Sunteți pe pagina 1din 4

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un


basm cult, publicat in revista Convorbiri literare, in anul
1877. Autorul porneste de la modelul folcloric,
caracterizat de stereotipie, reactualizeaza teme de
circulatie universal, dar le organizeaza conform propriei
viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al
basmelor populare. Personajele din basmul cult Povestea
lui Harap-Alb sunt oameni, dar i fiinte himerice cu
comportament omenesc, dupa cum afirma criticul literar
George Calinescu in lucrarea Estetica basmului.
Basmul cult este o specie narativa ampla, o
naratiune pluriepisodica, cu numeroase personaje
purtatoare ale unor valori simbolice. Actiunea basmului
implica prezenta fabulosului(elemente supranaturale).
Conflictul dintre bine i rau se incheie prin victoria fortelor
binelui. Personajele indeplinesc o serie de
functii(antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul
popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare
i prin limbaj. Sunt prezente cifrele i obiectele magice i
formulele specifice.
Ca in orice basm, i in acest text literar tema este
lupta dintre bine i rau, finalizata cu victoria binelui.
Caracterul de basm cult confera insa acestei teme
universale o anumita specificitate. Conform viziunii depre
lume a autorului, care este un reprezentant al
intelepciunii populare, in orice rau exista i un bine sau,
altfel spus, tot raul este spre bine.

Una dintre scenele ce ilustreaza idea ca in orice rau e


i un bine este cea a discutiei dintre Harap-Alb i cal,
inainte de a pleca sa aduca pielea i capul cerbului cu
nestemate. Baiatul este ingrijorat ca nu va scapa cu
viata, iar calul il incurajeaza cu umor, folosindu-se de
numeroase proverbe: Capul de-a fi sanatos, ca belelele
curg garla exprima faptul ca in viata pericolele sunt
iminente; Ce-i e scris omului in frunte-i e pus arata ca
omul este supus unui destin de care nu se poate feri.
Calul insista pe maniera in care incercarile vietii ne
maturizeaza. Un obstacol este binevenit, deoarece ne
determina sa ne mobilizam fortele pentru a-l depasi. In
consecinta, raul poate fi valorizat pozitiv.
Pe aceeasi idee este construita i replica lui Gerila la
vederea casei de arama inrosita in care cei sase tovarasi
de drum sunt invitati sa innopteze de catre Imparatul Ros.
In aceasta replica, Gerila ii caracterizeaza pe imparat i
pe fiica acestuia. El il numeste pe Ros Imparat prin
apelativul cu coloratura demonica tapul cel ros i il
descrie ironic: bunatatea lui cea nepomenita i
milostivirea lui cea neauzita. Blestemul este camuflat in
urare printr-o fraza mucalita: sa traiasca trei zile cu cea
de-alaltaieri. Fiica lui este considerata i mai periculoasa
decat tatal, conform proverbului Capra sare masa i iada
sare casa copiii preiau i desavarsesc
calitatile/defectele parintilor. Cu ajutorul prietenilor sai,
Harap-Alb va depasi probele Imparatului Ros, dovedinduse vrednic de mana fetei. El se va indragosti de fata i o
va lua de sotie. Din perspectiva acestor intamplari, raul
este considerabil relativizat.
Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea
i aspatialitatea conventiei: Amu cica era odata intr-o
tara un craiu, care avea trei feciori, tara in care
imparatea fratele mai mare era tocmai la o margine a

pamantului, i craiia istuilalt la alta margine. Reperele


spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care
trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, iar in
plan simbolic, de la imaturitate la maturitate.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea
secventelor narative/ a episoadelor este redata
cronologic, prin inlantuire. Cetele trei ipostaze ale
protagonistului corespund, in plan compozitional, unor
parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala,
de pregatire pentru drum, la curtea craiului fiul
craiului, mezinul(naivul), parcurgerea drumul initiatic
Harap-Alb(novicele/cel supus initierii), rasplata
imparatul(initiatul).
Perspectiva narativa este una obiectiva, cu o viziune
dindarat i ii apartine unui narator omniscient,
omnipresent i, in mare parte, obiectiv. Naratorul obiectiv
adopta o pozitie de extrateritorialitate fata de universul
fictional creat el nu se implica in in destinul
personajului, lasandu-l sa evolueze spre deznodamant,
dupa nazuinte i slabiciuni.
Personajul basmului este realizat atat prin mijloace
directe de caracterizare, cat i prin modalitati indirect. De
exemplu, naratorul ii surprinde naivitatea, in mod direct,
atunci cand afirma ca e boboc in felul sau la trebi deaistea. Gesturile, atitudinile, relatia cu celelalte
perrsonaje se transforma in adevarate mijloace indirect
de caracterizare.
In opinia mea, specia basmului nu urmareste sa ofere
modele abstracte sau greu accesibile. Supranaturalul
este, in basm, un mijloc de a face naturalul mai uman.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale, el trece de
incercarile la care este supus numai datorita personajelor
adjuvante. Calitatea sa esentiala este bunatatea. Ion
Creanga face din eroul sau un reprezentant al spiritului

uman in general. Harap-Alb este un erou care nu


exceleaza prin nimic decat prin omenescul sau, prin
slabiciunile sale, dar i prin vrednicia sa. Scriitorul este in
mod vadit interesat de oferirea unor valori etice, pe care
le ilustreaza prin intermediul unui fantastic umanizat.