Cum sa investesti intr-un SPA

Share on facebookShare on linkedin

Amenajarea unui centru de tip SPA costra intre 1.000 de euro/mp si 2.000 de euro/mp, conform datelor
MondoSPA. Asta in conditiile in care o singura camera de SPA are o suprafata medie de 12 mp. O afacere in
acest domeniu poate intra pe profit dupa aproximativ doi ani de activitate iar marja de profit operational
este in jur de 15%.
Cand vrei sa lansezi un SPA, prima regula este sa stabilesti exact motivul pentru care vrei sa faci asta: bani,
oferirea unor facilitati conexe altei afaceri?
De exemplu, in cazul hotelurilor, pentru ca reprezinta un serviciu
suplimentar, SPA-ul aduce un grad de ocupare bun al unitatii si in
afara sezonului de varf, plus un beneficiu de imagine. Insa, pentru a
obtine aceste avantaje, hotelul trebuie sa integreze centrul SPA in
oferta. In mod ideal, SPA-ul ar trebui sa atraga 20% - 25% dintre
clienti hotelului.
Trebuie sa privesti SPA-ul ca pe un centru distinct de profit si trebuie
promovat in acest mod, a spus Liliana Paraipan, directorul
MondoSPA, companie de consultanta in acest domeniu, in cadrul
conferintei SPA Business 2008.
Importanta este si cercetarea de piata care sa analizeze profilul
clientilor din zona, principalele cerinte si potentialul afacerii. Urmeaza
apoi realizarea unui studiu de fezabilitate pentru spatiul ales si
stabilirea unei viziuni de business.
Alegerea conceptului se face pe baza publicului din zona si
urmareste crearea unui spatiu unic, care sa se diferentieze de alte centre SPA. In cazul ansamblurilor rezidentiale
conceptul si marimea unui SPA se realizeaza in functie de numarul de locuitori, apoi se imparte spatiul alocat in
camere.
In functie de concept, amplasare si servicii exista cinci tipuri de SPA-uri. Cel mai comun este day sau city amplasat in oras. Altul este cel medical, coordonat de un specialist in acest domeniu si putand avea si varianta in
care se ofera serviicii medicale stomatologice.

Resort-urile sau SPA-urile hoteliere sunt cele situate intr-o statiune sau hotel. Conform MondoSPA, majoritatea
spa-urilor din statiuni si hoteluri sunt de fapt day spa-uri care ofera servicii oaspetilor statiunii sau hotelului.
Destination SPA-ul este cel care permite cazarea pentru o anumita perioada si in care cei interesati vin special
pentru tratamente SPA. Majoritatea programelor din cadrul destination SPS sunt concepute pentru o sedere de
sapte zile, fiind situate de obicei in zone linistite si pitoresti.
Real Estate living SPA-urile sunt centrele amenajate in zona cartierelor rezidentiale. Exista si unele SPA-uri care
ofera tratamante mobile.
Oferta de servicii
Serviciile oferite sunt terapii cu apa fierbinte sau rece, bai cu abur, diverse tratamente de exfoliere, faciale,
impachetari corporale, masaje etc. Unele centre ofera si servicii medicale, stomatologice sau proceduri de
infrumusetare. Un SPA complex cuprinde si fitness, terapii wellness, meniuri cu mancaruri sanatoase si se poate
ajunge pana la oferirea de facilitati pentru golf, tenis, schi sau echitatie.
In ceea ce priveste centrele SPA din Romania, se fac multe compromisuri legat de criteriile pe catre trebuie la
respecte si putine ofera serviciile la nivel international, a spus Liliana Paraipan.
Ideal este ca terapeutii sa fie recrutati din randul asistentelor medicale si a kinekto-terapeutilor.
Fiecare dintre centrele noi trebuie sa isi aloce timp si buget pentru fomarea terapeutilor. Partea de training trebuie
accentuata foarte mult, precizeaza Liliana Paraipan.
Pe langa training-ul specialistilor, este nevoie de o pregatire specifica si a personalului auxiliar. Astfel, receptionerul
are si rolul unui bun vanzator. El poate oferi informatii despre serviciile centrului, dar si sa adapteze oferta in functie
de solicitant.
Strategia de marketing si comunicare este vitala pentru succesul unui centru SPA.
Bugetul de marketing va fi adaptat de la inceput in functie de conceptul, de pozitionarea SPA-ului, valoarea
investitiei si a pachetelor oferite. Pentru prima luna de activitate, acesta este de 20% - 25% din buget, apoi variaza
intre 10% si 15% din cifra de afaceri pe luna.
Amenajarea
Decorul unui SPA trebuie sa fie deosebit, atmosfera linistita si beneficiile promise sa fie reale. Pe langa amenajarea

din punct de vedere al designului este nevoie si de un design special pentru lumini si muzica. Pentru diversificare si
unicitate, produsele utilizate pot fi personalizate sau realizate manual.
Doctorul Stefan Jianu de la Poestetica si BaliSPA spune ca pentru amenajarea unui centru SPA din Romania inca
este nevoie de profesionisti din strainatate.
Multe planuri de amenajare sunt facute de arhitecti care nu inteleg business-ul, adauga si Liliana Paraipan.
Echipamentele trebuie sa fie alese cu mare atentie, in special cele pentru hidroterapie. Acestea trebuie sa fie in
conformitate cu normele europene, sa se igienizeze rapid, sa aiba un termen de garantie mare si servicii postvanzare.
Costurile de intretinere sunt mari, pentru ca pe langa cele necesare pentru aparate se adauga si costurile pentru
utilitati.
Dificultatile
Cei care investesc intr-un centru SPA legat de un hotel nou sau de un cartier rezidential in constructie, pot sa aiba
probleme legate de intarzierea predarii proectelor. Iar numarul mic de operatori SPA si lipsa terapeutilor sunt alte
obstacole.
Un centru SPA neasociat altor tipuri de activitati, precum cele de intretinere sau infrumusetare, este greu de
sustinut din punct de vedere financiar.
Alte probleme sunt legate de clientii care nu inteleg conceptul sau confunda anumiti termeni - chiar cuvantul
wellness poate sa creeze reticenta. In plus, clientii finali au inca o putere de cumparare redusa.
Oportunitatile
Reprezentantii MondoSPA spun ca pe piata din Romania exista potential pe segmentul balneo, si pe cel al
serviciilor pentru adolescenti si copii, pentru care se cumpara produse de folosit acasa.
La nivel global, una dintre tendinte este terapia prin somn, care este folosita pentru relaxare, slabit si cresterea
productivitatii muncii.
Destination SPA-ul este un segment care se poate dezvolta in viitor, in Romania, mai spune Liliana Paraipan.
Cati bani poti sa castigi
Reprezentantii Mondo SPA au exemplificat modul prin care un centru traditional de tip day SPA poate deveni
profitabil. Simularea s-a facut pentru un centru de tip de SPA cu zece camere si o suprafata de 400 mp. Acesta are
15 - 20 de angajati, carora li se adauga personalul auxiliar.
Serviciile oferite in acest caz vor fi de cinci tipuri de tratamente - facial, masaj, hidroterapie, ingrijire maini, picioare
si corporala.
Daca centrul are un grad de ocupare de 25%, numarul de servicii prestate intr-o luna este de aproximativ 700. In
aceste conditii, venitul va fi de aproape 40.000 de euro peluna si de in jur de 480.000 de euro pe an, iar alti
aproximativ 10.500 de euro vin din comercializarea de produse.
La un grad de ocupare de 50%, numarul de servicii dintr-o luna este de aproape 1.400. In aceste conditii, se pot
obtine venituri de circa 80.000 de euro pe luna si de aproape 960.000 de euro pe an, plus aproape 21.000 de euro
din vanzarea de produse.
Daca un centru are un grad de ocupare de 100%, numarul de servicii prestate intr-o luna este de 2.784. O
asemenea situatie aduce venituri de aproximativ 160.000 de euro pe luna si un venit anual de circa 1,92 milioane
de euro, iar alti peste 41.750 de euro din vanzarea de produse.
De mentionat ca s-a luat in calcul faptul ca, in general, clientii unui SPA traditional consuma minimum doua servicii
la fiecare vizita. Un tratament dureaza o ora sau o ora si jumatate, iar pretul unei sedinte este intre 35 de euro si 75
euro. De asemenea, s-a luat in calcul ca in primul an de functionare, gradul mediu de ocupare este de circa 20% 25%, in cel de-al doilea de 40%, iar dupa anul trei de peste 60%.
Clientii
Conform unui studiu MondoSPA, realizat in trei centre tip SPA din Bucuresti, in Romania, 80% dintre clientii sunt
femei.
Cei mai multi dintre clienti (28%), au intre 25 si 34 de ani. Acestia sunt urmati de cei de 35 - 44 de ani (23%), iar pe
trei se afla cei de 45 54 de ani (16%).
Categoria de varsta 16 - 24 de ani reprezinta 14% dintre solicitanti, iar cei intre 55 si 64 de ani si peste 64 de ani,
cate 10% dintre cei interesati de aceste servicii. De asemenea, 85% dintre clienti au studii superioare.
Cel mai apreciat serviciu este masajul (70% dintre clienti), urmat de tratamentele faciale (46%) si serviciile de
ingrijire a mainilor si picioarelor (40%).
In jur de 75% dintre clienti vin intr-un SPA pentru a se relaxa. Aproximativ 65% dintre clientii isi cumpara singuri
serviciul SPA, iar restul il primesc cadou sub forma de gift card, voucher sau gift certificate.
Consumatorii afla informatii despre centrele de tip SPA mai ales din recomandarile de la prieteni, colegi sau din
vizite anterioare (60%). Alt mod de informare preferat este internetul (55%), urmat de brosuri (24%) si presa (19%).
Direct mailing-ul ajuta la informarea a 7% dintre clienti, iar publicitatea reprezinta 3%.

Piata de SPA in Romania

Numarul de zone operationale a crescut anul acesta in tara cu peste 50%, fata de 2007, in special pe segmentul de
SPA in hotel, conform datelor ModoSPA. Centre SPA functioneaza in Bucuresti, Piatra Neamt, Constanta, ClujNapoca, Ocna Sibiului, Eforie Sud, Covasna, Susai, Sangeorgiu de Mures, Cornu, Sovata si Baile Felix.
Spre deosebire de anul trecut, cel mai mult au crescut SPA-urile in hotel, de peste cinci ori ca numar de unitati si
de sase ori ca numar de camere. O triplare a unitatilor s-a inregistrat si pe segmentul balneo, acesta ajungand la
sase unitati. Pe segmentul day, cresterea a fost de 50% ca si numar de unitati, si de 24% la numarul de camere.
In prezent, in tara functioneaza noua day sau city SPA (48 camere), 11 SPA in hotel (48 camere), sase balneo SPA
(64 camere), cinci medical SPA (20 camere) si un destination SPA (10 camere).
Reprezentantii MondoSPA estimeaza pentru anul viitor o crestere de 50% a acestui segment. Dezvoltarea va fi
accentuata pe segmentul de SPA hotelier si vor aparea primele real estate SPA-uri in cadrul ansamblurilor
rezidentiale Stejarii din Baneasa (Bucuresti) si Silver Mountain din Poiana Brasov.

CONDIII sl REGULI PENTRU PRACTICAREA MASAJULUI

1. LOCALUL sl MOBILIERUL
Masajul trebuie aplicat ntr-un spatiu anume destinat, considerat si denumit ca sala sau cabinet de masaj.
ncaperile n care se practica masajul trebuie sa fie largi, bine luminate si aerisite, amplasate ntr-un circuit
functional bine stabilit. Este de la sine nteles ca temperatura microclimatului din ncaperi trebuie sa corespunda
confortului termic al unui individ dezbracat, adica minimum 20C.
Peretii salii de masaj trebuie sa fie vopsiti n ulei sau placati cu faianta si pardoseala sa fie din mozaic sau
gresie, pentru asigurarea unor conditii igienico-sanitare corespunzatoare.
n sala de masaj sau ntr-o ncapere imediat alaturata si cu o directa comunicare trebuie sa fie instalata o
chiuveta pentru spalarea minilor maseurului, obligatorie dupa fiecare pacient tratat.
Lnga sala de masaj trebuie amenajata o ncapere destinata vestiarului pentru dezbracarea-mbracarea
pacientilor. Pentru executarea masajului trebuie sa existe un pat special si o bancheta (preferabil de lemn). Patul
trebuie sa fie nalt, adica la o naltime medie minima convenabila maseurului, care nu trebuie sa se aplece n timpul
executarii manevrelor sale. Deci, naltimea trebuie sa fie de cel putin 70- 75 cm. Lungimea - 2 metri, latimea - 70 cm.
Este de preferat ca patul sa aiba 2-3 segmente separate si articulate care sa permita rabaterea acestora n vederea
posibilitatii executarii masajului n diverse pozitii. Binenteles, patul va fi acoperit cu un cearsaf, altul fiind disponibil si
destinat acoperirii regiunilor nemasate ale pacientului.

2. PREGTIREA sl APTITUDINILE EXECUTANILOR

Despre pregatirea si aptitudinile profesionale ale specialistilor n practica masajului (masori) s-a discutat
foarte mult. Se afirma ca un bun masor se naste, nu se formeaza. Dupa parerea noastra, aceasta afirmatie este
adevarata numai n ceea ce priveste aptitudinile fizice si psihice naturale, favorabile acestei activi 434h74e tati pentru
ca tehnica si metodele curente se nvata si se desavrsesc prin practica ndelungata.

Oricine practica masajul, dar mai ales masorul profesionist, este un om de talie medie, cu o constitutie
robusta, o musculatura bine dezvoltata, o buna mobilitate articulara si o mare abilitate manuala. 0 naltime a corpului
prea mare sau prea mica, o greutate n disproportie cu naltimea, o musculatura insuficienta sau dezvoltata n exces,
nu sunt potrivite pentru aceasta profesiune.
Un bun masor dispune de capacitatea de a se adapta cu usurinta la toate exigentele privind efectuarea
masajului; are capacitatea de a-si doza efortul, de a se ncorda sau relaxa, de a se controla si rezista ct mai mult la
efortul monoton si de lunga durata, specific acestei activitati. Fiind pus deseori n situatia de a lucra mai multe ore n
sir, el trebuie sa actioneze cu masura si calm, fara graba si cu o cheltuiala minima de energie. Pentru a nu obosi, si va
folosi minile pe rnd si va face mici pauze dupa fiecare regiune sau segment masat si dupa fiecare sedinta sau ora de
lucru.
Profesiune de masor necesita o perfecta stare de sanatate si o buna capacitate functionala a organismului.
Printr-o buna pregatire fizica generala si printr-un antrenament profesional metodic, el ajunge sa capete, pe
lnga forta si rezistenta, suplete si ndemnare n lucru, sensibilitate si ritm, calitati care asigura ntotdeauna succesul
n practica. Lucrnd rational si folosind mai multa abilitate dect forta, specialistul reuseste sa obtina rezultate foarte
bune, fara a se expune la oboseala. Minile lui trebuie sa aiba o marime potrivita; este desigur mai bine sa fie largi si
carnoase dect lungi si osoase. Pielea de pe palme trebuie sa fie uscata, moale si calda; degetele sa fie puternice, dar
mobile. Despre un masor priceput se spune ca are o "mna usoara", cnd stie sa gradeze intensitatea si ritmul
manevrelor n raport cu volumul tesuturilor prelucrate si cu sensibilitatea celui masat. Pentru aceasta este nevoie de
un simt perfect al pipaitului si de o buna coordonare a miscarilor.
Practica masajului pune pe specialist n contact cu persoane foarte diferite din punct de vedere al vrstei,
sexului si starii sociale, sau al starii de sanatate, al constitutiei morfologice si functionale si al sensibilitatii. El trebuie
sa corespunda tuturor mprejurarilor si sa satisfaca toate exigentele, nu numai printr-o executie tehnica perfecta si
printr-o aplicare adaptata a procedeelor de masaj, ci si printr-o nfatisare care sa inspire sanatate, printr-o atitudine
corporala controlata si printr-o comportare foarte corecta.
Pentru aceasta profesiune sunt contraindicate toate deficientele fizice, organice sau psihice.

3. REGULI DE IGIEN
Specialistul si dezvolta si si pastreaza calitatile sale profesionale printr-un regim corect de viata si de
munca. El dovedeste o grija meticuloasa, permanenta pentru curatenia corporala si igiena echipamentului sau.
Spalatul pe mini, nainte si dupa fiecare sedinta de masaj, este o regula care are ca scop sa evite
transmiterea germenilor patogeni de la o persoana la alta.
Masorul, barbat sau femeie, are unghiile foarte ngrijite, parul scurt sau acoperit si nu poarta inele, bratari
sau alte podoabe care l pot stnjeni n munca, sau pot leza pielea celui pe care l maseaza. Nu va folosi parfumuri sau
pomezi cu miros puternic; nu va fuma si nu va abuza de bauturi alcoolice. Va evita muncile fizice grele si chiar
sporturile care obosesc, naspresc sau ranesc pielea palmelor.
Pentru a deveni un bun specialist, masorul trebuie sa-si nsuseasca o serie de cunostinte de baza, despre
forma si structura corpului, despre functiunile organismului sanatos si despre semnele cele mai caracteristice ale
diferitelor stari patologice. Aceste cunostinte i vor ajuta sa nteleaga importanta efectelor pe care le poate obtine prin
masaj, n raport cu mijloacele tehnice si principiile metodice aplicate. Pregatirea teoretica i da convingerea n valoarea
activitatii sale si l face sa lucreze mai sigur de sine.
n raporturile sale cu cei pe care i maseaza, tehnicianul va proceda cu mult tact si ntelegere, cu seriozitate
si constiinciozitate. El trebuie sa fie ntotdeauna bine dispus si comunicativ, dar cuviincios si discret.
La rndul lor, persoanele care doresc sa fie masate trebuie sa respecte cteva reguli elementare de igiena
individuala, mai ales n ceea ce priveste curatenia.
Masajul manual se aplica n marea majoritate a cazurilor direct pe piele si numai n mprejurari speciale se
poate aplica si peste rufele de corp.
nainte de sedinta de masaj se scot hainele care ar stnjenii miscarile, circulatia sngelui sau respiratia libera
si se descopera complet regiunea sau segmentul care se prelucreaza. Pentru a trece mai departe, se acopera partile
masate cu un cearsaf sau prosop. Nu este bine sa dezbracam pe cei pe care i masam mai mult dect trebuie, pentru a
nu le expune corpul la raceli prin pierderea inutila de caldura si deseori pentru a menaja pe ct posibil sentimentele de
pudoare ale fiecaruia.
Pentru masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de dimineata sau dinaintea mesei de seara. Masajul
terapeutic se poate executa si peste zi, la 2-3 ore dupa masa, sau n asa fel nct sedinta sa se termine cu cel putin o
jumatate de ora naintea meselor principale.

Oricine se prezinta la masaj trebuie sa-si satisfaca mai nti nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a
vezicii urinare.

4. REGULI METODICE
Cel masat este sfatuit sa pastreze n timpul sedintei o pozitie comoda de repaus, sa-si relaxeze musculatura
si sa evite orice ncordare fizica si psihica. n anumite cazuri, este recomandat sa urmareasca desfasurarea manevrelor
de masaj si sa comunice executantului tot ce simte.
Efectele masajului depind n buna masura de felul cum sunt ornduite si mbinate ntre ele diversele
procedee tehnice. Adaptarea acestor procedee la caracterele anatomice si functionale ale fiecarei regiuni sau segment,
tesut sau organ, precum si la necesitatile fiecarui caz n parte depinde ntotdeauna de priceperea si experienta
executantului.
De regula, masajul se ncepe prin manevre ample, suple si usoare, cu caracter pregatitor si progreseaza ncet
n amplitudine si forta, pna ce atinge intensitatea necesara, dupa care scade treptat, iar sedinta se ncheie prin
manevre lungi, linistitoare. Urmarim, dupa cum se vede, un fel de curba ascendenta si descendenta a intensitatii
manevrelor, care se repeta pe fiecare regiune sau segment al corpului.
n practica, nu suntem obligati sa pastram ntotdeauna schema metodica, stabilita ca forma de baza a
masajului si nici sa respectam ntocmai succesiunea cunoscuta a procedeelor clasice de masaj. Intinderea sau
intensitatea, ritmul si numarul de repetari al manevrelor pot fi schimbate dupa nevoie. Aceste modificari de metodica
sunt necesae mai ales n aplicare masajului general. Vor apare desigur diferente evidente ntre masajul general al unui
barbat robust, cu muschii tari si tesuturile dense, si al unei femei fine cu muschii subtiri si tesuturile moi; ntre masajul
unui copil plapnd si al unei persoane n vrsta.
Hotartoare pentru alegerea, ornduiala si adaptarea manevrelor sunt de fapt reactiile subiective si obiective
ale celui masat. Sensibilitatea durerea, jena, contracturile musculare sau alte semne de ncordare si neliniste pe care
le manifesta acesta, se datoresc fie unei executari defectuoase a manevrelor, fie unor greseli de dozare si gradare a
lor.
Durata sedintei de masaj variaza dupa prefeinte, dar mai ales dupa necesitati; uneori sunt agreate
manevrele lente si usoare, care prelungesc durata masajului, alteori sunt indicate manevrele scurte, vii si cu
intensitate crescuta, care scurteaza sedinta.
Masajul local poate dura 10-15 min, cel regional 15-30 min, iar cel general 50 - 60 minute. 0 sedinta de
masaj nu trebuie sa depaseasca niciodata durata de o ora, pentru ca devine obositoare att pentru cel masat, ct si
pentru cel care maseaza.
Dupa sedintele de masaj cu caracter stimulant, se recomanda cteva exercitii fizice de nviorare si de
respiratie, care permit reluarea oricarei activitati, fizice sau intelectuale.
Dupa sedintele lungi de masaj linistitor, apare nevoiea de repaos si de mentinerea relaxarii, care poate sa
dureze de la cteva minute, la o jumatate de ora si chiar mai mult.
Efectele masajului se resimt chiar dupa prima sedinta, daca aceasta este bine executat; dar efectele lui
slabesc treptat n orele ce urmeaza, pna ce dispar. Pentru a obtine efecte de durata este nevoie de un numar mai
mare de sedinte, executate n serie. 0 serie minima nu poate fi mai mica de 10 -12 sedinte

5. MIJLOACE AJUTTOARE
Pentru executarea masajului folosim mai ntotdeauna metoda cea mai simpla a "minilor curate"; pentru a
face pielea mai neteda si mai alunecoasa, putem folosi pulberi fine, substante grase sau lichide. Aceste substante se
ntind ntr-un strat foarte subtinre si uniform, att pe palmele si degetele celui ce executa masajul, ct si pe regiunea
ce urmeaza sa fie masata.
Pulberile ntrebuintate n masaj sunt de origine minerala sau vegetala. Primele provin din oxizi si saruri
minerale, cu reactii chimice neutre, lipsite de toxicitate care nu se altereaza n contact cu substantele organice. Dintre
oxizi indicam "albul de zinc", care are slabe proprietati sedative si antiseptice, dar este un putemic absorbant al
secretiei sudorale.
Pudra de talc s-a dovedit a fi cea mai practica si mai igienica. Talcul (silicat de magneziu hidratat) nu se
combina cu alte substante chimice si nu ataca tesuturile; nu se altereaza cu timpul si nu adera la pielea pe care o
curata, absorbind secretiile sudorale si sebacee sau alte impuritati si caznd o data cu ele.
Grasimile folosite n masaj sunt de origine vegetala si minerala. n masura mai mare au fost folosite n trecut
uleiurile vegetale de masline, seminte de in, rapita, floarea-soarelui; iar cele din cacao, ricin, migdale dulci etc. intra n
compozitia unor creme sau pomezi cosmetice sau medicinale.

Grasimile minerale sunt de regula produse din distilarea petrolului. n masaj se foloseste mai ales vaselina si
uleiul de vaselina, care nu au miros, nu sunt absorbite de piele si nu se altereaza n contact cu substantele organice,
acide sau alcaline.
Glicerina este o substanta grasa de consistenta siropoasa, fara culoare si fara miros; are o reactie chimica
neutra si nu se altereaza n contact cu alte substante chimice organice sau anorganice; se dizolva n apa si se combina
usor cu acizii grasi, oleic, stearic si palmitic. Este un foarte bun emolient, dar nu trebuie sa fie prea des ntrebuintata n
stare pura, pentru ca devine iritanta si chiar caustica pentru piele. Glicerina intra n compozitia cremelor, emulsiilor
sapunurilor si altor produse medicinale si cosmetice de uz curent.
Grasimile animale si vegetale pot fi transformate n sapunuri. n sapunurile medicinale sunt ncorporate
diferite medicamente cu baza de borax, sulf, rezorcina, gudron etc. Apa de sapun este folosita foarte frecvent n
masajul umed.
Cremele sunt emulsii de grasimi, la care se adauga diferite alte medicamente, vitamine sau hormoni. Pot fi
preparate si creme negrase, pe baza de stearina, caseina, gelatina si alte albumine animale, care servesc unor scopuri
cosmetice sau terapeutice.
Tincturile sunt solutii n aclool concentrat ale unor substante chimice, organice si anorganice cu proprietati
antiseptice si stimulatoare pentru circulatia si nutritia pielii. Tincturile aromatice sunt preparate din anurnite uleiuri
volatile sau esente naturale ori artificiale, cu miros agreabil si nviorator.
Preparatele care contin substante grase sunt ndepartate de pe piele, dupa fiecare sedinta de masaj, prin
spalare cu apa calda si sapun si prin stergere cu tampoane mbibate cu alcool diluat.
Pulberile uleiurile si alte substante organice si anorganice folosite n masaj pot fi combinate ntre ele dupa
diferite formule si procedee de preparare. Ele se gasesc n comert sau se prepara n farmacii, dupa ordonante
medicale, sub forma de uguente, balsamuri, lotiuni, emulsii, solutii. n aceste preparate sunt cuprinse si substante
medicamentoase cu rol antiseptic, antiinflamator, vasodilatatoare si vasoconstrictoare, excitante sau sedative. Dintre
acestea, cele mai cunoscute sunt preparatele cu esenta de terebentina, camfor, salicilat de metil, acid salicilic,
rezorcina, acid boric sau borax, acid tanic, alcool, eter si altele. Numarul acestor formule si preparate creste continuu,
iar denumirea lor se schimba de la tara la tara sau de la un fabricant la altul.
Se atrage atentia tuturor specialistilor sau nespecialistilor n tehnica masajului, sa foloseasca aceste
preparate cu mult discernamnt, dupa ce cunosc bine continutul lor si efectele substantelor din care se compun,
dozarea si gradarea lor, prefernd pe cele care nu se altereaza cu timpul si nu exercita nici o influenta vatamatoare
asupra organismului.

6. EXERCIII PREGTITOARE PENTRU MINI

Supletea si forta minilor, rezistenta lor la oboseala, dar mai ales abilitatea si adaptabilitatea lor se pot
mbunatati, att la ncepatori, ct si la avansati, prin exercitii speciale constnd din miscari active si pasive, cu sau fara
tensiuni finale, ale extremitatilor membrelor superioare.
Pentru degete si articulatia pumnului se fac miscari de flexie, extensie, de lateralitare si circumductie.
Degetul mare va executa miscarile mpreuna cu celelalte degete separat. Pentru antebrat se fac miscari de pronatie si
supinatie, iar pentru cot flexii si extensii.

7. INDICAIILE SI CONTRAINDICAIILE MASAJULUI

7.1. Indicatii:

A ntocmi un grupaj de indicatii medicale adresate masajului medical - cum se obisnuieste n alte domenii ale
fizioterapiei - este o tentativa si o misiune aparent facila, dar totodata dificila si, paradoxal, inutila si absurda. De ce ?
Pentru ca indicatiile masajului medical sunt nenumarate. Chiar daca dorim sa ncercam o clasificare a acestora, riscam
sa ne expunem criticii, datorita hazardului si omisiunilor. Prezentam o expunere aproximativa a acestor indicatii, cu
scopul de a reduce la minimum ignorarea sau necunoasterea lor.
- nevralgii si neuromialgii, indiferent de localizarea, substratul anatomo-functional si cauza acestora:
reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene, afectiuni articulare: miozite, miofasciculite, miogeloze, celulite,
nevrite si polinevrite, retractii rnusculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii si atrofii musculare de diferite
cauze (centrale si periferice, neurologice si posttraumatice, inflamatorii si postinfectioase etc.);
- afectiuni si suferinte ale aparatului cardiovascular, periferice si centrale: staze venoase si limfatice, cu edeme
circulatorii periferice, ischemii vasculare periferice n stadii functionale, incipiente, hipertensiuni arteriale n stadii
functionale;
- afectari psihogene de diferite etiologii: multiple forme de nevroza astenica, spasmofilii, tetanii cronice, distonii
neurovegetative;
- afectiuni dismetabolice: obezitate, diabet, guta;
- afectiuni din sfera ginecologica: hipotrofii si dezaxari ale uterului, ptoze, aderente, inflamatii cronice etc.
- pediatrie: anemii diverse, rahitism, sindroame hipoanabolice de diferite cauze;
- geriatrie: tratament de ntretinere si stimulare a musculaturii scheletice si a metabolismului diminuat, dupa
explorari paraclinice permisive (biologice, laborator etc.).
7.2. Contraindicatii:
Utilizarea masajului fara a se tine seama de contraindicatii poate avea un efect daunator chiar daca a fost
corect executat. Schematic, contraindicatiile masajului se mpart n generale si partiale, definitive si temporale.
Contraindicatia generala- presupune interzicerea aplicarii oricarei tehnici de masaj pe oricare regiune a
corpului.
Contraindicatia partiala- se refera fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie
la aplicarea doar a anumitor manevre.
Contraindicatia definitiva- se hotaraste doar n cazul unor boli cronice grave incurabile care s-ar putea
nrautati prin masaj.
Contraindicatiile temporare, ntlnite frecvent, sunt impuse de boli, tulburari sau leziuni usoare si trecatoare.
n activitatea practica este foarte utila cunoasterea contraindicatiilor n functie de tipul de afectiuni. Cele mai
frecvente contraindicatii sunt date de bolile de piele. Este foarte important de retinut ca masajul trebuie aplicat doar
pe o piele perfect sanatoasa. Nu se va executa masaj celor care prezinta pe piele boli de natura parazitara sau
inflamatorie, ca: eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau alte manifestari patologice care prin masaj s-ar putea extinde,
agrava sau contamina. Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acopera un proces inflamator profund (furuncule,
abcese, flegmoane sau alte colectari purulente).
Apoi trebuie sa mentionam o serie de afectiuni generale sau regionale precum:
- afectiuni acute febrile;
- afectiuni infectioase osoase si osteoarticulare;
- tuberculoza cu diferite localizari: pulmonara, osteoarticulara, cutanata etc.;
- tromboflebite si flebotromboze n primele stadii de afectiune;
- afectiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorala, infarct miocardic, tulburari de ritm, insuficienta cardiaca
decompensata si manifesta, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizari, hipertensiunea arteriala n
decompensare etc.;
- ateroscleroza cu manifestari periferice sau centrale (coronariana, cerebrala, renala, intestinala etc.);
- suferinte pulmonare acute;

- afectiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice si pancreatice etc.;
- boli de snge, mai ales cele cu manifestari sau cu tendinte de manifestari hemoragipare;
- stari febrile (infectioase sau de alta natura);
- stari de oboseala si debilitate severa;
- bolile psihice.
Masajul este contraindicat cu desavrsire n cazul tumorilor canceroase (forma generalizata), dar si n unele boli
psihice cu caracter excitant si confuzional sau stare de ebrietate.
Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore dupa servirea mesei, n timpul unei furtuni, dupa mese copioase.
Ca regula generala, se recomanda ca n toate cazurile n care masajul produce efecte negative sau chiar si
nesigure, sa aplicam principiul hipocratic ,primum non nocere!" adica "n primul rnd sa nu faci rau!" si sa se
renunte la masaj.