Universitatea de Vest

Vasile Goldis Arad

Citotoxicologie
-Hipersensibilitati

Nume student:Craciun Gabriela Adriana

Anul de studiu: V

Hipersensibilitati(HS)
Hipersensibilitatea reprezinta o reactie imunitara excesiva responsabila
de tulburari si de leziuni la un individ sensibilizat la un antigen. Se deosebesc patru
tipuri
de
hipersensibilitate
(dupa
Coombs
si
Gell):
- Tipul I, sau anafilaxia ori hipersensibilitatea imediata, survine la cateva minute
dupa contactul cu antigenul sub forma unei urticarii, unui astm, unui edem al lui
Quincke sau a unui soc anafilactic;
- Tipul II, sau hipersensibilitatea citotoxica, corespunde distrugerii celulelor
organismului prin mecanisme autoimune sau prin tratamente (unele medicamente
antibiotice,
antipaludice
sau
antihipertensoare).
- Tipul III, sau hipersensibilitatea semiintarziata, este caracterizat prin depunerea
anticorpilor asociati cu antigenele lor pe peretii vaselor, unde dau nastere la leziuni
(alveolita
alergica,
de
exemplu).
- Tipul IV, sau hipersensibilitatea intarziata, provoaca reactii inflamatorii
importante (eczema de contact, alergii microbiene, ca de exemplu alergia
tuberculinica).
Manifestari clinice ale hipersensibilitatii
1.Rinita si conjunctivita alergica este indusa de alergene aeropurtate ce
interactioneaza ce interactioneza cu mastocitele sensibilizate din mucoasa
epiteliului nazal si din tesutul conjunctiv asociat. Mediatorii eliberati determina
vasodilatatie si cresterea permeabilitatii capilare, procese ce au ca manifestari
clinice hipersecretia nazala, stranut, tuse.
2. Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata
(bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie ndelungata, discontinua,
capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general
(terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica). Esential este
factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul
atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).
Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si
scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua,
carne) sau medicamentoase (Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona,
unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii predispusi (atopici), induc

formarea de anticorpi (imunoglobuline); n cazul astmului - imunoglobuline E

(IgE) denumite si reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din snge si tesuturi, n
special la nivelul mucoaselor, deci si al bronhiilor. La recontactul cu alergenul,
cuplul IgE - celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigenanticorp), cu eliberarea de mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina,
histamina, bradikinina) si aparitia crizei de astm. Terenul astmatic (atopic)
corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediata. Al doilea factor esential
pentru astm, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de mediatori
chimici, incapabili la individul normal sa provoace criza de astm (boala a
betareceptorilor adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie pentru a
corecta bronhospasmul produs de mediatorii chimici). La nceput criza paroxistica
este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli emotionali,
climaterici, reflecsi. n toate tipurile nsa, criza apare mai ales noaptea, cnd
domina tonusul vagal (bronhoconstrictor).
3.Dermatite -hipersensibilitatea de contact, la om, se prezint ca o inflamaie a
tegumentului, adic o leziune tegumentar cu eritem, edem moderat i distrugerea
epiteliului la locul de contact cu alergenul. Reacia este maxim la 48-72 de ore
dup contactul secundar.Dermatita alergic de contact este o form de
hipersensibilitate ntrziat i este rezultatul sensibilizrii limfocitelor. Unele
haptene (de exemplu, dinitroclorbenzenul), sensibilizeaz aproape toi indivizii
umani.
Moleculele inductoare ale hipersensibilitii
de contact sunt mici (sub 1 kD), dar se comport ca haptene: compui ai Ni, Co, Cr
(bicromatul de K), ai Hg, cauciucul, compui acrilici, esenele de lemn care conin
substane toxice (oetar veninos, stejar veninos), formolul, unele substane
cosmetice, diferite rini, unii colorani(de anilin), pesticide, antiseptice,
antibiotice, anestezice.

Reacia de hipersensibilitate de contact se desfoar n dou faze:

1) Faza de sensibilizare (faza contactului primar). Moleculele mici (mai mici
de 500 D) de orice provenien, traverseaz tegumentul i se leag covalent sau
necovalent cu proteine tisulare constitutive, n special cu colagenul, prin gruparea
NH2 a lizinei. Astfel se formeaz, in vivo, un conjugat hapten-protein, recunoscut

de sistemul imunitar al tegumentului. Celulele Langerhans, localizate n straturile

suprabazale ale epidermei sunt principalele celule prezentatoare ale antigenului.
Ele exprim la nivel membranar, molecule CMH II, precum i receptori pentru
regiunea Fc i pentru componentele complementului. In faza de sensibilizare,
celulele Langerhans transport conjugatul antigenic, fie internalizat, fie asociat
membranei, de la nivelul tegumentului, n ganglionii limfatici regionali.
Antigenul sensibilizant este recunoscut de limfocite T neangajate (naive). Ele
se activeaz la distan de locul ptrunderii antigenului, n ganglionii limfatici
regionali. In ganglioni, antigenul este prezentat limfocitelor TCD 4. Celulele T sunt
prezente n tegument (i n alte esuturi), n numr nesemnificativ, dar n ganglioni,
contactul celulelor T cu celulele prezentatoare de antigen este foarte mult uurat de
densitatea mare a ambelor tipuri celulare. In rspunsul imun primar, stimularea
celulelor T poate s nu fie evident, deoarece se produce n ganglioni i nu la locul
contactului cu antigenul. Celulele T neangajate, de dimensiuni mici, se activeaz,
se produce expansiunea clonal i diferenierea n celule efectoare i celule de
memorie cu specificitate fa de hapten. Numrul lor crete cu cteva ordine de
mrime. Din ganglion, celulele T sunt diseminate n sngele periferic, iar de aici,
probabil prin homing specific, n tegument la situsul de contact cu antigenul, unde
elibereaz citochine.
ntre contactul sensibilizant i cel de al II-lea contact este necesar un interval
de 10-14 zile.
2) Reacia propriu-zis se produce dup cel de al II-lea contact cu alergenul i
se exprim ca o dermatit. Dup stimularea secundar cu antigenul, se produce
inflamaia deschis a pielii (leziunea tegumentar).
Celulele Langerhans care au legat conjugatul hapten-protein, se deplaseaz
din epiderm spre derm i secret mediatori atractani pentru limfocitele TCD 4 de
memorie. Acestea secret IFN , care determin exprimarea moleculelor CMH II
pe suprafaa cheratinocitelor i a celulelor endoteliale ale capilarelor dermice. n
condiii patologice, cheratinocitele exprim molecule CMH II i pot s prezinte
antigenul. Ele se activeaz i secret IL-1 i alte interleuchine. IL-1 stimuleaz
celulele Langerhans i limfocitele infiltrate n aria de contact cu antigenul.
Interleuchinele sunt factori atractani pentru macrofage i limfocite, fr
specificitate de antigen. Aceste celule infiltreaz dermul i epidermul n 48 de ore.
Majoritatea celulelor infiltrate sunt limfocite TCD 4, iar circa 99% dintre ele nu au
specificitate fa de antigen. In infiltrat lipsesc PMNN. Mecanismul principal

pentru recrutarea celulelor T, este activarea independent de specificitatea

antigenic.
Celulele infiltrate limfocite i macrofage secret factori cu aciune litic
asupra celulelor epidermice.
Un mecanism alternativ al producerii leziunii, const n aciunea limfocitelor
T de memorie. Reacia inflamatorie local este iniiat de un numr minim de
limfocite T de memorie, teoretic una singur. Dup contactul primar cu alergenul,
n aria tegumentar migreaz un numr mic de limfocite T de memorie. Celulele T
de memorie sunt stimulate secundar pe calea receptorului specific. Dup stimulare,
secret citochine atractante pentru celulele efectoare nespecifice (limfocite i
macrofage).
La om, dermatitele de contact sunt profesionale: dermatita la ciment, la uleiuri
minerale, la medicamente, la colorani etc.