Morometii

de Marin Preda
Primul volum al romanului Morometii reprezinta o imagine caleidoscopica a
satului romanesc din Campia Dunarii, cu putin timp inainte de izbucnirea celui de al
Doilea Razboi Mondial ,iar volumul al doilea se concentreaza asupra efectelor pe care
instaurarea unei noi ordini politico-sociale o are la nivelul mentalitatii rurale postbelice.
Cele doua volume difera semnificativ si in privinta perioadei de timp
zugravite,primul volum acaparand cateva luni din viata Morometilor,iar cel de al doilea
extinzand naratiunea pe parcursul a doua decenii .Protagonisti sunt si ei diferiti ; daca
figura centrala a primului volum este incontestabil Ilie Moromete ,locul sau va fi cel
preluat de mezinul sau Niculae in volumul al doilea, care pastreaza insa ca punct de reper
al comparatiei dintre doua conceptii ,perspective lui Ilie Moromete.
Titlul romanului face primiteri prin forma sa de plural la familia care constituie
centrul de focalizare a observatiei naratorului.Din punct de vedere al schimbarii de roluri
din cele doua volume,pluralul poate fi interpretat ca o simbioza a celor doua instante
tatal si fiul.
Tematica romanului este vasta datorita caracterului sau de roman fresca :
familia,istoria,iubirea ,tacerea ,conditia umana ,problematica existentiala ,coexista ca
aspecte tematice esentiale in roman si se subordoneaza intentiei tematice principale
-infatisarea declinului familiei taranesti traditionale aflate in conflict sau in contradictie
cu o noua ordine sociala.
Tema familiei este reflectata in roman prin intermediul microgrupului ,familia
Moromete fiind mai degraba atipica din punctual de vedere al componentei :mama si tatal
sunt fiecare la a doua casatorie avand copii din casatoriile anterioare si fiind legati prin
copii comuni.Aceasta complicare a relatiei de familie are consecinte imediate la nivelul
relatiilor dintre membrii : mama Catrina este subiectiva in ceea ce ii priveste pe fratii mai
mari din directia carora simte permanent o impotrivire ,dar si un pericol .Fetele Tita si
Ilinca imprumuta de la mama invidia . Sunt foarte preocupate sa agoniseasca si sa-si
conserve zestrea si au o atitudine ironica fata de cei trei frati vitregi .Paraschiv,Nila si
Achim sunt extrem de uniti in impotrivirea fata de tatal lor si fata de familie in
ansamblu,parte fiind matusa Guica ,care la alimenteaza in mod succesiv frustrarea .
Tatal,Ilie Moromete ,detine o autoritate relativa, cu toate ca are iluzia ca puterea si
influenta lui asupra celorlalti sunt absolute .Are putine trasaturi de afectivitate si afiseaza
in multe situatii o duritate extrema .
Desi unita , din perspectiva catorva situatii tip :atitudinea fata de
munca,mentalitatea cu privire la avere si bani,familia lui Ilie Moromete este dezbinata de
interese , declinul ei incepand in doua momente esentiale taierea salcamului si fuga
baietilor.Reprezentativa,este scena mesei,pasaj in care naratorul fixeaza cu subtilitate si
minutiozitate locul in familie al fiecarui membru . Alaturi de familia Moromete ,exista in

roman si alte imagini de familii: traditionala (cea a lui Tudor Balosu) si antifamilia (cea a
lui Pisica)
Scena mesei este realizata cu un simt deosebit al nuantelor atat in privinta
modului in care este organizata conversatia ,cat si din perspectiva descrierii reactiilor
personajelor.Repliciile sunt fie agresive,fie ironice in concordanta cu intentia
interlocutorilor si cu pozitia si autoritatea pe care acestia vor sa si le impuna in schimbul
de replica .Dialogul dintre Catrina si Moromete tradeaza relatia tensionata dintre
acestia,dispretul barbatului si revolta mamei .Ilinca si Tita pe de-o parte ,respectiv
Paraschiv,Nila si Achim , de cealalta parte sunt in permanent conflict.
Izolarea lui Niculae in cadrul familiei este subliniata la nivelul dialogului fie de
atitudinea batjocoritoare a surorilor ,de nepasarea cu care il trateaza fratii mai mari,de
duritatea verbala a tatalui sau atitudinea pastivitoare a mamei .Moromete , tatal este
incontestabil centru de putere in aceasta scena ,rolul asumat si impus fiind evidentiat prin
apelative,exclamtii cu ajutorul carora reuseste sa-i plaseze intr-o pozitie de inferioaritate
pe ceilalti : ( Taci! , Fa proasto , Inseamna prostia din capul tau )
Conditia umana este ilustarata prin tipologii , fiecare personaj reprezentand o
fateta a destinului fiind pusa in relatie cu unul sau mai multe aspecte
tematice.Reprezentativ este Ilie Moromete ,taranul filozof sau intelectual ,omul aflat in
confruntare cu timpul si istoria .Superioritatea sa la nivelul autoritatii este recunoscuta
declarativ de catre toti membri familiei .Prin cuvant ,Moromete isi extinde dominatia in
Poiana lui Iocan ,acolo unde intalnirile de duminica dobandesc ritualitatea mersului la
biserica.E informat ,citeste ziarele,comenteaza,dezbate,ironizeaza putini fiind cei care
indraznesc sa il contrazica.
Taierea salcamului ,fuga baietilor ,plata foncirii sau iminenta razboiului
zdruncina iremediabil stabilitatea statutului personajului.Scena taierii salcamului este
investita de narator cu doua tipuri de semnificatii : exista pe de o parte o brutalitate a
gesturilor caracteristica unui comportament dus,iar in alt plan , simbolic se remarca o
ritualitate a gesturilor ,proiectata pe fondul unor bocete care alcatuiesc ca ansamblu cea
mai tulburatoare imagine auditiva a romanului.Salcamul functioneaza din perspectiva
Morometilor ca un axis mundi (satul drept colectivitate inclusa fiind si el un imago
mundi) astfel incat taierea lui functioneaza la nivel simbolic ca un ritual funerar
anticipand declinul familiei in ansamblu si prabusirea lui Moromete ca voce a autoritatii.
Taierea salcamului este anticipata la nivelul textului de amplul monolog al lui
Ilie Moromete ,prin aceasta intoarcere de catre sine realizandu-se o priectie intr-un
univers aparte. Scena ulterioara doborarii copacului este o cadere in profan pentru ca
personajul autor al faptei este condamnat prin intrebarile membrilor familiei si prin ironia
inocenta a fetitei care se adreseaza cu porecla Pataeghel.
Tehnica narativa la care recurge Preda scoate in evidenta tendinta unei
obiectivari a naratorului cu ajutorul perspectivei din afara , a focalizarii combinate
zero-externa;aceasta obiectivare este insa in foarte multe fragmente numai aparenta

pentru ca vocea lui Ilie Moromete este atat de pregnanta in unele situatii ,intrucat se poate
spune ca el preia centrul de focalizare narativa si al perspectivei.
De fapt ,aceste constante narative descriu traseul intentiei naratoruluil;atunci
cand maniera comportamentista este dominanta ,naratorul actioneaza asemenea
regizorului de film; daca este esentiala descrierea in amanunt a personajelor se recurge la
analiza psihologica realista ,ceea ce face din personaje tipologii realiste viabile.
In privinta stilului s-a remarcat faptul ca Marin Preda este primul scriitor din
seria realistilor psihologizanti la care personajele se individualizeaza prin limbaj si se
disting ca stil de a vorbi in maniera expresiva a naratorului.