Enigma Otiliei Relatiile dintre doua

personaje

Ca teoretician al romanului romanesc, George

Calinescu respinge proustianismul i pledeaza pentru
realismul clasic(romanul obiectiv de tip balzacian). Al
doilea dintre cele patru romane scrise de George
Calinescu(Cartea nuntii, 1933, Enigma Otiliei,1938,
Bietul Ioanide, 1953, Scrinul negru, 1960) este un
roman de critic, in care realismul, balzacianismul i
obiectivitatea au devenit program estetic(Nicolae
Manolescu) i un roman al iubirii adolescentine.
Otilia Marculescu este personajul eponim al
romanului i reprezinta misterul feminitatii adolescentine.
Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament
de artista, Otilia studiaza cu placere pianul, citeste carti i
reviste frantuzesti i este indiferenta in ceea ce priveste
averea lui mos Costache. Fata ii va purta de grija lui Felix,
inca din seara sosirii tanarului in casa lui mos Costache.
Neavand unde sa-l gazduiasca, Otilia ii va oferi cu
generozitate tanarului camera ei, prilej pentru Felix de a
descoperi in amestecul de dantele, partituri, romane
frantuzesti, cutii de pudra i parfumuri, o parte din
personalitatea volubila i exuberanta a Otiliei.
Felix crescuse la internat, fiind orfan, i este nevoit
s vin n casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele su
legal, pentru a-i continua studiile de medicin. Pe fiica
vitreg a lui mo Costache, Otilia Mrculescu, Felix i-o
amintea vag, din vremea copilriei. Fata de tinerii din
toate timpurile, Felix este caracterizat de un echilibru
extraordinar i de o vointa rara, care il ajuta sa
depaseasca revelatiile amare pe care le are in plan

sentimental. Felix este romanticul resemnat i se

dovedeste un fin psiholog al sufletului feminin, fiind
capabil de doua ori sa redea libertatea femeii iubite.
Elementul care ii defineste cel mai bine
personalitatea Otiliei il reprezinta misterul feminitatii, pe
cand Felix este sensibil, naiv i sentimental. Una dintre
secventele semnificative pentru ilustrarea relatiilor celor
doi este aceea din capitolul al VIII-lea, in care Felix ii
marturiseste Otiliei ca o iubeste, prin intermediul unei
scrisori. Fata nu reactioneaza in niciun fel la declaratia de
dragoste a lui Felix i, intr-un gest de exaltare
nebuneasca, tanarul fuge de acasa. Otilia il cauta peste
tot cu trasura, iar cand, in sfarsit il gaseste in parc asezat
pe o banca incarcata de zapada, comportamentul ei este
la fel de neclar i de misterios ca intotdeauna, lasand in
sufletul lui Felix dezamagire i nedumerire.
Ultima intalnire dintre Felix i Otilia, inaintea plecarii
ei din tara impreuna cu Pascalopol evidentiaza misterul
care defineste personalitatea eroinei. Tanara percepe
iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire i
libertate absoluta, in timp ce Felix are despre dragoste
pareri romantice, el fiind gata sa astepte oricat in virtutea
promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia.
Dandu-i seama de aceasta diferenta, dar i de faptul ca
ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii
profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar i
alege siguranta casatoriei cu Pascalopol.
Titlul insista asupra elementului modern al
romanului, misterul feminin intruchipat de Otilia, personaj
reprezentativ pentru procesele varstei adolescentine,
spontane i contradictorii, care intra in conflict cu mintea
rationalista i fatalista a lui Felix, prototipul tanarului
genial, aflat pe drumul afirmarii.

In centrul cartii sta o tema balzaciana: istoria

mostenirii lui mos Costache. Tema determina structura
romanului, fiindca agitatia clanului Tulea in jurul averii lui
lui Costache Giurgiuveanu constituie planul social al
romanului, cel mai amplu, in timp ce procesul de formare
a personalitatii lui Felix i iubirea lui pentru Otilia
contureaza planul sentimental, oarecum secundar.
Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a IIIa. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul omniscient
comunica, prin postura de spectator i de comentator al
comediei umane reprezentate, cu instantele narative.
Naratorul se ascunde in spatele diverselor masti(de
exemplu personajul reflector Felix Sima, din al carui punct
de vedere sunt prezentate personaje i situatii). Portretul
Otiliei este realizat prin tehnici moderne:
comportamentismul i reflectarea poliedrica. In felul
acesta, Otilia devine un personaj atipic in comparatie cu
alte personaje ale romanului. In relatia cu familia Tulea,
Otilia adopta o seriozitatea rece, blazata, iar cu mos
Costache, Felix i Pascalopol e protectoare, rasfatata,
capricioasa, luminoasa.
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege
tehnica balzaciana a descrierii mediului i a fizionomiei
pentru ilustrarea trasaturilor de caracter. O trasatura a
formulei estetice moderne este ambiguitatea
personajelor. Mos Costache nu este un avar dezumanizat.
El nutreste o iubire paterna sincera pentru Otilia. Felix nu
este ambitiosul lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan
capabil de a iubi dezinteresat, dar hotarat sa-i faca o
cariera, se bazeaza pe luciditate i profunzime
intelectuala. Autorul dispune personajele in planuri
antitetice. Orfanii Felix i Otilia au corespondenti prin
rasfrangere inversata, in zona uratului, pe tinerii din
clanul Tulea: inteligenta lui Felix in contrast cu

imbecilitatea lui Titi, feminitatea misterioasa a Otiliei cu

uratenia Auricai.
In opinia mea, ultima intalnire dintre Felix i Otilia,
inaintea plecarii ei din tara impreuna cu Pascalopol, este
esentiala pentru ilustrarea conceptiei diferite despre viata
i despre iubire a celor doi tineri. Daca Felix este
intelectualul ambitios, care nu suporta ideea de a nu
realiza nimic in viata i pentru care femeia reprezinta un
sprijin in cariera, Otilia este cocheta, care crede ca rostul
femeii este sa placa, in afara de asta neputand exista
fericire. Ea percepe iubirea in felul aventuros al
artistului, cu daruire i libertate absoluta, in timp ce Felix
are despre dragoste pareri romantice, el fiind gata sa
astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment
dat, se va casatori cu Otilia.