Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de

Lucian Blaga este asezata in fruntea primului sau volum,
Poemele luminii(1919) i face parte din seria artelor
poetice moderne ale literaturii romane interbelice, alaturi
de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion
Barbu. Prin comparatie cu lirica argheziana, creatia
poetica a lui Lucian Blaga se imbogateste i se nuanteaza
de la un volum la altul, printr-o adancire continua a
temelor. Lucian Blaga este considerat personalitatea cea
mai importanta a culturii romane din prima jumatate a
secolului al XX-lea, autorul unei opere predigioase i
originale, cuprinzand toate genurile in domeniul
literaturii, i creatorul unui sistem filozofic cuprinzator,
comparabil cu marile spirite din gandirea
europeana(Martin Heidegger, Osvald Spengler).
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
apartine directiei moderniste, in primul rand pentru ca
interesul autorului in arta poetica este deplasat de la
tehnica poetica la relatiile poet-lume i poet-creatie. In
aceasta arta poetica, exista o identitate intre planul
autorului i cel al eului liric, deoarece discursul liric reda
prin mijloace poetice aspecte ale filozofiei lui Blaga,
precum atitudinea de potentare i de sporire a misterelor
universului sau optiunea pentru cunoasterea luciferica. In
al doilea rand, poezia ilustreaza unele dintre influentele
expresioniste pe care le aduce in peisajul literar al vremii
volumul Poemele luminii: exacerbarea eului creator ca
factor decisiv in raportul interrelational stabilit cu
cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea i
spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.

Poezia are o tema filozofica: cunoasterea, descriind

prin metaforele revelatorii lumina mea i lumina
altora, cele doua tipuri de cunoastere specifice
sistemului blagian. Astfel, poetul plaseaza in opozitie
atitudinea de potentare a marilor taine ale Universului
cunoasterea luciferica (eu cu lumina mea sporesc a lumii
taina) fata de intentia de descifrare a misterului
cunoasterea paradiziaca (Lumina altora/ sugruma vraja
nepatrunsului ascuns). Cunoasterea lumii in planul
creatiei poetice este posibila numai prin iubire i prin
comunicarea afectiva totala Eu nu strivesc/caci eu
iubesc.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica
ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu este
asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum,
adica in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate
corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului)
din volumele de tinerete, insa, mai ales, exprima
atitudinea poetului-filozof de protejare a misterelor lumii,
atitudine izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu
strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational i
optiunea pentru cunoastea luciferica/poetica. Metafora
revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a
perfectiunii, a absolutului semnifica prin ideea de cerc, de
intreg, misterele universale, iar rolul poetului este
contemplarea i adancirea tainei care tine de o vointa de
mister specific blagiana.
Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de
opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere, care se
realizeaza prin antiteza eu/altii, lumina mea/lumina
altora, prin alternarea motivului luminii i al intunericului,
dar i prin conjunctia dar. Ele se regasesc in cea de-a
doua secventa poetica. Simetria textului liric se realizeaza
prin reluarea sintagmei din titlu in prima i ultima

secventa poetica. Aceste metafore surprind temele

majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei
corole uriase care adaposteste misterul lumii: floriviata, efemeritatea, frumosul; ochi-cunoasterea,
contemplatia poetica a lumii; buze-rostirea/sarutul;
morminte- marea taina a mortii/ eternitatea.
Discursul liric se contruieste in jurul unor motive
poetice/ elemente de recurenta, cum sunt: misterul i
motivul luminii, care implica i principiul contrar,
intunericul. Motivul central este lumina, metafora
emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga,
inclusa in titlul volumul de debut, unde sugereaza
cunoasterea, dar i iubirea pentru tainele lumii, pentru ca
poezia este o forma de cunoastere i de traire a
misterului.
In opinia mea, conceptia despre poezie a lui Lucian
Blaga se circumscrie problematicii cunoasterii. La randul
ei, cunoasterea este inteleasa in doua dimensiuni, prin
raportare la mister: descifrare(cunoasterea paradiziaca) i
incifrare (cunoasterea luciferica). Rolul poetului este acela
de a spori misterul lumii prin creatie. Sintagma calea
mea subliniaza caracterul de arta poetica a textului,
destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra
lumii.