Cauzele biologice ale depresiei

Printre cauzele depresiei, cele mai complexe par sa fie cele biologice, pe care specialistii
continua sa le studieze. In ultimele decenii s-au facut progrese remarcabile in ceea ce
priveste cunoasterea functiilor creierului, influenta neurotransmitatorilor, a hormonilor si
a altor procese biologice asupra depresiei.
Evalueaza
Trimite unui prieten
0 comentarii - Comenteaza
Versiune Imprimanta
Share on facebookShare on twitter
More Sharing Services3
Tema: Sanatatea familiei | Subiecte tratate: depresie, cauze, neuroni, creier, hormoni, sistem

endocrin, cortizol, sanatate

Printre cauzele depresiei, cele mai complexe par sa fie cele biologice, pe care
specialistii continua sa le studieze. In ultimele decenii s-au facut progrese remarcabile in
ceea ce priveste cunoasterea functiilor creierului, influenta neurotransmitatorilor, a hormonilor si a
altor procese biologice asupra depresiei.
Cum functioneaza creierul in timpul depresiei?
Creierul poate fi considerat centrul de comanda al intregului organism, el controland functiile de baza
ale corpului, miscarile, gandurile si emotiile. Cercetarile referitoare la depresia clinica aduc in discutie
numeroase aspecte ale functionarii creierului, incluzand structurile sistemului limbic si functionarea
neurotransmitatorilor.

Sistemul limbic
Studiile ce vizeaza cauzele biologice ale depresiei au in vedere o anumita parte a creierului ce
poarta denumirea de sistem limbic. Este vorba de acea parte a creierului care regleaza activitati
precum emotiile, activitatea sexuala, raspunsul la stres etc. Exista numeroase structuri in acest
sistem care au o importanta deosebita in functionarea organismului, ca hipotalamusul, care este o
structura mica, localizata la baza creierului. Acesta regleaza functionarea glandei pituitare care, la
randul ei, raspunde de buna functionare a hormonilor. Alte doua structuri din sistemul limbic,
amigdala si hipocampusul, sunt responsabile de reactiile emotionale. Activitatile sistemului limbic
sunt extrem de importante si de complexe, de aceea orice dereglare a unei mici parti a acestuia
poate afecta grav starea emotionala, comportamentul si dispozitia.
Neurotransmitatorii si neuronii
Pentru a intelege ce se intampla in creierul unei persoane diagnosticate cu depresie si cum
functioneaza efectul medicamentelor antidepresive este important sa cunoastem mai intai cateva
lucruri despre functionarea neuronilor. In interiorul creierului se gasesc anumite substante cu rol de
neurotransmitatori, care indeplinesc numeroase functii. Dintre acestea cea mai importanta este
aceea ca transfera informatiile prin toate celulele nervoase din structurile creierului. Aceste celule,
numite neuroni, sunt organizate in structuri specializate care controleaza diverse activitati. Creierul
uman are intre 10 si 100 de bilioane de neuroni. Atunci cand facem ceva, cand
reactionam, cand simtim sau cand gandim, neuronii nostri transmit mesaje sub forma unor impulsuri
electrice de la o celula la alta. Aceste impulsuri circula printre neuroni cu o rata a vitezei de
deplasare uimitoare (mai mica de 1/5000 intr-o secunda). Din cauza acestei miscari rapide a
impulsurilor nervoase, creierul poate sa reactioneze instantaneu la un stimul cum este durerea.
Un neuron este alcatuit dintr-un corp celular, dintr-un axon si din numeroase
dendrite. Informatiile chimice trec prin creier traversand aceste structuri neuronale. Initial apare un
impuls electric care este preluat de o dendrita a neuronului. Apoi impulsul se misca in corpul celular
mergand spre axon. Cand ajunge in axon, impulsul electric se transforma intr-un impuls chimic.
Acesta, numit si neurotransmitator, este eliberat de catre axon si are functia de a transmite informatia
de la un neuron la altul. Atunci cand informatia este preluata de dendrita unui neuron vecin, impulsul
chimic se transforma din nou in impuls electric repetandu-se apoi acelasi proces. Neuronii nu se
ating intre ei, in schimb informatia chimica se transmite de la un neuron la altul printr-un canal ingust
care separa neuronii, numit sinapsa.
Cititi neaparat totul despre:

Cauzele exterioare ale depresiei

Dieta nesanatoasa poate duce la depresie
Cauzele genetice ale depresiei

Circulatia neurotransmitatorilor de la un neuron la altul se face intr-o ordine

bine stabilita. Traiectoria acestora are o forma specifica astfel incat dupa ce trec din neuron in
sinapsa, sa poata fi receptati de catre o zona anume a neuronului vecin. Neurotransmitatorii pot
alimenta un numar de receptori diferiti, in schimb receptorii pot primi doar anumite tipuri de impulsuri.
In timp ce este receptat de catre un neuron, impulsul chimic fie se schimba in impuls electric si isi
continua drumul catre urmatorul neuron, fie se opreste la nivelul receptorilor. In ambele cazuri

neurotransmitatorul eliberat de catre receptor se intoarce in sinapsa. De acolo este eliberat de

sinapsa in unul din cele doua moduri. Neurotransmitatorul poate fi distrus de o substanta chimica
numita monoaminooxidaza sau se poate intoarce in neuronul din care a plecat. In ultimul caz este
vorba de o recaptare.

Dintre cei aproximativ 30 de neurotransmitatori indentificati, cercetatorii au

descoperit legaturi intre depresia clinica si functionarea a trei dintre
acestia : serotonina, noradrenalina si dopamina. Acesti trei neurotransmitatori functioneaza in
interiorul structurilor creierului care regleaza emotiile, reactia la stres, somnul, pofta de mancare si
sexualitatea. Printre structurile care au legatura cu declansarea depresiei, cercetatorii includ sistemul
limbic si hipotalamusul.
Teoriile referitoare la modul in care neurotransmitatorii pot afecta dispozitia unei persoane se
bazeaza pe efectele pe care le au medicamentele antidepresive asupra unora dinte pacienti.
Specialistii considera ca aceste medicamente sunt eficiente deoarece regleaza cantitatea de
neurotransmitatori specifici din creier. Totusi, rolul pe care il au neurotransmitatorii in dezvoltatea sau
tratamentul depresiei nu este inca foarte clar. Deocamdata se stie ca numerosi oameni care sufera
de depresie au un nivel scazut de norepinefrina. Utilizarea anumitor antidepresive poate sa creasca
nivelul norepinefrinei, si sa indeparteze simtomele depresiei. Pe de alta parte, s-a constat ca alti
pacienti cu depresie au un nivel foarte ridicat de norepinefrina. Aceste constatari sunt valabile si
pentru alti neurotransmitatori.
Mai cititi si:

Factori si mituri care pot contribui la depresia postnatala

Depresia postnatala, semne ingrijoratoare
Depresia in timpul sarcinii

Un alt motiv pentru care efectul neurotransmitatorilor asupra depresiei nu

este foarte clar este acela ca medicamentele anidepresive nu au efect asupra
tuturor pacientilor. Daca ar exista o legatura cauzala directa intre nivelul neurotransmitatorilor
din creier si depresie, atunci ne-am astepta la un succes mai mare al tratamentului medicamentos.
In plus, desi antidepresivele pot schimba cantitatea de neurotransmitatori imediat, unei persoane
care sufera de depresie ii trebuie cateva saptamani pentru a se simti mai bine. Toate aceste

constatari par sa se reduca la ideea ca exista o relatie puternica intre cantitatea neurotransmitatorilor
din creier si depresia clinica si ca antidepresivele au efect la majoritatea pacientilor. Nu exista insa o
certitudine asupra naturii relatiei care exista intre neurotransmitatori si depresie.
Motivul pentru care nu se stiu prea multe despre efectele
neurotransmitatorilor este legat de dificultatea studierii
acestora.Neurotransmitatorii sunt prezenti in cantitati foarte mici, se gasesc doar in anumite zone
ale creierului si dispar foarte repede dupa ce sunt folositi. Din cauza ca sunt indepartati rapid nu pot
fi masurati direct. Pot fi masurate doar efectele pe care le are prezenta lor in creier. Substantele ce
raman in urma lor se numesc metabolite si se gasesc in sange, in urina si in lichidul cefalorahidian.
Prin masurarea acestor metabolite pot fi intelese efectele schimbarilor produse de neurotransmitatori
in creier. Nu se stie daca modificarile cantitatilor de neurotransmitatori cauzeaza depresia sau daca
depresia are ca efect aceste modificari. Ambele variante sunt posibile. Cercetatorii cred ca structura
chimica a creierului nostru poate fi afectata de comportament si ca, la randul ei, aceasta influenteaza
comportamentul. De exemplu, daca o persoana traverseaza numeroase experiente stresante sau
traumatizante, va fi predispusa depresiei clinice, intrucat structura chimica a creierului este afectata.
Pe de alta parte aceeasi persoana poate invata cum sa isi schimbe starile depresive si
comportamentul, facand fata evenimentelor stresante. Acest lucru poate modifica de asemenea
structura chimica a creierului, indepartand depresia.
Hormonii si sistemul endocrin
Alte studii legate de determinarea cauzelor biologice ale depresiei au in vedere sistemul endocrin.
Acesta lucreaza impreuna cu creierul pentru a controla numeroase activitati ale organismului.
Sistemul endocrin este alcatuit din mici glande raspandite in corp care produc hormonii si ii
elibereaza in sange. Hormonii regleaza procese precum reactia la stres sau dezvoltarea sexuala. Sa descoperit ca numerosi pacienti care sufera de depresie au un nivel anormal al hormonilor in
sange, in ciuda faptului ca nu prezinta afectiuni ale glandelor. Se pare ca exista o legatura intre
aceste dereglari hormonale si anumite simtpome ale depresiei cum ar fi lipsa poftei de mancare sau
probleme legate de somn. O alta legatura a sistemului endocrin cu depresia reiese din faptul ca
bolnavii care sufera de boli endocrine dezvolta adesea stari depresive.
Rolul sistemului endocrin este acela de a mentine nivelul hormonal in anumiti
paramentri. Acest lucru se face printr-un complicat proces de feedback, asemanator cu
functionarea unui termostat. Nivelul hormonal din organism este constant monitorizat. Atunci cand
un hormon depaseste cantitatea obisnuita, glanda opreste producerea si eliberarea acestuia. Atunci
cand o persoana este deprimata, procesul de feedback nu functioneaza intotdeauna. De asemenea,
dereglarile hormonale se pot asocia cu schimbarile din structura chimica a creierului. Sistemul
endocrin este conectat cu creierul la nivelul hipotalamusului, care controleaza numeroase activitati
ale organismului cum sunt somnul, pofta de mancare si sexualitatea. Hipotalamusul regleaza, de
asemenea, functionarea glandei pituitare care, la randul ei, controleaza secretia hormonala a altor
glande. Hipotalamusul foloseste anumiti neurotransmitatori care au fost asociati cu depresia. Acestia
au un rol important in buna functionare a sistemului hormonal. Depresia clinica poate fi un simptom
al unei boli hormonale cum ar fi dereglarile tiroidiene, sindromul Cushing, si boala Addison.
Cortizolul

Aproximativ jumatare dintre bolnavii de depresie prezinta un exces de cortizol in sange. Cortizolul
este un hormon secretat de glandele suprarenale. Localizate langa rinichi, glandele suprarenale
controleaza reactiile noastre la stres. Cortizolul poate continua sa fie secretat chiar si atunci cand
nivelul sau in sange este deja foarte ridicat. Producerea acestui hormon este legata de depresie,
intrucat s-a constatat ca odata cu disparitia depresiei are loc o scadere a nivelului ridicat de cortizol
din sange. Hipotalamusul poate fi considerat vinovat de excesul de cortizol din sange. El este
responsabil de declansarea procesului ce conduce la secretarea cortizolului de catre glandele
suprarenale. Mai intai hipotalamusul produce CRH (hormonul de eliminare corticotrofica). Apoi
glanda pituitara este stimulata pentru a elibera hormonul adrenocorticotrofic (ACTH). Acest hormon
face ca glandele suprarenale sa secrete cortizolul in sange. Atunci cand sistemul endocrin
functioneaza normal, hipotalamusul monitorizeaza nivelul cortizolului din sange. Cand nivelul creste,
hipotalamusul incetineste influenta sa asupra glandei pituitare, iar atunci cand nivelul cortizolului
scade, hipotalamusul stimuleaza producerea CRH. In cazul unei persoane ce sufera de depresie,
hipotalamusul nu mai tine cont de nivelul cortizolului din sange.
Alte studii referitoare la cortizol au aratat ca timpul de eliberare a acestui
hormon poate constitui o problema in cazul pacientilor cu depresie. Persoanele
care nu sunt deprimate au, in principiu, secretii de cortizol in anumite momente ale zilei. Nivelul de
cortizol este ridicat intre orele 8-16 si apoi din ce in ce mai scazut pe timpul noptii. La persoanele ce
sufera de depresie, nivelul de cortizol poate fi ridicat tot timpul sau poate creste brusc in timpul
noptii.
Nivelul de cortizol poate fi testat printr-un test numit test de supresie
dexametazona (DST). Desi nu este un test pentru identificarea depresiei, totusi DST poate fi
util in diagnosticarea acesteia la anumite persoane. Testul consta in administarea unei doze de
dexametazona (un cortizol sintetic) inainte de culcare. In dimineata urmatoare se testeaza nivelul de
cortizol din sange. Testul se repeta dupamiaza. In cazul persoanelor sanatoase nivelul de cortizol
este mai intai scazut, dar apoi revine la normal. In cazul persoanelor deprimate rezultatele sunt
anormale. Fie secretia de cortizol nu este redusa de catre hipotalamus, fie nu are loc nicio
schimbare dupa administarea cortizolului sintetic.