www.referat.

ro

Protectia mediului

CAPITOLUL 1: Generalitati
1.1Prezentele norme au fost elaborate n conformitate cu art. 37 din Ordonanta
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor.
1.2Conform Legii protectiei mediului nr. 137/1995, sunt necesare studii de impact pentru
orice lucrare de infrastructura rutiera, care poate avea un impact asupra mediului prin
natura, dimensiunea sau amplasarea sa. Procedura de ntocmire a studiului de impact si a
bilanturilor de mediu se desfasoara conform Ordinului ministrului apelor, padurilor si
protectiei mediului nr. 125/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a
activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului nconjurator.
1.3Lucrarile de infrastructura rutiera au impacturi directe si indirecte, pozitive si negative
sau cumulate asupra mediului nconjurator. La elaborarea proiectelor se respecta
prevederile Legii nr. 137/1995, al carei obiect l constituie reglementarea protectiei
mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice
care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.
Definitii: mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si
subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si
fiintele vii, sistemele naturale n interactiune, cuprinznd elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale si spirituale;
factor de impact - componenta a activitatii umane, care produce efecte asupra mediului
nconjurator;
impact asupra mediului - afectarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a
ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii,
cauzata, n principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor,
gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a
teritoriului.
Factorii de impact pot fi:
emisii - poluare directa a mediului ca efect al traficului;

rezultati - poluare directa a mediului ca efect al activitatii de ntretinere si exploatare a

infrastructurii rutiere.
1.4Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice pentru protectia
mediului sunt:
- armonizarea programelor de dezvoltare a drumurilor cu politicile de protectie a
mediului;
- obligativitatea procedurii de evaluare a impactului drumului asupra mediului, n faza
initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor.
Evaluarea impactului asupra mediului cuprinde urmatoarele etape:
a)studiul situatiei existente a factorilor de impact, naintea nceperii lucrarilor de
constructie a drumurilor, va permite administratorului drumului sa prevada n faza de
proiectare masurile de protectie necesare. Procesul de evaluare a impactului trebuie sa se
desfasoare concomitent cu fazele de proiectare. Documentatiile tehnice pe baza carora se
solicita acordul de mediu vor fi avizate de catre administratorul drumului, care verifica
urmatoarele:
- respectarea prevederilor Ordinului ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.
125/1996;
- efectuarea de analize asupra factorilor de mediu pentru situatia existenta n teren;
- propunerile si recomandarile privind masurile de reducere a impactului generat de noua
lucrare, precum si propuneri privind programul de monitorizare pe parcursul executiei si
n exploatare;
b)pe parcursul executiei lucrarilor de drumuri, antreprenorul general este raspunzator de
respectarea tuturor conditiilor legate de impactul asupra mediului;
c)la terminarea lucrarilor de executie a drumurilor, n cadrul lucrarilor de receptie se va
verifica realizarea lucrarilor de protectie a mediului, conform documentatiei de
proiectare.
1.5Cheltuielile aferente masurilor de protectie a mediului, evaluate de proiectant pe baza
studiilor de impact - preliminare si finale -, vor fi nominalizate cantitativ si valoric n
studiile de fezabilitate ntocmite.
1.6Concomitent cu elaborarea proiectelor se vor ntocmi studii de impact pentru
urmatoarele lucrari:

- de constructie si modernizare a drumurilor;

- de reparatii capitale ale drumurilor;
- de reabilitare a drumurilor.
CAPITOLUL 2: Protectia mediului ca urmare a impactului drum-mediu nconjurator
Definitie:
biodiversitate - variabilitatea organismelor vii din ecosistemele terestre si acvatice si din
cadrul complexurilor ecologice din care acestea fac parte; diversitatea cuprinde
variabilitatea din cadrul speciilor, ntre specii si ntre/n cadrul ecosisteme/lor.
Protejarea unor specii si organisme rare, amenintate cu disparitia, conservarea
biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatea de
protectie a mediului sunt prioritare n raport cu alte interese. Autoritatea centrala de
protectie a mediului, cu consultarea Academiei Romne si a Comisiei Nationale
UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a
biodiversitatii.
2.1Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
2.1.1.La lucrarile de drumuri prevazute la pct. 1.6 se va asigura protectia apelor de
suprafata, subterane si a ecosistemelor acvatice, care are ca obiect mentinerea si
ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, n scopul evitarii unor efecte
negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale. Controlul respectarii
reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat
de catre autoritatile din domeniul mediului, apelor, sanatatii si de alte autoritati, potrivit
competentelor legale.
2.1.2.Conceperea si elaborarea unui traseu de drum se vor realiza prin alegerea solutiei
optime, pentru evitarea prejudiciilor ireversibile aduse mediului acvatic de orice tip.
Sistemul de scurgere a apelor trebuie sa fie proiectat si ntretinut pentru a proteja drumul
si terenurile adiacente, sa fie compatibil cu mediul nconjurator. n cazul n care drumul
strabate zone umede, se vor executa lucrari specifice pentru eliminarea apelor, pentru a
evita fenomenele de baltire. Lucrarile de executie a infrastructurii rutiere vor respecta
zonele de protectie sanitara impuse de legislatia n vigoare.

2.1.3.Pentru protectia faunei acvatice se vor prevedea n proiectele ntocmite ca urmare a

studiilor de impact masuri conform legislatiei n vigoare, astfel nct lucrarile de drumuri
sa nu dauneze faunei acvatice si sa protejeze speciile rare ntlnite.
2.1.4.Executia lucrarilor de infrastructura se va face astfel nct contaminarea potentiala a
cursurilor de apa, lacurilor, pnzei freatice sa fie evitata. Amplasarea lucrarilor de arta poduri, viaducte, ziduri de sprijin, tunele - se va face astfel nct sa se evite:
- modificarea dinamicii scurgerii apelor prin reducerea sectiunilor albiilor;
- ntreruperea scurgerilor apelor subterane.
2.1.5.Apele de pe suprafata drumului se vor colecta n santurile laterale drumului,
prevazute si dimensionate conform legislatiei n vigoare. Evacuarea apelor se face
conform reglementarilor din acordul de mediu.
2.1.6.Deversarea apelor uzate menajere n santurile laterale drumului este interzisa.
Evacuarea apelor uzate menajere, provenite de la amenajarile colaterale drumului,
neracordate la un sistem de canalizare, se face prin instalatii de preepurare sau fose
septice vidanjabile, care trebuie sa fie proiectate si executate conform normativelor n
vigoare si amplasate la cel putin 10 m fata de cea mai apropiata locuinta. Instalatiile se
executa si se ntretin n buna stare de functionare de catre beneficiarul acestor lucrari.
2.2Protectia atmosferei
Definitie:
protectia atmosferei urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii
acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane
si bunurilor materiale.
2.2.1.Prin studiul de impact al situatiei existente se identifica poluarea n lungul unui
drum, pe baza estimarii datelor de trafic (numarul, tipul si viteza autovehiculelor).
Indicatorii calitativi ai emisiilor n atmosfera nu vor depasi valorile rezultate n urma
calculelor privind dispersia poluantilor n atmosfera, valori prevazute n acordul de
mediu.
2.2.2.Pentru stabilirea masurilor de protectie mpotriva zgomotelor si vibratiilor, prin
studiul de impact care se ntocmeste se au n vedere urmatoarele aspecte:
- identificarea zonelor sensibile la zgomot si vibratii, cauza sensibilitatii;
- identificarea principalelor surse locale de zgomot;

- verificarea existentei unor reglementari locale n ceea ce priveste nivelul de zgomot si

vibratiile, att n cursul zilei, ct si n cursul noptii;
- masurarea nivelului de zgomot ambiant existent.
Nivelul de zgomot masurat, exterior asezarilor umane, va respecta prevederile legislatiei
n vigoare. Protectia poate fi realizata prin montarea de panouri fonoabsorbante,
mbracaminte antizgomot la trecerea prin apropierea locuintelor. Dimensionarea acestora
se realizeaza n functie de conditiile locale si conform standardelor.
2.3.Protectia solului
2.3.1.Antreprenorul este obligat ca, naintea amplasarii santierului, sa obtina acordul de
mediu. Amplasamentul organizarii de santier se face, de preferinta, n zone nempadurite,
zone care si-au pierdut total sau partial capacitatea de productie pentru culturi agricole
sau silvice, stabilirea acestuia facndu-se pe baza de studii ecologice, avizate de organele
de specialitate.
2.3.2.Antreprenorii lucrarilor de drumuri, lucrari amplasate pe terenuri agricole si
forestiere, sunt obligati sa ia masuri de depozitare a stratului de sol fertil decopertat, n
vederea refolosirii acestuia, de prevenire a eroziunii solului si de stabilizare permanenta a
suprafetelor drumurilor n lucru, n special naintea perioadei de iarna.
2.3.3.Pe parcursul desfasurarii lucrarilor de executie a drumurilor, antreprenorul va lua
masuri pentru asigurarea stabilitatii solului, corelnd lucrarile de constructie cu lucrarile
de ameliorare a terenurilor afectate. La executia terasamentelor se va evita folosirea
materialelor cu risc ecologic imediat sau n timp.
2.3.4.Beneficiarii lucrarilor de investitii, care detin terenuri pe care nu le mai folosesc,
vor proceda la redarea acestora n conformitate cu legea privind regimul juridic al
drumurilor.
2.3.5.Drumurile, prin lucrarile de exploatare si ntretinere, pot afecta calitatea solului prin
modificarea structurii, dereglarea echilibrelor ecosistemelor, modificarea habitatelor,
divizarea teritoriului, ntreruperea cailor de deplasare a faunei, consumul de teren agricol
sau cu alta destinatie productiva. Pe durata exploatarii si ntretinerii drumurilor se vor
respecta masurile de protectie a mediului n conformitate cu legislatia n vigoare:
- se vor mentine n buna stare de functionare amenajarile antipoluante si de protectie a
mediului;

- se vor marca zonele sensibile ecologic, cu indicarea regimului de circulatie si prin

informarea publicului asupra importantei ecologice a obiectivului;
- se vor realiza plantatii rutiere pentru protectia solului.
2.4Protectia mediului forestier
n cursul executiei lucrarilor de drumuri si pe durata exploatarii si ntretinerii att
antreprenorul general, ct si administratorul drumului vor lua toate masurile de protectie
a fondului forestier n conformitate cu cerintele legislatiei n vigoare. Zonele n care s-au
depozitat materialele provenite din excavatii vor fi reamenajate la terminarea lucrarilor,
conform conditiilor impuse prin acordul de mediu.
2.5Protectia siturilor arheologice si istorice
Prin constructia unui drum se nlesneste accesul la siturile arheologice si istorice existente
sau la altele noi, descoperite n timpul lucrarilor de constructii. Pe durata executiei este
necesar sa se prevada masuri pentru a se asigura o protectie adecvata a acestora.
2.6Protectia zonelor cu valoare peisagistica si a zonelor naturale protejate
2.6.1.Autorizarea executarii lucrarilor de drumuri n parcuri nationale, rezervatii naturale,
precum si n alte zone protejate, de interes national, delimitate conform legii, se face
conform aprobarilor legale n vigoare.
2.6.2.Un traseu de drum nou trebuie sa se ncadreze armonios n peisajul nconjurator, sa
utilizeze ct mai bine configuratia terenului si perspectivele avantajoase si sa devina chiar
o atractie turistica propriu-zisa. Structura constructiilor poate fi aleasa astfel nct prin
selectarea materialelor de constructie sa se armonizeze cu ansamblul peisagistic specific
zonei.
2.7Regimul deseurilor
2.7.1.Principalele produse generate de activitatea de constructie si ntretinere a
drumurilor, ce pot fi clasate ca deseuri, sunt materialele rezultate din decapari si din
demolari.
n activitatea de constructie si ntretinere a infrastructurilor rutiere se va tine seama de
reglementarile n vigoare n colectarea, transportul, depozitarea si reciclarea deseurilor.
2.7.2.Obligatiile ce rezulta din prevederile Legii nr. 137/1995 sunt urmatoarele:
- se vor recicla deseurile refolosibile, prin integrarea lor, n masura posibilitatilor, n
lucrarile de drumuri, n conformitate cu ncercarile de laborator;

- deseurile ce nu pot fi reciclate prin integrarea n lucrarile de drumuri se vor colecta,

depozita si preda centrelor de colectare sau se vor valorifica direct prin predare la diversi
consumatori;
- se vor depozita deseurile ce nu pot fi reciclate numai pe suprafete special amenajate n
acest scop;
- se vor respecta conditiile de refacere a cadrului natural n zonele de depozitare,
prevazute n acordul si/sau autorizatia de mediu;
- ntretinerea utilajelor si vehiculelor folosite n activitatea de constructie si ntretinere a
drumurilor se efectueaza doar n locuri special amenajate, pentru a evita contaminarea
mediului.
2.7.3.n cazul accidentelor n care sunt implicate autovehicule, ridicarea caroseriilor,
curatarea locului accidentului de resturi de metal si sticla, decopertarea solului mbibat cu
produse petroliere si alte substante periculoase, refacerea vegetatiei, precum si repararea
mbracamintei rutiere si lucrarile de consolidare a drumurilor avariate intra n sarcina
celor vinovati de producerea incidentului, conform normelor n vigoare privind stabilirea
si sanctionarea contravenientilor la normele privind exploatarea si mentinerea n buna
stare a drumurilor publice.
2.8Protectia mediului uman
Legea nr. 137/1995 stipuleaza obligativitatea respectarii principiilor ecologice n procesul
de dezvoltare social-economica, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos pentru
populatie. Amplasarea drumurilor, autostrazilor trebuie sa se faca fara a prejudicia n
vreun fel salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de
sanatate si de confort a populatiei. n acest scop se au n vedere urmatoarele:
- realizarea, dezvoltarea si ntretinerea spatiilor verzi - aliniamente de arbori si perdele de
protectie, cu rol att antipoluant - mpotriva noxelor, zgomotului -, ct si estetic;
- folosirea, n masura posibilitatilor, a unor tipuri de mbracaminte rutiera absorbanta
fonic;
- executia, unde este posibil, de piste pentru biciclisti;
- executia de treceri sigure pentru pietoni;
- executia de amenajari speciale pentru persoanele cu handicap.
CAPITOLUL 3: Dispozitii finale

Prevederile prezentelor norme nu sunt limitative. Protectia mediului nconjurator va

respecta ntreaga legislatie existenta n domeniu, adaptata la conditiile specifice generate
de activitatea de executie si de ntretinere a drumurilor.
CAPITOLUL 4: Referinte
Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, republicata
Legea nr. 98/1992 - Lege pentru ratificarea Conventiei privind protectia Marii Negre
mpotriva poluarii, semnata la Bucuresti la 21 aprilie 1992
Legea nr. 137/1995 - Legea protectiei mediului
Legea nr. 26/1996 - Codul silvic
Legea nr. 107/1996 - Legea apelor
Ordonanta Guvernului nr. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului
cultural national
Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind masurile pentru colectarea, reciclarea si
reintroducerea n circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel
Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor
Hotarrea Guvernului nr. 36/1996 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la
normele privind exploatarea si mentinerea n buna stare a drumurilor publice
Hotarrea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de
urbanism
Hotarrea Guvernului nr. 101/1997 - pentru aprobarea Normelor speciale privind
caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara
Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea
Conditiilor tehnice privind protectia atmosferei si a Normelor metodologice privind
determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare
Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 125/1996 pentru aprobarea
Procedurii de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului
nconjurator
Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a
recomandarilor privind mediul de viata al populatiei.
Publicat n Monitorul Oficial cu numarul 138bis din data de 6 aprilie 1998

Protectia consumatorului
1 Functiile protectiei consumatorului
2 Obiectivele programelor de protectie a consumatorilor
3 Organizarea procesului de protectie a consumatorilor
Intr-o societate libera pria vointa, putand fi liber cugetator si intreprinzator, atat in ceea ce
priveste organizarea activitatii sale lucrative,
cat
si cu privire la cumpararea bunurilor pe care le poate plati sau materializarea intentiilor
privind satisfacerea nevoilor sale potrivit unor prioritati pe care singur si le stabileste.
Intreaga activitate comerciala se bazeaza pe raporturi contractuale, negociabile si nu pe
relatii de constrangere sau dominare. Aceasta face necesar ca acolo unde respectivele
raporturi nu se deruleaza de la sine, intr-un asemenea cadru de loialitate, unde se incearca
anumite manipulari si orientari neomenoase sau chiar constrangeri, societatea sa intervina
pentru a asigura fluiditatea si legalitatea derularii fenomenelor si apararea membrilor sai,
indiferent de partea in care acestia sunt situati in cadrul drepturilor respective.
Protectia consumatorului reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica
sau privata, destinat a asigura si ameliora continuu respectarea intereselor
consumatorilor[1].
1 Functiile protectiei consumatorului
Relatiile complexe dintre agentii economici care actioneaza intr-o economie de piata
genereaza aspecte extrem de eterogene referitoare la probleme care pot forma obiectul
unor programe de protectie a consumatorului. Cele mai importante aspecte identificate ca
prioritati in acest domeniu sunt[2]:
S imbunatatirea consumului populatiei se realizeaza prin:
- asigurarea echilibrului fondului de marfuri cu fondul de cumparare al populatiei;
- orientarea agentilor economici, prin facilitati economice si o politica adecvata, spre
intocmirea unor programe de productie privind bunurile de consum;

- importarea unor bunuri de consum care sa intervina in cadrul mecanismului de reglare

a echilibrului dintre nevoi si resurse;
S asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerintele pietei si cu calitatea
produselor prin:
- autonomie functionala a agentilor economici care-si vor adapta productia la cerintele
pietei;
- mentinerea unui volum de marfa la nivelul de echilibru al preturilor;
- crearea unor conditii din partea statului pentru ca procesul de formare si de evolutie a
preturilor sa aiba loc in conditiile unei autonomii depline a agentilor economici;
- acordarea unor facilitati unor agenti economici implicati in tranzactiile externe, cu
influente pozitive asupra pietei;
- crearea unui sistem flexibil si dinamic de compensare a urmarii liberalizarii preturilor
asupra puterii de cumparare a diferitelor categorii de populatie;
- autorizarea participarii unor reprezentanti ai consumatorilor la tratativele purtate intre
agentii economici cu privire la stabilirea diferitelor categorii de preturi;
S organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori si oferirea de protectie
impotriva practicilor comerciale agresive astfel:
- informatii asupra produselor prezentate in cadrul pietei (natura produsului, pretul
acestuia, originea sa, provenienta, data limita de consum, sisteme de ambalare si date
asupra naturii si compozitiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc.
-

informatii asupra pietei (sistemul de relatii, intermediari implicati, sistemele si

nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitati ce pot fi obtinute);

- informatii referitoare la circuitele de distributie (modul in care publicul poate sa se
adreseze firmelor care ii asigura cel mai bun raport calitate-pret);
- informatii asupra propriilor nevoi (lamurirea publicului consumator in legatura cu
modul stiintific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare,
informatia educationala, destinata a cultiva gustul pentru frumos, pentru agreabil si
placut, informatiile cu privire la moda, informatia referitoare la comertul cu carti si
obiecte de arta);
In cadrul pietei informarea consumatorilor se asigura prin intermediul publicitatii si al
sistemului de etichetare. Cel mai adesea, insa publicitatea si etichetarea au drept unic

scop sporirea puternica a vanzarilor, inoculand consumatorului, in mod agresiv,

preferintele pentru produsul ce intereseaza firma ofertanta. O asemenea situatie face ca
informarea consumatorului sa fie incompleta, imprecisa, neobiectiva, limitata si chiar
inselatoare. Ca urmare programele de protectie a consumatorilor trebuie sa asigure caile
de informare corecta asupra a ceea ce ofera piata si sa asigure cadrul unei lupte deschise
impotriva deformarii informatiei, a folosirii abuzive si a agresivitatii acesteia.
2 Obiectivele programelor de protectie a consumatorilor
Necesitatea asigurarii protectiei sociale si natura deosebit de complexa a relatiilor dintre
ofertanti si consumatori a dus la crearea unor programe de protectie a consumatorilor cu
largi reverberatii asupra intregului sistem economico-social.
Agresivitatea practicilor comerciale, impactul stanjenitor al unei publicitati agresive,
accentuarea artificiala a calitatii produselor, lansarea neintrerupta de noi modele, cu sau
fara justificare diverse practici specifice unor piete monopoliste sau oligopoliste, supun
consumatorii unui adevarat asediu. Acestia incearca sa se apere prin crearea diverselor
asociatii de aparare a consumatorilor axate pe
o lupta neviolenta a consumatorilor printr-un pachet de actiuni de protectie.
Organizatia Natiunilor Unite a stabilit o serie de principii directoare pentru protectia
consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi
folosit in elaborarea si consolidarea politicii si legislatiei in domeniu. Cele mai
importante obiective cuprinse in rezolutia 39/248 din aprilie 1985 sunt[3]:
S

facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor

consumatorilor;
S incurajarea eticii celor angajati in producerea si distribuirea bunurilor de consum si
serviciilor catre consumatori;
S asigurarea tinerii sub control, prin intermediul organizatiilor nationale si internationale,
a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;
S promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorului;
S incurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o gama larga
de produse, la preturi avantajoase acestora;

S stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a
circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a
nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;
S protectia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaza sanatatea si siguranta lor;
S promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor;
S asigurarea accesului consumatorilor la informatiile corecte, care sa permita acestora sa
faca o alegere conforma dorintelor si necesitatilor personale;
S crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
S asigurarea posibilitatii unei despagubiri efective a consumatorilor in cazul ivirii unor
daune generate de produsele sau serviciile achizitionate in cadrul pietei;
S obligativitatea tuturor firmelor ofertante producatoare sau comerciale de a se
supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care
au relatii de afaceri;
S obligativitatea firmelor de a respecta prevederilor standardelor internationale privind
protectia consumatorilor;
S crearea in fiecare tara a unor organisme corespunzatoare care sa elaboreze si sa aplice,
potrivit legilor proprii statului respectiv, o politica de protectie a consumatorilor;
S

luarea in considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a

potentialului pozitiv al universitatilor si institutelor de cercetari publice sau private;

S asigurarea libertatii cumparatorilor de a se organiza si a-si desemna liderii care sa le
exprime opiniile in procesele de luare a deciziilor care sa le reglementeze interesele.
Pentru tarile care trec in aceasta perioada spre o economie de piata se impun si alte
obiective pentru protectia consumatorilor intre care enumeram[4]:
S obligarea statului de a asigura o pozitie dominanta a consumatorului pe piata prin legi
specifice si prin programe de protectie a consumatorilor;
S respectarea unui pachet de norme juridice legate de intregul proces de comercializare
si consum al marfurilor;
S inlaturarea discriminarilor in asigurarea serviciilor catre consumatori;
S inlocuirea raspunderii subiective a celui care ofera bunuri de consum sau asigura
diferite servicii, cu raspunderea obiectiva sau asa numita raspundere pentru rezultate;

S determinarea administratiei publice de a crea organe de stat specializate, care sa

vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor
consumatorilor.
3 Organizarea procesului de protectie a consumatorilor
Protectia consumatorului trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie
implicata atat puterea publica cat si consumatorul insusi.
Interventia puterii publice se concretizeaza in:
asigurarea unei legislatii corespunzatoare care sa aiba in vedere realitatile din fiecare
tara, principiile de drept si practica juridica, precum si o serie de prevederi ale acordurilor
si conventiilor internationale in materie de drept, practici comerciale si protectie a
consumatorului. Sunt interesante de retinut aspecte referitoare la:
-

mijloacele judiciare si parajudiciare;

costul actiunilor in justitie;

accesibilitatea actiunilor judiciare;

promovarea unor practici judiciare simplificate;

realizarea unui cadru legislativ si institutional pentru prevenirea unor prejudicii in

dauna consumatorilor;
-

controlul asupra modului in care se respecta procedurile legale si hotararile

judecatoresti reparatorii in favoarea consumatorilor.

Mijloacele judiciare presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau

administrativa. Acestea au pentru consumator o serie de inconveniente precum ar fi:

costul excesiv al justitiei, formalismul procedural, reparatiile tind sa fie doar individuale.
Exista preocupari pentru inlaturarea sau reducerea acestor inconveniente prin:
-

gruparea intr-un proces unic apararii intereselor convergente ale mai multor

consumatori care permite inlaturarea cauzelor generatoare de daune si nemultumiri si

reduce sarcina financiara a fiecarui consumator daunat;
-

asigurarea unor posibilitati reale pentru fiecare consumator de a avea acces la justitie

pentru apararea drepturilor sale prin proceduri simplificate si cheltuieli minime. Pentru
inlaturarea obstacolelor administrative si psihologice se are in vedere posibilitatea

functionarii unor birouri de asistenta juridica pe langa diferitele institutii ale statului si
formarea de specialisti in in astfel de consultatii juridice;
-

crearea unor tribunale specializate pe probleme de protectie a consumatorilor cu rol

in controlul activitatii comerciale;

S

mijloacele parajudiciare sunt organizate de catre stat sau din initiativa particulara si

se situeaza in afara ordinului jurisdictional, in afara tribunalelor. Sunt trei categorii de

mijloace:
-

consultatiile juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la un pret derizoriu

active in societatile americana si engleza;

-

organisme de protectie a consumatorilor care pot exercita presiuni asupra

ofertantilor, producatori sau consumatori. Consumatorul lezat se poate adresa unor astfel
de organisme, care in cele mai multe cazuri dispun de mijloace suficient de eficace pentru
rezolvare, fara a mai fi necesara actiunea judiciara;
-

proceduri in afara tribunalelor realizate pe calea negocierilor sau arbitrajului in

structuri paritare, compuse atat din consumatori cat si din ofertanti.

S

Cadrul de protectie a consumatorilor care poate fi atat national cat si international.

Se remarca aici marea diversitate a formelor de protectie a consumatorului. Ca urmare a

mondializarii economiei, consumatorul, devenit un consumator international este mult
mai expus iar protectia juridica este mult mai greu de rezolvat. Armonizarea acestor
diversitati de abordare a protectiei consumatorilor implica crearea unor organizatii
internationale sub egida Consiliului Europei sau Uniunii Europene care sa puna bazele
unei jurisprudente internationale in ceea ce priveste protectia consumatorilor.

Crearea unor institutii publice care sa vegheze asupra protectiei consumatorilor.

Cele mai importante institutii de protectie a consumatorilor sunt:

-

departamente sau oficii de protectie a consumatorilor care trebuie sa

urmareasca corectitudinea comerciantilor;

-

departamente de preturi;

laboratoare centrale sau regionale de analiza;

servicii regionale de anchete economice sau de depistare a informatiilor;

organisme guvernamentale care pe langa obiectivele de baza specifice

sectorului in care activeaza au in sarcina si protectia consumatorului (ministere sau

departamente de comert care raspund de modul de organizare a activitatii comerciale si

de corectitudinea personalului comercial, ministerele de agricultura implicate cu sarcini
in domeniul realizarii marfurilor alimentare, securitatea alimentatiei si unele
responsabilitati in ceea ce priveste comertul cu alimente, ministerele sanatatii pentru
medicamente si a comertului cu medicamente, departamente ale mediului ecologic,
insarcinate cu supravegherea relatiilor consum-mediu.
-

Institute sau centre nationale de cercetare stiintifica create in vederea acordarii

asistentei de specialitate consumatorilor (asigurarea unei informari oportune, prevenirea

unor fenomene necorespunzatoare sau a unor practici comerciale daunatoare
consumatorilor, elaborarea normelor generale de drept axate pe solutionarea unor cazuri
precum consumul anumitor produse, publicitatea agresiva sau daunatoare, practicarea
unor conditii de vanzare necorespunzatoare, realizarea de incercari comparative, analize
si teste de laborator, observari si urmariri in procesul de consum);
Oganizarea consumatorilor, ca forma proprie de protectie a drepturilor acestora s-a
realizat in urmatoarele forme:

Constituirea unor organizatii sau asociatii pe probleme generale de protectie a

consumatorilor in mai toate tarile lumii cu urmatoarele atributii:

-

interventii pe langa organele puterii in vederea imbunatatirii, in interesul

consumatorilor, a productiei si a comercializarii produselor;

-

actiuni directe sau in justitie vizand producatorii sau distribuitorii cand se

incalca legislatia;
-

veghearea asupra respectarii drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea

consumatorilor lezati;
-

depistarea unor produse daunatoare sau necorespunzatoare;

sesizarea unor practici comerciale ilicite;

actionarea in justitie a tuturor ofertantilor care incalca legile referitoare la

protectia consumatorilor;
-

realizarea de publicatii proprii cu scopul stimularii si dezvoltarii simtului critic

al consumatorilor.

Constituirea unor consilii consultative de protectie a consumatorilor care au in

structura reprezentanti ai consumatorilor si functioneaza pe langa anumite institutii

sociale, organizatii obstesti. Activitatea lor este centrata pe consilierea procesului de

aprovizionare cu marfuri si servicii precum si pe sondarea opiniei consumatorilor cu
privire la unele masuri si actiuni care urmeaza a fi intreprinse de societate, firme
producatoare sau firme comerciale;

Constituirea unor organizatii internationale de protectie a consumatorilor

independente sau pe langa diferite comunitati regionale. Acestea au ca scop:

-

asigurarea unui sistem de asistenta si consiliere a consumatorilor;

facilitarea reclamatiilor , arbitrajelor si reglementare amiabila a litigiilor;

realizarea unei legislatii complete privind apararea in justitie a consumatorilor;

crearea unei legislatii care sa permita aparitia si implicarii asociatiilor

consumatorilor in protectia drepturilor acestora;

-

promovarea principiului potrivit caruia orice consumator are dreptul la o justa

reparare a diferitelor pagube generate de achizitionarea sau consumarea anumitor

produse.
Marea mobilitate a consumatorilor, cresterea considerabila a activitatii firmelor
internationale, mondializarea pietelor interne, modificarile intervenite in sistemul
fluxurilor monetare, tendintele de apropiere a prevederilor legislative si procedurilor vor
face ca in viitor sa creasca rolul organizatiilor internationale in rezolvarea problematicii
protectiei consumatorilor european si mondial.

Riscuri in afaceri
Astzi, noiunea de risc pare a fi sinonim cu cea de activitate. Dei omniprezent
n mediul de afaceri, i nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau
anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile i performanele ulterioare investiiei
sunt att de numeroase i variate nct identificarea lor reprezint o provocare chiar i
pentru cei mai abili i experimentai investitori, fiindc viitorul este n mare msur
necunoscut. Multe decizii n afaceri se iau plecndu-se de la estimri asupra viitorului.
Luarea unei decizii n baza unor estimri, prezumii, ateptri, previziuni, prognoze
asupra evenimentelor viitoare implic o doz bun de risc, uneori destul de dificil de
definit i, n cele mai multe cazuri, imposibil de msurat cu precizie, dat fiind natura
abstract a conceptului.
Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situaii sau evenimente cu
rezultate sau consecine incerte. n domenii precum statistica, managementul financiar i
managementul investiiilor, riscul, ca noiune, face trimitere la posibilitatea i
probabilitatea unor variaii ale rezultatelor fa de valorile sau nivelurile estimate iniial.
n alte situaii, pe piaa asigurrilor spre exemplu, noiunea de risc este asociat cu cea
de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca avnd atribute cuantificabile, n
timp ce incertitudinea nu, fiind asociat acelor situaii sau evenimente despre care exist
informaii insuficiente pentru a putea nelege i anticipa schimbrile ce vor avea loc. Prin
urmare, atunci cnd informaiile necesare nelegerii i anticiprii evoluiilor,
schimbrilor ce pot avea loc ntr-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile,
situaia este catalogat ca fiind una incert
. Gradul de incertitudine este dat de numrul factorilor care pot afecta cursul unei aciuni
i de frecvena i amplitudinea schimbrilor aferente lor .Gradul ridicat de
incertitudine induce operatorilor de pe pia un comportament de adaptare la
modificrile intervenite n mediul de afaceri sau, dup caz, un comportament de

influenare a acestora
Incertitudinea a fost i este utilizat pentru a descrie situaii sau evenimente
crora nu le pot fi asociate probabiliti privind o potenial producere a lor.
Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul c nu este posibil, din punct de
vedere actuarial, s se stabileasc nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce
este calificat ca fiind incert i indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind s fie asigurabile.
Pornind de la aceast logic, riscul asumat poate fi cuantificat n maniera urmtoare:
Risk= p e_I ap/c
Unde

pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I

Ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I

Exist numeroase controverse n practic privind aceast distincie, dat fiind
faptul c cea mai mare parte a deciziilor n afaceri se iau fr a dispune de date statistice
i calcule matematice. Distincia are, totui, o oarecare valoare conceptual .
Riscul este indisolubil legat de prile implicate n derularea afacerii, de
motivaiile acestora, de natura activitii ce face obiectul investiiei, de resursele
necesare iniierii, meninerii i dezvoltrii afacerii, precum i de anvergura acesteia.
Indiscutabil, n analiza, evaluarea i estimarea riscului este foarte important
clarificarea naturii riscului, ale crei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii,
modalitatea de finanare aleas, sistemul logistic utilizat, condiiile locale de pia,
resursele estimate, relaiile comerciale, comunicarea, i altele. Totui, unele categorii de
risc acioneaz n strns interdependen, n sens convergent sau divergent, n timp ce
altele tind s opereze independent. Gruparea riscurilor i criteriile folosite n acest scop
difer, de la un autor la altul, n funcie de propria perspectiv asupra analizei riscului:
riscuri pure, riscuri de pre i de dobnd riscuri directe i riscuri virtuale, riscuri
obiective i riscuri subiective,riscuri interne si riscuri externe,riscuri globale si riscuri
locale,macro sau microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proiect
1 Riscul de pia este propriu unei afacerii, investiii sau categorii de afaceri.
Tocmai din acest considerent, riscul de pia difer de la o industrie la alta dar i n
interiorul aceleiai industrii
2 Riscul de pre este asociat schimbrilor posibile, n structura i nivelul preului

bunurilor i serviciilor oferite pe pia de ctre o firm, ca urmare a variaiilor preului

resurselor utilizate. Analiza riscului de pre joac un rol central n managementul
strategic. Riscul de pre are ca surse preurile produciei industriale, cursul de schimb i
rata dobnzii. Preurile produciei industriale sunt rezultatul fluctuaiilor preului energiei
electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezint intrri pentru
unele firme i ieiri pentru altele. Cursul de schimb i rata dobnzii afecteaz, de
asemenea, intrrile i ieirile unei entiti. Spre exemplu, creterea ratei dobnzii
are impact att asupra consumului (scade), ct i asupra costului de finanare a firmei
(crete).
3. Riscul de credit este ntlnit, cu predilecie, n cazul instituiilor financiare
(bncile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii operaiunilor desfurate de ctre
entitile din acest domeniu, nefiind altceva dect o particularizare a riscului operaional
inerent oricrei afaceri, risc care difer ns prin structur i amploare, de la un sector
economic la altul.
4 Riscul pur este asociat pierderilor (daunelor), fizice sau financiare, posibile sau
probabile cu care s-ar putea confrunta o firm
n parte, riscul inerent unei afaceri poate fi diminuat de ctre investitor prin
diversificarea portofoliului afacerii (diversificare operaional). Riscul diversificabil
este n strns legtur cu evenimentele sau fenomenele specifice unui domeniu de
activitate sau unei firme date. Acest tip de risc poate fi ntlnit i sub denumirea de firmspecific-risk, idiosyncratic risk sau nonsystematic risk.
Distincia ntre riscul la care se expune investitorul i cel la care este expus
firma este important, n special, n cazul investiiilor strine directe. Investiiile directe
sunt o categorie a investiiilor internaionale, ce reflect obiectivul unei entiti rezidente
ntr-o ar (investitor direct) de a obine profituri permanente, trainice, n urma unei
aciuni ntreprinse ntr-o alt ar. Un profit permanent implic existena unor relaii pe
termen lung ntre investitorul direct i ntreprindere. O relaie de investiie direct este
creat atunci cnd investitorul strin fie deine 10% sau mai mult din aciuni fie acesta
deine puterea de vot n ntreprinderea n care a investit direct. Investiiile strine directe
reprezint investiiile nerezidenilor sub forma aporturilor de capital vrsat n numerar i
n natur, inclusiv mprumuturile acordate de firmele nerezidente filialelor lor.

n general, distincia ntre proiectele performante i cele neperformante depinde

de resursele i/sau capabilitile firmei de a i le asuma. Ceea ce pentru o firm poate fi
inacceptabil este dezirabil pentru alta. Distinciile enunate i dovedesc utilitatea n
selectarea metodelor de estimare i control al riscului .
n concluzie, elaborarea unui set de alternative realiste de diminuare i control al
riscului depinde, n primul rnd, de o analiz comprehensiv i riguroas, dar i de
atitudinea decidentului, a celor implicai n derularea afacerii la nivel decizional. Dei
necesit consum mare de timp i reclam un demers sistematic, identificarea i
cuantificarea riscurilor este util. Problema cuantificrii ns este prilej de dispute ntre
adepii tiinelor exacte, care trateaz riscul ca pe ceva care poate fi obiectiv msurat, n
ideea c orice tip de risc poate fi redus la o cifr, un numr matematic, i partizanii
tiinelor sociale, care trateaz riscul din perspectiva reflexivitii. Nu sunt adepta unor
absolutizri n domeniul analizei (cuantificrii) riscului, cu att mai puin a ideii
promovate de adepii tiinelor exacte, dat fiind faptul c n economie lucrurile sunt
relative economia este format din participani contieni ale cror raionamente au o
component pasiv i una activ (vezi subcapitolul 1.3). De altfel, clasificarea riscurilor
n diversificabile i nediversificabile mi pare mult mai adecvat, din perspectiva celor
enunate anterior. Aceast tipologie se va regsi i n structurarea prezentei lucrri.
Particularitile branei din care face parte firma au influen, de asemenea,
asupra

conceptualizrii,

interpretrii,

asumrii

controlul

riscului.

Cultura

organizaional are un rol decisiv n ceea ce privete direciile de aciune ntr-un context
macro i microeconomic dat. Procesul difer de la un sector economic la altul, dat fiind
eterogenitatea criteriilor ce stau la baza lurii deciziilor