Modul Tematic 2

MODUL TEMATIC
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Departamentul: SINTEZA DE PROIECTARE
An universitar: 2009 -2010
Coordonatori:
Lect. arh. Mariana FETTI
Lect. dr. arh. Alina VOICULET

MODUL TEMATIC 2: Stiinta, arta, cultura: spatii ale meditatiei si creativitatii elemente caracteristice pentru
entitatea spirituala a poporului
A. TEATRUL
Teatrul este locul de intalnire al operei si al interpretilor cu publiculLocul teatral cind nu este improvizat devine cladire
teatrala Jean JacQuot
CRITERII DE CLASIFICARE:
Criteriul cadrului construit:
constructii pentru spectacole in spatii inchise
constructii pentru spectacole in aer liber (Teatrul de la Mamaia, Navodari)
Criteriul amplasarii scenei:
Arena scena amplasata in centrul salii de spectacol
Englezesc scena inainteaza in cadrul salii de spectacol
Italienesc scena este retrasa si despartita de sala de spactacol
Criteriul formei in plan a salii de spectacol:
Sali de forma rotunda
Sali de forma semirotunda
Sali in forma de potcoava (eliptice / ovale)
Sali de forma trapezoidala
Sali de forma rectangulara
Criteriul numarului de sali de spectacol:
constructii cu o sala unica
constructii cu doua sali (una mare si una mica)
constructii cu mai multe sali (capacitati si dispuneri diferite)
3

Criteriul flexibilitatii:
contructii cu partiu fix (structura cu diafragme, pereti portanti)
constructii cu partiu flexibil (spatiul de spectacol poate sa fie unic sau divizat)
Criteriul cadrului construit:
constructii proiectate si construite pentru spectacole
constructii reconvertite prin reamenajare la programul de spectacole\constructii demontabile destinate spectacolelor
intinerante (Teatrul Naional Iai Sala Atelier; arh Angelo Rovena sala temporara)
Criteriul modului de transport al mesajului artistic
Vorba:
- Conferinte: Prelegeri / Discutii
- Teatru: Dramatic / Papusi
Vorba si muzica: Revista / Estrada / Copil / Cabaret
Muzica:
- Opera: Opereta / Balet
- Concert: Simfonic / Recital
TIPOLOGII:
Tipologia tipului de cladire:
teatre realizate in cladiri independente cladiri proiectatea cu functiunea unica de teatru
teatre inglobate in alte cladiriri teatre realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale oraselor sau cele
cuprinse in cladiri cu functiuni complexe (centre culturale, mediateci, muzee, pavilioane expozitionale).
Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:
teatre cu un singur nivel asigura accesul publicului la nivelul salii de spectacol
teatre cu balcon si logii realizeaza accesul publicului pe mai multe nuveluri
Repartizarea publicului / Accesul
4

Pentru primirea publicului se realizeaza un aparat de primire compus din holul principal de acces, garderoba si foaiere. .
Dispunerea acestor functiuni imbraca sala de spectacole pe cel putin 3 laturi. Designul acestor spatii poate varia foarte mult
functie de rolul si prestanta avuta in vedere. Holul de primire si foaierele sunt dimensionate functie de urmatorii factori:
sosirea spectatorilor se realizeaza esalonat cu circa 30-15 minute inainte de inceperea spectacolului, insa plecarea acestora
are loc intr-un interval scurt de timp. Aparatul de primire se compune din urmatoarele componenete:
Holul - vestibul
Acest element permite accesul direct al spectatorilor si are rolul de repartizare al acestora. Functie de complexitatea
programului din hol, spectatorul este directionat catre garderoba si foaiere sau pur si simplu se intra in sala de spectacol. De
regula casieria este amplasata tot in incinta acestui hol. Exista cazuri in care casa de bilete este amplasata in afara teatrului
fiind complet separate.
Garderoba
Locul in care se pastreaza imbracamintea de exterior precum si obiectele personale ale spectatorilor. Amplasarea graderobei
este posibila atat in cadrul holului de acces, cat si intr-o zona adiacenta acestuia. Functional este important sa se prevada un
spatiu larg in fata garderobei pentru a evita inghesuiala si a permita evacuarea constanta dupa terminarea spectacolui.
Garderoba contine o zona de depozitare (cuiere) precum si o tejghea (mobilier pe care se face predarea primirea
vestimentatiei) precum si un spatiu pentru imbracare si dezbracare. In cazul in care teatrul are mai multe sali de spectacol
cu o singura zona de acces este preferabil sa se repartizeze cate o garderoba pentru fiecare sala.
Foaierele si culoarele
Foaierul face parte din categoria spatiilor cu caracter reprezentativ si care trebuie puse in valoare din punct de avedere
arhitectural. Functional, avand in vedere ca in general parterul este ocupat de catre holul de acces, foaierul se poate
amplasa la etaj. Foaierul se poate rezolva intr-un singur spatiu sau printr-o insiruire de spatii, pe un singur nivel sau mai
multe niveluri. Dimensionarea acestui spatiu se realizeaza tinand conte de urmatoarele date: se considera ca doar 1/6 din
numarul toatal de spectatori va utiliza foaierul, si se aloca 0.8 pana la 2.0 mp de spectator. In cazul adoptarii solutiei cu
culoare se recomanda ca suprafata acestora sa nu depaseasca 40% din suprafata totala.
Bufetul
Este un element de alimentatie publica, de la care se ofera o gama redusa (aperitive, bauturi, racoritoare, dulciuri, cafea,
etc). Rezolvarea sa tine cont de dimensiunea teatrului, putand sa porneasca de la o simpla tejghea si ajunge la o incapere de
5

sine statatoare in imediata vecinatate a foierului. Realizarea unui puncte de alimentatie publica implica si construirea unor
anexe pentru spalarea veselei si depozitarea produselor. Astazi aceste spatii sunt reduse foarte tare datorita sistemului de
preambalare a mancarii si a bauturilor.
Fumoarul
Este compus dintr-o incapere sau o serie de incaperi destinate fumatorilor, fiind amplasat in apropierea bufetului si a
foaierului cu care poate sa comunice printr-un spatiu tampon.
Grupurile sanitare
Incaperile cu functiunea de grupuri sanitare se realizeaza la fiecare nivel, si pentru o accesare cat mai echilibrata se dispun
tinandu-se cont de axul de simetrie al salii de spectacole. Accesul se face din foaiere si trebuie realizat discret.
Exista si zona lojei oficiale care poata sa apara in cazul teatrelor de mari dimensiuni. Acesta este amplasata axat in fundul
salii si contine urmatoarele spatii: loja propriu zisa, foaier, fumoar, grup sanitar si uneori bufet propriu. Accesul se poate
realiza separat de cel al publicului (nu este obligatoriu).
Sala de spectacole:
Proportionarea si forma unei sali de spectacole este elementul de la care se porneste proiectarea, urmand ca restul
elementelor functionale sa o imbrace si sa o deserveasca. Daca anvelopanta urmareste strict elementele functionale, si
aceasta este influentata de modul in care este proiectata sala de spectacol.
Capacitatea unei sali de spectacol este data de urmatoarele:
- necesitatile comunitatii
- forma in plan
- tipul de organizare spatiala (italian, elisabetan sau arena)
In cazul salilor de tip italian capacitatea optima este de 600 700 locuri insa poate ajunge si la 1200. Trebuie tinut cont ca
distanta dintre scena si ultimul spectator trebuie sa fie mai mica de 24 metri. Se pot realiza si sali mai mari insa aceasta
presupune sisteme suplimentare atat din punct de vedere vizual (proiectii pe panouri) cat si din punct de vedere audio
( difuzoare ).
6

Salile de tip elisabetan si arena au o capacitate optima de 400-600 de locuri, permitand in principiu orice capacitate tinand
cont de distanta de 24 de metri pentru vizibilitate.
Sala de spectacole accepta orice forma geometrica.
Alegerea formei pentru sala de spectacole se face dupa urmatoarele criterii:
- capacitate urmarita
- tipul de spectacol cel mai des prezentat
- tipul de sala dorit (italian, elisabetan sau arena)
- nivel de flexibilitate
- performante acustica
Sala de spectacol Forma:
Sala de forma rotunda este definita de un cerc intrerupt in dreptul portalului scenei. Forma permite rezolvari de tip italian si
elisabetan, si nu se poate adapta usor la tipul arena. Poate fi rezolvata cu sau fara loje si au avantajul unor adancimi mari pe
axa longitudinale a salii exact in zona cu cea mai mare vizibilitate. Apar probleme acustice datorate concavitatii peretilor.
Sala de forma semirotunda porneste de la amfiteatrele Greciei antice si este utilizata rar datorita defectelor generate de
vizibilitatea redusa pentru locurile laterale. Se creaza focare sonore multiple datorita concavitatii peretilor de fund si de
portalul . Se adapteaza usor la varianta italiana si la varianta elisabetana.
Sala in forma de potcoava cu variante eliptice si ovale apar in sec XVIII si se dezvolta pana in perioada contemporana, insa
datorita orientarii si a lipsei de flexibilitate sunt abandonate de catre teatrul contemporan. Sala in forma de potcoava este
prototipul teatrului italian. Au aparut din incercarea de a realiza o capacitate cat mai mare intr-un volum compact fara a
indeparta prea mult spectatorii de scena. Peretii laterali sunt perforati cu loje sau balcoane. Aceste forme prezinta niste
dezavantaje majore: acustica greu de controlat, vizibiliatate limitata (orientarea spectatorilor din loje si balcoane catre sala si
culise ), flexibilitate foarte scazuta.
Sala de forma trapezoidala cu variante in sector de cerc este un tip de sala mai bine orientata catre scena si care permite o
buna receptionare a spectacolului. Parterul este rezolvat cu o usoara panta catre scena si asigura conditii pentru realizarea
unei acustici convenabile datorita neparalelismului peretilor longitudinali.

Sala de forma rectangulara este o forma geometrica care a fost adoptata relativ recent (in perioada interbelica). A aparut
accidental datorita eforturilor oamenilor de teatru de a genera spatii noi, formule spatiale mai putin conventionale si in
special procesului de reconversie al unor cladiri vechi in spatii destinate actelor artistice. Aceste cautari au avut ca rezultat
un spatiu neutru, care a purtat apoi denumirea de studio creativ. A aparut astfel forma arhetipala care caracterizeaza spatiul
teatrului contemporan.
Utilizarea salilor de forma rectangulara se datoreaza in special comuniunii aproape totale obtinute intre spectator si
spectacol ca rezultat al unei flexibilitati crescute si a unei capacitati reduse (max 600 locuri) - fapt care a contribuit la
micsorarea distantei dintre actor si spectator. Gabaritele mici elimina marile probleme puse de asigurarea vizibilitatii si
acusticii in salile traditionale. O forma particulara care reia principiile de baza ale salilor de forma dreptunghiulara este sala
patrata.
Sala de forma circulara se bazeaza pe cerc care, datorita calitatilor sale vizuale autocentratoare, impune formula de teatru
arena cu scena in mijlocul salii. Pentru asigurarea unui grad ridicat de flexibilitate se recurge la un sistem de gradene
modulat pe sectoare de cerc care prin pliere si depozitare pe contur si ofera numeroase formule de ocupare a spatiului.
Salile studio de forma dreptunghiulara, patrata sau circulara au devenit spatii absolut necesare teatrelor moderne, intrand in
circuit alaturi de cele clasice, precum salile de tip italian iar in unele cazuri producand chiar inlocuirea acestora din urma.
Asigurarea vizibilitatii.
Este ideala asigurarea vizibilitatii optime din toate punctele unei sali de spectacol. Adaptatarea favorabila intre formele din
plan si spatiu este realizata cu ajutorul studiului epurelor de vizibilitate atat in plan cat si in sectiuni longitudinale.
In plan se poate determina aria ocupata de locurilor cu vizibilitate optima in functie de deschidertea portalului scenei si a
celor doua unghiuri ce marcheaza limitele ariei. La nivelul sectiunilor longitudinale se urmareste asigurarea unghiului minim
de vizibilitate pentru ultimul rand al balconului precum si a campului vizual vertical pentru ultimul rand al parterului. Se pot
realiza simulari complete pe calculator pentru verificarea fiecarui loc in sala.
Locurile spectatorilor
In sala de spectacol locurile sunt organizate in sectoare de fotolii, amplasate astfel incat sa se asigure conditii de vizibilitate
optima. Regasim sectoarele de fotolii in balcoane, logii si sala de spectacol (parter). Accesul la locul rezervat se face pe
circulatiile din sala de spectacol, iar dimensionarea acestora tine cont de necesitatea sigurarii unei evacuari rapide in caz de
calamitate. Pentru a se elimina posibilitatile de blocare a cailor de evacuare, trebuie corelate asezarea usilor cu traseul
circulatiilor.
8

In cazul salilor de mici dimensiuni (sub 400 locuri) nu este necesar decat un sector de locuri la are ai acces prin circulatiile
perimetrale. Atunci cand sala creste in dimensiuni (peste 600 de locuri) trebuie realizat un coridor central (median) care va
consuma exact locurile cu cea mai buna vizibilitate la care se mai pot adauga si alte circulatii intermediare.
Pentru a se asigura o buna circulatie in cadrul sectoarelor cu locuri, fotoliul trebuie sa aiba sezutul rabatabil. Fotoliile sunt
obligatoriu fixate in pardoseala salii de spectacole pentru a nu bloca prin rasturnare caile de evacuare. Randurile de fotolii se
amplaseaza decalate la jumatate pentru a oferi o vizibilitate optima si o micsorare a pantelor salilor.
Scena si anexele ei
Este zona utilizata pentru pregatirea si producerea spectacolului. In cazul teatrului clasic este zona plasata dupa portalul
scenei iar in varianta moderna este o zona juxtapusa cu sala de spectacole ca urmare modificarii raportului dintre spectator
si spectacol bazata pe o mai buna comunicare. Dotarile anexelor scenei sunt diferite in functie de importanta, dimensiunile si
specificul teatrului.
Cerinte de baza (case de cultura)
Scena are mici spatii laterale care se utilizeaza pentru depozitarea decorurilor. Sala de spectacole are pasarele pe care se
monteaza bateriile de reflectoare. Lipsesc buzunarele sau turnul scenei si nu exista fosa pentru orchestra.
Cerinte medii (drama si liric)
Scena este dotata cu un buzunar lateral si turn pentru manevrarea rapida adecorurilor la care se adauga o turnanta (scena
rotativa); la acest nivel de dotare apare fosa orchestrei in fata portalului scenei si se pot performa spectacole lirice (opereta,
opera si balet); sala de spectacol are pasarele ( amenajate in tavanul decorativ al salii) pentru reflectoare.
Cerinte complete (nivel national)
Scena are trei buzunare (doua laterale si unul de fund), subsol (pentru a realiza o geometrie variabila a pardoselilor) si turn
(podul scenei); fosa pentru orchestra este mai ampla si poate primi orchestre cu un numar mai mare de instrumentisti; sala
de spectacol are pasarele ( amenajate in tavanul decorativ al salii) pentru reflectoare.
Scena si anexele sunt dotate cu mecanisme si aparate care sa modifice cu usurinta decorul in timpul reprezentatiei si sa
asigure un grad cat de mare pentru punerea in scena. Totalitate mecanismelor , utilajelor si aparaturii de scena poarta
denumirea de mecano scena si este compusa din urmatoarele elemente:
- Scena este elementul central si poate fi definita ca suprafata pe care se performeaza
- Podiumul scenei cu trape este de fapt suprafata de joc care prin intermediul trapelor actionate de sisteme hidraulice
din subsolul scenei permit realizarea unei geometrii convenabile pentru pardoseala scenei.
9

Subsolul scenei este destinat utilajelor hidraulice care permit obtinerea unei geometrii variabile a pardoselii scenei.
Turnul scenei este un spatiu de dimensiunile (in plan) scenei, este amplasat deasupra ei si este dotat cu pasarele si
sisteme de ridicat pentru manevrarea rapida pe verticala a decorurilor de fundal si a sofitelor cu reflectoare. In turn
sunt amplasate sistemele de manevrare a cortinelor si efectele speciale (ruloul pentru ninsoare)
- Buzunarul de fund (ariescena) este amplasata in spatele scenei si are rolul de a fi spatiul de manevra din spatele
scenei si depozit pentru scena turnanata; spatiul se poate utiliza si in cadrul piesei de teatru.
- Buzunarele laterale sunt spatii de manevra laterale ale scenei si depozitele culisantelor; decorurile sunt montate pe
culisante (panouri in pardoseala) care prin translatie deplaseaza rapid decorurile intre buzunare si scena, buzunarele
sunt si locuri pentru accesul sau iesirea actorilor din scena.
- Fosa orchestrei se gaseste de obicei in fata portalului scenei si ofera spatiu pentru orchestre in teatrul liric marind
distanta dintre spectacol si spectator.
- Turnanta(scena turnanata) este un panou de forma circulara inglobat in pardoseala pe care se monteaza diverse
elemente scenografice (recuzita si decoruri), care vor participa in cadrul actului de teatral prin rotirea turnantei in
diverse momente ale spectacolului.
Dorinta de a micsora timpul necesar pentru inlocuirea decorurilor a condus la evolutie constanta a mecanismelor sin
spatele si de pe scena propriu-zisa. Criterii dupa care se pot clasifica decorurile de pe scene:
Scena culisanta este alcatuita din doua panouri de scena care prin culisare alternativa aduc in portalul scenei
aranjamentele dorite.
Scena rabatabila este alcatuita din doua panouri de mari dimensiuni care prin rabatre alternativa permit schimbarea
scenelor.
Scena oscilanta miscarea panourilor este oscilanta
Scena turnanta clasica consta in rotirea unui panou circular care ofera in cadrul vizibil diferite aranjamente scenice.
Scena turnanata inelara este varianta de mari dimensiuni a turnantei care permite montarea simultana a mai multor
scene pe care le ofera apoi publicului printr-o miscare de rotire.
-
Spatiile anexa din spatele scenei:

Spatiile destinate personalului artistic: actori, regizori, si spatiul necesar pentru pregatire ( cabine, sali de repetitie, sali
de lectura, biblioteca, sala de gimnastica, frizura coafura, club - bufet)
Spatiile destinata productiei: sunt salile in care se confectioneaza elementele care iau parte in desfasurarea
spectacolului ateliere de dcor, pictura, montaj, croitorie, cizmarie, peruci
10

Spatii pentru depozitare: in care se pastreaza decorurile, diversele materiale, aparatura electrica, costume
Spatiile de productie si depozitare trebuie sa beneficieze de un gabarit mare datorita tehnologiilor de realizare si a
dimensiunilor la care ajung o data finalizate ( decoruri de fundal).
Amplasarea spatiilor de productie si depozitare nu presupune vecinatatea imediata cu scena insa au nevoie de o comunicare
directa si fluenta cu spatiul culise scena pt a se asigura o manipulare rapida a decorurilor si a recuzitei precum si un acces
facil pentru actori, figuranti si mansinisti.
Personalul implicat in activitatea scenei este impartit in doua categorii:
Personal artistic este alcatuit din : actori, figuranti, regizori si scenografi. Acestea sunt persoanele care confera
spectacolului dimensiunea sa artistica prin jocul lor si prin conceptiile dramatice puse in scena.
Personal tehnic este alcatuit din : echipa tehnica a spectacolului, persoanele implicate in realizarea de costume,
recuzita si manevrarea instalatiilor scenei. Aceasta echipa este condusa de regizorul de culise.
Istoric
Desi teatru romnesc a aparut tarziu (pana in secolul 19 spectacolele de teatru erau sub forma de spectacole de
divertisment jucate in curtile boieresti sau sub forma de teatru folcloric) el a evoluat rapid si constant.
Primele reprezentatii, de catre artisti amatori, au avut loc in Iasi in 1814 si in Bucuresti in 1818. Spre mijlocul secolului,
apetitul societatii romnesti pentru teatru a dus la o prezenta aproape continua a trupelor straine in amandoua capitalele si
la primele reprezentatii in limba romna. Scolile de teatru ale Societatii Filarmonice din Bucuresti (1833) si ale
Conservatorului Filarmonic si Dramatic din Iasi (1936) si mai tarziu a mai multor scoli de arta dramatica de stat (1864) au
pus bazele educatiei teatrale si 1852 a fost anul aparitiei primelor trupe teatrale independente. O trasatura a teatrului
romnesc de la fondarea teatrelor nationale din Bucuresti si Iasi, dupa 1870, pana in zilele noastre este subventionarea lor
de catre stat.
In timpul anilor comunismului s-au remarcat mari regizori de teatru: Sica Alexandrescu (1896-1973), Liviu Ciulei, Lucian
Giurchescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Andrei Serban, David Esrig, Ion Cojar si multi altii. Multi s-au alaturat diasporei
si au devenit nume rasunatoare in teatrul international. Dupa 1989, teatrul romnesc s-a impus prin reprezentatii de succes
pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata unor regizori ca Silviu
Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa Gbor si Mihai Maniutiu.
Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52
in 1996. Numarul de spectatori a fluctuat: de la 1.5 milioane in 1938 a crescut la 6-7 milioane in anii 80 si a scazut la 1
milion in ultimii cativa ani.
11

EXEMPLIFICARE
Teatrul National Targu Mures Istoric
Teatrul din Targu-Mures, cunoscut ca unul dintre cele mai importante colective artistice din Romania, numara peste 60 de ani
de existenta. Din anul 1946, pana in 1973 activitatea teatrului s-a desfasurat in cladirea Palatului Culturii.
Actuala cladire a teatrului, dovada a pretuirii de care se bucura arta in Romania, a fost inaugurata la 13 octombrie 1973.
Proiectul a fost realizat de arhitectul Constantin Savescu (Marina Bordenache, Mihaela Sava, Aurel Sarbu, Vladimir Slavu,
Razvan Florea )din Bucuresti, distins pentru aceasta lucrare cu premiul Uniunii Arhitectilor in anul 1973. Tapiseria din foaierul
principal, de o inestimabila valoare, a fost conceputa de Aspasia Burduja, artista plastica din Bucuresti.
Pentru bogata sa activitate, evidentiata de-a lungul anilor in valoroase repertorii, in numeroase distinctii obtinute la diferite
festivaluri de teatru si nu in ultimul rand in succesul la public, in anul 1978 Teatrului de Stat Targu-Mures i s-a conferit prin
Decret Prezidential, numele de Teatru National.
Teatrul National Targu-Mures este subordonat Ministerului Culturii si Cultelor.
Specificul artistic: este un teatru de repertoriu, unicul teatru national din Romania cuprinzand doua sectii - romana si
maghiara. Are in dotare o sala principala cu 599 de locuri, o sala studio cu 100 de locuri, 7 ateliere, cabine pentru actori,
spatii de repetitii
Sala de spectacol are poate fii utilizata de circa 600 spectatori. Sala si scena sunt realizate pe principiul teatrului italian, cu
portal de scena care in ciuda dimensiunilor sale mari, separa totusi pe spectator de actiunea care se desfasoara pe scena.
Studiile au arata ca orice tentativa de a fi asigurat mecanizarea necesara transformarii in teatru elisabetan sau arena ar fi
majorat considerabil valoarea investitiei. Pentru a da totusi posibilitatea desfasurarii unor spectacole de tip elisabetan s-a
preconizat o curbura mai accentuata a gradenelor scenei, astfel in cat prin acoperirea fosei orchestrei, proscenium obtinut sa
inainteze cat mai mult in sala. Sala de spectacol a fost realizata intr-o mica panta cu un mic salt pe verticala in partea din
spate.
Partea destinata receptiei publicului este rezolvata pe doua niveluri, astfel incat parcurgerea drumului de la intrarea in
teatru pana la sala consta intr-o suita de planuri aflate la diferite niveluri.
Teatrul National Marin Sorescu (Craiova) Istoric
Teatrul Naional Craiova ocup un loc special n istoria teatrului romnesc. Fondat n 1850, a continuat s funcioneze, n
ciuda tuturor convulsiilor de care a fost strbtut istoria naiunii noastre. In 1965 este construita actualul teatru de stat,
realizat dupa un proiect de arh Alexandru Iotzu, arh Ciurea Oprisan.
12

Teatrul de la Craiova a fost proiectat pt utilizare curenta pentru spectacole de drama, cele de opera si opereta sau eventuale
conferinte urmand sa aiba loc doar accidental. Capacitatea salii este de 650 de locuri. Accesul principal are loc pe fatade
opuse si permite accesul de pe ambele artere importante ce delimiteaza terenul. Foaierul ocupa ultimul nivel, care are forma
unei supante ce invaluie miezul zonei de receptie de la parter si alcatuieste cu aceasta un tot unitar. Dala in forma
hexagonala a fost rezolvata cu gradene dispuse in amfiteatru continuu. Scena dispune de doua buzunare amplasate lateral si
in fund, astfel incat cabinele actorilor sa fie legate direct de spatiul de joc. Exista o mare flexibilitate legata de utilizarea
scenei, italiana in mod curent sau elisabetana prin inaintarea scenei si in cadrul salii si desfiintarea temporata a primelor
patru randuri de gradene. Lucrarea este finisat cu materiale pretioase pentru epoca in care a fost realizata: marmura,
mocheta, lemn si otel inoxidabil. Colaborarea de durat dintre T.N. Craiova si regizorul Silviu Purcrete, nceput n 1989 i
care continu i n prezent, a constituit un moment de referin n devenirea acestei instituii.
Repertoriul actual, precum i festivalurile internaionale unde este constant invitat, fac din Teatrul Naional din Craiova un
ambasador extraordinar al culturii romneti.
Teatrul National Bucuresti - Istoric
1834 Ia fiin Societatea Filarmonic la iniiativa lui Ion Heliade Rdulescu i Ion Cmpineanu;
1836 Societatea Filarmonic cumpr Hanul Cmpinencii pentru a construi cldirea Teatrului Naional;
1845 Este ales planul arhitectului vienez Heft; cldirea, construit n stil baroc, va exista pn n anul 1944, cnd va fi
bombardat de ctre naziti.
1852 Se deschide Teatrul cel Mare din Bucureti, primul director fiind Costache Caragiale. Sala de spectacole, cu o
capacitate redus, construit iniial pentru protipendad, a fost mrit pentru a cuprinde i alte categorii de spectatori.
Prima reprezentaie are loc la 31 decembrie 1852 cu piesa Zoe sau Un amor romnesc.
1864 Teatrul cel Mare devine instituie public de cultur cnd, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail
Koglniceanu, s-a hotrt s se ia pe contul statului i s devin instituie naional.
1916 1918 n timpul primului rzboi mondial Trupa Teatrului Naional se refugiaz la Iai.
20 Decembrie 1973 - este inaugurat noua cldire a Teatrului Naional cu trei sli de spectacol: Sala Mare, Sala Mic i Sala
Atelier;
Proiectul iniial (1964-1973) a fost semnat de arhitecii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu, iar structura de rezisten
de inginerul Alexandru Cimigiu. Arhitectura cldirii se nscria n modernismul anilor '60, dar a rmas neterminat la exterior.
Forma de "plrie" care i-a devenit simbol, i-a fost fatidic. Faptul c forma cldirii nu amintea de o "cas" n sens clasic i
aducea cu o plrie, pare s fi fost cauza pentru care Ceauescu a cerut n 1978, dup un incendiu la Sala Mare,
remodelarea ei, att la exterior, ct i la interior. n urma modificrilor a aprut o nou sal, Sala Amfiteatru.
13

Sala principala a teatrului are la parter fotolii asezate in 20 de randuri continue, pe gradene care asigura o vizibilitate
optima. Loja oficiala cu o capacitate de 34 de locuri si are un salon cu anexele respective, acces direct din exterior, scara si
lift propriu. Un singur rand de loji libere, decalate, dupa un traseu descendent catre scena, asigura pentru public inca 174 de
locuri. Capacitatea totala a salii mari este de 920 de locuri. Pentru confortul si tinuta acestei Sali nu au fost prevazute
strapontine.
Portalul scenei are o deschidere variabila pana la 16 m. Plafonul salii, calculat acustic ca principala sursa de reflectarea
sunetului, este conceput in suprafete cu dubla curbura, riflate si decalate intre ele. Peretii au fost imbracati intr-un material
transparent la sunet, colorati inchis pentru a nu reflecta lumina din scena.
Scena mare, cu dimensiuni de 32x24 m, are doua buzunare laterale si unul de fund. Avanscena poate cobori mecanic si sa
acopere fosa de orchestra (60 persoane).
Sala Studio a fost proiectata ca o sala transformabila pentru cele trei genuri principale de spectacol: italian, elisabetan si
arena cu capacitati de 539, 455, 598 de locuri, tinuta arhitecturala in toate cele trei variante avand aspect unitar.
Variabilitatea scenei a fost obtinuta prin prevederea a trei pachete de gradene cu fotolii, dintre care unul fix pentru toate
cele 3 game de spectacol si doua mobile, actionate prin mijloace mecanice. Scena salii Studio si scena salii principale sunt
dispuse la acelasi nivel, fiind legate intre ele printr-o galerie de manevra pe care gliseaza o culisanta pentru transportul
pieselor de dcor.
Teatrul mic Istoric
n 1914, la Bucureti se nfiineaz un nou teatru. Acesta poart numele actriei Maria Filotti i i are sediul n strada
Srindar. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, teatrul devine o instituie de stat i poart, pe rnd, denumirile Studioul
Actorului de Film "Constantin Nottara" i Teatrul pentru tineret i copii dup care, botezat n 1964 cu numele su actual, intr
n familia teatrelor mici din Eoropa. S-a schimbat ntre timp i denumirea strzii, din Srindar n strada Constantin Mille, dar
sediul teatrului, acelai din 1914, a devenit, i datorit tradiiei un loc iubit de publicul bucuretean. Consolidarea reputaiei
teatrului se datoreaz ns, bineneles, performanelor sale artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul MIC au
cuprins tot diapazonul dramaturgiei universale i romneti, de la clasici pn la moderni i contemporani, de la marile
tragedii pna la comedii de mare succes.
Teatrul Odeon Istoric
- secolul XVII
14

In zona actuala a Teatrului Odeon se afla in sec. XVII proprietatea spatarului Dumitrache Ghica, primit ca zestre de la Maria
Vacarescu. Casele Ghica au fost cumparate in 1860 de Nicolae Lahovary, familia mentinandu-si proprietatea pana la
nationalizarea din 1948.
1860-1945
Procesul de modernizare a Caii Victoriei a afectat si proprietatea Lahovary. In locul rezidentei de lux devenita caduca,
terenul a fost utilizat pentru noi functiuni. Casa Ghica a fost inchiriata pentru institutii sau comert: Clubul tinerimii, Partidul
National de peste Carpati, Societatea Mercur, berarie si bodega importanta etc.
O interventie mai importanta a fost vanzarea (sau inchirierea) a doua parcele de pe latura de nord unde a fost construit,
catre Calea Victoriei, un imobil in care are sediul, in perioada interbelica, celebra gazeta LIndependance Roumaine (la al
carui etaj au avut loc reprezentatiile lui Lumire) si magazinul de muzica Orfeu.
Restructurarea majora a proprietatii s-a produs la inceputul sec. XX. Din initiativa lui Emil lahovai, arhitectul Grigore
Cherchez a conceput un ansamblu arhitectural de avengura: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu
fatada orientata catre Calea Victoriei, flancat de doua corpuri laterale, catre nord magazine si apartamente si catre sud,
Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat in 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente Hotel Majestic si
corpul nordic cu apartamente si magazine, configurand astfel cele doua pasaje.
Teatrul a suferit unele transformari catre jumatatea secolului, amplificarea salii, inaltarea scenei si introducerea unor corpuri
de legatura cu aripile laterale anexe ale scenei peste cele doua pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atat teatrul, cat si corpurile laterale, in special cel nordic care a fost partial refacut.
- 1947 2003
Pana in anii 60 ansamblul si-a pastrat integritatea fizica,insa cu schimbarea functiunilor. Fosta casa a fost transformata in
libraria Cartea Rusa, iar Hotel Majestic a fost scos din functiune.
In anii 70, intr-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic si-a recapatat functiunea originara.
In anul 1974 Sala Comedia a Teatrului National devine Sala Majestic a Teatrului Giulesti, teatru care in anul 1990 isi schimba
denumirea in Teatrul Odeon.
In anii 80 a fost construit un imobil catre Calea Victoriei, pe locul ramas gol prin demolari pe latura de nord si s-a amenajat
alveola creata in fata teatrului.
In anul 2002 cladirea Teatrului Odeon este renovata aproape in intregime. S-a refacut podeaua scenei, scaunele din sala au
fost schimbate, tencuiala peretilor interiori a fost data jos pana la stucatura si refacuta. A fost reparat sistemul tehnic de
glisare al tavanului. Au fost refacute scarile interioare si exterioare cu piatra din cariera Vlatza (Bulgaria).
15

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul
Muncitoresc CFR Giulesti. Sala Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din
Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant. In anul 1990 Teatrul Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.
Teatrul Nottara- Istoric
Teatrul Nottara, situat pe Bulevardul Magheru, una dintre cele mai importante artere comerciale ale capitalei, a fost fondat n
1947, ca Teatrul ARMATEI, cptnd mai trziu drept patronimic numele marelui actor romn Constantin Nottara (18591935). In prezent, Teatrul NOTTARA, este o instituie public de cultur aflat sub autoritatea Consiliului General al
Municipiului Bucureti, funcionnd ca o companie permanent cu un colectiv artistic de 42 de actori angajai i cu o echip
tehnic i administrativ de pn la 100 de membri. n fiecare stagiune, repertoriul cuprinde cel puin 15 titluri, att la Sala
Magheru - Horia Lovinescu scen italian cu o capacitate de 485 de locuri (dimensiuni: 8,5x11m), ct i la Sala Studio
George Constantin - un spaiu elegant i funcional cu maximum 99 de locuri (dimensiuni aproximative: 6,5x6,5m).
Teatrul Bulandra - Istoric
Teatrul Bulandra s-a nfiinat n 1947, n jurul personalitii remarcabile a doamnei Lucia Sturdza Bulandra. In anul 1966 au
loc o serie de experimente sub indrumarea Liviu Ciulei, Paul Bartnovski si Dan Jitianu prin care se trece de la scena italiana la
sistemul de scena in arena.
Sub patronajul Municipalitii i Direciei Cultur, nvmnt a Municipiului Bucureti, att sala Izvor, ct i sala Toma
Caragiu au fost renovate - concepia modern aparinnd arhitectului Octavian Neculai fiind inaugurate n noiembrie 2002 i
respectiv noiembrie 2003.
Bibliografie:
Gaelle Breton, Theatres, 1990, Editions du Moniteur
Gheorghe Vais, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca
Daniela Radulescu, Arhitectura centrelor culturale moderne, 1996, Editura tehnica, Bucuresti
Andreea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, 2002, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
Zeno Bogdanescu, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
Alexandru Iotzu, Teatrul act de creatie arhitecturala, 1981, Editura tehnica, Bucuresti
Revista Arhitectura
16

2/1959 (Pagina 35); 3/1959 (Pagina 32); 3/1959 (Pagina 53); 5/1962 (Pagina 41); 3/1963 (Pagina 32); 1/1964
(Pagina 26); 2/1969 (Pagina 42); 4/1969 (Pagina 18); 1/1970 (Pagina 46); 1/1974 (Pagina 17, 40); 2/1988
(Pagina 18-24); 1-2/1991 (Pagina 28);
El Croquis nr. 134/135 (2007); pagina 118
Arhitext Design nr 1/2 (2007); pagina 56
A+U nr. 437 (2007) numar tematic
Casabella nr. 752 (2007), pagina 80
Techiques &architecture nr. 488, pagina 68
The Plan nr 20 (2007), pagina 70
Arhitext Design nr 7 (2007); pagina 24
The Architectural Review nr. 1325 (2007), pagina 52,60,66
Detail nr 7/8 (2007); pagina 810
LArca nr 299 (2007); pagina 42
Detail nr 11 (2007); pagina 1306
Larchitecture daujourdhui nr 373; pagina 48,110
Domus nr 910 (2008); pagina 12
El Croquis nr. 139 (2008); pagina 60
Arhitectura nr 61 (2008); pagina 72
Internet:
http://www.archdaily.com/28649/bengt-sjostrom-starlight-theatre-studio-gang-architects/
http://www.archdaily.com/15548/quarterhouse-performing-arts-and-business-centre-in-folkestone/
http://www.archdaily.com/16207/vila-joiosa-auditorium-theatre-arquitecturas-torres-nadal/
http://www.archdaily.com/23279/bijlmer-park-theater-paul-de-ruiter/
http://www.archdaily.com/1218/national-grand-theater-of-china-paul-andreu/
Legislatie:
Spatiul necesar se calculeaza:
17

- Foaier: 0.80-2.00mp de vizitator (se considera ca 1/6 din public viziteaza foaierul)
- Foaiere laterale: trebuie sa fie mai late de 5.50m si sa nu depaseasca 20-30m lungime
- Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea
proportie la nivelul publicului: 3/5 femei si 2/5 barbati. Date suplimentare 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru
50 de spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 50 de spectatori.
- usile se deschid in afara
- pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m
pentru 20 vizitatori.
- la parter, balcon si la sectiunea cea mai joasa a parterului inaltat, scarile pot sa fie mai late de 1.80 fara despartire.
Pentru fiecare parte a balconului sau a parterului inaltat trebuie sa fie minim o scara.
NP 051-2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu
handicap
P 118 99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor
NP 006/1996 Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori
C 125 05 Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.
Ghidul arhitectului Neufert
18

Schema functionala teatrul (italian)
Figure 1
19

CINEMATOGRAFUL
Logica artei este ingradita in aprecierile morale ale oamenilor de Oamenii acestui timp. In oglinda iti vezi chipul, in Arta iti
vezi Sufletul Vasili Suksin
In cadrul salilor de cinematograf, spectacolul este unul direct si se realizeaza prin proiectia mesajului artistic (imagine si
sunet) de pe suportul pelicula cu ajutorul unor instalatii specializate.
CRITERII DE CLASIFICARE:
Criteriul capacitatii:
cinematografe mici capacitate mai mica sau egala cu 300 locuri
cinematografe mijlocii - capacitate cuprinsa intre 400 600 locuri
cinematografe mari capacitate mai mare de 800 locuri
cinematografe foarte mari capacitate egala sau mai mare de 2000 de locuri
Criteriul numarului de Sali:
cinematografe cu o singura sala tipologie des intalnita si reprezinta proptotipul cinematografului dezvoltat in
perioada interbelica.
cinematografe cu 2 sali cinematografe cu o sala mare sau foarte mare si cealalta mica sau mijlocie. Acest tip de
rezolvare functionala este avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca asigura o exploatare intensiva a
spatiilor de primire ale publicului.
cinematografe cu peste 3 Sali se regasesc de obicei in marile ansambluri arhitecturale dedicate celei de a saptea
arte sau in cadrul marilor complexe comerciale (movieplex).
Criteriul tipului de spatiu:
Cinematografe in spatii inchise - se caracterizeaza prin realizarea salii de proiectie in spatii inchise (construite integral)
si au un program de functionare continuu.
cinematografe in spatii deschise sunt realizate in aer liber si pot functiona doar dupa lasarea intunericului. Acestea
sunt cinematografe sezoniere care functioneaza doar in perioade de timp favorabil (vara) sau permanent in zonele in
care clima permite.
20

TIPOLOGII:
Tipologia tipului de cladire:
cinematografe realizate in cladiri independente cladiri proiectatea cu functiunea unica de cinematograf
cinematografe inglobate in alte cladiriri cinematografe realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale
oraselor sau cele cuprinse in cladiri cu functiuni complexe (centre culturale, mediateci, teatre, muzee, paviliaane
expozitionale si centre comerciale).
Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:
cinematografe cu un singur nivel asigura accesul publicului la nivelul salii de proiectie
cinematografe pe doua niveluri realizeaza accesul publicului la un alt nivel decat cel al salii de proiectie
Elemente functional spatiale specifice cinematografului.
Schema functional generala cuprinde: zona de primire a publicului, zona functiunii de baza (sala de spectacol si dotari
caracteristice), zona de deservire directa (cabina de proictie, ecranul si instalatiile de sonorizare), zona de deservire indirecta
( spatiile administrative si anexele personalului), zona functiunilor de alimentare energetica si de intretinere.
Pentru cinematografele pe un singur nivel avem urmatoarele caracteristici:
- fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor
- posibilitatea de evecuare direct in exterior
- amplasarea zonei de primire a publicului astfel incat sa permita utilizarea garderobei atat in cadrul fluxului de
acces cat si de iesire.
Pentru cinematografele pe doua niveluri avem urmatoarele caracteristici:
- fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor, rezolvate simetric
- cele 2 garderobe sunt amplasate intre fluxuri
- nivelul salii de spectacole contine 2 foaiere, asigurand regruparea publicului la accesul si la iesirea din sala.
Sala de proiectie (de spectacol)
Sala de proiectie este unitatea de baza a programuli, ale carui forma si dimensiuni sunt determinate de ecranul pe care se
proiecteaza imaginea, care la randul sau depinde de formatul peliculei utilizate pentru realizarea filmului. Numarul mare de
formate ale filmelor (fotorame) existent la ora actuala in industria cinematografica a fost impus de catre marile companii
pentru protejarea productiei. Majoritatea formatelor se realizeaza pe filmul fotografic de 35 mm.
21

Parametrii tehnici i constructivi sunt legai i de sistemul de cinema: prezentare de filme pe format normal ( slile pn la
apariia formatelor late), prezentare de filme pe format ecran lat (cinemascop), prezentare de film pe format ecran lat
(panoramic) sau de format special (cinerama, cinemiracle, kinopanorama, circorama, poliecran, lantern magic).
Forma salilor de proiectie cinematografica este data de raportul existent intre dimensiunile sale pentru a asigura o buna
vizibilitate si o acustica corespunzatoare. Rapotul optim in cazul salilor cu ecran normal este dat de urmatoarea formula :
h/l/L=2/3/5 (h inaltimea medie, l=latimea medie, L= lungimea medie), abatea fiind de 5%.
Forma cinematografelor
Gama formala a cinematografelor este impusa de tehnologia de proiectare. Formele cele mai intalnite sunt: dreptunghiulare
si trapeozoidale, avand unghiul intre laturile lungi de 24 de grade. Forma finala a unei Sali de cinematograf este data si de
limita de vedere, respectiv de 50 de metri, de limita de palpaire a imaginii formate pe ecran, nevoaia de eliminare a zonelor
cu vizibilitate slaba si de sistanta minima a primului rand fata de ecran.
Sala normala ere o forma alungita.
Salile pentru proiectii panoramice necesita un raport intre laturi de , 1/1.5.
Pentru obtinerea unei figuri mai largi exista varianta de proiectie sincron cu trei aparate.
Pentru sistemul de proiectie semisferic, care consta in proiectia in interiorul unei semisfere a unei imagini corespunzatoare
unghiului al spectatorului (180 de grade) se util;izeaza o sala de forma circulara. Imaginea este captata cu un obiectiv ochi
de peste care acopera un camp de 180 de grade care asigura imaginii deformari substantiale. Proiectia filmului se face din
afara volumului semisferei,, catre o oglinda concava ampalasata in centrul salii, si care reflecta apoi pe ecran (intradosul
semisferei). (Ex Cinematograful Panrama din Paris).
Planetarium utilizeaza un procedeu asemanator, si reprezinta un sistem de simulare al boltii ceresti. Proiectia se face pe o
semisfera, de unde imaginile sunt proiectate in sistem, ca spoturi independente de catre un sistem complex de aparate de
proiectie.
Sala de spectacol
Modul de asezare a pachetelor de scaune (fotolii), in salile de cinematograf se realizeaza dupa aceleasi principii generale ca
si la salile de teatru. In plus se va tine seama de distanta minima pana la ecran si de limitele de palpaire ale imaginii, aceste
caracteristici fiind functie de tipul ecranului cu care este echipata sala. Se asigura circulatii clare si fluente iar treptele se
semnalizeaza cu lumini de pardoseala. Amplasarea fotoliilor in sala se poate face in doua moduri: axat (fiecare scaun in
spatele celuilalt), sau decalat (axate la al doilea rand). Pardoseala salilor de cinematograf are o inclinatie de 1/10 inspre
ecran, si de aceea asezarea decalata al locurilor va asigura o vizibilitate mai buna. Gabaritul pentyru un loc este de 0.55 /
22

0.8 m si este echipat cu un fotoliu cu sezut rabatabil. Scaunele se fixeaza cu suruburi in pardoseala pentru a creste siguranta
evacuarilor.
Varianta locurilor amplasate axat scade foarte mult vizibilitatea pentru randurile departate de ecran, ajungand pana la o
mascare de 61% din inaltimea ecranului pentru locurile situate la 25 dde metri. In varianta dispunerii decalate a locurilor,
vizibilitatea este mai mare data fiid posibilitatea de a privii printre cei din randul anterior. Ecranul este mascat intr-o
proportie mai mica, respectiv 25%. Dispunerea axata este acceptabila doar pentru salile cu pante mari sau pentru cele cu
gradene.
Peretii si tavanul salilor de proiectie sunt realizate din materiale nonreflective si nu trebuie colorate cu noante deschise.
Acustica salii de proiectie:
Functie de materiale si forma tavanului, sunetul este deflectat la in mod diferit. Timpul de reverberatie poate creste o dat cu
cresterea volumui spatiului si descreste de la 0.8 0.2 secunde de la frecvente joase la frecvente inalte. Peretele din spatele
salii trebuie sa fie realizat din materiale fonoabsorbante pentru prevenirea ecoului. Din punct de vedere al sunetului, bobxele
trebuie amplasate perimetrl pentru ca diferenta dintre primul si ultimul rand sa nu fie mai mare de 4 dB.
Axele salii de proiectie
Acestea sunt spatiile destinate instalatiilor de imagine sunet si fac parte din zona functiunilor de deservire directa. Elementul
functional propriuzis al acestei zone este cabina de proiectie.
In cazul cinematografelo traditionale, cabina de proiectie este amplasata in spatele salii. Axa de proiectie trebuie sa faca un
unghi de 90 de grade cu planul verical al ecranului. In cadrul cabinei de proiectie intalnim 3 spatii specializate:
- cabina de proiectie propriuzisa, respectiv spatiul in care se gasesc aparatele de proiectie (dotarea minima este
de 2 aparate).
- Cabina de bobinare a filmelor asigura conditiile de derulare a peliculei de pe bobinele deja utilizate, pregatindule pentru proiectia urmatoare. Innaceeasi incapere se afla si paratura de comanda a instalatiei de sonorizare a
salii.
- Cabina tabloului electric este un spatiu dotat cu sisteme de alimentare electrica a aparatelor de proiectie.
Cabina de proiectie este izolata fonic de sala si comunica cu aceasta prin intermediul unor perechi de geamuri (fonoizolante)
pe unde se face proiectia si urmarirea ecranului de catre operator. Datorita temperaturilor foarte mari degajate de becurile
aparatelor de proiectie si caracterului imflamabil al peliculelor aceste spatii sunt considerate cu risc ridicat de incendiu si
sunt prevazute cu evacuare directa in exterior.
23

Amplasarea aparatelor de proiectie fata de pardoseala cabinei se poate face in doua moduri standard, cu axa de proiectie la
1.25 fata de pardoseala, sau pe pardoseala, cand inaltimea saliieste mai mica sau cand exista un tavan fals consistent. In
acest caz urmarirea ecranului se face in sistem periscop.
24

Decorarea ecranului
Inainte de aparitia multiplexului, in majoriytatea cinematografelor, ecranul era decorat si acoperit intre filme cu un sistem de
draperii. In unele sali, in lipsa acestora se utilizau panouri mobile de mari dimensiuni, pe care era reprezentata arta
abstracta, acesta fiind modul in care ecranul participa la decorarea intregului ansamblu. In mod curent in cinematografele
moderne, pe ecran ruleaza in mod continuu prezentari de tip Power point, sau scurte filme de prezentare ale unor proiectii
viitoare si in cele mai mute cazuri publicitate.
Ecranul de proiectie este perforat pentru a permite trecerea sunetului si este ridicat cu minim 1.20 mdeasupra pardoselii.
Zona foyerului si zona de alimentatie publica
In cadrul foyerului, in diverse formule administratia ampleaseza si zona de alimentatie publica. In cadrul acestei zone se pot
cumpara bauturi si snack food. Zona de alimentatie publica poate sa fie un simpla tejghea sau poate sa capete o mai mare
importanta devenind asemenea unui magazin cu auto servire. Din punct de vedere al venitului, vanzarea de alimente
reprezinta principala sursa de venit pentru ca castigurile din vanzarea biletelor este orintata in general catre producatorii
filmelor.
Cinematografele in aer liber drive in
Capacitatile normale se incadreaza intre 450 si 500 de automobile. Limita maxima este de 1300 de masini si este impusa de
conditiile de vizibilitate. Cabina de proiectie se amplaseaza la o distanta de circa 100 de metri de ecran. Circulatia masinilor
se face in sensuri unice cu intrarea si iesirea de pe gradenele de parcare tot inainte. Sonorizarea se poate face in doua
siteme: interiora prin radiourile masinilor sau prin difuzoarele amplasate pe stalpii fiecarui loc de parcare.
Multiplex si Megaplex
Prima tara din lume care a realizat un cinematograf cu doua Sali este canada, in 1975 cu sala Elgin Theatre din Ottawa.
Succesul financiar a condus la deschidearea a numeroase astfel de cinematografe (multiplex) incepand din 1960 in Statele
unite si apoi in intreaga lume. Din punct de vedere organizatoric si functional, sistemul multiplex a permis realizarea unui
singur foyer de acces, a unei case de bilete comune si cel mai important al utilizarea unei singure zone tehnice.
Dupa 1970 foarte multe Sali de film de mari dimensiuni au fost impartite in mai multe Sali in care se puteau rula filme
diferite. Salile unice au ramas cu numele de Uniplex pe acelasi motiv.
Un megaplex este un complex care poate cuprinde peste 20 de Sali de cinema. Primul megaplex a fost deschis in 1988, in
Belgia si poata denumirea de Kinepolis (Brusseles).
25

Salile de proiectie invecinate se separa cu pereti de partitionare care sa aiba aiba urmatoarele caracteristici de izolare fonica
85dB si 18 20000 Hz.
Scurt istoric:
Prima proiectie publica in sistem cinematograf este organizata de Lumiere la 28 dec 1895 la Paris. Aparatul fratilor Lumiere
este primul care raspunde intr-o maniera rationala celor doua functii ale cinematografului: captarea imaginilor si proiectia lor.
Numerosi cercetatori s-au angajat inainteal lor in realizarea iluziei miscarii.....Punerea la punct a instantaneului fotografic la
sfarsitul anilor 1870 deschide calea catre redarea miscarii. Inspirandu-se din experientele lui Muybridge, Marey realizeaza in
1882 o pusca fotografica care permite realizarea a 12 fotografii pe secunda. Edison inventeaza in 1890 kynetoscopul,
asigurand gratie perforatiilor filmului, un spatiu egal intre fotograme. Insa kynetoscopul este un aparat de balci, cu miscare
continuua si vizionare individuala, excluzand posibilitatea unei proiectii. Simpla curiozitate stiintifica la origine, inventia
fratilor Lumiere si-a dezvaluit rapid imensele posibilitati, atat artistice cat si comercial industriale. Brevetele se vor diversifica
(Gaumont, Palthe, Contisouza). Incepand cu primii ani ai secolului XX aparatele capata alura definitiva: camera va fi separata
de aparatul de proiectie. Toate aporturile ulterioare (ca inlocuirea manetei cu motorul) nu sunt decat ameliorari ale
dispozitivului initial. Cinematografului nu-i lipsea decat sonorul si culoarea. Foarte repede a aparut ideea de a colora filmele,
la inceput mecanic si mai apoi mecanic; dar abia in 1934, o data cu punerea la punct a tehnicronului trichrom, va incepe
cariera cinematografului color. Soanorul va fi introdus in 1927.
Stiluri arhitectonice
Primele cinematografe exotism si atmosfera
Primele cinematografe au copiat fidel model arhitectural al teatrului, care la 1900 reprezenta prin opulenta si bogatia
decorurilor un punct insemnat de atractie pentru oameni, un loc de relaxare si uitare a grijilor de zi cu zi. Au aparut astfel
adevarate palate cinematograf cu intari grandioase al caror menire erea sa te transpuna intr-o alta lume si sa te atraga
prin fast si decoruri grandioase.
Ex Grauman Chinese Theatre (Hollywood); Egiptian Hall in Piccadilly (Londra)
Arhitectura urma curentul filmelor, producand cladiri exotice inspirate din luxul unor civilizatii care nu mai existau dar pe
care filmul le reanima.
John Eberson este un architect imagrant in SUA, care avea sa devina extreme de prolific ca decorator de Sali de cinema
introducand peisajul mediteraneea pictat direct pe peretii salilor de proiectie.
1930 este anul de final al acestor stiluri exotice, acest stil disparand treptat atat din nevoi economice de simplificare a
constructiilor cat din cauze legate de acustica salilor de proiectie.
26

Art Deco palate de vis dream palaces

Stilul arteco este strans legat de cinematografe pentru ca a coincis cu perioada maxima de expansiune a acestora. Acest stil
a permis refinisari si reconditionari ale unor cladiri vechi si transformarea lor in cinematografe cu aspect interesant totul la
un pret accesibil. Stilul art deco este un stil decorativ, cu elemente usor recogniscibile si acre se pot aplica cu usurinta.
Ex Kensington Cinema (Odeon - Londra); Charles Lee Wilthern Theatre si Marcus Printecas Pantages Theather (Los
Angeles)
Anul 1927 a adus sosnorul in salile de proiectie, fapt ce amodificat subsantial decoratia peretilor si a simplificat arhitectura
acesora. Criza economica, interesul investitorilor a simplificat foarte mult stilul art deco, au disparut detaliile si insertiiole de
piatra sau lemn iar in locul lor au aparut curbele si liniile expresioniste.
Modernismul
Stilul modernist nu s-a impus de la inceput ca stil care sa acopere zona cinematografelor desi aveau in comun atat aspectul
inovator cat mai ales erau produsul unei epoci in schimbare si in miscare. Cauzele principale au fost doua: pe de o parte
producatorii inca isi mai doreau Sali de cinematograf cat mai extravagante si mai vizibile iar pe de alta parte elita din lumea
arhitecturii nu aluat foarte mult in serios cladirile cinematograf.
Ex arh. Teo van Doesbourg L-Aubette (Strasbourg) caladirea in sine care va contine si un cinematograf devine curand
Gesamtkunstwerk, respectiv opera de arta totala.
Un alt exemplu interesant din punct de vedere al limbajului arhitectural este realizat de Johanes Duikers Cineac
(Amsterdam). Imobilul este amplasat la intersectia al doua strazi iar parterul este taiat la 45 de grade pentru a permite
accesul. Vitrajele salilor sunt realizate cu sticla din pardoseala pana in parapet, un lucru nou pentru anii 1934. Un alt aspect
interesant tine de signalistica, numele cinematografului fiind dispu pe un schelet metalic si iluminat noaptea fiind mai inalt
decat intreaga cladire.
Ex Le Corbusier Cinema la Scala (La Chaux des Fondes - Elvetia) este un imobil care se afla la limita dintre clasicism
(fatada) si modernism.
Expresionismul
Expresionismul a permis artistilor sa exprime starile interioare ale privitorilor prin intermediul formelor absatracte, adesea
provenite diresct din subconstient prin intermediul viselor. In arhitectura a avut ca rezultat forme uneori greu de inteles isa in
domeniul cinematografelor au fost gasitye elemnte care sa le defineasca in mod foarte interesant.
Un arhitect recunoscut al acestui curent este Erich Mendelsohn care prin celebrele Einstein Tower of Posdam si Universum
Cinema (Berlin) aduce o dinamica noua si creaza forme arhitecturale sculpturale. Ca elemente arhitecturale folosite cu
succes sunt orizontalele si verticalele continue de sticla, care permit iluminarea spatiului ziua si radiaza lumina noaptea,
27

precum si elementele curbe si dinamice din care sunt realizate cladirile. Utilizarea elementelor de decor care apar asemnea
unor circuite fluide pe fatada reprezinta elementul inivator, element des utilizat dupa 1930.
Forma curba si vitrajele sunt elemente utilizate in realizarea a numeroase cinemaotografe: Gaumont Palace
(Wolverhamton)1932, precum si in cinematograful realizat in interiorul garii Victoria (Londra)1934.
Un alt arhitect inspirit de Mendelsohn este si Rudolf Frankel. Acesta a realizat cinematograful Lichtburg in berlin iar in
Roamania blocul si cinematograful Scala 1938.
Fatada de la bulevard se continua in mod fluent si curb cu fatada strazii perpendiculare, iar ferestrele alcatuiesc alcatuiesc
benzi orizontale continue. Interiorul reia forma curba a fatadei in detaliu la fiecare suprafata de perete. Este o cladire lipsita
de colturi, iar forma curba a balconului se regasete in forma de evantai a salii de spectacole.
Cinematografele moderne liniile fluide si arhitectura luminii
Dupa 1930 este abandonat stilul teatral, bogat decorat in favoarea unei interpretari directe a functiunii de cinematograf,
care a generet volume sculpurale si linii continue si fluide.
Doua cladiri genereaza aceasta mutatia Univesum de Mendesohn si Titania Palast (Berlin) 1928, de Scholoenbach si Jacobi.
Acesta din urma este un elemnt masiv pe timpul zilei insa noaptea cladirea radiaza lumina, imaginea centranduse pe un
turn.
In Marea Britanie acest curent este urmat de arh. Harry Weeden iar in Statele Unite de arh. Charles Lee. Noiale
cinematografe sunt de dimensiuni medii, si se caracterizeaza prin prezenta unui turn pe care sunt fixate lumini de neoane,
fiind o prezenta des intalnita in peisajul suburbiilor americane.
Jumatatea secolului XX
Dupa anii 1950 programul de cinematograf este foarte mult simplificat, nu se mai construiect cinematografe in centrele
oraselor, se pastreaza cele existente iar functional devine tot mai des inglobata in cadrul unor immobile mai mari si asezate
de obicei la periferia oraselor. Decoratiile Art Deco si liniile de forta verticale sau orizontale (decoratii sau ferestre) sunt
inlocuite cu reclame. Signalistica incepe sa capete o importanta mai mare decat arhitectura constructiei. Ex Baldwin
Theater (Los Angeles) 1949 are cateva elemente de forta insa acestea au doar rol decorative: arce de beton , signalistica de
mari dimensiuni precum si un plafon iesit in consola.
Intre anii 1970 80 noul boom in materie de cinematografe are loc datorita dezvoltarii megaplexurilor si multiplexurilor. Din
punct de vedere arhitectural insa acestea nu se mai incadreaza intr-un stil anume, devin spatii de reclama si spatii in care
vizitatorul este indemnat prin toate mijloacele sa consume. Integrarea cinematografelor in cadrul altor cladiri a fost posibila
dataorita progreselor tehnologice care au permis o mai buna depozitare si manipulare a filmelor, factor cea diminuat riscul
de incendiu. Multe cladiri de birouri au primit in parter cate un cinematograf, aceasta fiind de fapt modalitatea principala prin
care au amia fost construite sali de proiectie in mijlocul orasului. Ex Curzon Cineme (Londra - Mayfair)1966.
28

Cinematograful alaturi de Muzeu, Imax si Planetarium

Rolul primordial al filmului este de a arata audientei acele locuri si lucruri la care aceasta nu are acces. Acest obiectiv a
sustinut si lansarea proiectelor de arhitectura caresa sustina ideea de cinematograf. Transformarea filmului in divertisment si
posibilitaea de a circula oriunde pe glob a transformat cinematograful, investitorul impunand date de tema pragmatice care
au eliminat arhitectura din program. Rolul educational al filmului a ramas insa si a fost utilizat in cadrul unor institutii
specializate precum muzeele, universitati sau centre expozitionale.
Aici au fost utilizate forme arhitecturale noi, care sa reprezinte si sa caracterizeze programul de cinematograf. In cadrul
acestor institutii de cultura, Imax-ul reprezinta o piatra de granita proiectand atat filme documentare (educationale) cat si
cele de entertainement. Cladirile care contin astfel de cinematografe au fost dezvoltate intr-un mod nou si ingenuos de
catre arhitecti generand forme puternice cu impact asupra vizitatorului, care sa exprime noile tehnologii cinematice si de
media.
Ex Danis Lemning Boing Imax (Seattle), 3D Imax din Futuroscope Park (Poitiers), arh Cardinal - Educational Science
Center (Edmonton), Calatrava Science Center (Valencia)1991 ; Avery Associates Imax (Londra)1999 ; Coop Himmelb(l)au
UFA Palast (Dresda)1998.
Bibliografie:
Heathcore,Edwin, Cinema Builders, 2001, Editura Wiley Academy, West Sussex, Chichester
Valentine,Maggie, The Show Stars on the Sidewalk An architectural history of the movie theater, Editura Yale
university Press, 1994,New Haven
Webb,M, Greater Londons Movie Theater, Birmingham, Amber Valley, 1986
Vais, Gheorghe, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca
Bocanet Anca, Istoricul Imobilelor ARO si evolutia stilistica in opera lui Horia Creanga, Creanga Catalogul expozitiei
organizate la implinirea a 100 de ani de la nastere, 1992
Bogdanescu, Zeno, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
Petrovici, Virgil, Lumina si culoare in spectacol, Editura Albatros, 1974
Andrea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, Editura Universitara Ion Mincu
A+U nr. 436 (2007); pagina 118
L-Arca nr 226 (2007); pagina 58
Domus nr 905 (2007); pagina 146
29

Internet:
- http://www.arnewde.com/interior-design/rio-cinema-design-by-123-and-kristoffer-sundin-in-stockholm-sweden/
- http://www.arcspace.com/architects/coop_himmelblau/ufa/index.html
- http://www.avery-architects.co.uk/imax.html
- http://www.greatbuildings.com/wiki/Rise_Cinema_Complex
- http://en.wikipedia.org/wiki/Movie_theater
- http://www.archdaily.com/28865/prada-transformer-position-2-cinema/
Legislatie:
- Pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m
pentru 20 vizitatori.
- Casele scarilor trebuie sa fie marcate din materiale neinflamabile, daca cinematograful nu este mai sus decat etajul 1;
altfek trebuie sa fie rezistente la foc Necesare sunt cel putin 2 scari. Latimea scarilor la balcoane care nu cuprind mai mult
de 125 persoane poate fi de 1m.
- Usile se deschid in afara
- Scarile libere trebuie sa aiba inaintea iesirilor podeste de minim 80 cm, si nu sunt admisibile decat pana la maxim 2
metri deasupra terenului.
- La scara intoarsa adancimea treptelor trebuie sa fie mai mare de 23 cm.
- Iesirile sunt admisibile pana la 1.5 m latime daca foaia principala a usii are 1 m si foaia fixa poate fi deschisa usor din
interior prin apasarea unui maner.
- Pardoseala parterului salii de cinematograf poate sa fie pana la 600 de persoane mai mica de 12 m, la cinematografe
mai mari mai putin de 8 metri de la nivelul strazii. Ultimul rand in sala trebuie sa aiba o inaltime de 2.3 m
- Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea proportie
la nivelul publicului: 3/5 femei si 2/5 barbati. Date suplimentare 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru 200 de
spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 200 de spectatori
NP 051-2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu
handicap
P 118 99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor
NP 006/1996 Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori
30

C 125 05 Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.
Ghidul arhitectului Neufert
31

Schema functionala cinematograf
Figure 2
32

Figure 3
Arh Mihailescu Stefan
33

B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII

CUPRINS:
1. PREZENTARE PROGRAM
1.1 DEFINITII
1.2 ETIMOLOGIE
1.3 CLASIFICARI
2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM
2.1 FAZA PREGATITOARE
2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE
2.3 FAZA CONTEMPORANA
3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
4. LEGISLATIE SPECIFICA
5. DESCRIERE
5.1 FUNCTIILE MUZEULUI SI ALE COLECTIILOR
5.2 SCHEMA FUNCTIONALA
5.3 ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE
02
03
03
04
05
06
06
08
08
09
09
1.PREZENTARE PROGRAM
1.1 DEFINITII
MUZEU
= (DEX) Institutie care se ocupa cu strangerea, pastrarea si expunerea obiectelor care prezinta interes istoric, stiintific,
artistic, etc; cladire in care sunt pastrate si expuse astfel de obiecte.
= (ICOM) Institutie permanenta, fara scop lucrative, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii acesteia, deschisa publicului
si care efectueaza cercetari asupra marturiilor materiale ale omului si ale mediului sau, le dobandeste, le conserva, le
comunica si in special le expune in scopul cercetarii, educarii si delectarii.
= (L311/2003) Institutia de cultura, de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii, care
colectioneaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii, marturii
materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator. Pot face obiectul
unui patrimoniu muzeal: bunuri imobile de valoare exceptionala, arheologica, istorica, etnografica, artistic, documentara,
memorialistica, stiintifica si tehnica; situri si rezervatii cu caracter arheologic, istoric, artistic, etnografic, tehnic si
34

architectural, constituite din terenuri, parcuri natural, gradini botanice si zoologice, precum si constructiile aferente; bunurile
clasate in patrimonial cultural national mobil; alte bunuri care au rol documentar, educative, recreativ, ilustrativ si care pot fi
folosite in cadrul expozitiilor si al altor manifestari muzeale.
GALERIE
= (DEX) muzeu, sectie a unui muzeu sau sala intr-o expozitie ori intr-un muzeu, in care sunt expuse mai ales opera de
pictura si de sculptura; magazine in care se vand opera de arta.
= (MERRIAM-WEBSTER ON-LINE DICTIONARY) institutie sau organizatie privata care expune sau face comert cu opere de
arta.
EXPOZITIE
= (DEX) prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate pentru a pune in lumina specificul unei activitati,
realizarile unui artist etc. sau in scop instructiv; loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte.
COLECTIE
= (L311/2003) ansamblu de bunuri culturale si naturale, constituit in mod sistematic si coerent de catre personae fizice sau
personae juridice de drept public ori de drept privat. Colectiile publice sunt colectiile accesibile publicului si specialistilor
indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc bunuri semnificative prin valoarea lor artistica, documentara,
istorica, stiintifica, culturala si memorialistica. Colectiile private accesibile publicului sunt colectiile aflate in proprietatea
private a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul si specialistii au acces numai cu acordul detinatorilor.
1.2 ETIMOLOGIE
< museion (grec) = templu al muzelor, loc consacrat muzelor; prin extensie, termenul a fost folosit pana in sec al XVIII-lea
pentru a desemna un edificiu sau niste incaperi consacrate stiintei sau artelor; capata intelesul actual catre sfarsitul sec al
XVIII-lea - se mentioneaza institutionalizarea si deschiderea catre public a colectiilor de arta sau de stiinta naturala,
desemnand locul in care acestea sunt conservate si expuse.
1.3 CLASIFICARI
IN FUNCTIE DE FORMA DE PROPRIETATE / CONSTITUIRE / ADMINISTRARE A PATRIMONIULUI:
-publice
-private (ale unor persoane fizice sau juridice)
35

IN FUNCTIE DE FORMA DE ORGANIZARE

-cu personalitate juridica
-fara personalitate juridica (sub forma de filiale sau sectii)
IN FUNCTIE DE ARIA DE ACOPERIRE TERITORIALA, DE MARIMEA SI DE IMPORTANTA PATRIMONIULUI:
-de importanta nationala
-de importanta regionala
-de importanta locala
IN FUNCTIE DE TIPUL PATRIMONIULUI DETINUT:
-muzee de arta
-muzee de istorie
-muzee de stiinta
-muzee de tehnica
-muzee de etnologie
IN FUNCTIE DE MODUL DE EXPUNERE:
-in aer liber
-la interior
-mixte
IN FUNCTIE DE PREZENTAREA FIZICA
-muzee traditionale
-muzee virtuale
IN FUNCTIE DE NATURA COLECTIILOR
-generaliste
-specializate
2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM
36

Putem distinge trei faze in istoria muzeelor:

2.1 faza pregatitoare
2.2 faza de institutionalizare
2.3 faza contemporana
2.1
FAZA PREGATITOARE
Prima faza a debutat in Quattrocento, in Italia, cand era practicata colectionarea unor obiecte pentru valoarea lor
artistica sau istorica. Activitatea colectionarilor sustinea si era in stransa legatura cu lucrarile umanistilor despre istoria
greco-romana, colectionandu-se obiecte antice (sculpturi, mozaicuri, medalii, etc) si opere ale artistilor contemporani,
obiectele medievale fiind excluse.
Primii colectionari care si-au deschis colectiile spre a fi vazute de public au fost papii si printii italieni si cativa artisti,
urmati apoi si de alti suverani europeni.
In paralel cu aceste colectii au rezistat si cabinetele de curiozitati medievale, pana in sec. al XVIII-lea.
Prima colectie deschisa in permanenta catre a fi vizitata, in 1683, (de catre studentii de la Oxford) s-a numit
Ashmolean Museum si era un cabinet de curiozitati in care fusesera stranse obiecte etnografice si obiecte antice din
marmura.
In spatiul arhitectural si urbanistic, colectia private era adapostita:
in palatul sau resedinta posesorului sau
1. asa-numitele studiolo (cabinete) ale principilor italieni
2. gradinile amenajate special pentru sculpturi (Cortile di Belvedere, proiectata de Bramante)
3. galerii (cea a Palatului Fontainbleau, a palatului de la Mantova, de la Sabionetta, cele ale Vaticanului, cea a palatului Pitti,
Marea Galerie de la Louvre, cea a palatului Pamphili, galeriile palatului Ermitage)
intr-o vila conceputa special in acest scop (vila Mantegna la Mantova, vilele Madama, Giulia, Borghese, Albani, etc la Roma)
2.2
FAZA DE INSTITUTIONALIZARE
Situata in epoca Luminilor, a fost etapa in care:
au fost separate obiectele de stinta naturala de cele artistice, fiind prezentate in spatii separate;
majoritatea marilor colectii regale sau princiare au fost nationalizate, alimentand nationalismele, si au fost dechise catre
vizionare publicului larg, in mod regulat, in scopuri in primul rand pedagogice si in al doilea rand pentru delectare;
37

s-au deschis primele mari muzee europene: Muzeul Capitoliului, Palazzo Pitti, Muzeul Pio Clementino la Vatican (1763),
British Museum (1759), Muzeul Louvre (1793);
administratia napoleoniana a raspandit acest tip de institutie in intrega Europa, creand Prado, Brera, Mauritshuis, si
inspirand crearea altora;
In Statele Unite primele muzee au aparut in 1870 Metropolitan Museum in New York si Musem of Fine Arts in Boston.
In spatiul arhitectural si urbanistic, noul program a provocat aparitia unor noi tipologii arhitecturale:
in sec. al XIX-lea:
edificii neoclasice, proiectate de cele mai mari nume ale arhitecturii, in orasele importante (Schinkel la Berlin, von Klenze
la Munchen si Sankt Petersburg, Semper la Viena), au imprumutat cateodata aparenta unor edificii renascentiste sau, mai
adesea, a unor temple antice, pentru ca muzeul este templul ridicat in numele gloriei nationale, pentru celebrarea cultului
artei si stiintei (Altes Museum din Berlin, Glyptothek din Munchen, British Museum si National Gallery la Londra,
Metropolitan Museum la New York); simbolistica exterioara era sustinuta in interior de pompa holului de primire si a scarii
monumentale care conduceau la etaj, de decoratia foarte incarcata, de utilizarea culorilor impunatoare rosu pompeian
pentru salile de arheologie; tablourile erau agatate in tapiserie.
vechile spatii ale colectiilor din palate au fost reamenajate, tinandu-se cont in primul rand de exigentele unui bun
iluminat.
la inceputul sec. al XX-lea:
cadrul construit a fost pus in serviciul operei expuse, a devenit sobru, s-a realizat acordul cu arhitectura miscarii moderne
(Muzeul Kroller-Muller);
muzeul a devenit un program care solicita arhitectura avangardei, mergand pana la sacrificarea functionalitatii in
favoarea originalitatii spatiilor interioare (Muzeul Guggenheim proiectat de Frank Lloyd Wright); s-au utilizat din ce in ce
mai mult metalul si betonul aparent in cheie monumentala (Muzeul National al Mexicului, Muzeul de Etnologie de la
Osaka) sau brutalista (muzeul proiectat la Yale de Louis Kahn).
2.3 FAZA CONTEMPORANA
Situata in sec. al XX-lea, a fost caracterizata de o multiplicare in avalansa a obiectele muzeale, institutiile de acest tip
proliferand inclusiv in zone geografice pana acum mai putin dotate din acest punct de vedere.
Muzeul nu s-a mai limitat la conservarea si restaurarea colectiilor, expunerea si utilizarea lor in cercetare, ci a devenit
un centru cultural, gazduind conferinte, spectacole, proiectii, biblioteci, servicii pedagogice, restaurante, puncte de vanzare
pentru carti, cataloage, albume si suveniruri.
38

In spatiul arhitectural si urbanistic:

muzeele au devenit masinarii din ce in ce mai complexe, atat din punctul de vedere al exigentelor tehnice privind
iluminatul, asigurarea microclimatului higrotermic, flexibilitatea spatiilor de expunere, cat si din punctul de vedere al
articularii spatiale a diferitelor functiuni; vechile muzee au fost extinse (la Washington, New York, Londra, Berlin, Paris), iar
cele noi tind catre gigantism (Centrul Pompidou).
daca pana in aceasta etapa muzeele ocupau cele mai prestigioase zone ale centrelor urbane, in urma inflatiei muzeale au
inceput sa ocupe si amplasamente in zone rurale sau naturale, unde exercita un dublu rol, social si economic, stimuland
viata locala si afluxul de turisti; in mediul urban amplasarea noilor muzee nu s-a mai realizat neaparat in zona centrala;
politica in privinta patrimoniulu a incurajat utlizarea ca muzee a cladirilor vechi; muzeul a fost ridicat la rangul de dotare
majora.
3.BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Blaser, Werner - Tadao Ando : Architektur der Stille - Tadao Ando : Architecture of Silence / Naoshima
Contemporary Art Museum [Text] Birkhauser; Basel; Boston; Berlin, 2001
Drew, Philip - Twentieth-Century Museums II [Album] Phaidon Press 1999
Henderson, Justin - Museum Architecture [Text] Rockport Publishers 2001
Hourston, Laura - Museum Builders II [Text] Academy Editions 2004
Museum and Art Spaces of the World [Album] Images Publishing Melbourne 2001
Miller, R. Craig - Modern Design in The Metropolitan Museum of Art 1890 - 1990 [Album]
Harry N. Abrams, 1990
MNAC : Muzeul National de Arta Contemporana - The National Museum of Contemporary Art [Text] 2004
Naredi - Rainer, Paul von - Museum Buildings : A Design Manual [Text] Birkhauser Basel, Berlin, Boston 2004
Schwarz, Bertron, Frey - Designing Exhibitions : A Compendium for Architects, Designers and Museum
Professionals - Ausstellungen Entwerfen : Kompendium fur Architekten, Gestalter und Museologen [Text]
Birkhauser Basel, Boston, Berlin 2006
Steele, James - Museum Builders [Album] Academy Group Ltd 1994
Vandenberg, Maritz - Twentieth-Century Museums I [Album] Phaidon Press 1999
A+U 04/2008 (The Cistercian Abbey of Le Thoronet, Reconsidering the Museum)
A+U 09/2006 (Exhibition Space)
Architecture interieure Cree 326/2006 (Maisons darchitecte Musee Branly)
39

Detail 9/2006 (Konzept Museums)

Techniques & Architecture 469/2004 (Museums collection / culture)
The Plan 035/2009
The Plan 025/2008
www.archdaily.com
www.cimec.ro
www.guggenheim.org
www.louvre.fr
4.LEGISLATIE SPECIFICA
LEGEA nr. 311 din 8 iulie 2003 a muzeelor si a colectiilor publice.
LEGEA nr. 12 din 11 ianuarie 2006 pentru modificarea si completarea Legii muzeelor si a colectiilor publice nr. 311/2003.
ORDINUL ministrului culturii si cultelor nr. 2185/2007 pentru aprobarea Normelor de clasificare a muzeelor si a colectiilor
private.
ORDINUL ministrului culturii nr. 2035/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenta, gestiunea si
inventarierea bunurilor culturale detinute de muzee, colectii publice, case memoriale, centre de cultura si alte unitati de
profil.
ORDIN nr.2297/2006 pentru aprobarea Criteriilor de acordare a avizului in vederea infiintarii muzeelor si colectilor publice.
HOTARAREA nr.1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.
HOTARAREA DE GUVERN nr.216/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor si atelierelor de
conservare si restaurare.
5.DESCRIERE
FUNCTIILE MUZEULUI:
- Constituirea stiintifica, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului muzeal;
- Cercetarea stiintifica, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului muzeal;
- Punerea in valoare a patrimoniului muzeal in scopul cunoasterii, educarii si recreerii.
FUNCTIILE COLECTIILOR PUBLICE:
- Constituirea, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului propriu;
40

Cercetarea, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului propriu;

Punerea in valoare a patrimoniului propriu.
SCHEMA FUNCTIONALA
(dupa Neufert, Ernst and Peter Architects Data, Blackwell Science, 3rd edition)
41

Figure 4
42

ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

Zona de acces
- realizeaza accesul si orientarea publicului catre spatiile de expunere permanenta si temporara, catre auditoriu sau salile
multifunctionale;
- este in legatura directa cu spatiul comercial al muzeului, cu cafeneaua (sau bar sau restaurant, in functie de dimensiunea
muzeului), eventual cu parcajul subteran;
- este dotata cu receptive, spatiu pentru vanzarea de bilete, spatiu informatii, garderoba si grup sanitar pentru public;
- poate functiona ca foyer pentru auditoriu.
Expozitia permanenta
- permite organizarea traseului de vizitare astfel incat publicul sa poata viziona colectia expusa in conditii optime se vor
asigura varietate in prezentare, ordine, o repartizare judicioasa a spatiului in functie de exponat;
(in galeriile de arta este posibil sa nu existe un traseu circular, ci doar sali separate)
- modalitatile de expunere a colectiei vor asigura o buna punere in valoare a patrimoniului muzeului (prin mobilierul utilizat,
iluminat natural si /sau artificial, dupa caz) si protejarea exponatelor impotriva distrugerilor, furturilor, incendiilor, umiditatii
sau uscaciunii excesive, insoririi excesive, prafului;
- exponatele din hartie sau cele textile sunt extrem de sensibile la lumina si la conditiile higrotermice, salile dedicate lor vor
fi proiectate tinand cont de acest lucru;
- poate fi situata in spatiul interior si /sau la exterior.
Expozitia temporara
- poate fi situata in spatiul interior si/sau la exterior;
- va asigura o buna punere in valoare si protectia exponatelor si se va putea adapta diferitelor exponate;
- va putea fi vizitata si independent de expozitia permanenta.
Auditoriu / auditorii
- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este
inchis;
- va fi dotat cu camera pentru conferentiar, echipamente de proiectie, cabine de traducere simultana.
Sala / sali multifunctionale
43

- va fi utilizata pentru organizarea activitatilor cu publicul;

- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este
inchis.
Mic spatiu commercial
- va fi destinat vanzarii de cataloage, carti, lucrari pe alte suporturi, suveniruri, etc;
- va fi dotat cu mic depozit.
Cafenea / bar / restaurant
- va avea posibilitatea extinderii cu terasa;
- e bine sa existe posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa-i permita functionarea cand muzeul este inchis;
- va avea dotarile specifice tipului de alimentatie publica propus, spatiu preparare, depozitare, camera personal, grup
sanitar.
Birouri
- pentru administrarea muzeului;
- vor fi accesibile personalului si, ocazional, publicului;
- zona birourilor se va compune din secretariat, asteptare, birouri, sala consiliu, grup sanitar.
Spatii destinate activitatilor profesionale
- pentru studiu si cercetare specifica, pentru lucrari in vederea amenajarii expozitiilor, pentru intretinerea, conservarea si
restaurarea obiectelor din patrimonial muzeului;
- vor avea acces controlat, doar pentru personal.
Spatii de depozitare pentru obiectele din patrimoniul muzeului
-vor respecta cerintele specifice pentru conservarea obiectelor depozitate;
- vor avea un grad ridicat de control si securitate.
Camera securitate si control
Spatii tehnice si de intretinere
44

Parcaje pentru personal si vizitatori la suprafata si/sau subterane, cu o zona de incarcare-descarcare pentru exponate si alte
necesitati
Intocmit,
Asist. Arh. Ioana Craiovan
C. BIBLIOTECI
"When you are growing up, there are two institutional places that affect
you most powerfully the church, which belongs to God, and the public
library, which belongs to you. The public library is a great equalizer"
Sursa:
Keith Richards, chitarist Rolling Stones
1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.

2. Istoric (scurt), evoluie program
3. Bibliografie selectiv
45

4. Legislaie specific
5. Descriere (scheme), zonificri principale, relaii spaial funcionale interioare i exterioare, utilizare etc.
6. Exemple
46

1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.

CONINUT
Bibliotec este un termen provenit din combinaia termenilor greceti: biblos (carte) i theke (cufr). Se poate referi att
la o colecie privat, ct i, de cele mai multe ori, la colecii mari, deinute i administrate de diverse instituii.
Astzi, bibliotecile tind s devin adevrate centre informaionale, care extind ariile de cercetare ale utilizatorilor ce fac
parte segmentului vizat. Astfel, bibliotecile sunt specializate n funcie de categoria de utilizatori deservit.
n epoca trecerii de la o cultur a hrtiei la o cultur a electronicii s-a nceput automatizarea bibliotecilor, urmat de
conectarea n reele, astfel c peste biblioteca tradiional ncepe s se suprapun biblioteca electronic iar aceasta s
contribuie la transformarea bibliotecii clasice n bibliotec virtual.
Biblioteca virtual este o bibliotec alctuit din colecii de date electronice aflate n biblioteci electronice interconectate
ntre ele prin intermediul reelelor de calculatoare.
O bibliotec virtual cuprinde:
- facsimile ale unor lucrri (imagini scanate care redau ntocmai aspectul original). Acestea se folosesc n special pentru
incunabule i lucrri rare, cu imagini, hri etc.
- texte (obinute cu programe de recunoatere text, pentru lucrrile ce nu au imagini). Avantajul const c aceste texte pot fi
preluate direct i introduse n programe de prelucrare a textelor, ca citate.
CATEGORII
- bibliotec cu acces liber al publicului la rafturile de cri
- bibliotec cu acces restricionat, nchis al publicului la rafturile de cri
CLASIFICRI
Clasificare dupa entitatea (instituie, corporaie) care deine i finaneaz:
- Bibliotec naional
- poate deine colecii de literatur i documente istorice produse ntr-o anume ar sau regiune
- Bibliotec public
- accesibile publicului larg i ofer posibilitatea ca mcar o parte din cri s poat fi mprumutate acas de ctre
cititor pentru o anumit perioad de timp
- ofer o gam mai vast i mai general de literatur, informaii media etc.
47

- multe librrii publice deservesc deasemenea comunitatea, organiznd i furniznd servicii i evenimente
publice
Bibliotec academic
- este localizat n campusul colegiului sau universitii i deservete n primul rnd studenii acestor instituii
sau ale altor instituii academice
- deine o literatur destinat activitii educaionale i de cercetare
- accesibil de obicei publicului general, n special cele aparinnd unor instituii publice
Bibliotec colar
- aparine colii sau liceului ai cror elevi i procese de nvmnt le deservete
Bibliotec privat
Biblioteci specializat
- este deinut de alte tipuri de instituii publice sau private ai cror membrii i deservete (spitale, muzee,
laboratoare de cercetare, firme de avocatur, departamente i agenii guvernamentale etc.)
Clasificare dup tipul de documente i materiale deinute

- bibliotec de date
- bibliotec digital
2. Istoric (scurt), evoluie program
ISTORIC
Antichitate
Mesopotamia - Sumer
- tblie de lut cu scriere cuneiform - descoperite n camerele templelor, ce reprezint n principal nsemnri cu
tranzacii comerciale i inventarieri i doar cteva documente se refer la chestiuni tehnologice, nsemnri istorice sau
legende
Mesopotamia - Nippur
- evidene de la 1900 B.C. ale existenei bibliotecilor
Mesopotamia - Ninive
- evidene de la 700 B.C. ale existenei bibliotecilor avnd i siteme de clasificare a documentelor
- Biblioteca Regal a lui Ashurbanipal (ultimul rege al Imperiului Neo-Asirian) deinea mii de tblie de lut i fragmente
48

coninnd texte diverse (literare, religioase, administrative) ncepnd din secolul VII B.C., printre acestea enumernduse:
- "Enuma Elish", cunoscut i ca "Epopeea Creaiei" ce descrie Creaia
- "Epopeea lui Gilgamesh"
- texte astonomice/astrologice descriind luna, soarele, planetele, stelele, eclipsele i vizibilitatea lor, conjuncia
lor, fenomene astronomice
- texte standard utilizate de scribi i nvai descriind liste de cuvinte, vocabular bilingv, liste cu semne i
sinonime, liste de diagnostice medicale
Ugarit
- cele mai vechi arhive private reprezentnd corespondene i inventarieri
Egiptul Antic
- papirusuri - descoperite n camerele templelor, cu nsemnri similare celor din Sumer
- Biblioteca lui Ramses III - descris de Diodorus din Sicilia - cca. 1200 B.C.
Imperiul Persan
- cele mai multe biblioteci au fost realizate de ctre elita Zoroastr i de ctre Regii Persani, printre primele aflndu-se
Biblioteca Regal din Isfahan
- Biblioteca din Gundishapur, una dintre cele mai imporatnte biblioteci publice, a fost realizat n jurul anului 667 A.D.
i fcea parte dintr-un complex tiinific mult mai mare situat n Academia din Gundishapur
- crile religioase i tiinifice ncepnd cu Zoroastru erau arhivate in Bibliotecile "Ganj-i-hapigan" n Takht-i-Suleiman
i "Dez-i-Napesht" n Persepolis i conineau cel mai probabil texte din domeniile magilor persani ale psihologiei,
astronomiei, alchimiei, tiinelor medicale, cri ce au fost arse dup invazia lui Alexandru cel Mare n Persia
Lumea elenistic
- n secolul V B.C. apar bibliotecile private i personale constituite din cri de ficiune i non-ficiune, diferite de
materialele deinute n arhive de ctre stat sau instituii
- prima librrie public a fost realizat n 330 B.C., avnd ca scop prezervarea cu acuratee a exemplelor de opere
aparinnd dramaturgiei greceti
Imperiul Roman
- primele biblioteci romane au fost aduse din Grecia, Asia Mic i Siria n urma cuceririlor din secolele I i II B.C.
- Caius Asinius Pollio a realizat n cca. 40 B.C. prima bibliotec public din Roma
- n perioada domniei lui Augustus existau biblioteci publice lng Forumul Roman, n Porticul lui Octaviae (ditrus n 80
A.D.), lng Teatrul lui Marcellus, n Templul lui Apollo Palatius (Biblioteca Palatin, ditrusa cca. 190 A.D.), n Forumul lui
49

Trajan (Biblioteca Ulpiana)

- arhivele de stat erau inute ntr-o construcie ntre Forumul Roman i Colina Capitoliului
- bibliotecile private apar n perioada ultimei Republici, devenind ncperi n vilele romane, aa cum o arat singurele
fragmente rmase la Herculaneum (Vila Papirusurilor)
- n provinciile cucerite, fiecare mprat nfiina biblioteci publice care s le depaeasc pe cele ale predecesorilor si
- spre deosebire de bibliotecile greceti, cititorii aveau acces direct la manuscrise care erau inute pe rafturi
ncastrate n pereii unei camere largi, n care se efectua deobicei i lectura i copierea textelor
- ca regul, bibliotecile publice romane erau bilingve avnd o camer latin i una greceasc
- cele mai multe bi romane erau de asemenea centre culturale, construite avnd incluse o bibliotec cu
obinuitele dou camere pentr textele latine i cele greceti
- bibliotecile deineau manuscrise pe pergamente (Biblioteca din Pergamum) i manuscrise pe papirus (Biblioteca din
Alexandria)
- existau puine biblioteci regale sau ale instituiilor care s fie deschise unui public erudit ca, spre exemplu, Biblioteca
din Alexandria - pe vremuri, cea mai mare bibliotec din lumea antic
- erudiii puteau consulta crile bibliotecii, dar nu puteau avea acces direct la rafturi, crile fiind inute ntr-o
ncpere mai mic din care erau aduse de ctre personalul bibliotecii
- n secolul VI, cele mai mari biblioteci erau cele din Constantinopole i Alexandria
- perioada primilor cretini atrage dupa sine nvai care colecteaz cri despre Scripturi, precum Pamphilus din
Caesarea, i apariia unor coli teologice ca cea din Caesarea, cunoscut ca deinnd una dintre cele mai mari
biblioteci ecleziastice din epoca sa
- odat cu rspndirea cretinismului, multe dintre lucrrile antichitii clasice nu mai sunt considerate utile i li se vor
refolosi pergamentele i papirusurile, manuscrisele se transform n codexuri, universal utilizate n literatura cretin
China Antic
- n timpul Dinastiei Qinse ntemeiaz biblioteca imperial
- n timpul Dinastia Han, unul dintre curatorii bibliotecii imperiale se condider a fi iniiatorul unui sistem de clasificare
i a unui prim sistem de notare a crilor, la vremea respectiv cataloagele bibliotecii fiind redactate pe manuscrise din
mtase fin i inute n saci din mtase
Evul Mediu
Lumea cretin
- dup cderea Imperiului Roman, bibliotecile existau rspndite n diverse locuri, adesea n orae nefortificate i
50

puine dintre ele erau particulare

- odat cu apariia mnstirilor, se ntemeiaz prima librrie cretin, la Montecassino
- designul medieval al acestor librrii era condiionat de elaborarea i/sau prezervarea manuscriselor, n acest sens
existnd mobilier special adecvat (rafturi i bnci pentru scris)
- multe librrii realizau mprumuturi ntre ele, dac operaiunea era acoperit financiar sau cu un material similar ca
valoare
- pe lng textele religioase, aceste librrii au prezervat si marea majoritate a textelor antice ce s-au transmis pn n
prezent
Islam
- identic cu lumea cretin, bibliotecile islamice conineau cri redactate pe hrtie, avnd o forma modern sau de
codex n loc de pergamente
- bibliotecile se situau n moschei, case particulare, universiti
- unele moschei sponsorizau i librrii publice
- n secolul VIII, mai nti iranienii i apoi arabii au importat din China tehnica fabricrii hrtiei
- n 794 exista deja o fabric de hrtie n Bagdad
- n secolul IX, librriile se dezvolt, ajungndu-se la complexuri de cldiri nconjurate de grdini, n care lucrau
persoane abilitate s realizeze copii i translatori n limba arab a diverselor texte aparinnd lumilor persan, greac,
roman, sanscrit etc.
- dei mare majoritate au fost distruse sau au cunoscut un declin dup invazia mongol, exist i azi librrii ce nc
funcionez: Librria din Chinguetti n Africa de Vest, Librria Central din Mashad, Iran
- n librriile islamice medievale s-a introdus conceptul de catalog al librriei, n care crile erau organziate pe
categorii i tipuri specifice
- librriile nu erau doar locuri ce adposteau coelcia de manuscrise, ci i spaii (librrii) publice ce efectuau
mprumuturi i n care se ineau activiti colastice
- librriile islamice au influenat intens librriile manastireti europene, cu precdere pe cele situate n zonele de
grani (Spania i Sicilia)
Epoca modern
- invenia tiparului de ctre Johannes Gutenberg n secolul V a revoluionat producia de cri
- ncepnd cu secolul V, n Nordul i Centrul Italiei, apar librriile fondate i patronate de umaniti n jurul crora se
genereaz o intens activitate academic
51

- n Florena, Cosimo de Medici i ntemeiaz propria colecie ce va pune bazele Bibliotecii Laurentiene
- n Roma, Papa Sixtux VI reunete coleciile papale n biblioteci separate de greac i latin i ntemeiaz cea
mai veche librrie public din Europa modern, Biblioteca Apostolica Vaticana, aflat i grija bibliotecarului
umanist Bartolomeo Platina
- n 1475, Platina realizeaz un catalog ce include 2527 de volume
- n Frana, n 1257 se fondeaz Biblioteca Sorbonei
- n secolul XIV se ntemeiaz marile biblioteci universitare: Bologna, Praga, Oxford, Londra, Paris etc.
- n Statele Unite, n 1653 se deschide biblioteca public din Boston, iar, la iniiativa lui Benjamin Franklin, n 1732, se
creaz The Library Company din Philadelphia
52

EVOLUIE PROGRAM
Formatul / suportul de redactare a crii (manual tiprit digital)
tblia de lut /
sul de papirus, pergament,
hrtie, mtase
codex
manuscris
carte
tiprit
cri digitale (ebooks) /

audio-books
Tipul de spaiu (real virtual)

ncpere a unui templu / palat /
vil
construcie
independent
internet
3. Bibliografie selectiv / ilustraii

Peter Carolin, M. J. Long
Libraries | AD / 7 / 74
George M. Eberhart
The whole library handbook
Brian Edwards, Biddy Fisher Libraries and learning resource centres
Philip Jodidio
Architecture now! | vol. 1 - 6
Guillaume de Laubier
The Most Beautiful Libraries in the World
Philip D. Leighton, David C.
Planning academic and research library buildings
Weber
Neufert
Libraries
teNeues
Library Design
William W. Sannwald
Checklist of library building design consider
Building libraries for the 21st century: the shape
T. D. Webb
of information
Jianzhong Wu
The library of the 21st century
53

Mies van der Rohe Awards

www.archdaily.com
www.wikipedia.org
2001, 2003, 2005, 2007
4. Legislaie specific
LEGISLAIE ROMNEASC
Indicativ C 107- "Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare
2-1997
termic la cldiri cu alt destinaie dect cele de locuit"
Indicativ C 1251987
Indicativ C 1252005,
include NP 0141996
Indicativ GP
030-2001
"Normativ privind proiectarea i executarea msurilor de

izolare fonic i tratamentelor acustice n cldiri"
"Normativ privind proiectarea i execuia msurilor de
izolare fonic i a tratamentelor acustice n cldiri (revizuire
C 125-1987)"
"Ghid de evaluare a riscului de incendiu i a siguranei la foc
la sli aglomerate"
Indicativ GP
089-2003
"Ghid privind proiectarea scrilor i rampelor la cldiri"
Indicativ NP
002-0-1996
"Proiectarea de ansamblu a slilor de audiie public n

spiritul conceptului de performan"
Indicativ NP
006-1996
"Normativ de proiectare a slilor aglomerate cu vizitatori.

Cerine utilizatori"
Indicativ NP
040-2002
"Normativ privind proiectarea, executarea i exploatarea

hidroizolaiilor la cldiri"
Indicativ NP
061-2002
"Normativ pentru proiectarea i execuia sistemelor de

iluminat artificial din cldiri"
54

Indicativ NP
063-2002
"Normativ privind criteriile de performan specifice

rampelor i scrilor pentru circulaia pietonal n construcii"
Indicativ NP
068-2002
"Normativ privind proiectarea cldirilor civile din punct de

vedere al cerinei de siguran n exploatare"
Indicativ NP
151-2001
"Normativ pentru adaptarea cldirilor civile i spaiului urban

aferent la exigenele pesoanelor cu handicap"
Indicativ P 0251985
"Normativ pentru reeaua cultural"
Indicativ P 0921982
"Normativ privind dotarea cu ascensoare a cldirilor de

locuit, social culturale i administrative"
Indicativ P 1181999
"Normativ de siguran la foc a construciilor"
Indicativ P 1221989
Indicativ P 1231989
Indicativ P 1301999
"Instruciuni tehnice pentru proiectarea msurilor de izolare

fonic la cldiri civile, social-culturale i tehnicoadministrative"
"Instruciuni tehnice privind proiectarea i execuia slilor de
audiie public din punct de vedere acustic"
"Normativ privind comportarea n timp a construciilor"
LEGISLAIE INTERNAIONAL
Information and
ISO 11620:1998
indicators
ISO 11799:2003
documentation
Library
performance
Information and documentation - Document

requirements for archive and library materials
storage
55

ISO 14416:2003
Information and documentation - Requirements for binding

of books, periodicals, serials and other paper documents for
archive and library use - Methods and materials
ISO 2789:2006
Information
statistics
ISO/TR
20983:2003
Information and documentation - Performance indicators for

electronic library services
and
documentation
International
library
5. Descriere (scheme), zonificri principale, relaii spaial funcionale interioare i exterioare, utilizare etc.
ZONIFICRI PRINCIPALE
Zon de lectur / studiu
- spaii de lectur i studiu

- spaii de studiu individual
- spaii de studiu pentru grupuri
Zon de depozitare (rafturi)
- colecii standard
- arhive, colecii speciale
Zon personal
- spaii de birouri
- spaii de cercetare
Alte zone / spaii / faciliti
- spaii pentru seminarii
- spaii multimedia
- spaii pentru evenimente culturale
- auditorium
- spaii / centru de conferine
- spaii de expoziie / galerie de art
- spaii destinate unor categorii de vrst specifice
- snack-bar i/sau cafenea
- librrie / shop
56

Diagrama funcional a unei librrii:
Figure 5
RELAII SPAIAL FUNCIONALE INTERIOARE
57

Bibliotecarii i arhitecii trebuie sa gestioneze o balan ntre funcionalitatea i necesitile contemporane ale unei biblioteci,
ale crei cteva componente se pot rezuma prin, spre exemplu, solitudine versus interaciune, linite versus zgomot,
durabilitate versus comfort, deschidere versus securitate, orar limitat versus program 24/7 etc.
Zon de lectur / studiu
Designul este condiionat de necesitile individuale ale cititorului n relaie cu amplasamentul crilor i cu personalul de
serviciu i supraveghere.
Dimensiuni
- dimensiunile depind de tipul de material ce se consult
- spre exemplu, hrile necesit suprafee largi, manuscriptele pot avea nevoie de un raft vertical, anumite tipuri
de lecturi pot impune spaii pentu un numr mare de cri
Figure 6
- metoda de consultare poate implica i utilizarea unui echipament (microcititor, proiector etc.)
58

Figure 7
- circulaiile sunt determinate de metoda de livrare a crilor
- n unele cazuri, cititorul i colecteaz singur crile, fie de la un membru al personalului din imediata
vecintate, fie avnd acces liber la rafturile cu cri
- n alte cazuri, un membru al personalului utilizeaz un crucior pentru a livra materialele cititorului
- n general, crucioarele sunt adaptate dimeniunii coridoarelor i, prin urmare, nu impun o mrire a
dimensiunilor dintre mese
- n unele situaii, bibliotecarul las cruciorul ncrcat lng masa cititorului, caz ce conduce la o cretere
a dimensiunii spaiului dintre mese
59

Figure 8
- numrul cititorilor amplasai la o mas variaz n funcie de timpul de edere al cititorului n bibliotec i de gradul de
supraveghere i izolare cerute
- dac ederea e scurt, sau presupune efectuarea de drumuri scurte i dese pn la rafturile de cri, ditana
coridoarelor i, implicit, numrul de cititori situai la o mas, e deobicei redus pentru a minimaliza discomfortul
creat celorlali cititori prin spatele crora se efectueaz tranzitul
- pentru o edere lung (n particular pentru aceea n care personalul livreaz crile ctre cititor) poate implica
necesitatea unui spaiu de studiu individual
- cnd se studiaz materiale rare sau fragile, numrul citiorilor de la o mas se reduce datorit condiiilor de
supraveghere
60

Figure 9
Caracteristici spaiale
- caracteristicile spaiale ale zonei de lectur / studiu sunt n principal condiionate de tipul de acces la cri (liber sau
nchis)
- n varianta bibliotecilor cu acces liber la cri, politica este de a amplasa cititorii ct mai aproape posibil de
crile pe care doresc s le consulte / utilizeze
- n general, materialele nu au o valoare excepional i cerinele de supraveghere sunt mai reduse (se pot
limita doar la supraveghere video)
- spaiul destinat rafturilor de cri este deobicei cu mult mai mare dect cel destinat cititorilor, acesta din
urm avnd multiple formule de organziare / amenajare
61

- schimbri n politica de achiziii sau n popularitatea anumitor pri din colecie conduc relativ frecvent la
modificri ale mobilrii acestor zone
- n varianta bibliotecilor cu acces nchis la cri, proporia dintre zona cititorilor i cea a rafturilor de cri este
invers
- crile sunt aduse de pe rafturi de ctre pesonal i livrate unui numr mare de cititori de la deskul de
recepie
- materialele tind s fie mai valoroase dect cele din bibliotecile cu acces liber la cri, motiv pentru care
supravegherea este extrem de important, cititorii fiind concentrai n spaii mari, deschise (adesea
nconjurate ntr-o proporie redus de materiale anexe cu acces liber) i supravegheai i servii de unul
sau mai multe puncte centrale (fa de care materialele ce necesit o supervizare deosebit sunt inute la
o distan de maxim 15 m)
- cititorii petrec de obicei mult timp aezai pe locurile lor i numrul lor sporit poate condiiona necesitatea
unui spaiu cu o nlime mai mare pentru asigurarea comfortului (vizual)
Caracteristici ambientale
- caracteristicile ambientale trebuie sa echilibreze cerinele de comfort al cititorilor, prezervarea crilor i nevoia de
mobilitate a mobilierului i echipamentelor
- iluminarea spaiilor trebuie asigurat att natural, ct i artificial pentru toi cititorii, dar, n acelai timp, trebuie s
vizeze necesitatea prezervrii materialelor (n special a celor din bibliotecile cu acces nchis, ce presupune o mai mare
valoare a acestora)
- exist o difereniere ntre iluminatul general i cel individual, aferent fiecrui cititor, fapt ce implic dotarea cu
lumini de citit a posturilor de citit ce confer o atmosfer privat i de concentrare i se pot utiliza totodat
pentru elimnarea umbrelor de pe suprafeele de citit
- mobilitatea mobilierului i a echipamentelor este o cerina necesar cu precdere n cazul bibliotecilor cu acces liber
la rafturile de cri i atrage dup sine o atenie sporit asupra modalitilor de rezolvare a iluminatului
- asigurarea i gestionarea unui nivel de zgomot adecvat sunt deasemenea cerine ce trebuie s fie avute n vedere
Zon de depozitare (rafturi)
Exist dou variante posibile de amplasare a rafturilor de cri: n spaiile de studiu / citit (bibliotecile cu acces liber la cri)
i n spaii independente / depozite (bibliotecile cu acces nchis la cri) n care doar personalul bibliotecii are acces.
62

Dimensiuni
- dimensiunile spaiilor de depozitare a crilor sunt determinate de ctre tipul materialelor deinute, precum i de
modul de accesare a acestora
- modulul de baz const n dimensiunea raftului sau a sertarului care trebuie sa poat depozita diferite materiale de la
micofilme i mici cri pn la hri de mari dimensiuni
Figure 10
- exist avantaje (se poate economisi pn la 30% din spaiu) dac casificarea materialelor se face dup dimensiunea
lor i nu dup tipul de subiect
- rafturile au fost in general standardizate la 0.90 lime, dar pot varia pn la 3.00 m
- limea coridorului dintre rafturi este dat de condiia de a manipula i materialele cele mai puin accesibile ca
poziie, precum i de utilizarea crucioarelor de cri
- dimensiunile unui crucior sunt de 920 mm x 990 mm x 500 mm (D x H x W)
63

Figure 11
- limea coridorului depinde radical i de existena rafturilor mobile
- exist o varietate de sisteme care permit ca rafturi ntregi s fie uor manipulate
- n general, un raft poate fi mutat n lungul axelor perpendiculare pe laturile sale
- este o soluie mai degraba utilizat n cazul bibliotecilor cu acces nchis la cri, n care personalul instruit este
cel care manipuleaz acest sitem
- nlimea rafturilor este dat de comfortul prin care utilizatorul ajunge la cri
- pentru aduli, nlimea rafturilor este de maxim 1.80 m
- pentru copii, nlimea rafturilor este de circa 1.20 m
- n cazul n care se utilizeaz o scar (set de scri), acesat dimensiune se mrete
- lungimea unui rnd de rafturi este dat de accesibilitatea sa din ambele capete i este n general de maxim 9.00 m
(10 uniti x 0.90 m)
- n cazul rafturilor mobile, lungimea rndului de cri este dat de posibilitile tehnice ale mecanismului
64

Figure 12
dimensiunile sunt influenate i de existena unor siteme automatizate de manipulare a crilor
- n bibliotecile cu acces liber la cri, zona de rafturi tinde s se dezvolte pe un unic larg nivel accesat facil de spaiul
de lectur
- n bibliotecile cu acces nchis la cri, zona de rafturi nu are restricii de gabarit sau amplasare, altele dect cele
impuse de dimensiunea coleciei sau ale normativelor de protecie la foc
- problema sprinklerelor n biblioteci este una extrem de dificil, dat fiind condiia de preservare a materialelor
- dac se utilizeaz, distana dintre sprinklere i limita superioar a raftului de cri trebuie s fie minim 0.50 m
- caracteristicile ambientale depind de condiiile cerute de materialele depozitate (cu precdere n cazul ariilor n care
publicul este restricionat)
- o cerin este i asigurarea i circularea adecvat a aerului ntre rafturile de cri
- de asemenea, trebuie asigurat corecta iluminarea a acestor spaii pe diferite niveluri
Zon de personal
n general, cerinele legate de pesonalul administrativ sunt similare celor ale unei organizaii de birouri, n care activitile
sunt mai degrab specializate i presupun de cele mai multe ori o intens concentrare i posibilitatea de a accesa cantiti
considerabile de bibiografie i materiale de referin.
65

Dimensiuni
- dimensiunile zonei de lucru depind de tipul i cantitatea materialului manipulat, ntr-o manier similar zonei de citit /
studiu
- spre exemplu, la un moment dat poate fi necesar un numr mai mare de documente spre a fi procesate, fapt ce
atrage dup sine nevoia de a beneficia de o suprafa mare de lucru, dar i de un mobilier fix i mobil n
respectivul spaiu de studiu
- asemene spaiilor de birouri, se pot realiza spaii deschise sau nschise, dar care in cont de:
- cantitatea de depozitri i echipamente necesare
- importana fluxului de lucru, care, dac presupune utilizarea de trolere, face ca spaiile s nu fie excesiv de
compartimentate pentru a putea facilita circularea acestora
- valoarea materialelor manipulate, unele dintre ele necesitnd partiionri spaiale din raiuni de securitate
- iluminarea spaiilor trebuie asigurat att natural, ct i artificial, dar, n acelai timp, trebuie s vizeze necesitatea
prezervrii materialelor, n special a celor ce necesit condiii speciale de prezervare (intensiti speciale, filtre de
lumin etc.)
- asigurarea i gestionarea unui nivel de zgomot adecvat sunt deasemenea cerine ce trebuie s fie avute n vedere
- gestionarea adecvat a reelei de cabluri ce conecteaz diferitele aparaturi / echipamente ce poate genera probleme
n funcionalitatea i designul spaiilor
INTER-RELAIONAREA ELEMENTELOR / COMPONENTELOR SPAIAL-FUNCIONALE
Conexiuni funcionale
Sistemul de conexiuni trebuie s porneasc de la zona de acces a publicului i de la circulaia acestuia ctre zona de rafturi
(depozitare) i cea de lectur. Aceasta implic un numr mare de public, adesea care nu cunoate respectiva cldire, drept
pentru care necesit o signalistic simpl.
Relaiile dintre public, implicit zona de citit, i material, respectiv zona de depozitare a acestuia, depind de tipul de acces la
acestea (liber / nchis).
66

Flexibilitate
Trebuie avute n vedre, n organizarea spaiilor, mai multe aspecte ce in de evoluia acestui program:
- achiziionarea de noi materiale (cri)
- schimbri n ponderea i relaia dintre public i cri (acces liber / nchis)
- echipamente i tehnologii noi
Circulaii / conexiuni orizontale i verticale
Opiunea pentru realizarea ct mai multor relaionri n plan orizontal este de preferat, dat fiind facilizarea relaiilor dintre
diferitele tipuri de spaii i interaciuni ntre utilizatori (public + personal) i materialele deinute.
INTER-RELAIONAREA ELEMENTELOR / COMPONENTELOR TEHNICO-STRUCTURALE
Gridul structural
Trama structural este extrem de important ca dimensionarea, deoarece ea trebuie relaionat / suprapus cu schema de
rezolvare a spaiilor de depozitare a crilor, precum i cu spaiile de lectur / studiu.
Numrul de rafturi depinde de tipul de organizare, accesibilitate pentru utilizatori, tipologie (fixe sau mobile), sistem de
catalogare, separare pe diferite formate, dar, deasemenea, depinde de i se conformeaz gridului structural al cldirii.
67

Figure 13
68

ELEMENTE DE DESIGN / COMFORT

- design interior
- mobilier: deskuri, scaune, mese (fix / mobil)
- rafturi
- nlime
max. 1.80 m (zonele pentru aduli)
cca. 1.20 m (zonele pentru copii)
- dimensiune troler:
920 mm x 990 mm x 500 mm (D x H x W)
- finisaje: pardoseala, perei, tavane - culori, materiale, texturi
- echipamente, aparatur, corpuri de iluminat etc.
- iluminat: natural, artificial
- imaginile oferite dinspre interior ctre exterior (vizualizarea / amenajarea peisajului exterior)
SISTEME, INSTALAII I ECHIPAMENTE INTERIOARE
- sistemul acustic
- sistemul de nclzire, ventilare, climatizare, refrigerare
- n zonele publice:
temperatur
20C 2C
umiditate 50 5%
- n zonele de depozitare / arhivare:
temperatur
18C 2C
umiditate 50 5%
- sistem special de climatizare pentru materialele fragile / sensibile i coleciile speciale
- sistemul electric i de iluminare
- evitarea iluminrii solare directe (razele UV i radiaiile afecteaz hrtia)
- instalaii i echipamente sanitare
- sistemul de securitate
- scri, rampe i ascensoare
- nlimea necasar ncperilor
3.00 m
- diferena de nivel a rampelor
6% (panta)
69

Sursa:
Neufert
Peter Carolin, M. J. Long of St. John Wilson & Partners - Libraries | AD / 7 / 74
Sam Demas and Jeffrey A. Scherer - Library Design trends | books.google.com
70

6. Exemple
Peckham Library and Mediatek, London,
Great Britain
Multimedia Library, Troyes, France
National Library, Astana, Kazakhstan
Phoenix Central Library, Phoenix, USA
Library of the Eberswalde Technical School,
Eberswalde, Germany
Monterrey Central Library, Nuevo Len,
Mexico
Jaume Fuster Library, Barcelona, Spain
Public Library, Landau, Germany
University Library of the University of
Amsterdam,
Amsetrdam, The Netherlands
The University of Helsinki City Campus
Library, Helsinki, Finland
Seattle Central Library, Seattle, USA
Renovation and Expansion of the Morgan
Library,
New York, USA
La Bibliothque Nationale, Paris, France
La Mesa Public Library,Los Alamos, USA
Bibliotheca Alexandrina, Alexandria, Egypt
Kuhmo Library, Kuhmo, Finland
University Library Utrecht, Utrecht, The
WILLIAM ALSOP
PIERRE DU BASSET, DOMINIQUE LYON
BIG
WILIAM P. BRUDER
HERZOG & DE MEURON
LEGORRETA ARCHITECTS
JOSEP LLINS
LAMOTT ARCHITEKTEN
ROELOF MULDER & IRA KOERS
ANTTINEN OIVA
OMA + LMN
RENZO PIANO
DOMINIQUE PERRAULT
ANTOINE PREDOCK
SNHETTA
JYRKI TASA
GROSFELD VAN DER VELDE
71

Netherlands
University Library Utrecht, Utrecht, The
Netherlands
ARCHITECTEN
WIEL ARETS ARCHITECT & ASSOCIATES
Seattle Central Library / OMA + LMN
72

Figure 14
73

Seattle Central Library / OMA + LMN
Figure 15
74

The University of Helsinki City Campus Library / ANTTINEN OIVA
Figure 16
75

University Library of the University of Amsterdam / ROELOF MULDER & IRA KOERS
Figure 17
76

University Library Utrecht / GROSFELD VAN DER VELDE ARCHITECTEN
Figure 18
77

University Library Utrecht / GROSFELD VAN DER VELDE ARCHITECTEN
D. SCOLI/GRADINITE/FACULTATI
78

NOTA INTRODUCTIVA
Educatia in sensul larg presupune orice act sau experienta cu efect (trans)formativ asupra mintii, caracterului sau insusirilor
fizice ale unui individ. Fiecare generatie, de la inceputurile evolutiei societatii umane, cauta in mod natural sa se conserve si
sa-si supravietuiasca transmitand descendentilor valorile culturale si sociale acumulate.
Termenul provine din latinescul educatio, educarae care inseamna a creste, a cultiva, a ocroti, a scoate la vedere ceea ce
este inauntru.
Forme ale educatiei
Copilul in primii sai sapte ani de acasa este educat informal de catre membrii familiei; cunostintele se transmit/insusesc oral
sau prin observare si imitare. Ulterior procesul educarii devine treptat sistematic si formal. Etapele initiatice pe care tanarul
le parcurge apoi, invatarea bunelor deprinderi reclama participarea la exemplul unor persoane cu experienta.
Distingem astfel trei forme ale educatiei:
formala in cadrul unei institutii specializate, cu obiective clar definite si caracterizata de intensitate, concentrare,
continuitate
nonformala in afara scolii dar in cadrul institutiilor culturale (muzee, biblioteci, cluburi), orientata pe interesul
particular, flexibila, accesibila
informala familie/apropiati/media, neintentionata, fara un obiectiv predefinit, cantitativa
Linia ce desparte cele trei categorii este mai degraba teoretica, in practica ele functionand ca un intreg. Dinamica si
vastitatea informatiei determina o schimbare de accent in educatia formala, de la expunerea ex-cathedra a unui ansablu
de cunostinte la deprinderea prin experienta a unui set de abilitati, atragand scoala in sine, ca institutie, intr-un proces de
informalizare. Insa trasaturile distinctive ale acesteia in contextul mai larg al educatiei raman continutul sau, organizat pe
ani si etape de varsta - continut ce presupune un parcurs ascensional, fiecare noua etapa devenind accesibila in urma
acreditarii fazei anterioare - si gradul elevat de pregatire al invatatorului.
Dupa varsta educationala distingem
varsta prescolara: cresa, gradinita
scoala primara / elementara (clasele I-IV)
scoala medie / generala / gimnaziu (clasele V-VIII)
liceu (cu variantele sale asimilate - scoala vocationala, scoala profesionala, scoala tehnica, scoala sportiva, etc.)
(clasele IX-XII sau XIII)
scoala superioara: universitate (facultate, colegiu)
studii post-universitare (post-obligatorie - scoala doctorala, academie)
79

Clasificare dupa eligibilitate

scoli publice (guvernamentale)
scoli private (pentru copii cu nevoi speciale atunci cand guvernul nu intervine, religioase, scoli cu standarde diferit de
educatie)
Scoala la origine inseamna destindere, timp liber, invatare prin schimb de idei (gr. , schol), sursa a cunoasterii si
mijlocul de apropriere a ei.
In prezent, scoala se refera generic la procesul formal de educare si la institutia de invatamant in care pedagogi specializati
predau sistematic elementele de baza ale disciplinelor curriculare.
- pedagogie , (pais, pedos) copil + (ago) a indruma indrumarea copilului. In Grecia antica,
pedagog era (de obicei) un sclav insarcinat cu supravegherea instruirii fiilor stapanului (fetele nu erau invatate in
public) il ducea la scoala () sau gymnasion ()
- curriculum set de cursuri si continutul lor oferit in cadrul unei scoli; in latina, curriculum inseamna intrecere, cursa, si
a fost ulterior interpretat ca serie de experiente reprezentand etape ale maturizarii copilului.
Istoric
Ideea gruparii studentilor intr-un loc specific destinat educatiei apare in Antichitatea clasica. Celebra scoala din Atena
functiona dupa principiile enuntate de insasi conducatorul ei. Platon descrie in Republica unul din primele programe
educationale, identificand cateva etape esentiale in viata viitorilor proteguitori ai cetatii. In viziunea sa, primii 20 ani sunt
dedicati educatiei elementare - pregatire fizica, cultivarea sensibilitatii muzicale si a proceselor cognitive de baza -, urmati
apoi de studiile superioare filozofia reclama cunoasterea desavarsita a matematicii, astronomiei si armoniei, vitale in
transcenderea lumii sensibile si in deprinderea cu gandirea abstracta. Ciclul este incununat de o extinsa perioada de ucenicie
in aplicarea invataturilor in viata orasului. Astfel, abia dupa 50 ani, cei mai buni filozofi pot decide soarta cetatatii.
Scoli formale existau si in India (Gurukul) sau China. Semne ale invatamantului primar apar in 425 dHr, din nevoia ca tot
personalul militar sa beneficieze macar de o educatie elementara, dar abia in Imperiul Bizantin se pun bazele unui sistem
scolar incepand cu nivelul primar.
Islamul si-a dezvoltat propriul sistem educational, punand accentul pe cunoastere si pe un mod sistematic de predare si de
raspandire a ei in cladiri dedicate. Initial moscheile combinau ritualurile religioase cu activitatile de educare, insa, incepand
cu secolul al IX-lea, scoala (Madrassah) devine o institutie independenta publica aflata sub controlul califului. Scoala din
Nizamiyya (1066) este considerata a fi cea mai veche scoala ce a supravietuit.
Imperiul otoman face din orasele Bursa si Edirne principalele sale centre de invatamant, al caror sistem de organizare
(Kulliye) ramane model pentru scolile de azi. Un astfel de centru grupa intr-un singur complex de cladiri o moschee, un spital,
80

Madrassah, o bucatarie publica si cantine, facand cunoasterea accesibila unui public mai larg prin oferirea (uneori fara plata)
de spatii de cazare, masa si servicii medicale. Se instituite primele burse, competitii oratorice sau de poezie, festivitatile de
deschidere si examenele notate.
In Europa Evului Mediu scolile aveau drept scop principal (in opozitie cu universitatile) invatarea limbii latine, lucru ce a
condus la identificarea lor cu asa-numitele scoli de gramatica (scoli primare, menite sa selecteze canditatii in functie de
abilitati). Treptat au fost incluse in programa scolara cunoasterea limbilor vernaculare precum si domeniile tehnice, artistice,
stiintifice si practice.
Acceptiunea europeana a termenului scoala se refera in general la educatia primara scoli dedicate elevilor cu varste intre 4
si 11 ani (4 daca scoala include si gradinita), la cea secundara gimnaziul care educa studentul pentru inca 3-6 ani, si la cea
tertiara liceul sau scoala vocationala reprezentand un alt ciclu de 4-5 ani.
Caracteristici generale
- Accesibilitate. Proiectul trebuie sa ia in considerare nevoile specifice ale studentilor si profesorilor cu dizabilitati motorii,
acustice sau de orice natura precum si evolutia in timp a cladirii spatii flexibile pot fi mai usor modificate daca acest lucru
va fi necesar.
- Functionalitate. Sentimentul de apartenenta la comunitate este ajutat de gruparea claselor in jurul unor spatii de folosinta
comuna, conectarea vizuala a spatiilor prin intermediul culorilor sau a tiparelor (indeosebi la nivelul scolilor primare),
conceperea unor spatii de adunare active alternate cu nise pentru lectura sau activitati statice, descentralizarea spatiilor
administrative pentru incurajarea interactiunii cu studentii, asigurarea unui cartier general pentru fiecare student si
profesor. Pentru asigurarea flexibilitatii si adaptabilitatii la programele in schimbare sunt indicate folosirea de pereti operabili
pentru cresterea eficientei spatiilor largi, multifunctionale, posibilitatea de folosire diferita a salilor de clasa in functie de
activitate si dimensiunile grupului (indeosebi in cazul claselor primare, unde studentii isi petrec majoritatea timpului in
acelasi spatiu)
- Performanta. Expertii in materie de educatie sustin ca, in timpul invatarii constiente, informatia primita este optim retinuta
10% din ceea ce citeste, 20% din ce aude, 30% din ce vede, 50% din ce aude si vede, 70% din ce rosteste si 90% din
practica personala.
Confortul vizual, acustic si termic este in directa corelare cu performantele studentilor. In consecinta, o atentie sporita, in
comparatie cu alte programe de arhitectura, ar trebui indreptata in cazul scolilor asupra unor factori precum iluminatul
natural - in special in salile de curs, lumina solara ce patrunde in interior trebuie controlata (printr-o corecta orientare
cardinala) si difuzata, efectele de stralucire si zonele fierbinti influentand negativ procesul de invatare - si cel artificial
(recomandat a fi unul perfomant si eficient), ventilatia corecta a aerului (naturala pe cat posibil, copiii fiind in general mai
81

predispusi la alergii), acustica salilor (copiii nu au capacitatea completarii lacunelor daca nu aud corect discursul
profesorului) si protectia fonica la zgomotele exterioare, umiditatea si temperatura (controlabile la nivelul salii de curs),
conceperea cladirii ca mijloc de educare, legaturile nemijlocite cu mediul exterior (ferestre operabile si usor accesibile catre
gradini sau spatii exterioare ce adesea servesc ca suport in planul de invatamant)
Caracteristici specifice
Scolile pot fi configurate variat, in functie de dimensiuni si program. In cazul scolilor ce integreaza mai multe cilcuri de
invatamant, se recomanda segregarea pe etape de varsta (cls 1-4, 5-8, 9-12). Odata cu inaintarea in varsta, studentii devin
mai independenti si mai temperamentali. Cheia este descifrarea a insasi tipului de relatii ce se stabilesc intre studenti si intre
acestia si profesori. Daca in ciclul primar instruirea are cel mai adesea loc sub supravegherea directa a invatatorului si de
cele mai multe ori intr-o singura sala de curs, in gimnaziu studentul trece la o noua faza, in care afirmarea personalitatii si
explorarea pe cont propriu devine prioritara. Organizarea fizica a cladirii scolii va reflecta neconditionat aceste conditii, o
buna orientare in spatiu si o corecta articulare exterior-interior fiind menite sa confere studentului incredere, siguranta si
securitate.
In raport cu scoala primara, gimnaziile si liceele prezinta un grad de complexitate sporit, necesitand in plus laboratoare de
stiinta, ateliere artistice, spatii pentru cor sau orchestra precum si alte functiuni. Centrele media si auditoriile sunt adesea o
cerinta importanta. Tot aici se pune mai mult accentul pe interdisciplinaritate, lucru ce presupune existenta unor facilitati
spatioase si flexibile.
Indiferent de configuratia spatiala a scolii, studentilor trebuie sa li se asigure un mediu sanatos si stimulant.
Scolile elementare ar trebui sa fie confortabile vizual, acustic si termic, sa asigure o excelenta calitate a aerului atat in
interior cat si in afara, si sa fie sigure. Ele participa la comunitate si constituie mijloace de educatie atat la nivel internfunctional cat si ca prezente urbane. Integrarea in comunitatea ce le genereaza este extrem de importanta. Nu in ultimul
rand, scolile elementare trebuie sa fie eficiente economic astfel incat sa asigure cele mai bune conditii de invatare in limitele
unui buget limitat.
Tipuri de spatii
- sali de clasa
- birouri administrative (cu spatii dedicate, cabinete, sala de intruniri cancelarie)
- facilitati artistice
- cantina in scolile elementare cantina poate coincide cu sala auditorium
- spatii comune curti
82

sala / teren de sport

servicii medicale
lobby / hol principal posibil spatiu de expunere
biblioteca / centru media
sali multifunctionale
sali pentru educatie muzicala (cu tratamente acustice adecvate)
laboratoare stiintifice
toalete accesibile
Salile de clasa
- clasificare: individuale 2mp/elev, Sali de clasa speciale (pe abilitati, minim 10, maxim 26 elevi) 3mp/elev, Sali de clasa
pe plan liber, flexibile 4.5mp/elev incluzand spatiile auxiliare necesare
- forma clasei: rectangulara sau patrata -12x20, 12x16, 12x12, 12x10 (de preferat patrate in scoala primara)
- dotari: tabla cu panouri glisante si ecran pentru proiectii, prize TV, inregistrari, etc., lavoar la intrare.
- modalitati de dispunere: individual sau in grupuri de cate 2-3, cu spatii interioare/exterioare intermediare pentru
activitati/discutii in grupuri mai mari si depozitari comune
- iluminat: natural, de preferinta pe doua laturi. la o adancime maxima de 7.20m se accepta ferestre pe o singura latura,
dimensionate insa in consecinta
- inaltimea recomandata a claselor: 2,70 3,40m
Laboratoarele lingvistice - in apropierea centrului media si bibliotecii. dimensionare 30 locuri la 1000 elevi. se accepta
laboratoare fara lumina naturala daca beneficiaza de tratamente acustice speciale.
Laboratoare stiintifice (biologie, fizica, chimie) 2.5mp/elev, demonstratii practice 4.5mp/elev, 60-80mp, doua accese,
posibil luminate artificial
Laboratoare foto - studio cu hol intre sala de curs si laborator. camera obscura pentru 2-3 elevi
Biblioteca, centru media accesibil elevilor si profesorilor dar si celor ce nu apartin scolii. biblioteca carti si reviste, cu
facilitati pentru imprumut, lectura si spatii de lucru. centru media este o prelungire a bibliotecii cu spatii pentru inregistrari si
vizionari sau auditii (implicit spatii pentru echipamente si depozite aferente).
- dimensionare: 0.35-0.55mp/persoana.
- la 1000 carti depozitare 20-30volume/metru de rafturi; rafturile cu acces direct 4mp incluzand circulatiile, spatiile de
lectura si cataloagele
Informatii suplimentare in NEUFERT ArchitectsData , editia 2000, pag. 307-313
83

Gradinita (germ. Kindergarten, gradina de copii) este o forma de educatie a copilului intre 3 si 7 ani, in perioada de tranzitie
a acestuia de la mediul familial la cel mai formal al scolii primare. Programul zilnic variaza intre 4 si 10 ore. Copilul face
primii pasi in dezvoltarea abilitatilor sociale intr-un grup de aceeasi varsta fara asistenta parintilor. Aici este invatat sa isi
dezvolte aptitudini de baza prin intermediul activitatilor creative, al jocului si al interactiunii sociale.
Scop
Copilul invata sa comunice, sa se joace si sa interactioneze cu ceilalti. Educatorul ii pune la dispozitie diverse materiale si
activitati pentru a-i dezvolta comportamentul social, increderea in sine si abilitatile academice. Copilul care si-a petrecut in
prealabil cea mai mare parte a timpului acasa invata la gradinita sa se adapteze unui alt mediu in lipsa prezentei tutelatoare
a parintilor. Gradinita poate fi prima lui oportunitate de a se juca si a interactiona periodic cu un grup consistent de copii.
Istoric
manifestari timpurii, cu caracter local
1816, Scotia Robert Owen, filosof si pedagog, deschide primul centru prescolar; 1819, Anglia; 1828, Ungaria contesa
Theresa Brunszvik concepe o forma de educare a copiilor prescolari sub forma unor Angyalkert ideea este apoi preluata si
dezvoltata in Ungaria dar Gradinile ingerilor dar raman accesibile nobilimii si clasei de mijloc
1837-1840, Germania Friedrich Frbel consacra termenul Kindergarten ca Institut pentru jocuri si activitati. Filosofia sa are
la baza patru idei: libera exprimare a sinelui, creativitatea, participarea sociala si exprimarea activa. Gradinita este
conceputa prin analogie cu gradina de flori, ca mediu propice cresterii, protejat de influentele exterioare straine. Invatatorul /
gradinarul este intruchiparea unei persoane foarte respectabile ale carei valori devin model de imitat.
Teoriile si practicile elaborate de Frbel de mare actualitate in invatamantul prescolar si insasi ideea ca jocul si cresterea
impreuna stau la baza educatiei copilului au fost la acel moment considerate periculoase si in consecinta respinse de
comunitatea germana iar cartile sale arse.
Prima gradinita, fondata in Blakenburg in 1837, propunea jocurile, cantecele, povestile si mestesugurile ca mijloc de
stimulare a aptitudinilor psihice si motrice. Obiectele din clasa erau impartite in cadouri si ocupatii. Cadourile erau fixe ca
forma, scopul lor fiind asimilarea conceptului reprezentat. Ocupatiile permiteau o libertate sporita si puteau fi asamblate si
manipulate dupa voie. Intreaga activitate a copilului avea o certa incarcatura simbolica ce se dorea asumata de catre copil.
Gradinita este inchisa in 1848.
84

Ulterior gradinitele se dezvolta sub forma unor centre pentru copiii saraci sau cu nevoi speciale. Majoritatea sunt conduse de
persoane filantropice voluntare. Principiile lui Frbel se pastreaza insa: educarea prin joaca, participarea la jocuri in grup,
urmarirea unui scop precis in cadrul activitatilor, petrecerea timpului in aer liber.
Caracteristici
1. Familiaritate avand in vedere ca la gradinita copilul isi petrece periodic o buna parte din timpul sau in lipsa membrilor
familiei si ca adesea gradinita reprezinta primul sau contact sistematic cu un mediu diferit, este important ca el sa se
poata simti ca acasa, binevenit, sa beneficieze de spatii diferite adecvate tipului de activitate si metodei pedagogice,
spatii in care sa se simta si sa fie in siguranta, spatii pe care sa le identifice ca atare, primitoare, amplu iluminate si
ventilate natural in mod corespunzator, cu finisaje naturale pe cat posibil si cu obiecte de mobilier adecvate
(ergonomie, materiale, tipuri de detalii)
2. Dimensionare in functie de copil (mobilier, incaperi cu inaltimi variate, indeajuns de joase pentru intimitate dar
suficient de inalte pentru a evita o experienta spatiala monotona, ferestre,usi, lavoare, toalete la cote accesibile
3. Autonomie: copilul trebuie oricand sa fie in masura sa raspunda nevoilor fiziologice (foame, sete, somn, mers la
toaleta), sa isi stabileasca propriul ritm, sa isi aleaga activitatile si jucariile, sa poata alege intre a-si face prieteni si a
petrece timpul cu ei sau a fi singur, sa i se permita sa fie activ sau static dupa bunul plac.
4. Incurajarea auto-exprimarii asemenea facilitati sunt caracterizate de un anumit grad de retinere in privinta culorilor si
a mobilierului (tonuri neutre pentru fundaluri si culori calde pentru accente), spatii pentru manifestari artistice, la
inaltimea copilului, precum si spatii pentru expunere; spatii pentru obiecte aduse de copii de acasa spre a fi folosite in
comun sau care au o insemnatate deosebita; versatilitate vs. permanenta
5. Dinamica: asigurarea de spatii, interioare cat si exterioare, pentru activitati fizice: spatii de joaca dedicate si spatii
multi-functionale adapostite care sa permita activitati similare celor din mediul exterior (alergare, jocuri cu mingea,
scari, leagane, balansoare, tobogane) cu posibilitatea depozitarii echipamentelor de joc (triciclete), cu acces rapid la
toalete si acces controlat din exterior
6. Contactul cu natura trebuie incurajat atat in interior cat si in exterior: gropi cu nisip/pamant, bazine de apa, jardiniere
in care sa copiii sa creasca flori/legume, activitati de urmarire a comportamentului animalelor, colectionarea de
pietre/frunze, activitati domoale, departe de grup dar totusi supravegheate
7. Flexibilitate: organizarea spatiala, altfel bine structurata, trebuie sa permita un grad controlat de flexibilitate, astfel
incat spatiile sa ramana recognoscibile de catre copii, sa poata fi ierarhizate corespunzator dinamicii activitatilor, sa
permita o rearanjare de catre copil in functie de tipul de activitate si intotdeauna sa includa spatii de depozitate
adecvate (ordine)
85

Tipuri de spatii
Gradinita contine o varietate de tipuri de spatii in functie de intervalele orare in care sunt folosite, de varsta copilului, de
capacitatea centrului si de orientarea acestuia. Tipurile principale includ (dar nu se limiteaza la) urmatoarele spatii:
- sali de clasa
- spatii de reuniune pentru copii si adulti
- spatii de odihna
- spatii de joaca interioare si exterioare
- spatii de birouri pentru personalul angajat
- incaperi de intruniri pentru adulti
- un cabinet medical
- sala de mese
- depozitari
Universitatea lat. universitas magistrorum et scholarium, comunitatea maestrilor si a discipolilor. Termenul incepe sa fie
folosit simultan cu emergenta vietii urbane si a ghildelor medievale, si desemneaza asociatiile de studenti si profesori avand
drepturi legale colective in mod curent garantate de carte emise prelati sau principi.
Astazi termenul se refera la institutia de invatamant superior in care aceasta forma legala de organizare a prevalat.
Universitatea continua ciclul scolar (fara sa aiba caracter obligatoriu), asigura educatie pre si post graduatorie si acorda
certificari academice.
86

Istoric
Academia lui Platon (Universitatea din Atena), fondata in 387 iHr
Persia, Gundishapur, important centru medical in sec. al VI-lea si al VII-lea dHr
China, Taixue, 3dHr
India, Bihar, Universitatea Nalanda, sec al V-lea dHr
Evul mediu
Universitatea din Constantinopol, fondata in anul 425 dHr si reorganizata ca breasla studenteasca in 849, este cea mai
veche institutie de invatamant superior recunoscuta, ce prezinta caracteristici si mod de organizare valabile si astazi
(cercetare si pedagogie, auto-administrare, independenta academica, etc).
Scolile Madrassah sunt primele care acorda diplome de absolvire (Universitatea Al Karaouine in Fez, Maroc). Tot in secolul al
IX-lea scolile medicale din mediul islamic acorda diplome si grade studentilor calificati sa practice medicina.
Universitatea Al-Azhar, Cairo, Egipt, 975, este prima care ofera diplome post-graduatorii si are facultati individuale (seminar
teologic, drept islamic si jurisprudenta, gramatica araba, astronomie, filosofie si logica in filosofia islamica)
In Europa, primele astfel de universitati apar sub egida bisericii catorice, prin bule papale, si sunt cunoscute ca Studia
generalia: Bologna (1088), Paris/Sorbona (1150) Oxford (1167), Palencia (1208), Cambridge (1209), Salamanca (1218),
Montpellier (1220), Padova (1222), Napoli (1224), Toulouse (1229). Ulterior sunt fondate de regi (Universitatea Carol, Praga)
si municipalitati (Universitatea din Cologne). In perioada medievala primara, cele mai multe universitati s-au dezvoltat pe
structurile preexistente ale celor mai recunoscute centre scolare.
Universitatea era conditionata de absolvirea trivium-ului (scoala preparatorie de gramatica, retorica si dialectica) si a
quadrivium-ului (aritmetica, geometrie, muzica si astronomie).
Caracteristici generale
Universitatile sunt in general impartite in departamente academice facultati. Desi organizate diferit, fiecare universitate isi
are propriul consiliu de administratie.
amplasare/amplasament
dimensiuni: 25mp/student cu frecventa , 10mp/fara frecventa
- izolat de sursele de poluare ale orasului
- permite posibilitatea extinderilor ulterioare
- asezarea pe teren se face in functie de tipul cladirii si de spatiile pe care la gazduieste cu posibilitatea dispunerii lor
pe mai multe niveluri (Sali de curs pe teme generale, specializate, administratie) sau fara (spatiile destinate
activitatilor extra-academice facilitati sportive de exemplu).
87

numar de niveluri recomandabil 2-3

atelierele cu echipamente dedicate specializate sau spatiile ce necesita alimentare frecventa se fac in general pe un
nivel.
Tipuri de spatii
1. Facilitati centrale
- Aula
- sala de ceremonii
- rectorat/decanat/administratie
- senat studentesc (spatiu sau cladire)
- biblioteca
- cantina
- facilitati sportive
- camine
- parcari
2. Facilitati de baza
- Sali de curs/seminar/ateliere
- biblioteci pe departamente
- Sali de studiu dedicate profesorilor
- Sali de intruniri
- Sali de examen
3. Facilitati specifice
- domeniul tehnic/artistic arhitectura, arta, muzica: ateliere, studiouri, spatii workshop, Sali de repetitie
- tehnico-stiintific: inginerie, fizica, astronomie, economie: ateliere de desen, laboratoare, studiouri, hale industriale,
observatoare astronomice, incubatoare de afaceri
- medicina, chimie, biologie: laboratoare cu dotari adiacente specifice, laboratoare experimente, spitale universitare,
gradini botanice proprii
4. Facilitati auxiliare
- facilitati recreative
- librarii, anticariate
- centre de imprimare
88

- centre de angajare
- banci
Bibliografie
NEUFERT ArchitectsData
Mark Dudek, Kindergarten Architecture, Taylor & Francis, Londra, 2001
Ana Canizares, Julio Fajardo, Kindergartens, Schools and Playgrounds, Loft Publications, Londra, 2007
Aurora Cuito, Kindergarten Architecture, Gingko Press, 2002
Mark Dudek, Schools and Kindergartens: A Design Manual, Birkhuser, Basel, 2008
Pilar Chueca, Preschools and Kindergarten, Links International, Londra, 2006
Prakash Nair, Randall Fielding, The Language of School Design: Design Patterns for 21st Century Schools Fully Revised 2nd
Edition, Designshare, Inc., 2005
Roger Yee, Educational Environments vol. 1-4, Visual Reference Publications, 2007
Mark Dudek, Architecture of Schools: The New Learning Environments, Architectural Press, 2000
Perkins Eastman Architects, Building Type Basics for Elementary and Secondary Schools, ed. 2, Wiley, 2010
Herman Hertzberger, Abram de Swaan, The Schools of Herman Hertzberger, 010 Publishers, 2009
Sibylle Kramer, Schools: Educational Spaces, Braun, 2009
T Verstegen & D Broekhuizen, Contemporary Dutch School Architecture: A Tradition of Change, Nai Publishers, 2009
Maja Ivanic, Spela Kuhar, Contemporary School Architecture in Slovenia 1991-2007, Springer, 2008
Alan Ford, Designing the Sustainable School, Images Publishing, 2007
Sibylle Kramer, College & Universities Educational Spaces (Architecture in Focus), Braun Publishing, 2010
Bryan Edwards, University Architecture, Taylor & Francis, 2001
David J. Neuman, Building Type Basics for College and University Facilities, Wiley, 2003
Legislatie
Actul Nr.5/N/ din 22.01.1997 Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului
NP 009-1997 Normativ privind proiectarea, executarea i ntreinerea construciilor pentru case de copii
NP 010-1997 Normativ privind poriectarea, executarea i ntreinerea construciilor pentru coli i licee NPO1097
NP 011-1997 Normativ privind proiectarea, executarea i ntreinerea construciilor pentru grdinie de copii
NP 022-1997 Normativ privind proiectarea de crese si crese speciale pe baza exigentelor de performanta
89

Arh. Bogdan Bradateanu
90

E. PROGRAME CULTURALE
(ALTE) PROGRAME :
A. Programe destinate spectacolelor:
A.1. teatru experimental;
Denumirea se refera mai degraba la un anumit tip de spectacol teatral, decat la un program arhitectural. Cu toate
acestea, exista institutii teatrale care si-au consacrat activitatea promovarii teatrului alternativ.
Din acest punct de vedere, teatrele experimentale reprezinta un program destinat gazduirii de spectacole de teatru
contemporan si / sau dans contemporan si / sau performance artistic. Trebuie sa poata adaposti si spectacole de teatru de
tip clasic, dar trebuie sa permita o multitudine de alte puneri in scena, de tip alternativ respectiv situatii in care rolul si
postura clasica spectator-sala / actor-scena sunt redefinite si exprimate intr-o maniera atipica. Trebuie sa aiba
posibilitatea maririi sau micsorarii atat a zonei de locuri pentru spectatori, cat si a scenei propriu-zise. Flexibilitatea
spatiului salii de specatcol este calitatea esentiala a acestui tip de program. Posibilitatea de inglobare evenimentiala a
unuia sau a mai multor spatii publice invecinate este binevenita.
Lista functiunilor posibile:
1. Spatii destinate spectatorilor:
o hol acces care contine: windfang, spatiu asteptare, casa de bilete, grupuri sanitare, garderoba, punct info, posibil
spatiu expo ori mic muzeu, posibil spatiu comercial (exp. librarie), posibil cafenea;
o sala propriu-zisa conformata special pentru tipul de spectacol propus, cu pardoseala orizontala pentru a permite
mai multe amenajari, dar care sa aiba in dotare gradene amovibile, metalice, dotate cu banci;
o spatii de evacuare coridoare, scari, vestibuluri, conformate si dimensionate in conformitate cu regulamentele in
vigoare (v. lista de normative).
2. Spatii destinate actorilor:
o hol acces in cladire cu loc pentru paznic/portar, eventual spatiu de asteptare, posibil bar-bufet de mici dimensiuni;
o cabine individuale sau pentru 2-4 actori, dotate cu: masa de machiaj, depozitare haine/costume, loc de odihna si
minim un grup sanitar cu dus;
o spatiu regrupare actori mic hol aflat la iesirea din culise dotat cu grupuri sanitare;
o culisele scenei cu spatiu pentru decoruri si spatiu pentru actori;
91

o eventual mica sala de repetitii; dupa caz si in functie de dimensiune, pot fi mai multe sali.
3. Spatii destinate administratiei teatrului:
o birouri cu oficiu, depozitari si un grup sanitar cu minim 2 cabine, unisex; birourile vor fi dimensionate si dotate dupa
numarul aproximat al personalului administrativ.
4. Spatii tehnice, care se impart in:
o spatiile destinate spectacolului in cazul teatrului experimental multe din acestea pot lipsi propriu-zis, dar iata
totusi o scurta lista a lor: scena si turnul scenei, decorurile si spatiile pentru depozitarea si manipularea acestora,
spatele scenei si culisele, precum si regia salii (lumini, sunet, proiectii etc.); la alte nivele vor trebui amplasate:
depozit(e) de costume, depozit(e) de decoruri, atelier(e) de croitorie costume, atelier(e) de reparatii decoruri,
tamplarie etc.
o spatiile destinate intretinerii cladirii: spatii tehnice (termocentrala, post trafo, centrala telefonica, centrala de
ventilatie si climatizare, supraveghere pompieri, BMS etc.), spatii de depozitare, grupuri sanitare pentru personalul
care intretine cladirea.
La lista enuntata mai sus se pot adauga si alte functiuni necesare unei bune functionari a teatrului si pentru adaptarea sa la
conditiile date de situl ales.
Exemple de teatre experimentale:
New Luxor Theatre (www.bolles-wilson.com/flash/projekt_flash.php?projektID=109), Rotterdam, Kop van Zuid, in
Olanda, realizat intre 1996 2001 de catre Bolles + Wilson.
92

Figure 19
93

Figure 20
94

Dance Theatre, Haga, Olanda, (www.oma.eu), realizat in 1987 de OMA Rem Koolhaas, in cadrul complexului urban
Spui.
Figure 21
95

Figure 22
96

C Venue, Chambers Street, Edinburgh (www.cvenues.com/venues/staffing/index.html) infiintata in 1996, este o

companie teatrala scotiana care organizeaza Festivalul Anual de Teatru din Ediburgh si care administreaza un complex
de sali destinate teatrului experimental, amenajate in diverse cladiri existente. A se consulta planurile diverselor sali.
Figure 23
Figure 24
A.2. stadion / arena;

Desi arenele si stadioanele sunt spatii destinate in principal activitatilor sportive, in ultimele decenii ele au cunoscut o
noua intrebuintare si ca spatii pentru desfasurarea marilor evenimente culturale. Avand posibilitatea adapostirii unui
numar mult mai mare de oameni decat orice alt program cultural consacrat, stadioanele si arenele reusesc sa devina
puncte de reper pentru marile spectacole si puneri in scena ale perioadei contemporane.
In cazul gazduirii unui eveniment cultural, cum ar fi un concert, stadionul trebuie sa poata respecta o serie de
conditionari, care se traduc in amenajari spatiale si functionale dupa cum urmeaza:
o zona preselectie spectatori, urmata de o zona de control bilete, amplasate in general la o distanta mai mare (maxim
1 km) de arena propriu-zisa; aceste zone, delimitate de cele mai multe ori prin obstacole amovibile (bariere,
garduri), sunt necesare distribuirii corecte a spectatorilor spre diferitele sectoare din arena precum si pentru
eliminarea posibilelor pericole care pot interveni in multimi atat de mari, de ordinul zecilor de mii de persoane;
97

o zona acces, dotata cu spatii comerciale temporare (chioscuri, pavilioane, corturi) si grupuri sanitare; in cazul in care
numarul de spectatori depaseste capacitatea utila normala a stadionului, sunt necesare alte toalete suplimentare,
pana la obtinerea numarului cerut de reglementarile in vigoare;
o posibila zona VIP, cu acces separat, controlat si pazit, continuat de o circulatie directa la locurile din arena
rezervate; zona VIP poate sa contina un hol-lounge, cu receptie, mic bar-bufet, grupuri sanitare, zona asteptare si
relaxare, precum si anexata si aflata in imediata apropiere, o camera de paza si control inteligent.
2. Spatii destinate artistilor (actori, cantareti): in general nu sunt folosite vestiarele sportivilor; sunt amenajari temporare
in baraci, rulote etc.pentru pregatirea de dinainte si de dupa spectacol; spatii pentru regie tehnica, de sunet si lumina;
scena propriu-zisa, constructie temporara, realizata pe o structura metalica demontabila si dotata cu instalatie proprie
de lumini, proiectii, sunet etc.; spatii (ingradiri) pentru echipamente tehncie, intretinere etc.;
3. Spatii rezervate presei audio si TV, inclusiv parcari speciale pentru carele de transmisie, platforme temporare pentru
fixarea camerelor de luat vederi, dar si o zona de regrupare a reporterilor si, in functie de importanta evenimentului, o
zona de prelucrare media, dotata cu instalatii electrice, iluminat, sonorizare, acces IT, eventual mic bar-bufet, cu
grupuri sanitare separate.
Exemple de amenajari ale unor arene:
Stade de France, realizat in 1998 de grupul CR SCAU Architecture, din care fac parte Michel Macary, Aymeric Zublena,
Regembal Michel and Claude Costantini si construit de Bouygues si GTM. Pentru amenajari de concerte a se consulta
pagina: http://www.stadefrance.com/aida-scenographie.html?noredir=1
98

Figure 25
Figure 26 plan pentru intrecere sportiva

99

Figure 27 plan amenajare concert
Figure 28
Olympiastadion, realizat in 1936 si proiectat de Albert Speer pentru Jocurile Olimpice, a fost renovat si extins,
adaugandu-i-se un acoperis pentru tribune, intre 200 si 2004, dupa proiectul companiei GMP si executat de Walter Bau
AG impreuna cu DYWIDAG - www.olympiastadion-berlin.de/ ; www.gmp.de
100

Figure 29
Figure 30
101

Figure 31
A.4. sala multifunctionala;
Sala multifunctionala raspunde, dupa cum ii tradeaza si denumirea, unui numar mare de posibile cerinte functionale: de la
competitii sportive de orice tip, la concerte, congrese sau targuri internationale, la spectacole de teatru si opera, prezentari
de moda sau lansari de produse, la ceremonii si festivitati de premiere etc.. Abilitatea acestui program consta in a gazdui
aceste manifestari publice si de a le prezenta unui numar mare de spectatori / participanti. Salile multifunctionale reprezinta
varianta indoor a stadioanelor si arenelor. Amplasamentul acestor programe ridica unele probleme, pentru ca trebuie sa
permita si accesul direct si simplu atat cu autoturismele, dar si cu mijloacele de transport in comun, din orice zona a orasului
unde sunt amplasate, dar, in acelasi timp, trebuie sa faciliteze si evacuarea, intr-un timp cat mai scurt a tuturor spectatorilor
si distribuirea lor catre mijloacele de transport cu care au venit. Amplasarea salilor multi functionale in afara centrelor
urbane este de multe ori preferata, tocmai pentru a evita posibilele congestionari ce se produc deseori in aceste situatii.
Lista cu functiuni uzuale (similara cu cea de la capitolul anterior):
o zona preselectie spectatori, delimitata prin bariere amovibile;
102

o parcari spectatori;
o zona acces, unde se realizeaza controlul biletelor (unde se afla eventual si casele de bilete), hol principal dotat cu:
garderoba, spatii comerciale temporare (chioscuri, pavilioane, corturi) si grupuri sanitare; este posibila amplasarea
unei zone de alimentatie de mai mari dimensiuni, daca spatiul o permite, cu conditia ca accesul la aceasta precum
si evacuarea sa fie separate de fluxurile salii propriu-zise;
o posibila zona VIP, cu acces separat intr-un hol, controlat si pazit, urmat de scari / coridoare catre locurile din sala
rezervate; zona VIP poate sa contina un lounge, cu receptie, mic bar-bufet, grupuri sanitare, zona asteptare si
relaxare, precum si o camera de paza si control inteligent.
2. Spatiile sportivilor, antrenorilor si arbitrilor vestiare, cu dusuri si grupuri sanitare, facilitati de fizioterapie, sauna,
masaj si recuperare fizica, cu sala de forta si incalzire, posibil cu un centru de fitness si sanatate care poate functiona
si independent; cabinet medical cu acces pentru ambulanta direct din exteriorul cladirii;
3. Spatii destinate artistilor (in cazul unui spectacol sau concert): pot fi folosite vestiarele sportivilor si circulatiile aferente
acestora; sunt de semenea necesare spatii pentru regie tehnica, de sunet si lumina; scena propriu-zisa, dotare
permenanta a salii, realizata pe o structura metalica modulabila si dotata cu instalatie proprie de lumini, proiectii,
sunet etc. si care permite diferite scenografii;
4. Spatii rezervate presei audio si TV, cu acces separat si controlat (incluzand si punctul de verificare a acreditarii de
presa), cu amenajarea in exteriorul salii de parcari speciale pentru reporteri si pentru carele de transmisie, platforme
temporare pentru fixarea camerelor de luat vederi, dar si un hol de regrupare a reporterilor si, in functie de importanta
evenimentului, si cel putin o sala de prelucrare media, dotata cu instalatii electrice, iluminat, sonorizare, acces IT,
eventual mic bar-bufet, cu grupuri sanitare separate;
5. Spatii tehnice destinate ingrijirii si mentenantei salii centrale termice si de ventilatie si climatizare, sisteme (mixte)
de improspatare si tratare a aerului, instalatii de protectie la foc si la fulger, centrale de automatizare, gospoadarie a
apelor, centrala telefonica, post(uri) trafo, generator etc. dimensionate si in functie de cerintele de amplasament
(retele edilitare si facilitati existente in vecinatati)
Exemple de sali multifunctionale:
103

Zenith, la Rouen, in Franta,

http://www.tschumi.com/)
realizata
intre
1998-2001
de
arhitectul
elvetian
Bernard
Tschumi
(v.
Figure 32
104

Figure 33
105

Figure 34
Zenith, la Strasbourg, in Franta, in 2008, dupa proiectul lui Massimiliano Fuksas. Proiectul este poreclit si Hula Hoops
datorita formei jucate a invelitorii. (http://www.archdaily.com/2782/zenith-strasbourg-massimiliano-fuksas/)
106

Figure 35
107

Figure 36 plan de situatie
Figure 37 sectiune longitudinala

108

Figure 38 planul principal al salii
109

Figure 39
110

B. Programe destinate educatiei, instruirii si invatamantului:

B.1. muzee interactive;
Fara a nega caracterul lor originar, acela de a expune spre contemplarea vizitatorilor o serie de creatii de valoare,
muzeele interactive introduc o dimensiune noua in parcurgerea spatiilor lor, anume posibilitatea de a manui si experimenta
folosirea directa a unora din exponate. Cliseul Nu atingeti este depasit si simpla contemplare devine o experienta activa,
fapt ce le confera acestor spatii muzeale un rol important in educatie. Desigur, exponatele nu sunt neaparat obiecte unicat,
valori patrimoniale inestimabile ori creatii artistice nepretuite. Ele sunt, in cazul muzeelor interactive, inlocuite de instalatii
mecanice, optice ori electronice care trimit mai degraba la intelesuri abstracte, legate de fenomene fizice, de rememorarea
unor epoci istorice, ori de experiente senzoriale. Muzele interactive pot avea ca tematica: stiintele naturale (acvarii, terarii),
stiintele aplicate (fizica, chimia etc), tehnica si istoria militara, traditiile si obiceiurile folclorice, gastronomia, muzica, artele
aplicate, simturile, istoria si evolutia anumitor domenii de activitate (sport, jucarii, modelism etc.), artele contemporane
audio video etc..
In afara de functiunile obligatorii oricarui edificiu public (acces, evacuare, grupuri sanitare) si de cele implicite (casa de
bilete, bar-bufet, punct info, punct comercial etc) este practic imposibil de stabilit o schema functionala tip pentru aceste
programe. Specificul fiecarui muzeu de acest fel structureaza si organizeaza suita de functiuni si spatii interioare.
Exemple de muzee interactive:
Cit des Sciences et de l'Industrie, la Paris, in Franta, proiect comisionat in 1980 de arhitectul Adrien Fainsilber si de
inginerul Peter Rice si ridicat pe structura abandonata a unui fost abator.
111

Figure 40
Pavilho do Conhecimento, la Lisabona, in Portugalia, (www.pavconhecimento.pt), proiect realizat cu ocazia Expozitiei
Internationale Expo 98 de la Lisabona de catre arhitectul portughez Carrilho da Graa.
112

Figure 41
113

Figure 42
114

B.4. fundatii culturale;

Fundatiile culturale sunt institutii, infiintate din initiative private, care isi propun cultivarea unor valori culturale / artistice
si promovarea lor in cadrul societatii prin manifestari singulare sau repetitive si prin intalniri tematice intre diferite
personalitati si vizitatori. Fundatiile culturale pot spriini construirea si dezvoltarea unor spatii muzeale (Fundaao Serralves
din Portugalia www.serralves.pt - sau mult mai cunoscuta fundatie Guggenheim - www.guggenheim.org) dar pot de
asemenea sa desfasoare activitati de pregatire si educare in anumite specialitati bazate pe metoda invatamantului informal, adica adiacent invatamantului scolar de baza. In cazul muzeelor, structura functionala este cea tipica oricarui spatiu
muzeal. In cazul fundatiilor care contin si centre de educare si invatamant spatiile necesare, pe langa cele dedicate
expunerii, ar fi dupa cum urmeaza:
1. Hol acces si distributie, care contine: secretariat si punct info, zona asteptare, grup sanitar minimal, eventual un mic
spatiu expo si / sau comercial
2. Nod de circulatie cu holuri de distributie la fiecare etaj, in cazul in care cladirea se desfasoara pe mai multe niveluri.
3. Sali de curs / Sali atelier organizate pt cel putin o minigrupa de 9-12 cursanti;
4. Sala mare, destinata manifestarilor (conferinte, proiectii, prelegeri) pentru un public mai mare dotata cu foyer,
grupuri sanitare dedicate, depozitare mobilier si eventual regie (audio, video);
5. Biblioteca de mici dimensiuni (aprox 2000 3000 volume) pentru carti si periodice, dotata cu depozitare proprie,
administratie si spatii pentru bibliotecar, precum si sala de consultare si lectura;
6. Bar-cafenea adiacent holului si salii mari, dotat cu zona lounge, depozitare si zone preparare / servire si
aprovizionare.
Exemple de fundatii culturale:
Fundaao Serralves, din Porto, in Portugalia, realizat intre 1991 si 1999 de Alvaro Siza. Proiectul a avut o prima
varianta pe care beneficiarul a respins-o intr-o faza foarte avansata. O a doua varianta a fost initiata de la zero,
dezvoltata pana la faza de executie si in final construita. Principalele calitati ale edificiului sunt date pe de-o parte de
115

felul foarte discret in care o cladire de mari dimensiuni se integreaza aproape imperceptibil in parcul din jurrul sau si pe
de alta parte, de sensibilitatea si poezia spatiului interior - dialog permanent interior deschis / exterior inchis.
Figure 43
116

Figure 44
Colegiul Da Vinci, in Dordrecht, Olanda, proiectat intre 2004-2005 de Mecanoo / Francine Houben si ridicat pana in
2007. Cladirea reuneste mai multe sali de curs pentru invatamant alternativ (teoretic dar si practic, sub forma de
ateliere) pentru diverse companii implicate dar este dotata si cu o centru de conferinte si un restaurant, totalizand
22.500 mp.
117

Figure 45
Centrul Knut Hamsun, Hamary, Norvegia. Proiectul a fost realizat in 1994 de Steven Holl dar cladirea s-a finalizat abia
in 2009, la 150 ani de la nasterea scriitorului laureat al premiului Nobel. Cladirea contine cateva spatii de expunere,
dar si sali de lectura, un auditorium echipat pentru proiectii de film, o biblioteca si o cafenea.
118

Figure 46
119

Figure 47
120

C. Spatii publice
Spatiul public reprezinta un caz particular de spatiu destinat culturii, desi nu este
propriu-zis un program arhitectural.
In extenso, cel putin in acceptia sa contemporana, spatiul public urban poate fi scena oricarui program functional, pentru un
interval limitat de timp.
Spatiul public este teatrul vietii sociale si economice cotidiene, este spatiul intalnirii, al comemorarii, este spatiul
manifestarilor culturale spontane sau organizate.
Spatiul public poate fi teatru in adevaratul sens al cuvantului, poate fi spatiu de expunere si de performance artistic.
Este si spatiul rememorarii si de aceea are un important rol educativ.
Spatiul public poate fi subiectul unor multiple puneri in scena si este probabil cel mai flexibil tip spatial disponibil in
orasul contemporan.
121

Figure 48
122

Figure 49
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
CARTI
1. Baudrillard, Jean / Nouvel, Jean - Obiectele Singulare, trad. de Ciprian Mihali, ed. Paideia, col. Spatii Imaginate,
Bucuresti, 2005
2. Chase, John / Crawford, Margaret / Kaliski, John - Everday Urbansim, Monacelli Press, New York, New York, 1999
3. Lewin, Kurt - Principles of topological psychology, McGraw-Hill, New York, 1966
4. Rowe, Colin si KOETTER, Fred - Collage City, The MIT Press, Cambridge, Massachusets, 1978
5. Sitte, Camillo - Arta construirii oraselor urbanismul dupa principiile sale estetice, ed. Tehnica, trad. si ingrijire de
Rodica Eftenie, Hanna Derer, Mihai Eftenie, Bucuresti, 1992
6. Zumthor, Peter - Atmosphere, ed. Birkhuser DBZ, Basel, 2005
123

PERIODICE SI CULEGERI
7. *** - A.D. Architectural Design The Periphery, Vol. 64, Nr. martie-aprilie 1994, ed. Academy Group Ltd., Londra
8. *** - Arta, tehnologie si spatiu public, coordonator Ciprian Mihali, ed. Paideia, col. Spatii imaginate, Bucuresti, 2003
9. *** - Detail, Review of Architecture, Serie 2004, iunie
10. *** - El Croquis: Bolles/Wilson 1990/1994 - Gigantes/Zenghelis 1987/1994, 1994, 67
11. *** - Re:Working Eisenman, Academy Editions, London, Ernst & Sohn, Berlin, 1993
12. *** - West 8, Skira Architecture Library, Milano, 2000
WEB:
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
http://alvarosizavieira.com/category/projects
http://www.aml-partner.de/
http://www.architypereview.com/
http://www.archiweb.cz
http://www.arcspace.com/architects/Steven_Holl/hamsun_museum/
http://www.aum.fr/
http://www.cvenues.com/venues/staffing/index.html
http://archleague.org/emerging/2008/
http://www.assadi.cl/
http://www.bolles-wilson.com/
http://www.bengtssondesign.com/
http://www.d3a.cz
http://www.hackenbroich.com/
http://www.kwkpromes.pl/
http://www.mcdowellbenedetti.com/
http://www.mecanoo.nl/Default.aspx?tabid=116&DetailId=631&pcode=A361
http://www.i-cherubini.it/mauro/blog/2004/02/26/urban-flotsam/
http://www.serralves.pt/
http://www.tschumi.com/
124

NORMATIVE / REGLEMENTARI CU CARACTER GENERAL:

.
NORMATIVUL
1.
4.
Legea 50/1991 modificata la zi privind autorizarea de construire

(modificari dese)
Legea 10/1995 modificata la zi privind calitatea in constructii
(modificari dese)
HGR 766/1997
privind stabilirea categoriei de
importanta
NP 068-2002
privind siguranta in exploatare
5.
NP 24-1997
privind parcajele
6.
NP 051-2001
7.
NP 063-2002
privind persoanele cu disabilitati

fizice
privind scari si rampe
8.
P 102 - 2001
9.
P 118- 1999
10.
NP 086-2005
11.
C 300-1994
12.
GP 063-2001
13.
C 107/0-2002
14.
C 107/2-1997
15.
GP 058-2000
2.
3.
DESCRIERE
privind adaposturi de protectie

civila
privind siguranta la foc
privind instalatiile de stingerea
incendiilor
privind stingerea incendiilor pe
durata executarii constructiilor
privind dispozitive si sisteme de
evacuare a fumului
privind executarea de izolatii
termice
privind calculul coeficientilor
globali de izolare termica
privind optimizarea protectiei
125

termice
16.
NP 040-2002
privind hidroizolatiile
17.
privind proiectarea antiseismica
18.
P 100/1-2006, inclusiv Anexele

1 si 2 la Ord MDLPL 688/2007
I 18 / 2-2002
19.
I 20-2000
privind instalatii de semnalizare a

incendiilor
privind protectia la trasnet
20.
NP 061-2002
privind iluminatul artificial
21.
I 9-1994
privind instalatiile sanitare
22.
I 13-2002
privind incalzirea centrala
23.
I 36-2001
privind centralele termice
24.
GT 060-2003
25.
SC 004-2000
ghid privind criteriile de

performanta instalatii de incalzire
centrala
privind instalatiile de climatizare
26.
GT 058-2003
27.
P 130 - 1999
28.
HCG-MB 066 2006
29.
CR 1-1-3-2005
ghid privind criteriile de

performanta instalatii de
ventilare/climatizare
privind urmarirea comportarii in
timp a constructiilor
privind parcarile si caile de
circulatie
privind actiunea zapezii
30.
P 92-1982
privind ascensoarele
ntocmit,
Asist. Dr. Arh. Vladimir Nicula
126

CUPRINS
A. TEATRUL/CINEMATOGRAFUL
2
B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII
30
C. BIBLIOTECI
40
D. SCOLI/GRADINITE/FACULTATI
74
E. PROGRAME CULTURALE
Coordonatori:
127

Lect. arh. Mariana FETTI

Lect. dr. arh. Alina VOICULET
128

Modul Tematic 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Tematic 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODUL TEMATIC

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Spatiile anexa din spatele scenei:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Gaelle Breton, Theatres, 1990, Editions du Moniteur

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Schema functionala teatrul (italian)

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Art Deco palate de vis dream palaces

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Cinematograful alaturi de Muzeu, Imax si Planetarium

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Schema functionala cinematograf

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

IN FUNCTIE DE FORMA DE ORGANIZARE

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Putem distinge trei faze in istoria muzeelor:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

In spatiul arhitectural si urbanistic:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Detail 9/2006 (Konzept Museums)

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Cercetarea, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului propriu;

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

- va fi utilizata pentru organizarea activitatilor cu publicul;

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.