la 12 luni.
SPANIA
Sistemul, bazat pe impozitare, acopera 99,8% din populatie, inclusiv imigrantii. Accesul la
sistemul de sanatate este gratuit, conform unui act din 1986. Medicii de familie, cu rol de filtru,
se situeaza intre pacienti si sistemul de sanatate. Toti specialistii din spitale si unitatile de
ambulatoriu sunt salariati. Posibilitatea contractarii unei asigurari de sanatate private exista, dar
numarul celor care apeleaza la ea este limitat.
ITALIA
Acoperirea universala prin Serviciul National de Sanatate e finantata prin impozitare generala.
Autoritatile locale asigura serviciile pentru pacienti sau platind alti furnizori. Desi exista acces
universal la un pachet uniform de beneficii, exista diferente majore in ceea ce priveste ingrijirea
medicala si cheltuielile, in functie de regiuni. Unitatile locale de sanatate controleaza si
acrediteaza spitalele publice (61%) si pe cele private, nonprofit.
ROMANIA, in varianta Legii Vladescu
Contributia la asigurarile sociale (10,7%) vor acoperi o asigurare medicala de baza (similara
celei din prezent), care va fi administrata de una dintre cele cel putin 4 companii private de
asigurari care vor intra in Romania. Persoanele neasigurate vor putea beneficia de asistenta
medicala doar in cazul unei urgente sau a unor boli cu potential epidemic. Asigurarile medicale
complementare (care vor fi fiscal deductibile in plafonul de maxim 300 euro pe an) vor oferi
timp de asteptare mai mic pentru accesul la servicii medicale si tratamentele neincluse in
asigurarea medicala de baza (chirurgie estetica, stomatologie, etc.). Salariile medicilor ar putea
creste daca acestia isi vor putea negocia salariile cu spitalele in care lucreaza. Intre altele, CNASul stabileste un pret maxim pentru serviciile medicale pe care asiguratorii privati nu-l pot depasi,
supravegheaza si monitorizeaza functionarea caselor private si ia masuri pentru evitarea aparitiei
monopolului pe piata asigurarilor medicale private. Anumite categorii de persoane vor avea
asigurare de baza fara sa plateasca nimic (pensionarii cu pensii sub 740 lei, copiii, elevii si
studentii pana in 26 de ani, familiile cu ajutor social). Proiectul prevede in acest moment si
aparitia spitalelor de interes national, singurele care vor putea fi finantate suplimentar direct de
la bugetul de stat.
In prezent, romanii beneficiaza de servicii medicale de stat, in baza contributiei sociale platita
lunar. Spitalele sunt, in marea majoritate, de stat si exista clinici si cabinete private, in special in
orasele mari.