A.

1. Care sunt principalele coli de management cunoscute?

I.

Scoala empirica:
- abordeaza stiinta conducerii, folosind cu precadere analiza si studiile
de caz. Analiza experientei constituie baza de referinta pentru
modul de a actiona in viitor;
II.
Scoala clasica:
- vizeaza, in principal, aspecte privind:
o conducerea activitatii muncitorilor;
o organizarea si conducerea stiintifica a intreprinderii.
- situeaza in centrul preocuparilor sale necesitatea organizarii mai
judicioase a productiei si a acordat mare atentie studiului muncii
(H. Fayol);
III.
Scoala relatiilor (psihologica, behavioristica)
- focalizeaza pentru studierea relatiilor umane si subliniaza
importanta studierii efectelor atitudinii colective si ale climatului
colectiv asupra rezultatelor in munca;
- exponent: Elton Mayo;
IV.
Scoala sistemica
- abordarea intreprinderii intr-o viziune sistematica, multidisciplinara;
conducerea are un dublu obiect: intreprinderea ca un sistem si procesele din
codurile ei, reglate prin decizii de conducere

2.Care sunt etapele procesului decizional?

1. Perceperea necesitatii si oportunitatii de a decide:
- stabilirea problemei care trebuie rezolvata;
- determinarea obiectivelor care trebuie urmarite si atinse;
- colectarea, selectarea si prelucrare aprimara a celor mai potrivite
informatii.
2. Formularea liniilor de actiune posibile:
- stabilirea unui numar mare de alternative;
- folosirea unor metode adecvate pentru a depista cat mai multe
variante posibile;
- cuantificarea cunostintelor economice si sociale pentru fiecare
varianta.
3. Evaluarea avantajului fiecarei linii de actiune:
- stabilirea criteriilor de apreciere sau ierarhizarea lor;
- folosirea unor metode si tehnici adecvate fiecarui tip de decizie,
pentru stabilirea avantajelor.
4. Alegerea caii de actiune ce trebuie urmata se face in functie de criteriile
cele mai potrivite si pe baza analizei facute.
Intotdeauna, decizia este adoptata de factorul uman, rezultatul fiind insa
influentat atat de aplicarea unei metode decizionale, cat si de elemente
subiective.
5. Aplicarea si urmarirea rezultatelor deciziei:
Odata adoptata, decizia este transmisa, in vederea aplicarii, nivelelor
ierarhice inferioare. Monitorizarea executiva este realizata de cel care a
adoptat decizia. Din acest motiv, cel ce o primeste spre aplicate este obligat
sa raporteze celui de la care a primit-o, stadiul si consecintele aplicarii
deciziei.

3.Care sunt principalele metode de fundamentare a deciziei n

condiii multicriteriale de certitudine?

 Metoda utilitatii globale

- faciliteaza alegerea variantei optime;
- consta un suport logic pentru anticiparea avantajelor diferitelor
modalitati de actiune posibile;
- varianta optima se stabileste in functie de diferite criterii decizionale
si coeficienti de importanta;
- utilitatea unei variante se calculeaza in functie de consecinta
economica a unei variante, dupa un criteriu decizional
Metoda ELECTRE (!!!!)
- are la baza alegerea variantei optime care surclaseaza celelalte
variante;
- se calculeaza utilitatea pentru fiecare criteriu de optimizare;
- atribuirea coeficientilor de importanta;
- calcularea coeficientilor de concordanta si discordanta;
- alegerea variantei optime cu ajutorul matricei de surclasare, fiind
anticipata de alte 2 tipuri de matrici: cea de concordantadiscordanta si cea a diferentelor.
De regula, metodele de fundamentare in conditii de certitudine opereaza
cu:
alternative decizionale (se alege varianta optimala);
criterii decizionale (caracterizate, in principal, de importanta
relativa si de natura lor).
Vorbim despre o alternativa optima atunci cand avem in vedere un singur
criteriu de selectie deci, varianta cea mai buna din pdv al valorii. Daca utilizeaza
mai multe criterii, e posibil ca una din variante sa fie optima pentru un anumit
criteriu, in timp ce alte variante vor fi optime prin prisma celorlalte criterii => nu
putem vorbi despre o varianta optima. In acest caz, se cauta alegerea variantei
care aduce cel mai mare avantaj in situatia data, fara ca aceasta sa fie neaparat
optima la toate criteriile.

Metoda Onicescu -> 2 variante:

1. criteriile de alegere a variantei optime sunt echiimportante;
2. criteriile de alegere a variantei optime sunt diferentiate.
Caracteristici ale criteriilor de selectie:
- natura criteriului:
de minim;
de maxim (de efect);
- importanta relativa; de regula, criteriile de selectie nu sunt la fel de
importante in cazul unei situatii decizionale date. In acest caz,
importanta lor este masurata
printr-o marime care se numeste
coeficient de importanta sau, in cazul algoritmului bazat pe teoria
multimulor vagi, coeficient de apartenenta.

Metoda baza pe teoria matematica a multimilor vagi (fuzzy

sets)
- metoda de fundamentare a deciziilor in conditii multicriteriale de
certitudine.
Teoria multimilor vagi a fost lansate in anii 60 de un colectiv de
matemticieni condus de Zadeh si se bazeaza pe functia de apartenenta, care
este asociata unei proprietati pe care un individ dintr-o multime o poate avea
intr-o masura mai mare sau mai mica, cu valori intre 0 si 1. Ea permite ca,
pornind de la un set de date de intrare (nr. de alternative decizionale, nr.

criteriilor de selectie, natura si importanta acelui criteriu, respectiv consecintele

absolute ale fiecarei variante in raport cu fiecare dintre criterii), in urma aplicarii
succesive a 4 pasi, indica varianta decizionala optimala.

4.Care sunt componentele subsistemului informaional?

SISTEMUL INFORMATIONAL
Sistemul informational este un ansamblu intercorelat intr-o conceptie
sistemica de date, informatii, cunostinte si fluxuri informationale, proceduri
informationale, precum si mijloace de preluare, pastrare (stocare), prelucrare si
prezentare a informatiilor, avand ca obiectiv realizarea legaturilor intre firma si
exterior si, pe plan intern, intre compartimentele de decizie si executie.

B.Organizarea procesual a unei firme; elemente caracteristice,

concepte, particulariti.
Organizarea procesuala elemente fundamentale:
1. functiunea = activitati de aceeasi natura sau complementare, efectuate
de personalul cu o anumite calificare; poate fi: cercetare-dezvoltare
(CD), productie (P), comerciala (C), economica/financiar contabila (E),
de personal (Ps).
Exista si functiunea calitatii, despre care unii cercetatori spun ca ar fi de
sine statatoare, altii ca ar fi incorporata in celelalte 5.
Atat functiunile, cat si activitatile componente se regasesc, in aceeasi
structura, in orice firma. Difera, insa, foarte mult, complexitatea si resursele
implicate, diferenta fiind data de dimensiunile firmei, domeniul de activitate,
mediul extern, cultura organizatiei etc.

Activitatea = ansamblul proceselor omogene efectuate pentru atingerea

unor obiective cu grad relativ ridicat de generalitate, necesitand cunostinte
profesionale dintr-un domeniu mai restrans. Toate activitatile inrudite
formeaza o functiune. (ex: marketing si vanzari, contabilitatea, recrutarea);
Sarcina = ansamblul proceselor de munca desfasurata pentru atingerea
unui obiectiv punctual. In general, prevede un singur loc de munca, dar
exista si sarcini colective.
= instanta de indeplinire a unei atributii; unitatea de munca cel mai
putin complexa, care are un sens complet.
Ex: efectuarea unui transport, centralizarea timpului efectiv de munca,
calcularea salariului;
Atributia = tip de activitate pe care angajatul o deruleaza. Activitatea de
acest tip, desfasurata la diverse momente de timp, reprezinta sarcini
punctuale;
= ansamblu de procese care se deruleaza sistematic.
Postul reprezinta un ansamblu de sarcini, competente si responsabilitati
atribuite, de regula, unei singure persoane (post de persoana care il ocupa).

Operatia = elementul de baza al organizarii procesuale, un proces de

munca omogen, lipsit de complexitate, prin care se efectueaza o parte a
unei sarcini. Este executata intr-un timp prestabilit. Pentru realizarea unei
sarcini, se executa mai multe operatii, ce nu mai pot fi descompuse. Ex:
emiterea unor chitante, ambalarea unui produs.

Functiunea de cercetare-dezvoltare
- ansamblul activitatilor prin care se studiaza, concepe si elaboreaza
concret cadrul tehnic, tehnologic si organizatoric viitor al unitatii.
Activitati componente:
- cercetare: descoperirea de noi cunostinte pentru satisfacerea
clientilor;
- dezvoltare: determinarea cailor prin care vom aplica noile
cunostinte, materializand rezultatele cercetarii (produse, lucraru,
proceduri).
Functiunea de productie
- transformarea resurselor initiale in produse finite sau servicii +
activitati auxiliare pentru o desfasurare normala.
Activitati componente:
- de pregatire organizatorica: stabilirea cantitatilor produse, repararea
utilajelor;
- propriu-zisa de productie: firme de consultanta, industriale.
Ambele activitati necesita atat munca fizica, cat si munca intelectuala.
Functiunea comerciala/de marketing (modern)
- toate activitatile legate de relatiile cu piata, realizand, direct sau
indirect, tranzactii comerciale.
Activitati componente:
- aprovizionare;
- marketing;
- vanzare.

Functiunea financiar-contabila
- vizeaza obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare firmei,
dar si inregistrarea si evidenta, in expresie baneasca, a fenomenelor
economice.
Activitati componente:
- financiare;
- contabilitate.
Functiunea de personal (resurse umane)
- gestionarea si dezvoltarea resurselor umane din firma.
Activitati componente:
- recrutare;
- selectare;
- incadrare;
- pregatire profesionala;
- motivare;
- salarizare;
- promovare;