Morometii

de Marin Preda

Marin Preda debuteaza in 1948 cu un volum de

nuvele inspirate din universul rural, Intalnirea din
pamanturi, prin care anticipeaza romanele ulterioare.
Nuvelele Dimineata de iarna, O adunare linistita, In
ceata, Calul, Colina, dar mai ales schita Salcamul
pregatesc cititorul pentru motive, intamplari i personaje
din romanul Morometii, care apare in doua volume,
primul in 1955, cel de-al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Desi modalitatea artistica i problematica celor doua
volume ale romanului Morometii difera, romanul este
unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc
intr-o perioada de criza, inainte i dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial (deceniile IV-VI). Sunt inregistrate
transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor i ale
institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, i se impune o
noua tipologie a personajelor. In acelasi timp, romanul
dezvolta, prin tema familiei, o viziune noua despre lume,
despre realitatile contemporane, intr-un stil epic de mare
densitate, facand apel i la observatia psihologica.
Romanul prezinta destramarea unei familii de tarani
dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Titlul
Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa
evolutia i criza familiei sunt simbolice pentru
transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca
romanul unei familii este i un roman al deruralizarii
satului(Nicolae Manolescu, Arca lui Noe). O alta tema
este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale
intre Ilie Moromete i familia sa. Tema timpului viclean,

nerabdator (timpul nu mai avea rabdare), relatia dintre

individ i istorie nuanteaza tema sociala. Pentru a ilustra
tema, am ales doua secvente narative semnificative.
Scena cinei este considerata de Ovid
Crohmalniceanu prima schita a psihologiei Morometilor.
Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii
proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. In
ciuda faptului ca masa e rotunda i mult prea mica pentru
numarul mare de meseni, ei parca sunt asezati in doua
tabere, pe de o parte i de alta, nu umar langa umar,
inghesuiti. Distante mari ii separa de restul familiei pe
cei trei frati, Paraschiv, Nila i Achim, care stateau spre
partea dinafara a tindei, ca i cand ar fi fost gata in orice
clipa sa se scoale de la masa i sa plece afara.
Moromete sta deasupra tuturor, pe pragul celei de-a
doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este
aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie salcamul
pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde
pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori, in
timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza
destramarea familiei, prabusirea satului traditional. Apar
ciorile, ca niste semne rau prevestitoare, iar mama, care
stie sa citeasca in astfel de lucruri un curs al vremii
viitoare, cade la ganduri intunecate. Lumea Morometilor
isi pierde sacralitatea. Odata distrus arborele sacru, axis
mundi de veghe la ordinea lumii, haosul se instaleaza
treptat.
Perspectiva naratorului obiectiv, care povesteste
intamplarile la persoana a III-a se completeaza prin aceea
a reflectorilor (Ilie Moromete, in volumul I, i Niculae, in
volumul al II-lea), ca i prin aceea a informatorilor
(personaje martori ai evenimentelor, pe care le

relateaza ulterior altora, de exemplu, al lui Parizianu

despre vizita lui Moromete la baieti, la Bucuresti).
Unul din conflictele care vor destrama familia lui
Moromete este dezacordul dintre tata i cei trei fii ai sai
din prima casatorie: Paraschiv, Nila i Achim, izvorat dintro modalitate diferita de a intelege lumea. Fiii cei mari isi
dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani
produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosu.
Un alt conflict izbucneste intre Ilie Moromete i fiul cel
mic, Niculae. Copilul doreste cu ardoare sa mearga la
scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca taxele,
il ironizeaza (alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam
sa studiem) sau sustine ca invatatura nu aduce niciun
beneficiu. Pentru a-i realiza dorinta de a studia, baiatul
se desprinde treptat de familie.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului.
La inceput, timpul pare ingaduitor cu oamenii: In campia
Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi
Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita
rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari. Verbul
se pare sugereaza ca aceasta imagine a timpului
rabdator este insa doar o iluzie a lui Ilie Moromete, care
va fi contrazisa de toate intamplarile care se petrec pe
parcursul primului volum, mai ales ca in familia taranului
mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le
domine prin autoritate, ironie, detasare i, uneori, chiar
prin atitudine agresiva.
Finalul primului volum este construit simetric fata de
incipit. Astfel timpul devine necrutator i intolerant, mai
ales ca evenimentele istorice care vor urma, vor supune
satul unor transformari ireversibile: Trei ani mai tarziu,
izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial. Timpul nu mai
avea rabdare. Motivul timpului rabdator i al timpului

nerabdator confera sfericitate primului volum al

romanului.
Incadrandu-se in tematica rurala, ilustrata in
literatura interbelica prin romanele lui Liviu Rebreanu i
Mihail Sadoveanu, romanul lui Marin Preda aduce in primplan conditia taranului in istorie, la confluent dintre doua
epoci istorice: inainte i dupa al Doilea Razboi Mondial.
Consider ca romanul Morometii surprinde dramatic
iluzia ca viata isi poate continua cursul in tiparele
traditionale, cu toate ca istoria modifica i distruge
tiparele existentiale, atat la nivelul vietii individuale,
familiale, cat i la nivelul comunitatii rurale i a unei
categorii sociale, a taranului. Colectivizarea fortata i
comunismul inlocuiesc, intr-o maniera brutala, satul
traditional romanesc.