Neicu Elena, an II, Litere IDD

Tema la Literatura comparata

conf. univ. dr. Elena Ionescu

Dante – Infernul- topografie si structura

Infernul este una dintre cele trei parti ce fac parte din Divina Comedie de Dante
Alighieri, poet cetatean ce a fost preocupat de problemele ce framantau societatea vremii
lui, el insusi fiind profund implicat in viata sociala.
Dante si-a intitulat creatia Commedia, facand o vasta sinteza filozofico- artistica a
gandirii medievale, dar admiratorii i-au adaugat epitetul ornant Divina, astazi fiind
cunoscuta ca Divina Comedie.
Conform sistemului ptolemaic, astronomia si geografia vremii sale aseza
Pamantul in centrul Universului , acest lucru fiind sustinut si de biserica, conform
preceptelor Bibliei crestine. In jurul Pamantului se invarteau sapte planete: Luna, Mercur,
Venus, Soarele, Marte, Jupiter si Saturn, pe sapte ceruri (orbite concentrice), a caror
marime este mereu crescanda.Urmeaza apoi cerul stelelor fixe si asa-numitul primul
mobil, primul motor care a generat impulsul miscarii universale. Deasupra tuturor
cerurilor, sus, sus de tot, se afla Empireul, necuprins in spatiu si timp, cu mii de lumini ,
sediul dreptfericitilor si al divinitatii creatoare.
Pamantul este impartit in doua emisfere: una a uscatului si alta a apelor, altele
decat cele ce se cunosc astazi. In centrul emisferei uscatului se afla cetatea Ierusalimului,
iar, langa aceasta , Dante imagineaza gura Infernului.
De cealalta parte , in emisfera apelor ,Dante a imaginat o insula pe care se inalta
Purgatoriul, cel de-al doilea taram al Divinei Comedii format din materia dislocata de
caderea ingerului rau ce a format un munte ce are in varf un minunat platou impadurit-
Paradisul terestru. Acestea sunt cele trei tinuturi ultraterestre in care este impartita Divina
Comedie : Infernul, Purgatoriul si Paradisul.
Infernul este o imensa prapastie, pana in centrul planetei, in forma de con
rasturnat, fornata din noua cercuri, cu noua trepte, din ce in ce mai inguste. Acest abis s-a
format atunci cand ingerul razvratit, Lucifer, a fost invins si aruncat in haos. Atingand
Pamantul, materia terestra, de oroare, s-a dat la o parte formand palnia in centrul careia
sta infipt Lucifer.
Dante calatoreste in Infern avand drept calauza pe Virgiliu, cantaretul Eneidei,
care, desi umbra, ii este de mare ajutor, aparandu-l si indrumandul in Infern. Acesta,
pentru ca a murit inainte de Iisus si nu a putut cunoaste crestinismul, este damnat, dar isi
ispaseste pedeapsa in Limb, primul dintre cercurile in care este impartit Infernul.
Fiecare pacatos este trimis in unul dintre cercurile damnatilor pentru a-si ispasi pe
vecie pacatul avut, si, cu cat e mai mare pacatul, cu atat e mai grea pedeapsa primita.

1
Expertul este Minos, rege mitologic al Cretei, cunoscut pentru spiritul sau de dreptate . El
are o coada lunga pe care o inconjoara pe spectrul fiecarui damnat de atatea ori cate
trepte trebuie sa coboare acesta in pestera celor pacatosi.
Asadar, in primul cerc isi ispasesc pedeapsa cei care n-au putut sa-l cunoasca pe
fiul lui Dumnezeu, poetii si inteleptii antici. Ei simt chinuri morale,nu fizice.
In al doilea cerc se intalnesc pacatosii din dragoste.
In al trilea cerc sunt lacomii care sunt paziti si chinuiti de catre Cerber ,
mitologicul caine, pe care Dante il pastreaza dandu-i si rolul de tortionar.
In cercul al patrulea sunt chinuiti zgarcitii si risipitorii deopotriva pentru lipsa lor
de echilibru.Aici ,Dante este speriat de catre Pluto,”vajnicul dusman”, zeul grec al
bogatiilor, metamorfozat de poet in diavol, ca si Minos si Cerber.
In cercul al cincilea maniosii isi iau pedeapsa vesnica.
In cercul al saselea ii intalnim pe ereticii, ce sunt damnati sa arda etern in flacarile
Iadului, in cetatea Dite.
Cercul al saptelea este impartit de catre Dante in trei brauri: in primul isi ispasesc
pedeapsa vesnica violentii impotriva aproapelui, in al doilea sunt sinucigasii si risipitorii ,
iar in al treilea violentii impotriva lui Dumnezeu, cei impotriva firii (sodomitii),cei
impotriva artei, camatarii si tot aici isi duce greul monstrul Gerion (care in mitologia
antichitatii fusese regele insulei Eritreea, un gigant cu trei capete, si care, la Dante, este
reprezentarea fraudei : un om cu gheare de leu si o imensa coada care se baga peste tot).
Cercul al optulea este impartit in zece bolgii: văi in care sunt chinuiti damnatii.In
prima si a doua bolgie ii intalnim pe codosi, pe seducatorii si inselatorii de femei si pe
lingusitori, in a treia bolgie se chinuie simoniacii(traficantii de bunuri preasfinte), in
bolgia a patra sunt ghicitorii, in a cincea bolgie sunt cei care-si insusesc bunul obstesc
(aici Dante face o prezentare magnifica a dracilor, pe care-i descrie prin numele pe care il
atribuie fiecaruia), in bolgia a sasea fierb in smoala hotii , iar ipocritii-si cara pe vecie in
spinare rasele grele de plumb, in a saptea bolgie serpii cei neadormiti ii chinuie pe hoti, in
a opta bolgie sunt invaluiti in flacari raii sfatuitori (printre care si Ulise si Diomede, la al
caror sfat viclean s-a construit calul de lemn in care s-au ascuns cei care vor cuceri
Troia), in bolgia a noua sunt mutilati continuu semanatorii de dezbinari( printre care si
Mahomed, care este considerat in Evul Mediu un urzitor de erezii si schisme), iar in
bolgia a zecea isi smulg de pe ei carnea(plini de raie fiind) falsificatorii (alchimistii) , dar
si falsificatorii de monede ( care se chinuie atinsi de hidropizie).
In drumul lor infernal , calatorii intalnesc un put abisal din care se vad iesind pe
jumatate trupurile gigantilor vinovati de a fi avut indrazneala sa-i infrunte pe zei.
Cercul al noulea este locul in care patimesc tradatorii : tradatorii de rude in zona
intai-Caina (dupa numele lui Cain care si-a ucis fratele), tradatorii de patrie sau de partid
in zona a doua- Antenora( dupa troianul Antenor , care si-ar fi tradat propria cetate). In
Antenora sunt si sufletele unora care n-au murit inca, dar pentru ca sunt tradatori, dracii
le-au luat sufletul si l-au aruncat in Infern si le tin locul in trupuri pe Pamant.Ultima zona
din al noulea cerc este Giudecca, locul unde tradatorii de binefacatori sunt pentru vecie
damnati sa fie chinuiti de insusi “Voievodul negru” Lucifer, care este infipt pana la brau
in gheata raului Cocit, fiind astfel, paradoxal, centrul sistemului ptolemaic. Cei chinuiti
de catre el sunt Iuda, tradatorul lui Iisus , si Brutus si Cassius Longinus, tradatorii si
ucigasii lui Cezar (acestia sunt pedepsiti pentru a fi atentat la ideea atat de scumpa lui
Dante, aceea a autoritatii Imperiului).

2
 In Infern curg patru rauri: Aheron, Stix,Flegeton si Cocit.
Peste raul Aheron (o “mlastina fierbinte”), damnatii sunt trecuti de catre Caron ,
corabierul Infernului.El traverseaza peste raul Aheron numai sufletele care sunt
condamnate la chin vesnic, cele care sunt sortite mantuirii se strang la gurile Tibrului, de
unde un inger le ia intr-o barca usoara si-i conduce in Purgatoriu.
In al cincilea cerc, damnatii au de trecut raul Stix, o mlastina cu “apa rosie
cenusie” maloasa, deasupra caruia plutesc ceturi , al carui luntras e Flegias.
Flegetonul, “un rau de sanga-n care fierb si-o mie/ din cei ce silnic rele-au
casunat.”curge in cercul al saptelea. El este trecut de catre Dante si insotitorul sau ajutati
de catre centaurul Nes.
Ultimul dintre raurile infernale “curge” in cercul al noulea. De fapt acesta,Cocit,
este inghetat si-i tine prizonieri pe damnati.