O motocicleta parcata sub stele

de Mircea Cartarescu
O motocicleta parcata sub stele de Mircea Cartarescu a aparut pentru prima data
in 1985 in volumul Totul relevand un alt tip de poeticitate ,cea postmoderna.
Tema textului este dragostea,una dintre cele mai importante ipostaze existentiale
si pe care poezia din toate timpurile a cultivat o in tonalitati,accente ,forme dintre cele
mai diferite.Conceput sub forma unei confesiuni a unei motocicle ,textul surprinde
printr o accentuata narativitate,dar si prin sfidarea unornorme care au definit statutul
poeticitatii.
Textul are un aspect continuu,accentuat si de absenta initialei majusculei a
versului liniar.Opera prezinta actualitatea anilor 80 sugerata printr o aglomerare de
obiecte care definesc pregnanat mediocritatea la care este condamnadata,motocicleta ,in
contrast cu ascpiratiile sale.Este parcata langa vitrina magazinului de reparat
televizoare,magazin in care se afla tuburi catodice,ghivece cu asparagus,cactusi ,rafturi de
cornier ,cabluri.Aceasta aglomerare obiectuala,senzatia de spatiu plin creeaza totusi ,o
impresie de singuratate.Toate imi populeaza singuratatea/caci ma simt
singura.Combinatia lexicala paradoxala din titlu reapare in text si,prin relationarea
planului,concret-empiric si banal-obiectual cu cel universal-cosmic se creaza o tensiune
poetica extrem de sugestiva.
Motocicleta condamnata la o viata terna,inchisa uneiexperiente
fundamental umane,ca dragostea este atrasa de universal nemarginit.In oglinda sa
retrovizoare roiesc galaxiile ,aburesc stelele in roiuri globulare,in acest lan de
transgresare a granitelor recunoastem ,redimensionata o atitudine de esenta
romantica.Aceeasi sorginte o au si enumeratiile ce descriu lumea pe care motocicleta o
descopera odata cu stapanii ei : dealurile,norii,soarele,picaturile de ploaie,copacii
incurcandu se n curcubeu
Spatiul libertatii si al naturii,opus celui citadin,meschin si lipsit de stralucire ii da
dealtfel sentimentul ca este fericita.Intrebandu se ce inseamna expresia pe care stapanii ei
o utilizeaza atata de frecvent a face dragoste ,ea isi imagineaza scenari erotice in
lumea ei de obiecte sau de plante daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor
din vitrina asta,mi as alunea degetele pe pielea lui de plastic alb,daca-as vrea si daca-as
avea degete ,si daca-as putea sa traiesc macar si in campul bioelectric al cactusului.
In registrul ludic,emotionanta dorinta de dragoste patetica este insotita de un alt
sentiment specific uman,moartea curand ,curand o sa mor si n am facut nimic in lumea
asta/or sa ma arunce la fiare vechi/or sa mi crape farul si becul ars o sa mi atarne de doua
firisoare de lita/toata viata i am ajutat pe altii sa faca dragoste/iar eu o sa mor printre
bobine si ciulini.

Monologul mizeaza pe impresia de autenticitate,pe interferenta de limbaje

corescpunzatoare gandurilor.Termeni tehnici precum or sa ma ncalce, or sa mi
suceasca ghidonul , or sa ma ambreieze,sunt urmate de un frumos fragment descriptiv
cu anumite sintagme ce stimuleaza imaginatia: asfaltul multicolor(perceptie subiectiva
sau metafora a unui covorde flori),muntii albastri (cu un transfer de culoare intre
planul minearal-vegetal si cel aerian cosmic,generator de emotie poetica)sau orase de
provincie cristalina.
Singura consolare a motocicletei este viteza,inaintarea printre stropii de ploaie si
gazul de esapament si rostul ei in lume; se pare a fi nu doar o meserie ci chiar
dragostea sentiment pentru care merita sa fi singur.
Tema iubirii se asociaza si cu cea a liberatatii,stare de gratie ,observata la
stapani,la cei doi tineri pe care ,la sfarsit de saptamana,ii duce in lungi plimbari.
In acest context Mircea Cartarescu insereaza o ipoteza poetica tulburatoare ,sub
forma unei interogatii retorice: dar cum poate fi cineva liber cand e facut din celule?
ceea ce conduce mesajul textului spre conditia umana ,spre efemerizarea ei si orgoliul
tineretii.O alta ipoteza la fel de profunda sub aparenta ei de inutilitate,dar de nonsens,ori
de ludic este: Si daca obiectele ,au viata lor cu emotii,bucruii ,regrete,nostalgii,iar
capacitatea noastra de intelegere este prea limitata pentru a percepe aceasta existenta?
Sunt doua premize ce dau gravitate textului,un text in care o tema majora,a
literaturii este plasata intr un context neasteptat si implica o viziune originala neasteptata
asupra lumii din perspectiva unui obiect personificat.