DIODA CU VID

I. Consideratii generale.
1. Emisia termoelectronica.
Functionarea tuburilor electronice se bazeaza pe fenomenul emisiei termoelectronice, care consta
in emisia de electroni de catre un metal incalzit. Pentru intelegerea acestui fenomen dam o
prezentare sumara a structurii electronice a metalelor, in conceptia teoriei benzilor de energie,
teorie elaborata folosind mecanismul mecanicii.
Solidele cristaline, metale, semiconductori (cu exceptia celor amorfi) si dielectricii se
caracterizeaza prin distributia ordonata a constituentilor sub forma retelelor cristaline. O retea
cristalina se obtine prin repetarea pe cele trei directii a unui element structural fundamental,
celula elementara; aceasta poate contine un singur atom (ca in cazul metalelor alcaline) sau atomi
sau molecule (cazul cel mai general). Caracterul ordonat al distributiei constituentilor se reflecta
in proprietatile de periodicitate ale diferitelor marimi fizice, printre care si energia electronilor in
reteaua cristalina.
Se stie ca un atom izolat se caracterizeaza prin nivele discrete de energie; la formarea unui solid
cristalin (deci si a unui metal), atomii interactioneza intre ei, nivelele lor energetice se suprapun
avand ca rezultat formarea de benzi energetice permise si interzise.
Deci, asa cum electronii din atomii izolati nu pot avea orice energie, tot asa in cristal ei pot avea
numai energii apartinand benzilor permise de energie. Ocuparea benzilor de electroni se face
conform principiului lui Pauli si in ordinea succesiva a acestora, incat benzile formate din
nivelele de energie ale electronilor interiori fiind complet ocupate, ele nu prezinta interes din
punct de vedere al conductiei electrice, incat referirile se vor face numai la ultimele doua benzi
permise de energie, denumite banda de valenta si respectiv de conductie.
Banda de valenta este formata din nivele energetice ale electronilor exteriori (de valenta) ai
atomilor constituenti, continand deci nivele de energie ale electronilor legati de atomi.
Nivelele energetice ale atomilor care nu sunt ocupate cu electroni in stare fundamentala, vor
forma in urma despicarii una sau mai multe benzi energetice libere se numeste banda de
conductie.
Unlele proprietati ale metalelor, ca de exemplu conductibilitatea electrica si termica, pot fi
explicate intr-un model simplificat numit modelul electronilor liberi. Conform acestui model, un
metal este format dintr-o retea periodica de ioni pozitivi, miezuri atomice, scufundati intr-un gaz
de electroni liberi, electronii de conductie, uniform distribuiti in intreg cristalul. Acestia sunt deci
fosti electroni ai atomilor metalici, care nemaifiind retinuti pe patura de valenta a fiecarui atom
devin liberi sa migreze in orice directie din cristal, fara insa a-l putea parasi; ei apartin tuturor
ionilor, si la aplicarea unui camp electric exterior vor capata o miscare orientata, dand nastere
unui curent electric.
Deoarece electronii de conductie nu mai pot parasi metalul fara vreo cauza exterioara si totodata
nu pot avea orice energie in reteau cristalina, este mai corect a fi denumiti cvasiliberi (prin
electron liber se intelege in general starea de electron in vid, liber de orice forta si capabil sa aiba
orice energie).
Definind energia de activare ca energie minima necesara pentru trecerea din starea de electron
legat (in banda de valenta) in starea de electron liber (in banda de conductie), valoarea acesteia
apare ca fiind tocmai marimea zonei interzise, notata Eg.

304

Natura atomilor care formeaza reteaua cristalina ca si tipul legaturii chimice dintre ei, determina
forma si marimea benzilor energetice, popularea lor cu electroni, marimea zonei interzise,
determinand in final diferitele tipuri de corpuri solide metale, semiconductori, izolatori.
La metale, la 0 K, banda de conductie este partial ocupata cu electroni, incat la aplicarea unui
camp electric exterior electronii de pe nivelele inferioare pot fi accelerati pe nivele superioare
libere participand la conductie, incat metalele sunt conductoare la orice temperatura si
independent de alti factori (fig. 1 a).
Daca banda de valenta este complet ocupata iar cea de conductie este complet libera la 0 K,
atunci cristalul este izolator (nu are electroni liberi care sa asigure trecerea curentului electric)
(fig. 1 b).
La semiconductorii puri (intrinseci) la 0 K, popularea cu electroni este aceeasi ca in cazul
izolatorilor, deosebirea constand in marimea zonei interzise (la semiconductori ~ 2 eV, la
izolatori ~ 10 eV), incat la T>0 K este posibila prin activarea termica trecerea electronilor din
banda de valenta in banda de conductie, cristalul devenind conductor (fig. 1 c).

Bc

Bc

Bv

Bv

Fig.1a

Fig.1b
Bc

Bv
Fig.1c

In concluzie, datorita faptului ca electronii din metale apartin retelei cristaline a acestuia, pentru
a-l parasi trebuie sa li se comunice din exterior o cantitate de energie, denumita energie de
extractie.
Emisia termoelectronica consta in extragerea electronilor cvasiliberi din interiorul unui metal
prin consumarea unei energii termice.
In vecinatatea metalului incalzit se stabileste un echilibru dinamic, numarul electronilor care ies
din metal este egal cu a celor care intra, astfel ca in regiunea respectiva este tot timpul prezent un
nor de electroni, deci o sarcina spatiala. Aceasta sarcina spatiala nu poate parasi regiunea
respectiva, fiind mentinuta pe loc de interactia cu sarcina electrica necompensata din interiorul
metalului. Daca insa se aplica un camp electric accelerator la suprafata metalului, pentru o
anumita valoare a lui pot fi culesi toti electronii emisi, obtinandu-se asa numitul curent de

305

saturatie. Calculul curentului de saturatie se face calculand numarul de electroni care trec in
unitatea de timp spre exterior prin unitatea de suprafata a metalului.
Numarul electronilor emisi creste cu temperatura si depinde de numerosi alti factori, fiind un
fenomen complex. Se defineste densitatea curentului de saturatie ca fiind curentul emis de
unitatea de suprafata a metalului emitator si depinde de temperatura absoluta a acestuia printr-o
relatie de forma:

(1)
JS = AT2 exp

KT
numita relatia Richardson-Dushman, in care este energia de extractie specifica fiecarui metal,
A este o constanta relativa la starea suprafetei emisive (teoretic A = 120A/cm2/K2), K este
constanta lui Boltzmann.
Tinand seama ca nu toti electronii care ajung la suprafata metalului ies din acesta, unii suferind
un fenomen de reflexie, relatia de mai sus trebuie corectata prin introducerea unui coeficient de
reflexie: [4]

(2)
JS = A(1-F)T2 exp

KT
Din analiza acestei relatii se vede ca dintre mai multe metale avand aceeasi temperatura, va
prezenta o densitate de curent mai mare acela care are energia de extractie mai mica. Micsorarea
lucrului de extractie la metale se poate face prin absorbtia la suprafata lor a unui strat subtire de
substanta mai electropozitiva; acest lucru se realizeaza cu ajutorul thoriului care este mai
electropozitiv decat wolframul din care se confectioneaza in special filamentele tuburilor
electronice. Electronii din atomii de thoriu absorbiti se deplaseaza spre suportul de wolfram,
formandu-se astfel un strat electric dublu care micsoreaza lucrul de iesire. Se mai folosesc cesiul,
bariul, oxizii de bariu, etc. pentru un metal dat, densitatea curentului de saturatie depinde numai
de temperatura sa absoluta.
2. Principii de constructie
Dioda cu vid contine doua elemente dispuse coaxial intr-o incinta vidata (balon de sticla sau
metalic), emitorul de electroni denumit si catod si colectorul denumit anod.
Dupa felul in care se face incalzirea catodului, in vederea emisiei de electroni, se deosebesc doua
variante constructive:
- catozi cu incalzire indirecta, la care incalzirea se realizeaza cu ajutorul unui conductor
separat si izolat electric de catod (parcurs de un curent de incalzire).
- Catozi cu incalzire directa, construiti in forma de filament cu diverse geometrii; in acest
caz, electronii sunt emisi de insusi catodul incalzit; in fig. 2a si b, sunt redate simbolurile
pentru diodele cu incalzire directa si respectiv indirecta.
Regimul de incalzire are un rol esential, deoarece este necesara asigurarea unei temperaturi
constante a catodului in timpul functionarii diodei. Incalzirea catozilor cu incalzire indirecta se
poate face in curent alternativ.

K
306

3. Caracteristica volt-amperica si parametrii de functionare.

Diodele prezinta doua circuite, circuitul de incalzire a filamentului si circuitul anodic, compus
din surse de alimentare si o rezistenta (in caz mai general, impedanta) de sarcina (fig. 3).
.
Conectand anodul la polul pozitiv al sursei de alimentare prin circuit va trece un curent denumit
curent anodic, Ia, care pentru o temperatura determinata a catodului va depinde numai de
tensiunea anodica.

A
Za
K

+
Ea

Acest curent se anuleaza cand anodul devine negativ fata de catod, deoarece campul electric
dintre electrozi franeaza electronii impiedicandu-i sa ajunga la anod. Deci dioda conduce
curentul electric (inchide circuitul) cand anodul este pozitiv fata de catod si intrerupe circuitul
atunci cand anodul este negativ fata de catod. Pe aceasta proprietate de.conductie unidirectionala
se bazeaza folosirea diodei ca redresor.
Dependenta Ia = f(Ua) pentru T = ct. reprezinta caracteristica volt-amperica statica a diodei
(fig. 4); se poate obtine o familie de caracteristici anodice pentru diferite valori ale tensiunii de
incalzire a filamentului
Acest curent se anuleaza cand anodul devine negativ fata de catod, deoarece campul electric
dintre electrozi franeaza electronii impiedicandu-i sa ajunga la anod. Deci dioda conduce
curentul electric (inchide circuitul) cand anodul este pozitiv fata de catod si intrerupe circuitul
atunci cand anodul este negativ fata de catod. Pe aceasta proprietate de conductie unidirectionala
se bazeaza folosirea diodei ca redresor.
Dependenta Ia = f(Ua) pentru T = ct. reprezinta caracteristica volt-amperica statica a diodei (fig.
4); se poate obtine o familie de caracteristici anodice pentru diferite valori ale tensiunii de
incalzire a filamentului.
Pe grafic se disting trei zone: prima zona, denumita si de lansare, se caracterizeaza printr-un
curent anodic foarte mic (de ordinul
microamperilor) Existenta acestui curent se
explica prin aceea ca unii dintre electronii
emisi de catod, cu viteze mari, pot invinge
campul de franare, produs de sarcina
spatiala dintre anod si catod, ajungand la
anod. Datorita valorilor foarte mici ale
acestui curent, greu de sesizat experimental,
practic curbele se considera ca pornind din
origine (fig. 4 punctat).

307

Zona a doua se caracterizeaza printr-o dependenta a curentului anodic de tensiunea aplicata de

tipul:
Ia = Bua3/2
(2)
Cunoscuta sub numele de legea Langmuir (sau Child-Langmuir) sau legea 3/2. Prezenta sarcinii
spatiale negative are un efect de franare, opunandu-se prin campul electric pe care-l creeaza
campului accelerator aplicat intre electrozi. Acest lucru face ca valorile curentului anodic in
aceasta zona sa fie mai mici decat valoarea curentului de saturatie; se mai spune ca in aceasta
zona curentul anodic este limitat de sarcina spatiala.
In relatia (2), constanta B depinde de geometria si dimensiunile electrozilor si de distana dintre
ei.
Zona a treia corespunde fenomenului de saturatie. La o anumita tensiune anodica, denumita de
saturatie US, toti electronii emisi de catod sunt colectati de anod, dand nastere curentului de
saturatie, descris de formula lui Richardson (1). In aceasta zona pentru o caracteristica ideala
curentul anodic ramane constant, fiind independent de tensiunea aplicata. Cresterea in continuare
a curentului de emisie se poate face numai prin marirea temperaturii catodului. In realitate, in
domeniul saturatiei, exista o crestere a curentului de saturatie, in functie de tensiunea aplicata,
fenomen explicat de efectul Schottky.
Parametrii statici de functionare ai diodei sunt: panta S, rezistenta interna Ri (definita in curent
alternativ) si rezistenta R definita in curent continuu si se pot determina din caracteristica voltamperica.
Panta caracteristicii S, se defineste (analitic) prin relatia
dIa 3
= BUa1 / 2
(3)
S=
dUa 2
o dioda fiind cu atat mai buna cu cat pentru tensiuni anodice mici se obtin curenti anodici mai
mari, deci cu cat are o panta mai mare. In practica panta se determina printr-o metoda grafica,
dand variatii mici curentului anodic Ia corespunzatoare unor variatii mici Ua ale tensiunii
anodice in jurul unui punct m al caracteristicii volt-amperice (fig. 5). Atunci panta se deduce
(grafic) din relatia
Ia
(4)
S=
= tg
Ua
Deoarece caracteristica diodei este neliniara, rezulta ca si panta difera de la un punct la altul al
caracteristicii si depinde de tensiunea anodica (fig. 6). Panta se exprima in mA/V.
Existenta acestui curent se explica prin aceea ca unii dintre electronii emisi de catod, cu viteze
mari, pot invinge campul de franare, produs de sarcina spatiala dintre anod si catod, ajungand la
dUa
2
=
(5)
anod. Rezistenta interna Ri se defineste in curent alternativ prin relatia: Ri =
dIa 3BUa1 / 2
O dioda este cu atat mai buna cu cat are rezistenta interna mai mica. Rezistenta interna Ri se
determina tot printr-o metoda grafica, ananlog cazului precedent, pe baza relatiei :
1
Ua
Ri =
=
(6)
Ia tg

308

1
1
S=
= tg
(7)
S
Ri
Si se constata variatia rezistentei interne cu tensiunea anodica (fig. 6, curba punctata).
Rezistenta in curent continuu R se defineste prin raportul valorilor tensiunii si curentului anodic
intr-un punct dat al caracteristicii
Ua
(8)
R=
Ia
Grafic se determina prin raportul coordonatelor punctului in care se calculeaza.
In cataloagele de tuburi se indica: valorile rezistentei interne (sau pantei) pentru portiunea
rectilinie a caracteristicii, tensiunea de filament (eventual curentul de saturatie), tensiunea
anodica maxima, durata de viata a tubului si puterea maxima disipata pe anod. Puterea disipata la
anod Pd = UaIa reprezinta energia primita in unitatea de timp de catre anod de la electronii care
il ciocnesc. La ciocnirea electronilor cu anodul, acestia isi cedeaza energia cinetica absorbita de
la campul accelerator dintre anod si catod, incalzind anodul. Aceasta putere este radiata in
mediul inconjurator.
II.
Dispozitiv experimental, determinari, prelucrarea datelor.
In lucrare se vor ridica caracteristicile volt-amperice ale unei diode cu vid, cu catod cu incalzire
indirecta, pentru diferite tensiuni de filament. Caracteristicile vor fi ridicate atat punct cu punct
cat si cu ajutorul oscilografului catodic.
Se vor determina parametrii de functionare ai tubului folosit.
Din (4) si (6) rezulta Ri =

1. pentru ridicarea punct cu punct a caracteristicilor volt-amperice se efectueaza montajul

din figura 7. Se vor ridica trei caracteristici anodice pentru trei valori diferite ale tensiunii
de filament, avand grija sa nu se depaseasca valoarea admisa si se vor reprezenta grafic.
Din relatia (2) se calculeaza constanta B in diverse puncte ale caracteristicii, luandu-se o valoare
medie.
Folosind relatia (3) se va calcula panta S pentru diferite tensiuni anodice si se va reprezenta
grafic dependenta S=f(Ua). Valorile obtinute se vor compara cu cele determinate prin metoda
grafica (fig. 5). Folosind relatia (5) se va calcula rezistenta interna Ri pentru diferite tensiuni
anodice si se va reprezenta grafic dependenta Ri=f(Ua).
Se va calcula rezistenta diodei in curent continuu folosind relatia (8) si se va reprezenta grafic
dependenta R=f(Ua).

309

2. Vizualizarea caracteristicii I=I(V) a diodei cu vid cu oscilograful catodic.

Ridicarea punct cu punct a caracteristicii in curent continuu este o operatie destul de dificila si de
lunga durata, necesitand folosirea unor surse foarte stabile. In plus, aceasta metoda nu permite
studiul proprietatilor tubului in punctele in care acesta nu poate fi mentinut prea mult timp fara a
risca distrugerea lui, de exemplu in apropierea saturatiei.
Pentru a evita aceste inconveniente se foloseste curentul alternativ si se recurge la oscilograful
catodic care permite reproducerea simultana a intregului parcurs al unei caracteristici, sau al unei
familii de caracteristici intr-un timp foarte scurt. Se pot explora astfel, fara pericol, toate
regiunile de functionare ale tubului.
Deosebit de avantajoasa este observarea caracteristicilor in timp ce se modifica unele elemente
ale montajului. Se poate determina astfel intr-un timp foarte scurt functionarea optima a tubului,
detectandu-se totodata orice abateri de la forma normala a caracteristicii. Studierea caracteristicii
cu ajutorul oscilografului catodic mai permite si alegerea rapida a unor tuburi electronice cu
caracteristici identice care sunt de o importanta deosebita la montajele simetrice, cum ar fi
montajele in contratimp etc., la care se cer tuburi pereche.
In fig. 8 este reprezentata schema montajului pentru oscilografierea caracteristicii I-V, unde: G
este un generator de curent alternativ sinusoidal, R este o rezistenta de sarcina conectata in serie
cu dioda, T1 este dioda de studiat, iar T2 este oscilograful catodic.
Curentul anodic da nastere unei caderi de tensiune la bornele rezistentei R, care se aplica placilor
de deflexie verticala, in timp ce tensiunea anodica se aplica placilor de deflexie orizontala.
Se vizualizeaza caracteristicile aceluiasi tub pentru care s-au ridicat in curent continuu si pentru
aceleasi tensiuni aplicate filamentului.
Se compara caracteristicile obtinute punct cu punct cu cele obtinute pe oscilograf.
BIBLIOGRAFIE
1. V.GHEORGHE, Tuburi si circuite electronice, partea a II-a Tipografia Universitatii din
Bucuresti, 1975
2. I. SPANULESCU, I. DIMA, R. PARVAN Metode electronice in fizica experimentala,
E.D.P., Bucuresti, 1975
3. GH. GOGA (colectiv) Tuburi electronice si dispozitive semiconductoare, Ed.Tehnica,
Bucuresti, 1964.
4. E.BADARAU, I.POPESCU Gaze ionizate, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1963.

310