SFANTUL Maxim MArtTurRIsITORUL 7 Viata Marcu Dovinutancolectia Philosophia Christiana Seria Hagiographica Sfantul Maxim Marturisitorul (f 662) este incontestabil cel mai profund ganditor teologic si dubounicesc al Tradifiei pa- tristice a Bisericii rasaritene. In vizinnea sa, esenta Evanghel- ei Bisericit se concentreaza in dublul mister al inomenirit lui Dumnezen si al indumnereirii ommului. Acceste dona adevaruri de caipetenie ale credin{ei ortodoxe nu sunt inst texe abstracte. File au, fiecare, o intrupare personala concreta. Dacti misterul inomenirii lui Dumnezen este realizat in Persoana lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, misterul indumnereirii omului este realizat pilduitor in Per- soana Fecioarei Maria, Nascatoare de Dumnezen si faptura omeneasca indumnereita prin har. Pastraté numai intr-o traducere georgiana medievala, Viata Maicii Domnului serisd de Sfantul Maxim a fost doar re- cent reconstituita si editaté. Ea apare aici pentru prima data in limba romana. Cititorul interesat are privilegiul de a se in- talni cu 0 operti mariologica unica. Cel mai bine poate fi carac- terizata ca o ,,biografie doxologica’, impletind in chip minu- nat reconstituirea istoricd si contemplatia misticd, relatarea hagiografiea si celebrarea liturgica. Toate acestea recomanda de /a sine Viata Maicii Domnului ca pe un ginvaer patristic semnat de cel mai mare Périnte al Bisericii rdsaritene. Editura a DEISIS ISBN 973-9344-12-7Colectia Philosophia Christiana Seria Hagiographica Mistic si dogmatic, cultic si Lturgic, cresti- nismul ortodax e in acelasi timp si filozofic. in Hristos si in Sfintii Lui, iubirea de infe- Lepciune (philo-sophia) si adevar a omulut, ca- racteristica ireductibila a umanitéfii, intalneste intr-o intrepdtrundere negraité Tatelepeiunea gv Adevitrul Ini Dumnezeu revelat in Tubirea Sfintei Treimi. Sfintenia reprezinta filozofia concretat a Bi- Sericii, Sfintti de toate felurile (apostoli si pro- Seti, martiri si monabi, clericé si laici) fiind inca din vechime primi filoxofi ai crestinismului. Vietuirea lor paradoxalé, existenta lor radical evanghelicd, raistignita pe Crucea inbirii Jertfel- nice de Dumnezen si aproapele, reprezinid su- prema si permanenta provocare a Evangheliei fa adresa existentei (culturié, politicii etc ) le mii, cat si a demisiilor morale ale »crestinilor“ doar cu numele, Tuturor ¢ ne reamintese un Japt elementar dar mereu uitat: énainte de a Si, vorbire (cul. turd), crestinismul trebuie sit fie , Japta“ (actiu- nt), iar vorbirea si fapta trebuie si fie inniida- Ginate intro viatd sau existent pilduitoare. Pentrn a fi autentice (filozofice), teoria si ‘prac tica crestinismului nu vor putea face niciodaté abstractie de filozofia divino-umana intrupata exemplar in vietile sfintilor lui. SFANTUL Maxim MArturisttoRuL VIAWA Alc DOMAULEI Traducere si postfata: diac. Ioan I. Ica jr. Editura aH DEISIS Sibiu 1998Colectia Philosophia Christiana ee e rere Seria Hagiographica Lector si viziune grafic: Maria-Cornelia Oros Tehnoredactor si corector: Paul Morar Coperta: Maica Domnului, ,Cuprinderea Celui Necuprins“ (Metir Theot, He chira tot. Achoréton), mozaic, biserica Chora, Constantinopol (1312) Traducere si note dupi: MAXIME LE CONFESSEUR Vie de la Vierge traduite par Michel-Jean van Esbroeck Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium, Vol. 479 Scriptores iberici, tomus 22 Lovanii, in Aedibus E. Peeters, 1986 © Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium © DEISIS, pentru prezenta versiune ISBN 973-9344-12-7 Cant si preamarire, slava si landa a Prea- sfintei Impdratese, Preacuratei si Prea- binecuvantatei Nascatoare de Dumnezen si pururea Fecioard Maria, si insemnare tu privire la viata sa neprihanita si fericita de 1a nastere si pand la moarte, scrisa de fert- citul parintele nostra Maxim filoxoful gi marturisitorul. Kyrie eleison [Doanene miluiestel| Prolog 1. Ascultati aceasta toate neamutile si plecafi urechea, lo- cuitori ai pimantului!. Veniti tofi credinciosii si adunagi-va tofi prietenii lui Dumnezeu, imparatii pimAntului si toate po- poarele, mai marii si tofi judecatorit pamantului, baiegit si fe- tele, batranii si pruncii, toati limba si tot sufletul! Vom praz- nui, vor canta si vom preamiari pe Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata pururea Fecioard Maria, cea de pe scaunul imparatului mai inalt decét heruvimii si serafimii, Maica hi Hristos, Dumnezeul nostru, in cetatea lui Dumnezeu [Con- stantinopol] intru care a fost proclamata slavita’, aleasa inainte de tofi vecii prin planul cel negrait al lui Dumnezeu, templul Duhului Sfant, izvorul Apei celei Vii, ratul Pomului Vietii, via inverzita din care s-a ivit Strugurele Nemuririi, 5raul Apei celei Vii, arca in care a fost cuprins pe Cel Necuprins, vasul de aur care a primit Mana Nemuririi, toiagul cel neroditor cate a odrislit Spicul Vietit, floarea Fecioriei cea plind de mireasma harului, crinul Frumusefii dumnezeiesti, fecioara si maica din care S-a niscut Mielul lui Dumnezeu care ridici pacatul lumii, granarul méntuirii noastre mai inalt decit toate puterile cerului. Toate neamurile care afi primit propovaduirea Evanghe- liei, indltati-va miinile si Taudagi-o cu glas de bucurie si cu- vinte dulci, cu glas auzit, cu glas rasunitor, caci e de datoria noastra, a tuturor limbilor si a intregii firi a oamenilor, sa Preamarim si si liudim pe cea care s-a facut mintuirea noastra. Cacia fost lucrul cuvenit ca ta clipa in care Ziditorul si Dumnezeul a toate a vrut si vind printre oameni, aceasti Preafericita si Prealaudata si se fi aflat vrednica de EL, si salas cu adevarat dumnezeiesc si frumos. Frumusetea sa a placut In- Paratuui> si El a hotirat sa Se silashuiasca intra ea. In acelasi chip, e acum de datoria noastri si Pregatim lauda ei, ca si primim o limba vrednica si o intelegere care si rosteasca du- pa cum se cuvine slava si priznuirea ei. Dar nimeni dintre oameni nu poate cAnta si preamari cu vrednicie si dupa cuvi- inta pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, chiar daca s-ar aduna zeci de mii de limbi, chiar daca at veni la unison toate neamurile oamenilor, ele n-art fi in stare si atinga vrednicia laudei $i slavei ei. Or, fiindcd nu e cu putinfa si ne apucam cu vrednicie de lucrarea preaméririi ei, vom arita pe masura pu- terilor noastre inflacdrarea noastra in a luda sia canta pe Maica lui Dumnezeu, nadejdea si mujlocirea noastra. Caci asa cum nimeni nu are destuli tirie pentru Fiul si Dumnezeul ei, tot asa si Preasfanta Lui Maica se va arata sfingind cu milosti- vire pe masura neputincioaselor noastre puteri lauda ce se cuvine dulcetii sale. 2. De unde s-a ivit, care au fost parintii ei, cum a avut loc cresterea i purtarea ei neprihaniti, si cate Preamariri s-au sa- varsit in ea de la nasterea si pana la moartea ei, vom spune cu ajutorul harului si Preasfintei Fecioare, caci insusi harul si ajutorul ei ne vor da tiria si cuvantul potrivit in clipa deschi- deri gurii. Caci dacd vom spune ceva dupa puterile noastre despre Stipioul si Fiul ei, lucrul nu va fi nepotrivit, findca slava si renumele ei riman intregi, caci de la El si prin El este fericirea si slava neprihanitei Sale Maici. Astfel, tot ceea ce vom scrie si vom insemna sunt lucruri vrednice de crezare venind de la martori adevarati din adunarile oamenilor iubiti de Dumnezeu. Mai intai de la Sfintii Evanghelisti si Apostol, apoi de la Sfintii Parinti cei de-Dumnezeu-purtatori, ale caror cuvinte pline de toata intelepciunea sunt scrise de harul Du- hului Sfant, iar faptele lor sunt frumoase si plicute lui Dum- nezeu. Acestia sunt Grigorie al Neocezareii Facitorul de mi- nuni, Marele Atanasie al Alexandriei, Fericitul Grigorie al Nyssei si Dionisie Areopagitul, si alii asemenea lor. Jar daca vom spune unele lucruri care provin din carti apocrife, chiar si aceste lucruri vor fi adevarate si lipsite de greseala, find deja primite si intarite de Sfingi Paringt pomenifi mai sus. Caci asa graieste Sfantul Grigorie al Nyssei: »Dupa cum. am citit intt-o carte apocrifa ca era cimeva care se distingea in purtarea sa potrivit Legii, si ci parintele Preasfintei Fecioare Maria era renumit pentru milostenia sa“. Copilaria 3. El se numea Ioachim si se trigea din casa lui David, imp4ratul si prorocul, iar numele femeit sale era Ana. Sia fost lipsit de copii pina la adanci batrineti, caci femeia sa era stearpa. insa, prin Legea lui Moise it fusese harazita acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, $i care n-a fost data femei- lor lipsite de prunci. intr-adevar, Joachim si Ana erau tes- pectati si cinstifi in fapte si in cuvant, cdci erau cunoscufi ca 7find din neamul lui Tuda si David, si ca urmasi ai imparatilor flui Israel]. Dupa care, la sfirsit, casele lui luda si Levi s-au unit, cu alte cuvinte spita impiriteasca si cea Ppreoteasca s-au amestecat. Caci asa sta scris despre Ioachim si Iosif, logodni- cul Sfintei Fecioare’. $i macar ci dupa rudenia cea mai apto- piata, el se numea din casa si semintia lui David, ei se vor fa- ce si una si cealalta, una prin firea care este a lui David, cea- lalta prin Legea ai cirei leviti erau. Astfel $i fericita Ana era o ramuri aleasa a aceleiasi case, si acest lucru prevestea ci [m- paratul Care urma sa se nasca din pruncul lor avea si fie Preot in cel mai inalt infeles al cuvantului, fiind Dumnezeu si om. Dar ipsa copiilor intrista tare pe tespectafii si cinstifii pAringi ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise, si a flecarelilor din Partea oamenilor lipsiti de minte, pe cand ei voiau si se nasca, din ei ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a fumii intregi, pentru a o duce la o slava mai inalti. Atunci fericita Ana, asemenea intiici Ane, maica lui Samuel®, a plecat la Templu si s-a rugat Ziditorului a toate si-i dea rodul naste- m, pentru ca la randul siu ea si-i inchine in schimb darul primit de la El. De asemenea, vrednicul Ioachim n-a ramas mai prejos, si cerea lui Dumnezeu si fie izbivit de lipsa prun- cilor. 7 4. $i Imparatul milostiv si diruitor din belsug a privit la rugaciunea dreptului’ sia dat de veste fieciruia dintre ei Mai intai ia dat de veste lui Ioachim pe cAnd acesta se afla la ru- giciune in templu. Un glas venit de sus s-a ficut auzit lui spunand: »Vei primi un prunc care va fi o slavi nu numai pentru tine, ci pentru lumea intreagi“. Ioachim a facut cu- noscuta aceasta veste si fericitei Ana, dar aceasta n-a incetat tugactunea sa catre Dumnezeu cu lacrimi arzitoare. $i atunci a primit si ea din partea lui Dumnezeu vestea cea buni in eradina in care it aducea jertfi lui Dumnezeu cererile si tuga- cmunile ei. Ingerul lui Dumnezeu a venit la ca si ia spus: »Dumnezeu a auzit rugiciunea ta si vei naste pe vestitoarea bucurici, $1 ve1 pune numele ei Maria, cici prin ea se va face Mantuirea intregu lumi!“® Vestirii ia urmat insdrcinarea, si 8 Ana cea stearpa a nascut pe Maria luminatoarea a toate, cici aga se talmaceste numele Mariam: luminatoarea’. Atunci cin- stifii parinti ai fericitului si sfantului prunc au avut mare b curie si Ioachim a facut ospaf'? si a chemat pe tofi vecinii, stiutori de carte sau nu, si tofi au preamarit pe Dumnezeu Care a facut pentru ei o asemenea minune, si astfel chinul Anei s-a prefacut intr-o slavi mai inalti, adicd usa usii lui Dumnezeu, usa a vietii si inceput al petrecerii sale slivite. In- cepand de acum se cuvine sd inaltim cuvantul nostru spre slavele si tainele ei mai inalte, prin harul, mijlocirea $i ajutorul ei, Cici ea este pricina si daruitoarea a tot binele. 5. Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei sia avut trei ani, fericifii ei paringi au dus-o la tem- plu, la Templul lui Dumnezeu. $i acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum ii fagaduisera inainte de nasterea ei. Au adus-o cu slava si cinste, dupa cum se cuvenea. Multe fecioa- re mergeau inainte insotind-o cu faclii stralucitoare!!, dupa cum a vestit inca de la inceput imparatul si prorocul, stramo- sul neprihanitei fecioare, spunand: Aduce-se-vor Imparatului fe- cioare in urma e%, prietenele & se vor aduce tie'2; caci Prorocul a spus aceasta de mai inainte cu privire la aducerea ei la Tem- plu si cu privire la fecioarele care mergeau inainte $i o inso- feau. Dar aceasta prorocie nu se intelege numai cu privire la acest fapt, ci si, mai departe, cu privire la sufletele feciorelnice care au calcat pe urmele ei, si pe care el le-a numit prietenele ei. Macar ca toate sunt mai prejos in ce priveste prietenia si asemanarea, totusi, prin harul si bunatatea care vin de la Pruncul ei, Domnul, sufletele sfintilor sunt numite prietenii ei tot asa cum insusi Domnul si Ziditorul a toate n-a socotit nevrednic sa fie numiti frati ai Sai'4 cei care [i sunt plicuti si fl imiti. Caci, intr-adevar, toate sufletele drepfilor, care prin faptuirea sfinteniei au reusit si se facd prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul sau si vor fi unite prin har cu Domnul si Fiul si vor fi conduse in Sfanta Sfintelor cereasca. Sau, dupa cuvantul Apostolului Pavel, asa cum Fiul sau a intrat ca ina- 9inte-mergitor pentru noi", tot asa si aceasta Preasfantd Maica a Domnului va intra cea dintdi dintre toate in odihna cerului, iar in urma ci, prin mijlocirea ei, vor fi conduse si celelalte suflete ale sfingilor. 6. Ma grabesc si povestesc celelalte lucruri ale Fecioarei celei dumnezeiesc impodobite, dar cugetul meu nu se poate lua la intrecere cu cuvintele fericitului ptoroc David. Si ne aducem asadar aminte pornind putin mai de sus si sa cuge- tam ce fel de prorocie ne impirtiseste mai dinainte slivitul rege $i proroc cu privire la fericita impariteasa si fiici, Maica lui Dumnezeu. Caci in Psalmnl 44 el a facut mai intii aluzie la Imparatul si Fiul ei spundnd ci Duhul Sfant e Cel care a dat chipurile slavei sale: frumusetea vederii lui, din amindoua parfile'’, revarsarea harului pe buzele lui” si pogorirea inte- lepciunii, ungerea bucuriei'*, vasul puterii, paza arcului, incin- gerea sabiei peste coapsele sale'®, toiagul purtarii de grija si toiagul puterii” care sunt vestitorii lui, chipul intrupirii sale prin aceea ca sade cu adevarat pentru pace si dreptate, si, mai Presus de toate acestea, izbinda sa obsteasci, biruinta si im- fia sa vegnica. Dar facind asemenea ptorocii stralucite cu privire la Domnul nostru lisus Hristos, de indati le-a potrivit in giteli pentru Preasfinta Sa Maicd. Si daci unii au tilcuit aceste cuvinte cu privire la Bisericd, nu este nici o piedica in a cugeta la ele ca la unele ce o privesc pe Preasfanta Niscatoare de Dumnezeu, caci cuvintele Duhului Sfant nu trebuie intele- se intr-un singur chip, ci dupa feluritele lor intelesuri, cci sunt comori de lucruri bune, si chiar si Parintii care le-au tal- cuit cu privire la Bisericd au spus lucruri bune. lar a cugeta din nou la prorocia privitoare la Nascitoarea de Dumnezeu e lucru adevarat si lipsit de ratacire. 7. Vedeti, asadar, cat de plina de har e invatitura acesteia, nu numai cu privire la aducerea la Templuy, ci si la celelalte haruri duhovnicesti, si la frumusetea ei: S1dtut-a impariteasa de- @ dreapta Ta’. Acest cuvant invati ducerea la Templu, aseza- tea la dreapta altarului in Sfanta Sfintelor, socotiti cu adeva- rat a fi dreapta lui Dumnezeu. Dupa care, aminteste minun- 10 chiul podoabelor ei, cat de plina de gratie a fost, si cit de mult a fost impodobita cu vesminte cusute de aur si in multe culori. Vesmantul cade pe ea plin de gratie, fiindcd toate acestea sunt spuse despre giteala ei duhovniceasc4. Si daca pomeneste de tesatura de aur, multimea podoabelor sale in multe culori invata nu mai putin ca fiecare din acestea sunt gtatioase si stravezii; dar adunate si reunite, gratia lor este in- ca si mai adanca si sporita, fiindcd sunt adunate in sufletul fericit al Preacuratei Fecioare. De aceea s-a spus: énfrumusetata de gateala in multe culori, adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumne- zeu, Mantuitorul ei; asa cum curcubeul ce se vede in nori e unul prin ipostas si prin nume, dar se vede in multe culori si gratios, tot asa Preacurata Fecioara a fost impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit a podoabelor in culori felu- tite, $i pe masura ce crestea cu varsta, pe atata crestea si ga- teala podoabei ei. De aceea frumusetea ei a plicut Imparatu- lui si El s-a salasluit intru ea. 8. ins cit de bune si potrivite sunt si cuvintele urmatoa- te: Ascnlta, fica, si pleacd urechea ta5\ Asculta, adica, intaiele vestiri despre tine ale prorocilor din partea Duhului Sfant, si istoriile noi cu privire la paringii tai, la sterpiciunea si batrine- tile lor, la rugaciunile si cererile lor, sila vestirile din partea lui Dumnezeu cu privire la nasterea ta, sila nasterea ta neastep- tata $i minunata prin harul sau. Vezi si aducerea ta de acum la Templu si salashuirea ta cu cinste induntrul acestuia, i creste- tea minunata in Sfanta Sfintelor, unde arhiereti intrau doar o data pe an”. Vezi cresterea ta minunata si pe Cel ce daruie o crestere inca si mai minunata, pleacd urechea si fii gata sa ptimesti aceasta vestire si salutarea slavita si zamislirea fara de samanfa a Cuvantului lui Dumnezeu. $i mintea ta si nu stea la poporul iudeilor si la casa parinteasca. $7 uitd poporul tin si casa parintelud tau, si tot ceea ce e in lume, si imbracd un cu- get nou si o nadejde tare, »¢ asa frumusefea ta va placea Imparatu- Mi, si vei fi vrednicd si te numesti cu adevarat Maica Lui. Dar el si-a impodobit inca si mai mult prorocia sa si a invafat 11trimiterea sa din partea celor bogati si slujirea sa; de aceea a spus: fete: tale vor shyi bogafii norodului”. Caci si atunci multi oameni de neam bun si de vaz4 din popor s-au adunat la ve- nirea ei la Templu, dar si acum inci bogatii cei plini de buna- voinja dumnezeiasca sunt cei ce o slujesc si o preamiresc in Duhul Sfant. 9. Dar pentru ca si lucrurile si se asemene unul altuia, $i ca in respectul din afard si se vadi luntrul inca si mai adinc si mai slavit, de aceea spune: Toatd slava dinauntrn a fiicei lupa- ratulu®. Dax nu numai prin gitelile ei ne va invita ea bogatia Muntricd, ci si prin harurile Duhului Sfant mai adanci decit orice cuget, sia caror prisosire si frumusete sunt negriite. De aceea, ca un chip al unirii si al amestecului lor, ea a primit valul de aur. E invesredntata in val de aur si gatité in culori felurite® Pentru ca, asa cum acestea apar impartite fiecare dupa chipul sau $i sunt reunite toate in vesmAntul a cirui culoare sunt, tot asa harurile si podoabele Fericitei Fecioare sunt si ele felurite si toate sunt aduse si gitite de unicul Duh Sfint. Aga se sa- varseste aducerea la Templu a Fecioarei, intr-o asemenea bo- gitie pe care nu o poate urma un cuget slab, nici nu o poate rosti o limba gangava. Dar care a fost sederea ei in Templu si pe ce scara. a minunilor sale? Trebuie si urcim scara cerului, caci dupa noua si minunata ei trimitere si infatisare la Tem- plu, prezena sa in Templu va ramane mai nevazuti, si creste- rea sa mai minunati, $i sporirea cu cugetul mai adanci, ci hrana sa venea din cer si ea o primea din mana arhanghelului. Si o data cu cresterea trupului, sporea si randuiala si cunoas- terea minfii, si ea primea invafitura desivarsirii de la ingerul, hrinitorul ei; am spune chiar mai mult ci prin harul Sfintei Treimi ea sporea in statura si in har, asa cum spune Evan- ghelistul despre Fiul ei; inainta prin ctesterea staturii pe ma- sura hranei cu care se hranea, iar in cele duhovnicesti pe ma- sura calauzitorului ce fi fusese dat prin harul lui Dumnezeu si prin ocrotirea arhanghelului, caci lucrurile stateau astfel incat, pentru cea harazita si cuprinda in sinul sau firea dumneze- iasca cea necuprinsi, lucrarea sa si fie mai adanca decat firea. 12 10. De aceea, Scriptura vorbeste despre infatisarea sa trupeasca si despre podoabele ei, cact totul la ea a fost minu- nat, faimos si vestit. Caci ii plicea sa invete $i era 0 ucenica bund, pastrand orice cuvant bua, si plina de cugetare la dum- nezeiestile Scripturi si de toata intelepciunea, caci urma sa se faca Maica a Cuvantului si intelepciunit lui Dumnezeu, potri- vita cuvantului si vestirii prin viu grai, dupa cum este scris: deschis-a gura sa cu intelepciune si a pus randuiala kmbii sale*', caci acestea sunt cuvintele lui Solomon spuse despre ea, si urma- toarele: a imbricat taria si framusetea sa>* prin harul si taria care s-au niscut din ea, si s-a imbricat in frumusete. A imbracat tiria si s-a incins prin Cel ce S-a intrupat din ea. S-a imbracat in frumusete si s-a incins in tarie, si de aceea este potrivit sd rostim despre ea si cuvantul urmator: s-a bucurat in ilele de pe umé ca \mparateasi a toate, cici ea tine toate si de la o margine la alta a lumii toate fi sunt supuse si o preaméaresc, pentru ci ea impiriteste impreund cu Fiul si Domanul ei si, mai mult inca, va domni in zilele de pe unm, atunci cand va avea loc sfarsitul si mistuirea acestei lumi trecdtoare. Atunci va domni impreuni cu Fiul sau preadulce in Imparatia Sa fara de sfarsit si nepatrunsa. ; 11. Bine este, cu adevarat, si un lucru foarte potrivit si pomenim si aceste cuvinte ce-si urmeaza unele altora. Femei fara numar au avut bogatii spirituale sau materiale. Multe au avut putere, dar tu le-ai intrecut pe toate prin fire si, prin cu- noastete, ai sporit mai mult decat toate in harul dumnezeiesc printr-o nastere mai presus de fire. $i daci marturiile Scriptu- tii ne fac si zabovim putin asupra intamplarilor viefii ei, e bi- ne si potrivit ca acestea sa fie scrise intru slava ei si spre folo- sul prietenilor lui Dumnezeu. Dar si ne intoarcem la intiiul scop al cuvantului, cdci asa cum din toate partile ea este mai adanca si mai slavita decAt tofi oamenii, tot asa si randuiala si purtarea de gra dumnezeiasca a viefii sale e neasemanata. In vazul tuturor, ea s-a facut toata plina de har, ba chiar, am spune, cinstitd mai presus de orice har, infelegitoare prin pri-_/ vire $i cuvant, avand induntrul ei vedenti dumnezeiesti, cu | 13.totul straina de tulburare, manie si flecareald, frumoasi la su- ‘flet sila trup, si potrivita la indltimea staturii, plina de toate podoabele si de toate faptele bune. Or, prin fire era atat de -sfanta si cu adevirat fecioara, inc4t nu era catusi de pugin atinsa atunci cind dorinta vreunei patimi venea si tulbure sfintenia ei duhovniceasca. 12. Mai mult dect toate, sufletul ei sfant era plin de iubi- te de oameni si de compitimire, si, prin urmare, mai mult decat orice plin de imitarea harului si iubirii de oameni a Fi- ului sau, pagnic si smerit cu cugetul, mai presus de orice ase- menea bogatie de podoabe si de prisosire a harului, incat tntr- adevar era Impariteasi mai presus de fire, prin fapta, cuvant si cuget; caici urma sa se faci Maica adevaratului imparat a toate Care S-a facut pe sine atat de sarac yi S-a smerit pentru noi pand la moarte si ined moarte pe cruce. Astfel, aceasta fericiti si slavita pururea Fecioari era siracd si smerité cu sufletul, potrivit fericirii rostite de Domnul4. Era supusa preotilor, grijulie la slujire si respectata de toi, cci era niscutd prin ha- rul lui Dumnezeu $i avea si dea nastere Imparatului ingerilor sioamenilor. Astfel deci, din cea mai frageda pruncie, puterea lui Dumnezeu a acoperit-o si a impodobit-o cu toati gateala podoabelor, asemenea unui val fesut din aur si in felurite cu- lori pentru suflet si pentru trup. Cu astfel de rinduiala si cu un astfel de chip, petrecea ea induntrul Templului lui Dum- nezeu ca o jertfa dumnezeiascd si icoand duhovniceascd si cu totul intelegatoare, infricositoare demonilor si dorita ingeri- lor, ba chiar inca si mai mult, minunati si infricosatoare inge- tilor, dar plicuta si supusd Tatilui, Fiului si Duhului Sfant. 13. De aceea, inci de la inceput fericitul David si ceilalti profefi au prorocit despre ea, numind-o muntele Ini Dumnezen in care a binevoit Dumnezen sa locuiasca®, cetatea lui Dumnezeu cea numita slavita, chivotul sfintinii pentru odihna Domnului% $i Stonul care a placut lui Dumnezen si pe care $i La ales drept salas?’, scaunul lui Dumnezeu si carul Sau pe care il insotesc mii de puteri ingeresti°* intr-o slavd negraiti, gridina neatinsa, izvo- tul viu’®, carte pecetluita pe care o invafa tofi ingerii, in care 14 | | | este scris Cuvantul ce nu poate fi scris, fara inceput si fark sfarsit, asternutul Domnului in jurul caruia stau de straja gai- zeci de viteji® care sunt cuvintele sfintelor Sale Scripturi, in- vifatorii, sfesnicul de aur, toiagul imparatesc care a inflorit, vasul cu mand dumnezeiasci, masa painii viefii, tablele legit celei adevarate, chivotul impodobit cu totul cu aur*! prin ha- rul Duhului Sfant si care cuprinde pe necuprinsul Stapan al tuturor fapturilor. Agadar, cu astfel de randuiala si cu un ast- fel de chip plicut lui Dumnezeu petrecea Preafericita Fecioa- ri in Templu si sporea cu varsta si in podoabi, in chip mai adanc decat cunostinta. Si cine ar putea zugravi in amanun- time ostenelile ei, rugiciunile sale impodobite cu toate faptele cele bune? Ea le aratase inca din frageda pruncie, caci toata lucrarea ei era mai adanca decat cunostinta si, de asemenea, toata viata ei era mai presus de fire, cAci urma sa se facd im- parateasi a toate si Maica a Imparatului si Domnului si Dum- nezeului a toate; pentru ca era aleasd de Tatal si gatita dina- inte de Duhul Sfant spre a cuprinde in sanul sau pe Fiul Cel unul si nedesparfit de Ei si Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a se face pricina a Intruparii si sildsluirii Sale printre oameni. Deci daca, precum spun, e cu neputingi de zugravit in ama- nunfite toate maretiile petrecerii si lucrarilor care le-a savarsit din copilaria sa in Templu, voi rosti cel putin darul cel mai adanc intre toate nenumaratele sale osteneli si rugaciuni. 14. Dupa putina petrecere aici a avut loc un semn inain- te-vestitor al vestirii sale, pe cand avea doisprezece ani. Era cu totul impodobita de intelepciune si dreptate, in post, ruga- ciune, smerenie, pace, in iubirea si frica de Dumnezeu. Intr-o zi, pe la miezul nopti, se gasea intre portile altarului, aducand lui Dumnezeu rugaciuni $i cereri cu inima indurerata si sfan- ta. Si tata cd un lucru miret si infricosator de inteles, o mare lumina a stralucit in Templu cu o asemenea stralucire ca pu- fin mai rimanea ca si umbreasca stralucirea soarelui. $i un glas s-a facut auzit din altar zicand: ,,Marie, din tine se va naste Fiul Meu!“ Cand Fericita Marie a auzit aceasta, nici nu a tremurat, nici nu s-a temut din pricina varstei sale copilaresti, 15nici nu s-a trufit cu o bucurie prea mate, nici nu a povestit aceasta celorlalfi, nici nu si-a schimbat purtarea si cugetarea, dar s-a minunat de felul in care s-a intamplat acest cuvant. A ascuns in inima sa aceastd taind cu adevarat mare si harazita inainte de veci, necunoscutd chiar si ingerilor, pind cind a vazut implinirea tainelor pronici dumnezeiesti cu privire la ea, cAnd s-a nascut din ea {mparatul Hristos implinind planul de a vietui in mijlocul oamenilor, a inviat din morti si S-a inaltat la cer. 15. Dupa aceasta, Sfanta Fecioari a sporit cu varsta, im- plinind doisprezece ani”, varsta casatoriei dupa randuiala Le- gi. Insa preofii nu aveau curaj si-si spund pirerea cu privire la ea, se temeau sa o scoati din Templu pe cea care fusese inchinata lui Dumnezeu si li s-a parut infricositor si o predea jugului casatoriei pe cea care fusese inchinatd lui Dumnezeu, si fusese menita spre a fi in slujire doar sub jugul lui Dumne- zeu. Dar randuiala Legii lui Moise oprea o tanara fata la var- sta implinita de a sta mereu in Templu. Din pricina acestor constrangeri, s-a facut intre ei mare sfat, pentru a vedea care era lucrul cel mai potrivit. Deci, a trimis Dumnezeu in inima lor un gind asezat si randuit spre a implini pe de o parte po- tunca Legii si de a lisa in acelasi timp deoparte cisitoria, si au hotarat sé o predea numai in logodni, iar nu in casatorie, unui barbat care n-ar mai fi potrivit de casitorie, ci batrin si ramolit, dar care a ajuns si dobandeasc4 implinirea virtutii, pentru ca el sa fie mai degraba pazitorul fecioriei ei. Aceasta a fost si providenta divina hotarata dinainte de sus, pentru ca, asa cum. Domnul si Imparatul a toate a ascuns El insusi in vesmant de trup strilucirea orbitoare a Dumnezeirii Sale, pentru ca stépanul intunericului si nu-L poata recunoaste, tot asa, sub chipul logodnei, fecioria Maicii Sale si se faci necu- noscutd, pentru ca nimeni sa nu afle prin cine sau in ce vreme va avea loc intruparea Sa, pentru ca astfel, prin chipul Siu omenesc, si puna mana pe vrajmasul cel razvritit, cdci acesta stia din cuvintele lui Isaia si ale celorlalti Proroci cd urma sa vind pe lume dintr-o fecioara. 16 16. Tiniind acest sfat, preofii n-au indriznit si se fact chezasii darurilor unui birbat atit de drept, ci au incredingat totul pe seama providenjei lut Dumnezeu, asa cum a facut odinioara si Moise, cand multi cereau pentru ei cinstea arhie- rie; el insa, luand drept chezasie judecata lui Dumnezeu, au adus in licasul cel sfant toiegele semingiilor, si prin acestea sa facut cunoscuti voia lui Dumnezeu prin inflorirea toiagului®. Mai apoi insa, Petru si ceilalti Apostoli au gasit si ei prin ru- gaciune si tragere la sorfi pe cel ce avea sa 1a locul vanzato- rului [Iuda]**. Tot asa si acum, arhiereul si preofu au inceput si se toage si sé ceara Domaului sub conducerea marelut Zaharia, tatl lui loan Botezatorul, imbracat atunci cu sarcina athieriei. El a fost martorul vietii dumnezeiesti si al osteneli- lor mai adanci decat cunostinta savarsite de Preabinecuvan- tata Fecioara. fn vremea petrecerii sale la Templu, Zaharia a propus-o pe Sfanta Fecioara, nu doar pentru ca eta din casa sa, din pricina reunirii caselor imparateasca $i preofeasca, ci si din pricina femeii sale Elisabeta, si nu numai pentru ca era invatat din alte Scripturi despre faptul ca Matia si Elisabeta erau copii a doua surori, ci si pentru ca o intareste cuvantul arhanghelului, dupa cum std scris in Sfanta Evanghelie: ost iaté ca Elisabeta, vara sa“. Atunct Dumnezeu a dat un gand lui Zaharia, iar el a imparfit doudsprezece rimurele batrinilor propusi pentru Sfanta Fecioara, si le-a asezat pe altarul lica- sului sfant. Jar el impreuna cu ceilalfi preofi au invafat rugact- uni si cereri citre Dumnezeu cu lacrimi indurerate si au cerut sd sivargeascd 0 minune daca s-ar potrivi ca unul din ei sd o ptimeasci pe fecioara. $i Domnul a dat un semn minunat, si ramura lui losif a inflorit si a rodit ca odinioara toiagul lui Aaron, Astfel, prin providenta divina si sfatul preotilor, losif a primit de la Zaharia pe Preacurata Fecioara ca sa lu- creze pentru ea si si slujeascd marii taine $1 minunit celei mai adanci decat cunostinta. \ 17. losif era pe atunci in varsti de peste saptezect de ant, pentru ca nimeni si nu aibi nici o banuiala asupra casatorict, Era vaduv si sdrac in avutii pentru ca in casa sa si creasca cu 17crestere in cele materiale Cel ce S-a facut sirac pentru noi, ca sa ne imbogateasca cu Dumnezeirea Sa. Era dulgher de me- serie, iscusit in acest lucru mai mult decat tofi dulgherii, cacia trebuit sa slujeasca adevaratului arhitect, ziditor si dulgher al tuturor fapturilor. Asa cum era cunoscut prin meseria sa, losif era cunoscut $i prin blindetea, evlavia si faptele sale cele bune. Dintre tofi preofii de acolo, el era cel mai profund, afa- ra de paringii Sfintei Fecioare. Si de ce mai e nevoie si mai vorbim despre el, cand dreptatea sa era mirturisiti de Dum- nezeu Insusi? Tofi oamenii semintiei sale dideau mirturie despre aceasta. Di mirturie Matei Evanghelistul: Iosif era drept”. Cand acest Iosif a primit-o pe Sfinta Fecioari, a dus-o de la Ierusalim si din Sion in Galileea, in cetatea Nazaret, caci acolo era semnul tainei slivite ce ne-a venit de la Ierusalimul cel de Sus si nevazut, de la miretiile negriite si nerostite si de la scaunul imparatesc, Cuvantul lui Dumnezeu, Impératul si Ziditorul a toate. 18. Insa, atunci cand Iosif a dus-o la el pe Preasfanta Fe- cioara Maria ca imparateasi si stipana a casei sale, el a pus-o mat-mare peste fiicele sale, cum sti scris despre intaiul Iosif: si Faraon La agezat ca stapan la casei sale si asupra tuturor bunurilor sale®, astfel ca losif a fost stipanitor, povatuitor si mai-mare peste tofi cei din casa sa. Tot asa, el a asezat-o pe Sfanta Maria spre a le povitui ca pe sine insdsi, pentru ca fiicele sale sd qunga intekgatoare cum spune Prorocul®, si chiar daci erau mai in varsta decat ea, prin harul Duhului Sfant, Sfanta Maria a fost asezata peste ele. Or, asa cum Preafericita si Preasfanta €ra 0 comoara a podoabei, tot asa avea indeosebi liniste, pace si smerenie. in cea mai mare Parte a timpului era inchisa in casa ei si invaluita in rugiciune si cerere catre Dumnezeu, in post si osteneli incordate. Ox, atunci cand a iesit din Templu, dupa purine zile a venit praznicul corturilor si odihna chivo- tului®. Era luna a saptea dupi intaia, potrivit rinduielii nu- méararii lunilor la evrei. Si arhiereul Zaharia a intrat dupa ran- duiala in Sfanta Sfintelor si timAieze cu cafuia, si atunci i-a fost vestita nasterea lui Ioan, ca el si fie un sfesnic inainte- 18 mergitor al Lumini, o aurora pentru Soare, un glas pentru Cuvantul, un insofitor pentru Mire si un cavaler pentru Rege. A trebuit ca zimuslirea celei sterpe, mat pufin minunata decat minunea, sa premearga zamislirii fara de simanpa a Fecioarei, precum intireste cuvantul arhanghelului care spune: yi tata Elisabeta, vara ta, a xdmislit si ea fin la batranetea 5), Buna-vestire 19. La sase luni de la zimislirea Elisabetet, arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu in cetate Nazaretului in casa lui Iosif si el a vestit Fecioarei Maria aceasta vestire sla- vita si minunata, de nerostit, de necugetat, cap si temehie a tuturor celor bune. in care ceas, dupi ce randuiala si in ce loc a avut loc vestirea? Fecioara era deja in post st in picioare la rugiciune lingi izvor, fiindc’ a zimislit Izvorul Viet. Era luna intai, cand Dumnezeu a zidit lumea intreagi, ca si ne invete ci acum innoieste din nou jumea invechita. Era a treia zi a siptiménii, care este duminica, in cate a nimicit intuneri- cul dintai sia zidit lumina intai-niscuta, in care a avut loc sla- vita inviere din mormant a Imparatului si Fiului Siu ($4 in acelasi timp, invierea firii noastre; si nu era doar ziua intaia, dar si ceasul intai, dupa cuvantul Prorocului: 0 va ajuta Dumne- js-de-dimineafa'. : mt Care ae cuvintele achanghelului si cat de pline au fost ele de taind? Bucurd-te, ceea ce plind de har!” A spus »bucu- ti-te“ spre a nimici intristarea dintai si ursita vrajmasiet gi din pricina harului celui nou facut acum cunoscut oamenilor, iat »plina de har“ din pricina bogitiei podoabelor Fecioaret sia harurilor care au venit peste ea. Era doar o singura zestre, chezdsia Mirelui nemuritor si desfacerea blestemului dintai venit asupra noastra prin neascultatea si riticirea maicit noas- tre dintai, iar in locul intristarii si spaimei, darul bucuriei ves- nice, si aceastd a doua descoperire a bogafiei Mirelui nenuntit. 19Si athanghelul a vesti cele doua lucruri. Dupa care a adaugat: Domnul este cu tineP Aceasta este deci bogitia desavarsita a imparatului. Aceasta este implinirea fagaduintei: insusi Cu- vantul lui Dumnezeu, Cuvant mai inalt dect cuvantul a intrat in pantecele Fecioarei Maria. S-a unit cu firea omeneasci nu printr-o samanfa, ci prin puterea Celui Preainalt si prin veni- tea Duhului Sfant. El Insusi era Cel care unea si Cel unit, uni- ficatorul celor dou firi intr-un singur ipostas, si unitul prin har in firea omeneasca. El insusi si-a zidit templul trupului Sau asa cum i s-a parut potrivit. Si totusi e acelasi cuvant: Domnul este cu tine! El era dezlegitorul si nimicitorul bleste- mului dintai ce apasa asupra femeilor, cici birbatul fusese ales sa fie domn al femeii, iar femeia primise porunca si se intoarci dupa barbatul siu. Iar aducerea pe lume a copiilor fusese randuita sa fie in intristare si durere din pricina neas- cultari dintai>, dupa cum da m&rturie Prorocul: cand vin du- rerile nasterii in ceasul venirii pe lume, ea strigi de durere. Astfel deci nu era capt robiei, intristarii si durerii femeilor. Dar cand arhanghelul a spus Preasfintei Fecioare: Dovenul este cu tinel, duse au fost toate datoriile intristarii. Domnal este cu tine si nu mai € asupra ta puterea barbatului, nici durerea aducerii pe lume, fiindca intr-adevar ea singura a fost fecioara mai presus de toate fecioarele, inainte de nastere gi in nastere si dupa nastere, Fecioara Preacurata. Si El i-a dat nu numai ha- tul pururea fecioriei ci, plecind de aici, ea s-a facut incepatoa- rea fecioriei celorlalte femei, si prin ea a dat putere femeilor ce vor sa fie fecioare. Or, inainte de aceasta, femeile n-aveau puterea de a fi fecioare, dar aceasta preafericiti, preasfanta si pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu Maria s-a facut incepatoarea si pricina fecioriei femeilor care ar dori-o, caci intr-adevar ea s-a facut pricina tuturor bunatatilor, si aceasta méareafa si preasfanta Maica a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru lisus Hristos s-a facut schimbitoare a barbatilor si femeilor, podoaba, lauda pentru firea omeneasca si salutare pentru ingeri, ajutor al oamenilor si putere pentru toti credinciosii. 20 21. lar incheierea cuvantului arhanghelului e desavarsita si concisa: Binecuvantata esti tu intre femei*, adic’ mai mult decat toate femeile, cici prin tine femeile insele au fost facute vred- nice de binecuvantare, asa cum barbatul a fost facut vrednic de binecuvantare de catre Fiul tau si mai mult inca, firile barbatilor si ale femeilor sunt binecuvantate de catre aman- doi, de catre tine si de catre Fiul tau. $i aga cum au fost hoti- rite blestemul, suferinta si intristarea lui Adam singur, si in- cepand de la Eva a barbatilor si femeilor, asa incepind cu tt ne si cu Fiul tau s-au revarsat peste tofi bucuria si binecu- vantarea. Dar sa vedem firea si cuvantul intelegitor si plin de intelepciune al Sfintei Fecioare. Ea nu s-a impotrivit pe fata, nici nu s-a aratat necredincioasa, nici n-a prumit cu usuringa intr-o clipa cuvantul, ci s-a aratat in aceeasi masura intrecind pe Isaia in ascultarea care nu stie ce anume se petrece. St in necredinja fara masura a lui Zaharia, ea a stat la mijloc si s-a tulburat dupa cum se si cuvenea. Ea nu s-a tulburat la vede- rea arhanghelului, caci era obignuita de nenumarate ori cu vederea sa atunci cand acesta ii aducea hrana in Templu, ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce rasunau in urechile ei. De aceea, vestitorul i le-a talcuit si i-a vorbit. lar ea s-a sulborat de cnvéntul lui si cugeta in sine ce fel de salutare poate sa fie aceasta’, cici nu cunostea adincimea tainei si tresirea in aceasta unire a firii dumnezeiesti cu cea a oamenilor, si cugeta cum anume s-ar putea intampla aceasta. Dar minunatul vestitor Gaveiil, desi Fecioara nu-i vorbise, insa prin mintea sa ce stribate mingile a simgit cugetarea infelegerii ei, si ou numai ca a oimi- cit aceast4 temere, dar a si revarsat bucurie si, talcuind naste- rea negraiti, a spus: Nw se teme Marie, caci ai aflat har la Dumne- eu!’ Harul pe care il gisise era cinstea si numele de Nasca- toare de Dumnezeu, cici ea a fost chemata Nascatoare de Dumnezeu si s-a facut Niscitoare de Dumnezeu cu adevarat. Cu adevarat a aflat mare har la Dumnezeu, harul de a se fi facut Maica a Fiului Unul-nascut al lui Dumnezeu. Har mai inalt decat toate harurile, pe care mintea nu-l poate patrunde si limba nu-l poate rosti. 2122. Sa plecim acum urechea si noi si si vedem slava Mi- relui Celui nenuntit si zestrea fecioriei sale. Si patrundem ce- ea ce athanghelul descopera cu scurtime si limpezime: latd vei ‘ua in pantece si vei naste fin si vei chema numele lui Tisusl Vaté ca vei zimisli, pentru ca intr-o clipi, o dati cu cuvantul, ea sa cunoasca zimislirea minunati. 57 vei aduce pe lume un fin si il vei numi Tisus, caci El nw are tati pe pamant, El este fara tata du- pa nasterea omeneasca, cum este far’ mami dupi nasterea vesnica. De aceea fl vei aduce pe lume fara tat, si-i vei da numele lisus, care se tilcuieste Mantuitor, pentru ca nu vei avea nimic din randuielile si durerile femeilor, ci asa cum zi- mislirea fi-a fost data fard simanti, asa si nasterea va fi fari stricdciune si fara durere pentru mAntuirea lumii intregi, si luctul insusi va fi cunoscut plecind de la numele sau. Acesta va fi mare si Finl Cel Preatnalt se va chema?. El a spus aceasta din pricina firii omenesti, cici prin firea Sa dumnezeiasci ¢ mai inalt decat orice slava, dar, din pricina firii Sale omenesti, a spus: Acesta va fi mare si Finl Celui Preainalt se va chema. Nu nu- mai din pricina unirii Sale 4 ipostatice, dar si din pricina numirii de Sus | deopotriva, si din pricina intéricit faptelor Sale minu- nate, cici vei pune numele lui lisus. insa, dupa aceasta, Tatil cerului fl va chema Fiu Preaiubit si, atunci cand va incepe sa sivargeascd minuni fara numir, se va face cunoscut tuturor celor cu ee ca acesta este Fiul Celui Preainalt, si Dom- nul Durnexen Ti va da tronul lui David, parintele San. Si aceasta s-a spus din pricina firii Sale omenesti, cici incepand de atunci El a inceput propovaduirea Evangheliei si primirea celor ce cred in numele Siu, a celor care fl cheama si Scaun al lui David si Casa a lui Iacob, si xa domni peste casa lui Tacob in veac, i Imparatia Sa nn va avea Sarsit™. Vorbeste despre o im- paratie fara de sfarsit nu numai cu privire la Dumnezeirea Sa, ci si despre firea Sa omeneasca, caci prin cele doua firi ale Sale nu va fi sfarsit al imparitie: Sale. Va domni peste cei ce au primit imparatia Sa cu credinga. Acum, asadar, va domni peste cet ce vor crede in cuvantul Sau, iar la sfargit peste toti, cand isi va supune Lui toate, cam spune Sfantul Apostol Pavel, 22 cici imparigia Sa e de trebuinta pand ce va pune pe toti wrajnasi. Sai sub picioarele Sale, cici atunci cand toate I se vor supune, isi va fi supus toate sub picioarele Sale. Atwnci si Fink Insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate!?, ui Dumnezeu si Tatil; caci e cuvenit lucru supunerii de acum a firii noastre sa I se supu- ni, fiindca El isi face ale Sale lucrarile izbandirilor noastre. 3 23. Vedeti insa intelepciunea Preafericitet si Preasfintei Fecioare, si inalta treapta a iubirii sale de feciorie. Ea a primit cuvantul arhanghelului, dar a fost uimita de cuvintele sale. De aceea, raspunde si spune: Cwm va fi aceasta, de vreme ce eu nu stim de barbat? Jar aceasta nu se poate, fiindca am fost inchinata fara de prihana lui Dumnezeu, sar, pe de alti parte, fara bar- “bat zimislirea nu este cu putinta. Caci asa de mare a fost frica st priya sa de a nu fi lipsita de fecioria ce domnea i in inima sa, side a ramine in feciorie pani la sfarsit, cum ni s-a impartasit din cuvintele de-Dumnezeu-purtatorilor nostri paringi. Caci ea era cu desavarsire nestmtoare nu numai de cele ale cisato- tiei, dar si de gandul dorintei, intrucat de la bun inceput fuse- se crescuta in suflet si in trup cu desavarsire sfanta si fara prihand. lar in inima si mintea sa nu intrase nici un gand al vreunei patimi. Si in acest chip, ea a fost mai adanca si mai inalta decAt toata firea omeneasca. De aceea, frumusetea su- fletului sau a placut impiratului si Ziditorului a toate, Care vede gandurile si cerceteaza inimile si rirunchit"*. El a facut sfant licasul sau, si a socotit potrivit sa se salasluiasca in el, st si imbrace din el firea noastra. De aceea si vestitorul si ingti- infAtorul tainei negraite o izbaveste de aceasta uimire si fi tal- cuieste nasterea negraita, dupa cum spune fericitul Apostol Luca. Caci ingerul raspunde si ii spune: Dahul Sfant va vent peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. Tu sput: Cum va. fi aceasta, de vreme ce en nu stin de barbat? Dax nu e nevoie de bar- bat pentru acest lucru, faptele tale nu sunt ca ale celorlalte femei, asa cum faptele Fiului tau care se va naste din tine nu vor trebui sa fie ca ale celorlalti copii ai pamantului, care in neascultare insircineazi pAntecele femeii si ei se nasc in pa- cat. Zamislirea ta nu va trebui si dezlege fecioria ta, ci va fi 23mai degraba o pecete si o chezasie a lipsei oricarei prihane si un rasad al sfinteniei. Caci Duhul Sfant va veni peste tine di- nainte spre a te gati ca logodnica vrednica a Domnului, pen- tru a sfinti inca de la inceput si acest suflet sfant gitit cu po- doabe dumnezeiesti, si trupul tau. Si de indati Mirele nemu- ritor si Fiul tau care este puterea Celui Preainalt te va adumbni, caci Hristos este puterea si infelepciunea lui Dum- nezeu, El Insusi te va adumbri si isi va zidi induntrul tau templul teupului Sau cu totul sfint. Si Cel Nematerial si Netrupesc va imbrica un trup vazut si material din tine, pute- rea si stralucirea Tatalui te va adumbri fintial, si Cuvantul Tatalui se va intrupa din tine, Dumnezeul nevazut se va arata vazut ca om, si Fiul lui Dumnezeu se va face si va fi chemat pentru tine Fiul Tatalui, tar fiul tau se va numi Fiul Celui Preainalt, caci fecioria ta va rimane fara prihand si neatinsa. 24. O minunate si marefe lucruri! O taine negriite si de nepatruns! Daca insa chipul si aratarea zimislirii tale minu- nate sia nasterii tale, mai adanci dec4t cunostinta, nu se gi- seste in aceasta lume decft.in cea mai umili dintre minuni, crede acesteia ca si celei preainalte si cugeti ca Cel ce se va naste din tine se va chema sfant si Fiul Celui Preainalt gata sa faca tot ce vrea. Si tata ci Elisabeta, vara ta, a Rdmislit st ea fin la batranejea ei si aceasta este a sasea lund pentru ea, cea numita steampa. Cai la Dumnezen nimic nu este cn neputinta, si tot ceea ce El vrea \sdvarseste intr-o clipa. Dar el incerca din nou treapta intelep- ciunii si taria sfintentei preafericitei Fecioare. Pani ce a fost o indoiala cu privite la barbatul dupa legea firii, ea n-a acceptat zamuslitea, ci a spus: cum va fi aceasta, de vreme ce en nu stin de barbat. Desi esti athanghel si vestesti taine mai adanci decit firea, pentru mine unirea cu un barbat nu e cu putinta. ins atunci cand arhanghelul a instiintat-o cd Duhul Sfint va veni si cd o va adumbri puterea Celui Preainalt, el a bucurat-o sia convins-o c4 nimic nu e cu neputintd la Dumnezeu. Ea nu s-a trufit, nici nu s-a inalfat in mintea ei, ci s-a imbracat intr-o smerenie si zdrobire de inima inca si mai mare, si “plina de respect Maria a spus: lata roaba Domnutlui! Fie mie dupa cuvantul 24 ta ®. Si ingerul a lasat-o, caci si-a implinit slujirea ce-1 fusese “poruncifit 5 st sa minunat de frumusetea feciorici sale. insa Fecioara sfanta trebuia sa fina. aceasta mare taina ascunsa in inima ei, caci era plina de ingelepciune ca 0 Maica a intelepci- unii. Ea n-a impirtasit nici macar lui Iosif vestirea ingerului, nici nim&nui altcuiva in zilele acelea. De aceea, unii parinti tilcuiesc astfel cuvantul Evanghelistului care spune despre losif ci nu a cunoscut-o pana ce a nascut pe fiul sau cel intai- nascut, cum ci el nu stia aceast’ tain’, nici vestirea ingerului, nici zimislirea mai presus de fire. Daca ar fi stiut, cum i s-ar mai fi strecurat atunci in suflet indoiala nepotrivita ca sarcina ci ar fi o rusine pentru el? Cum ar mai fi cugetat sa o para- seasca in ascuns pana ce a vazut aratarea ingerului? $i din nou la nasterea Domnului, s-au aritat minuni, vestirea facuta pistorilor si sosirea magilor calauziti de stea. Dupa care si Fecioara binecuvantaté i-a facut cunoscuta vestirea arhan- ghelului. Or, in clipa in care vestirea a fost facuta de inger, nimeni nu a stiut-o, si ea a plecat la Elisabeta, vara sa, care 0 imita prin podoaba purtarii sale, pentru ca si cunoasca adeva- tul cuvintelor ingerului ce fusesera spuse cu privire la Elisa- beta, cum ca si aceasta era insarcinata. 25. Cand s-a dus in casa Elisabetei si i-a auzit salutarea, de indata glasul cuvintului, lumina din lumina, prorocul ha- tului a vazut-o mai adanc din sanul maicii sale, si au auzit gla- sul salutarii ei, si prin tresaltarea sa la sanul siu a vestit chipul salutarii si inchinartt imparatului ce urma sa se nasca din ea, si de care intelegea si fie botezat, pentru a arata el insusi Proro- cul, inainte- -mergatorul si Botezatorul, ce urma sa vind. De aceea i maica saa vestit-o pe Maica Domnului, yt ow glas mare a strigat si a xis: Binecnvéntata esti tu intre femei si binecuvdntat este rodul pantecelui tau! Si de unde mie aceasta, ca sa vind la mine maica Donenului men? Ca iata, de cum a venit la urechile mele glasul salutarit tale, pruncul a sdltat de bucurie in pantecele men. Si fericita este aceea care a crezut cat se vor implini ce spuse ei de la Domaull\’ Dupa aceasta, ea a povestit toate despre sine Maicit Domaului, ne- cinstea sterpiciunii sale, arhieria si tamaierea barbatului ei 25Zaharia, vestirea ingerului si mufenia care nu i-a ingiduit lui Zaharia sa vorbeasci, ci doar si dea in scris Elisabetei, femeia lui. Or, cuvintele Elisabetei i s-au parut Fecioarei cu adevarat de la Duhul Sfant, cum spune si Sfantul Evanghelist: Elisabeta s-a umplut de duhul sfant si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvantatd esti tu intre femei si binecuvdntat este rodul pante- celui tdu!"8, cAci ti fusese impartasit de citre Duhul Sfant ca El era simanta si zamislirea fara de barbat. De aceea l-a si numit rodul pantecelui sau, caci fiinta trupului sfant era numai din pantecele sdu iar nu dintr-o simanfa strand. Binecuvantat este rodul pantecelui tau, caci acesta e adevaratul rod, hrana a lumii, dupa cum da marturie David: Ochit taturor spre Tine na- dajduiesc st Tu le dai lor brand la bund vreme. Deschizg Tu mana Ta $i de bunavointa saturi pe tofi cei vit’. Dupa care El insusi ne-a dat deopotriva hrana duhovniceasca, cinstit Trupul Sau si preasfant Sangele Sau. Cu adevarat binecuvantat este Rodul pantecelui tau, Fecioara fara prihana, care a nimicit blestemul venit peste noi incepand cu rodul neascultarii. Acest rod ne-a izgonit din rai, dar Rodul binecuvantat ivit din pantecele tau ne-a deschis usa ratului, si ne-a harazit drept mostenire raiul. 26. Binecuvantatd esti tu intre femei st binecuvéntat este rodul péantecelui tén© Caci roadele celorlalte femei au fost sub bles- temul ivit din pacatul intatului Adam si al Evei, si au venit pe lume prin cdsatoria trupeasca si stricaciunea pacatului, dar numai acest rod, rodul pantecelui tau, e binecuvantat, caci a crescut nu din simnta de barbat, nici prin striciciunea pa- catului, ci fara simanta si fara striciciune a imbracat din tine trup $i n-a savarsit nici un pacat, si n-a fost viclenie in gura sa. Si nu numai ci e binecuvantat si fara de pAcat, dar prin harul siu dumnezeiesc unit cu firea omeneasca osandita la blestem a dat binecuvantarea, iar Mielul lui Dumnezeu cel binecuvantat a purtat pacatele lumii. Atunci Preafericita Maria impodobita cu tot harul, asa cum a fost Maica si Fe- cioara intr-un chip mai adanc dect firea, asa si aici s-a facut pticina de prorocie pentru ceilalti. Astfel, ea insdsi a rostit cuvinte pline de prorocii, pline de har, de rugiciune si de pro- 26 rocie, cici s-a umplut de Duhul Sfant, cum ne invafa Evan- ghelistul. $i Maria a zis: Mareste suflete a men pe Dornnul si s-a bucurat Dubul men de Dumnexen Mantuitorul men, cat a céutat spre smerenia roabei sale, cd iatdé de acum ma vor ferici toate neamurile!™ Sufletul siu era plin de toata smerenia, linistea si evlavia, si pentm aceasta Dumnezeu, Mantuitorul sau, a privit-o cum este spus prin Prorocul: Peste cine imi voi arunca ochii mei decit peste cel smenit, pasnic, si care tremura in fata cuvintelor Mele??? Ast- fel a aflat-o pe Maria binecuvantata si a privit-o sia vazut ca nu afe asema&nare in neamul oamenilor. De aceea a socotit potrivit si se saldsluiascd intru ea si a primit de la ea trup omenesc si s-a dus in cautarea celor pierduti. $i pricina Intru- parii Lui e salishiirea Dumnezeirii Sale. Cel Preainalt a facut- o sfanta si fericita pentru toate neamurile. Prin aceste cuvinte Preafericita Maicd a lui Dummnezeu a intarit cuvintele Elisa- betei despre ea, cuvintele si vestirea arhanghelului ce fusesera spuse de la Domnul dupa cum a $i zis: Fericitd este aceea care a crezut cai se vor implini cele spuse ei de la Domnull, caci cele. citeva cuvinte spuse ei de arhanghel au fost spuse de la Domnul, de care a si fost trimis. 27. De aceea, cea care a primit harul a multumit lui Dumnezeu si a slavit sfant numele Sau si s-a numit pe ea in- sisi smeriti si roaba, sia rostit intru prorocie: Ca zatd de acum ma vor ferici toate neamurilel™* Ostirile ingerilor au numit-o cu adevarat fericita, ca si neamurile oamenilor, iar cei ce nu 0 numesc fericita si nu o preamaresc nu sunt numéarafi impreu- ni cu oamenii, ci sunt fii pierzaniei si partea diavolului. Insa toate neamurile adevaratilor oameni o numesc fericitd si o Preamiresc, si o au drept ajutor si mijlocire la Domaul. $i cat de plina de har si intelepciune sunt cuvintele urmatoare: Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sftint este numele Lui, si mila Lui din neam in neam spre cei ce se tem de Ell> Numele sau si mila sa sunt Fiul siu Cel Unul care din mila fata de cei ce se tem de El a facut si vini intruparea incepand de la Sfanta Fecioa- 14 pentru a se milostivi de cei cazufi si a-i cduta pe cei pier- duti. Dar cum vorbeste Fiul in numele Tatalui? Pentru ca 27Tatal e cunoscut din Fiul, asa cum Domnul a spus despre Sine Insusi: Am descoperit numele Tau oamenilor®®, Facut-am tarie on bratul sén?", adica cu Fiul sau, cici El se numeste bratul lui Dumnezeu”’, cum se numeste puterea lui Dumnezeu”, $i in- telepciunea si chipul puterit*’, pecete neschimbata*! si dreapta | a Celui Preainalt**. Astfel e numit si brat al lui Dumnezeu si prin el Dumnezeu si Tatil i-a infrant pe cei nelegiuiti in cu- getele inimilor lor. Cobordt-a pe cei puternici de pe scaunele lor, pe cei ce erau mai-marii tarilor, pe demonii cei rai care, incepand de la intaia neascultare si calcare a pacatelor, tiranizau neamul oamenilor si-] sileau spre pacate si neascultari. 28. insa, atunci cAnd Fiul lui Dumnezeu a imbricat prin voia Tatalui trup de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, El a zdrobit infumurarea si cerbicia demonilor celor fari de lege sile-a rasturnat scaunele puterii lor, si i-a inchis cu lanturile intunericului dandu-i chinurilor, dupa cum spune Apostolul | Petru*4. Astfel i-a zdrobit pe cei nevazuti, pe demonit vraj- masi $i ticdlosi, precum si pe mai-marii si imparatii necredin- ciosi care-i prigoneau pe cei credinciosi. Si a rasturnat si do- borat puterea lor, sia facut desarte cugetele lor. Si a inditat pe j cei smnerifi, pe cei flamdnei i-a umplut de bundtafi si pe cei bogati i-a scos afard deserti> si fara nume. Si pe sarmanti pescani, fari carte si nestiutori, umili si dispretuiti de oameni, i-a inaltat in fapte si in cuvant, si i-a facut povifuitorii si apostolii, lumii | intregi, astfel cd glasul lor a iesit in lumea intreagd pana la marginile pamantului si cuvintele lor i-au facut respectati de cAtre imparati si regi, si cinstifi in popor. Si le-a dat lor impi- ratia cerurilor $i i-a facut fericiti in aceasta lume si in cea ves- nica. Cu adevarat, El a inaltat prin indltimea sa nesfarsita pe smeritit si fericiti Apostoli. A umplut de bunatati, prin pro- povaduirea Apostolilor, popoarele flamande ale paganilor, flamande de cuvantul lui Dumnezeu, lipsite de invaaturi si infelegere. Le-a umplut de buna invatitura a Duhului Sfant si de intelegerea tainelor dumnezeiesti. 29. Dar pe cei bogati si nelegiuiti prin deserticiunea ti- caloasa a intelepciunii lumii si pe cei mandrii, pe cei nelegiuiti 28 din pricina nebuniei lor fi alungd dupa cum este scris: Pierde- voi intelepciunea intelepfilor si stitnta cunoscatorilor 0 vot nimici®®, Roa- gGi pe Israel sluga Sa ca sa-si aduca aminte de mila sa, precum a grait catre parintii nosti, li Avram si seminfied lui pand in veac?”. Au primit pe Israel sluga Sa cei care au crezut in Cuvantul Sau si prin Fiul sau Cel Unul au fost facuti vrednici de a intra in in- fierea dumnezeiasca si s-au facut minte care vede pe Dumne- zeu, CAci asa se talcuieste Israel: minte care vede pe Dumne- zeu?®. Si acestia sunt urmasii lui Avraam, si cu ei se implineste jurimantul pe care Tatal nostru l-a facut lui Avraam. Cu Hristos Cel intrupat pentru noi ca intai-nascut si, pentru El, cu tofi cei ce cred in sfant numele Sau si s-au facut prin El copii ai lui Dumnezeu, cum spune Ioan Teologul si Evan- ghelistul: iar tuturor celor ce L-an primit, le-a dat puterea de a se face copii ai lui Dumnezen*®®. Cum spune Apostolul Pavel: cada nu tof din Israel sunt si isracliti; nici pentru ca sunt urmasi ai lui Avram, sunt toti fii, ci intru Isaac a zis, se vor chema fie urmasi, adica: nu co- piit trupului sunt copii ai lui Dumnezen, ci fiit faigdduinte se socotesc urmasi care an crezut cuvantului Domanlui®, si au fost botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant, fie ei tudei sau pagini, si s-au facut crestini si au invatat imphinirea porunci- lor Domnului. Ei se numesc Israel si slujitori ai lui Dumne- zeu, si cu ei se implineste cuvantul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu: El a primit pe Israel sluga Sa, ca sa-si aduca aminte de mila Sa. Sia rdmas Maria impreund cn ea ca la trei luni; sf 5-a inapoiat apoi la casa sa* pentru ca, dupa moartea fericiti- lor parinti ai Sfintei Fecioare, ea vedea in Elisabeta pe mama sa. De aceea, cand a primit vestirea lui Gavriil, de indata s-a grabit si mearga sa o salute si sa-i dezvaluie cuvintele ce i-au fost spuse din partea lui Dumnezeu. $i cu dragoste dumne- zeiasca si cu firea proprie, a ramas impreuna cu ea trei luni, cum spune sfantul Evanghelist. Dar cand s-a apropiat vremea nasterii Elisabetei, iar ea si-a cunoscut propria sarcina, s-a intors la casa lui Iosif, dar Sfanta Fecioara nu i-a facut cunos- cuta vestirea ingerului. 29Nasterea 30. Or, atunci cand Iosif si-a dat seama de sarcina ei, s-a intristat, caci nu fusese instintat de marea taind. De aceea s-a umplut de mahnire, pentru ca era un barbat drept! si socotea un chin a vedea legea rasturnata in casa sa si sa atragd asupra sa indoiala, dar, pe de alta parte, ii era greu s4 o vadeasci si si o dea spre pedeapsa arhiereilor. Din pricina marii podoabe a vietii sale dumnezeiesti, se simtea tulburat si ii era mili. De aceea, s-a gandit si o trimitd in ascuns din casa sa, i cugetand el acestea, tata ingerul Domnului i s-a ardtat in vis gréind: Tosife, fiul hui David, nu te teme? pentru aceasta nici de Dumnezeu, nici de pedepsele Legii, si nu te indoi de Maria care a fost logodita cu tine dupa legea oamenilor. El o numea pe logodnica sa fe- meie, dar ea nu ii fusese data ca femeie in chipul celorlalte femei, sd nu fie! Ci ea fusese logodita cu el spre paza ei ca 0 comoara dumnezeiasca si inchinati Domnului. Nu te teme si © tii in casa ta, cdai Cel ce s-a xdmislit intr-insa este de la Dubul Sfant. Ea va naste fin si vei chema numele lui: Tisus, cai El va méntui poporul Sau de toate pacatele lor>. Prin aceste cuvinte ingerul a nimicit teama de care suferea Iosif, dar in schimb a strecurat in sufletul sau alta teama, aceea de a se teme inci $i mai mult side a cinsti pe Sfanta Fecioara cea plini de Duhul Sfant si nascatoare dupa trup a unui fiu de nerostit si de nepatcuns, nascut mai inainte de tofi vecii, care urma si mantuiascd pe poporul Siu de picatele sale, cici pentru aceasta S-a pogorat din cer pe pamant imparatul milostiv, ca sé ne mAntuiasci pe noi credinciosii si inchinatorii Sai, din robia pacatului si din puterea demonilor celor rai. 31. Astfel s-a implinit prorocia patriarhului Jacob care spune: atunci cand vor lipsi mai-marii capeteniilor lui Iuda, va veni nadejdea tuturor paganilor’, Imparatul si Hristosul care e _ \ cu adevarat nadejdea paganilor si a israelitilor care cred in numele Sau cel sfant. Caci nu tofi cei ce se trag din Israel se numesc Israel’, ci cei care au primit propovaduirea Evanghe- 30 liei precum sta scris mai sus. $i asa ne instiinteazi. deopotriva Simeon, caci el i-a dat drept nume /mind spre descoperirea nea- murilor [pigane] i slava poporului sau Israel, cei care au crezut in El. Si ia chemat impreuna spre mantuirea poporului siu. Caci vagura ochit mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea intre- gli popor’. Sau, cum spune: cand vor lipsii mai-marii lui le da? De ce a venit Domnul insusi? Pentru aceea cf era El in- susi capetenia tuturor si impératul Cel adevarat si s-a aratat in casa lui Iuda. S-a recunoscut, asadar, cd prorocia patriarhului nu vestea o imparatie duhovniceasca, ci vorbea despre regi trupesti si lumesti. De aceea, Domnul a spus: Imparitia Mea mu e din lumea aceasta®*, pentru faptul cd vorbea la sfarsit, cand imparatii Romei stapaneau intreaga Iudee. Totusi, Mantuito- rul a primit domnia si asupra romanilor si asupra tuturor pa- ganilor care au crezut in numele Sau cel sfant. $i nu spun im- pardtia Dumnezeirii Sale numai dupa fige, El care este Impa- rat si Domn din veac si pana in veac’, ci aceasta supunere de bunavoie fata de El a tuturor celor credinciosi. El a chemat cu nume nou si unic pe tofi cei ce ascultd de imparatia Sa; adevaratul crestin, acesta este numele cinstit care ni se cuvine prin tine. Asadar, atunci cand puterea si stapanirea evreilor au disparut, si lumea intreaga era sub stapanirea romanilor, cum spune Sfanta Evanghelie: fn zilele acelea a iesit poruncai de la ceza- pul August sd se inscrie toaté lumea', atunci S-a nascut adevaratul imparat si Mantuitor al lumii intregi. Astfel a randuit lucrurile providenta Sa, ca lipsa apeteniilor lui Iuda sa fie desavarsiti, $i toata puterea imparatiet s& revind romanilor. Ei domneau peste evrei cu toiag de fier!', care este puterea tomanilor, caci S-a numit toiag de fier cel prin care evreii.au fost cu desa- varsire zdrobiti, dupa Patima si favierea lui Hristos, fiind Surghiuniti cu un surghiun vegsnic. Astfel deci, pronia lui Hristos i-a facut pe romani si domneasca asupra evreilor, iar El Insusi a domnit asupra romanilor sia paginilor ca $i asu- Pra evreilor care au crezut, si domneste i in veci peste toate fipturile. 3132. fnsi lucturile vazute ale tainelor nevizute sunt inva- fitura; inscrierea e chipul unei alte inscrieri, caci stapanirea imparatului peste tofi vestea singura stapanice a singurulut adevaratului Dumnezeu $i impirat a toate. Or, aceasta inscri- ere preinchipuia supunerea de buna voie a tuturor si inscrie- rea in ceruri a tuturor celor ce o doresc. $i asa cum atunci porunca a iesit in toata tara, asa si propovaduirea lui Hristos a iesit in tot pimantul, si oricine urca spre cetatea sa invafa tu- turor intoarcerea la intaia patrie si cetate, de unde am fost izgoniti si impristiati in felurite lucrari si pamanturi, si aceasta dare pe care toti o dadeau imparatului ne invata ca tofi tre- buie sa-i inchinim lui Dumnezeu datoria toadelor duhovni- cesti prin milostenie, buna purtare si cugetare dumnezeiasca. Prin pronia de Sus, aceasta porunca l-a obligat atunci pe losif si meargi in patria sa, in Iudeea, iesind din Nazaret spre Betleem, ca si sesimplineascd prorociile: adicd una ca Nazarinean se va chema', si cea de a doua, ca din Betleem vine Hristos", cici Nazaret a fost locul vestirii si al zamislicii, iar in Betleem s-a savarsit nasterea minunata. Vedegi asadar in- doita smerenie a impiratului bogat facut sirac pentru noi, cici Nazaretul era un orasel dispretuit, de unde nu se ivise nici macar un proroc, cum spune Natanael: Poate sd iasd din Naxaret ceva bun?" ar Betleemul, desi fusese cinstit de pro- roc, era in toate celelalte lucruri cu desavarsire sarac si umil, de aceea Prorocul il mangiie si spune: $i 14, Betleme, paméantul Tudeii, nu esti nicidecum cel mai mic intre ciipeteniile lui luda, fiindea din tine va iesi Conducétorul care va paste pe poporul meu Israel!'® losif era cetatean al acestui Betleem si, cum se intémpla mul- tor oameni sa-si lase fara lor mergand sa traiasca intr-alt pa- mnt sau intr-altd cetate, asa si Iosif s-a dus sa traiasca in Nazaret. $i pe cand statea el acolo, pentru dreptatea sa si res- pectul de care se bucura, a fost logodit cu Fecioara Maria de catre preoti, i acolo a vestit arhanghelul vestea cea mai pre- sus de minte si preaslavita. 33. Insa, atunci cand a iesit porunca cezarului August ca toti oamenti sd se inscrie si ca fiecare sa se inscrie in patria sa, 32 s-a suit st Tosif din Galileea, din cetatea Naxaret, in Indeca, in cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentra ca el era din casa st din neamul lui David, ca sd se inscrie impreund cn Maria cea logodita cu el, care era insa insarcinata’’ de la Dubul Sfant, si timpul nasterii ei era aproape; dar porunca imparatului o silea si pe Maria sa urce la Betleem, caci $i ea era din casa si semintia lui David. Dar providenta divina i-a condus astfel la Beteelm, caci po- runca pe cate o primise de la inger il obliga pe Iosif si o slu- jeasc4 cu respect pe Maria. De aceea, ceilalti fii si rude ale sale au fost trimise inainte, iar el insusi impreund cu Maria si fi- cele sale mergeau mai incet. lar cand au ajuns la Ierusalim si Betleem, a sosit vremea nasterii minunate i mai adanci decat cunostinta. insa, dat fiind ci pentru inscriere se adunase 0 multime numeroasa, locurile de gizduire fusesera ocupate inca de la inceput in toate casele Betleemului, asa ca au tre- buit si se adaposteasca intr-o pestera de langa Betleem. O, ce stramtorare si surghiun pentru noi a Stapanului tuturor faptu- tilor! Nu s-a gasit nici loc, nici gazduire pentru El. De aceea Cel Neapropiat si Necuprins a fost cuprins intr-o mica peste- 14, intr-o iesle nepotrivita. Cuvantul lui Dumnezeu Cel fara de inceput si necuprins, Ziditorul lumii intregi, a fost calauza Maicii Sale intr-o pesteri de langi Betleem, cum spune Sfan- tul Evanghelist: dar pe cdnd eran e acolo, s-au implinit zilele ca ea sai nasci, si a nascut pe Finl sau, Cel Unul-ndscut, si L-a infasat si Lea culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei". Atunci stapanul cerului si al pamantului a fost infasat in scutece. O mare minune! Cel ce hraneste toate era hranit cu lapte, Cel ce le inscrie pe toate era inscris. Atunci s-a implinit prorocia lui David cu privire la Betleem si la nasterea Domnului, care spune: Nu voi da somn ochilor mei, nici genelor mele dormitare, nici odihna trupului men, pand ce nu voi afla loc Domnulut, locas Dumne- zeului lui Tacob. Iatd, am auzi de el in Efrata: Gasitu-l-am pe el in cmpia dumbravii'®. Acesta le-a spus despre Betleem unde a fost locul nasterii Domnului. De aceea a adaugat: Intra-vom in Licasurile Lui, inchina-ne-vorm in locul unde an stat picioarele Lin!'. 33Cine va spune deci nemisurata smerenie a puterilor Dom- nului si va face auzite toate lucrurile Sale? 34. Dar in ceasul nasterii Domnului, vrednica maica a lui “Ioan {nainte-mergitorul si Botezatorul, Elisabeta, nu lipsea nici ea, caci in fuga sa cu copilul nu sosise inca in munte. Dar cum fusese prorocifa si martora zdmislirii Sfintei Fecioare, tot astfel a fost $i pazitoare slivita a casei si martora oculari, iar mai apoi martora si vestitoarea nasterii Fecioarei. Si ea era plina de bucurie si privea nasterea negraita ca pe un praznic minunat. Atunci peretele cel din mijloc al despartiturii s-a surpat” si vrajmasia neinduplecata s-a destrimat, iar pacea si iubirea fapturilor s-au revarsat: Dumnezeu S-a facut om si cerul si pamantul s-au unit, ingerii se fineau deasupra pisto- tilor $i pastorii au fost luminari de catre ingeri si s-au bucurat de vestea cea mare, si l-au vazut pe Bunul Pastor ca pe un miel fara prihand nou-niscut in pesteri. Pamantul invata lau- da cerului, iar cei din cer se bucurau de pacea de pe pamant si de bunavoirea dintre oameni. Iar atunci cand pistorii s-au temut si au tremurat la vederea minunilor, un inger de lumina le-a risipit teama $i le-a vestit bucuria: Nw vd temefi, cdi, iatd, vd binevestesc vond bucurie mare, care va fi pentru tot poporul Ca vi s-a nascut axi Mantuctor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. 32 acesta va va fi semnul: veti gasi un prunc infisat, culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreund cu ingerul, multime de oaste cereascd, liw- dand pe Dumnezen si zictnd: Slava intru cei de sus lui Dumnezen si pe paméant pace, intre oameni bundvoire!?! Dupa aceasta vedenie si auzire infricosatoare, pAstorii uimiti s-au dus de cu noapte la Betleem sa caute pe mAntuitorul si lumina tuturor. Multi alfii dintre ei si din cunostintele lor s-au adunat atunci minu- nandu-se de cuvintele pastorilor. 35. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, pundndu-le in inima ei”, nu numai pe cele ale pistorilor, dar $i tot ceea ce vazuse si auzise de la inceput in Templu, si dupa Templu: vestirea ingerului si zamislirea fard simAnta, nasterea fara durete si fecioria dupa nastere si faptul cd nu numai ca a ocolit durerile femeii si s-a ardtat maica find pastrata fecioara, dar si faptul 34 cA n-a cunoscut nasterea insdsi. Iatd randuielide lucrurilor dumnezeiesti si mutarea firti lor, caci Fiul Cel minunat n-a facut cunoscuta maicii cunostinfa nasterii, si intr-o clip fara a ie, El s-a aflat in afara pantecelui ei, sia sezut pe tronul rate ior sale, pentru ca asa cum zamislirea fusese facuta fara AmAnta si fara stiinta, tot asa si nasterea sa fie fara stricdciu- ne si fara cunostinta. Chipul acestei nasteri slavite si minunate a fost roua cea de pe lana”, dar adevarul ei a fost mai inalt decat chipul, caci atunci cand roua vine dintr-o data si in ta- cere pe lana, ca nu se simte in lana fara mana. Dar aceasta rouad dumnezeiasca, care da viafa tuturor, a intrat pe tacute si fara suferinta in pantecele Fecioarei, $1 tot aga $i iesirea sa ne- graita n-a fost cunoscuta de maica cea fari prihana, ci Hl a imbracat din ea trupul omenesc; $i astfel a iesit din ea cu ugu- rinfa si mai presus de fire Cel ce n-a facut cunoscuta nasterea Sa nu numai celorlalts, dar nici chiar propriei Sale mame. Ast- fel erau minunile negriite si de nepatruns pe care Preasfanta Maria le pistra si le aseza in inima sa, si intru toate acestea era »plesita de faptul cd din ea se nascuse Dumnezeul Cel ade- t, Care a fericit-o pe maica Sa neprihanita si preabine- cuvantatd # intre toate neamurile, si pe care o va face slavita in cer $i pe pamant si lauda tuturor. 36. Asadar, atunci cand la nasterea Domnului slavei, bu- curia cea mare a fost vestitd pastorilor, ei s-au dus la Betleem si au povestit tuturor ceea ce vazuserd si auzisera despre pruncul slave, 7 tofi cati anzean se mirau de cele spuse lor de catre péastori**. De indata tata ca si magi au venit de la Rasarit sub calauzirea stelei, ca si arate cd noul niscut e Domnul cerului sial pimantului. Si aceasta stea nu era una dintre cele de pe bolta cereasca, ci era o putere trimisa de Sus, care destrama urzelile astrologiei si nimicea intunericul calculelor, caci mer- sul ei nu era asemanitor celorlalte stele, ci ea mergea incet Potrivindu-si mersul cu puterile celor pe care-i calauzea. Uneori mergea, alteori se oprea, uneori li se arata, alteori se ascundea de ei, si mersul ei era de la miazinoapte spre mia- zazi, caci asa este drumul care duce din Persia in Iudeea, si ea 35nu se arata in inaltimi, ci mergea aproape de pamant pana la un mic satuc, $i s-a ardtat intr-o mica pester’. Dar ceea ce este incd si mai important, nu se ardta numai noaptea, ci si ziua. Astfel stralucea incat acoperea cu lumina ei pana si dis- cul soarelui, si nu numai 0 zi sau doua, ci pana i-a condus pe magii din Persia la Ierusalim si Betleem. Ea insa nu li s-a ara- tat la nasterea lui Hristos, ci cu mult timp inainte, pentru ca ei si inchidd gura celor care cercetau timpul nasterit, De aceea le-a aparut cu mult inainte si le-a facut credincioase inimile cu privire la nasterea impiratului, trimitandu-i la un drum lung. Si, astfel, ea a randuit ftimpul venirii si al taberei lor pentru ca ei sa-L gaseascd pe Imparatul slavei odihnind intr-o iesle. Toate acestea nu fin nici de fire, nici de randuiala celei mai mici stele, ci este vadit ca ea a fost o putere intelegatoare, ca- te cunostea toate si le randuia cum se cuvine sub puterea si la porunca Ziditorului si Randuitorului a toate. 37. Si nu in zadar i-a condus steaua la Ierusalim. lar cand acestia au venit la Ierusalim, ea s-a ascuns de ei, dar lucrul acesta s-a randuit din doua pricini: mai intai pentru ca ea sa se arate tuturor locuitorilor Ierusalimului si sa le dea de stire despre aceasta taind prin cautarea si intrebarea magilor care spunea: Unde s-a nascut Imparatul indeilor? Céci am viteut steana Sa si am venit din Rasarit sa ne inchiném Lui?>. Din pricina aces- tor cuvinte tot orasul s-a tulburat si Irod tremura. Iar in al doilea rand, pentru ca vrajmasii insisi, carturarii si fariseii, sa dea marturie si sa descopere locul si timpul nasterii Domnu- lui, si sd ia drept marturie pe Profetul care spune: 57 /, Betle- eme, paméantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile ui Inda, cai din tine va iesi Conducatorul ce va paste pe popornl men Israel!> Caci ceilalfi regi au fost calauzitori dupa cinstirea tru- peasca, dar nu au fost pdstori, c4ci nu si-au pus sufletele pentru turma lor’. {nsi Acesta e pastorul cel adevirat, pentru ca El conduce turma care fi urmeaza pe calea vietii spre pa- sunile raiului si isi da sufletul Sau pentru oile Sale. Vedeti deci cum s-au strans intruna cuvintele patriarhului Iacob si ale Prorocului Miheia, caci acela a vorbit despre venirea Dom- 36 nului ivit din Betleem, in timp ce acesta a invatat c4 atunci cand vor lipsi capeteniile din Tuda se va arata nadejdea nea- murilor”®. Cand magi au auzit aceste cuvinte, ei le-au intarit rin aritarea stelei si au propovaduit ca Hristos e adevaratul Imparat. 38. De aceea Irod a tremurat, cAci era aprig indragostit de putere si tremura de fricd si nu-si piarda imparatia si puterea sa, caci era plin de nerusinare. Astfel, e/ a strains capeteniile pre- ofilor si carturartt si a intrebat ca sé afle unde urma sa se nasca Hristos®. {ns ei au raspuns cu viclenie spunand ceva si tre- cand sub tacere altceva. I-au dat de stire ca din Betleem urma si vini Hristos, dupa cum spune Prorocul: 7 i, Betleeme, pa- méntul lui Inda, nu esti nicidecum cel mai mic dintre capeteniile lui In- da, caci din tine va iesi Conductitorul, care va paste pe poporul men Israel! Dat au trecut sub taicere cuvantul care urmeaza la Prorocul: Venirea Sa este dintru inceput, din zile vesnice?*, pentru cA inca de pe atunci il pizmuiau pe Hristos si nu voiau sa-L recunoascé Dumnezeu, $i au trecut sub tacere cuvintele care invatau slava Sa, cici de bund voie ochii lor se intristau si urechile lor se inchideau, ca si nu vada si sé nu auda adeva- rul22, Irod insa, plin de viclenie, i-a chemat pe magi in taina si i-a intrebat despre Pruncul impérat, iar prin viclenie i-a mintit spunand ca vrea si meargi si el sa i se inchine, atunci cand il vor fi gasit si ii vor fi dat de stire unde anume se gaseste acest rege al regilor’®. Astfel, au aflat unii de la alfii despre nasterea Domaului iudeilor. Irod a aflat astfel mulfumita magilor si aratarii stelei atat de la iudei, cat si de la magi, iar magi au fost inca si mai mulfumifi atunci cand au auzit vesticea Pro- rocului si cand au vazut pizma si frica lui Irod. Insa cand au iesit din Ierusalim, de indati li s-a aritat din nou calauza lor, steaua, foarte aproape si mai stralucitoare decat lumina zilei. Ea stralucea mai mult decat stralucirea soarelui si ii conducea spre Soarele dreptatii, Ziditorul soarelui, al lunii si al tuturor fapturilor. Ca spre cer ti conducea spre Betleem, spre pestera cea micuta si spre adapostul cel umil. 3739. Iar cand au sosit in acel loc, cu o stralucire mai mate ca si cu un deget le-a aratat lucrul doririi lor, iar cand si-a is- pravit slujirea, a pierit din ochii lor. Ei insa, cdnd an vagut cala- uza lor, steava, sau mai curand ingerul aritat in acest chip, s-au umplut ou bucurie mare** pentru ca au intalnit ceea ce ciutau. Si au vazut lumina cea mate, caci atunci cand s-au infatisat ina- intea_noului-nascut, Cel intai-nascut mai inainte de veci, de indata s-au umplut de har, de duiosie si de lumina, si o ne- ait’ | bucurie s-a scurs in inimile lor. Vederea si cuvantal ( Maicii celei nenuntite si cu totul nestricate erau mai presus de / orice har i slava, iar randuiala chipului et era mai adanca de- | cat orice cunostinti omeneasca. Nimic din randuiala durerilor si din neputintele nasterii nu se vedea in ea, ci dupa nastere era $i mai stralucitoare si mai frumoasa, caci era plina de ha- ral silumina nasterii ci, si era lucru minunat pentru tofi cei ce 0 priveau. Plini pana la saturare de toate minunile si maretiile, magii se bucurau si laudau pe Domnul. De aceea, 5-an inchinat cazdnd in genunchi, ca unui Imparat si Dumnezeu, si ian adus daruri pretioase, Gur, tamiie si smirna®® ca unui imparat si Dum- nezeu si ca Celui ce S-a fntcupat pentru noi si avea si moara ca noi sa dobandim de la El nemurirea. Dar si aici, harul Du- hului Sfant i-a invatat si aducd aceste daruri, ca si fie pentru noi chipul aducerii darurilor duhovnicesti, ca si noi si adu- cem o purtare bund si sfanti drept aur, intelegerea si vederea duhovniceasca tamdie, si omorarea patimilor si madula- telor trupesti drept smirna, din care se va face nepatimirea si de unde ni se va da imparatia cerurilor. Atunci s-au implinit cuvintele preasfintei si preabinecuvantatei Fecioare pe cate le rostise mai inainte: ca mi-a facut mie marire Cel Puternic st sfant numele Lui si iaté de acum ma vor ferici toate neamurileS. Cici, intr-adevar, atunci au inceput sa se arate slavele ei, iar la sfar- sit slava, lauda si credinciosia ei au sporit inca si mai mult. 40. Altfel, deci, magii au intilnit lucrul doririlor lor. Au vazut pe Imparatul slavei si s-au inchinat Lui, I-au adus daruti vazute si impreuna cu acestea s-au adus deopotriva pe ei in- sisi ofranda Domnului. Astfel, ei s-au facut temelia si inainte- 38 mergatorii intoarcerii la_credinga a paganilor sia Primiii “acestora in_slujirea lui Hristos, si cei dintai credinciosi si he “Chinatori ai lui Hristos, vestitorii Sai si martorii imparitie: “Sale prin darurile lor scumpe si prin dispretul lor pentru _ne- “bunia evreilor si sminteala puternicului Trod. Pentru ca fiind instiinfafi printr-o aratare sa nu se intoarca la Irod, ei s-au dus pe un alt drum in fara lor. $i aga Hristos, impiratul Cel bo- gat, cand a venit in lume a ales saracia si a facut-o cinstita prin alegerea sa. Tot asa, credinciosule, cand auzi despre aceasta smerenie $i aceasta saracie, daca esti in saracie, nu uita aceasta in cugetul tau, ci schimba pestera cea mica si cortul cel umil in cerurile cerurilor, iar ieslea cea micufa in stea strilucitoare, in preamiarire a ingerilor, scutecele cele saraca- cioase si pe strangitorii de biruri in daruri si in inchinare de magi si in primire a tuturor paginilor, si astfel nu cobori sme- renia Domaului pana la inaltimile teologiei, ci ai mai degrabi nadejdea inaltimilor si bunatatilor celor slivite. 41. {nsi, cand fericita Maicd vedea toate acestea, inima ei se umplea inca si mai mult de credin{a, nddejde si tubire fata de Fiul si imparatul ei, si astepta bunatati inca si mai adanci si mai slavite, cum le si vedea cu adevarat. Si a ramas coplesita atunci cand s-au implinit si alte semne ale smereniei Lui. Cact “dupa nasterea Domanului intr-o pestera umili si venirea Sa intr-o iesle micuta, cdnd s-au implinit opt zile, L-au tdiat impreur gt Lau pus numele lisus, cum a fost numit de inger mai inainte de a se xdmish in pantece?’. Acesta a fost numele fericirii sale de mai apoi, in care s-a facut schimbul dezbracarii patimii in trup cu darul nepatimirii. Jar in ziua a patruzecea au dus pe pruncul lisus la Ierusalim ca sd-L pund inaintea Domnului, precum este soris in Legea Domuniui®. Si nu este lipsit de folos ca ajunsi in acest loc si talcuim deosebirile cuvintelor Sfintilor Evanghelisti, felul cum Matei, dupa nastere, vorbeste de indata de fuga in Egipt, de mania lui Irod si de omorarea nou-nascutilor. Luca insa dupa nastere vorbeste de urcusul de patruzeci de zile la lerusalim si de aducerea lui lisus la Templu. Trebuie stiut, asadar, ci Matei a lasat deoparte pomenirea taierii-imprejur, a 39urcusului la lerusalim si a aducerii la Templu, a lui Simeon primindu-L in bratele sale sia celorlalte lucruri care au fost savargite atunci. Ceea ce el a scris a avut loc dupa multe zile, la doi ani sau poate mai putin®®, vedenia ingerului de citre losif, fuga in Egipt si apoi intoarcerea din Egipt, cici asa sunt randuite Scripturile, la mult timp dupa ce au avut loc intim- plarile, si in acelasi timp cu lucruri petrecute mai inainte, cum spune mai jos acelasi Evanghelist Matei, in acest chip: Iosif a Primit porunca in vis si a plecat si s-a asexat in cetatea numité Na- Rarel, ca sa se implineasca cuvintele Prorocului ca Nagarinean se va numi*. Dupa care adauga de indata si spune: In xilele acelea a venit Ioan Botexatorul si propovdduia in pustia Inde. Ox, ptopo- vaduirea lui loan Botezatorul a avut loc dupa treizeci de ani, iar el leaga istoria aceasta cu vremea nasterii lui Iisus. Asa a facut cand a zugravit nasterea Domnului si sositea magilor, inchinarea si intoarcerea in fara lor. Numaidecit a adaugat fuga lui Iosif in Egipt impreuna cu Domnul si Sfanta Fecioa- 14 Nascatoare de Dumnezeu. Dupa care a vorbit de uciderea nou- nascutilor sicelelalte, cum ii didea si scrie Duhul Sfant. insi prin harul Duhului Sfint Luca a scris ceea ce a avut loc dupa nastere, si ceea ce Matei a lasat deoparte, despre taierea- imprejur, urcarea la Ierusalim si aducerea la Templu, odihni- rea in bratele lui Simeon si celelalte, caci n-a fost dat unui singur Evanghelist si descrie intreaga iconomie, ci unul a descris unele evenimente si minuni ale Domaului, al doilea sau al treilea sau al patrulea, altele. Deci talcuirea pasajului este dupa cum am spus. 42. Dar trebuie cercetat cum anume Irod a fost numai- decat nesocotit de magi, cum furia si mania sa nu s-au aritat atunci, ci dupa un timp atat de indelungat, si cum el a fost un om atat de necredincios si aprig la manie. Si cum anume [Matei] n-a spus ca in acest timp copilul se ascundea, nici ci magii n-au rapit copilul impreund cu mama sa, pentru ca isi dadeau seama de furia sa, sau ca treceau dintr-un loc in altul cum se intampli multora. in realitate, avem la indemani o talcuire cu privire la acest personaj, caci ni s-a spus ca in 40 aceste zile, cand magii au sosit la Jerusalim gi au intrebat de- spre nasterea pruncului, iar Irod a mintit cu inselaciune $i sub pretextul inchiniciunii, cautind un mijloc ca sa-L omoare, el aavut mare tulburare* si lupta in propria sa casa. Acest lucru s-a intamplat prin randuiala de Sus, care nu i-a lasat prilejul de a c4uta odrasla impariteasci si pe Domnul a toate. Aceas- ti lupta si aceasta tulburare a fost iscata de femeia si copii sat. El a biruit dupa multe infrangeri, si numaidecat si-a omo- rat pe femeia sa, dar n-a avut puterea de a-i ucide si pe fiii sii fara porunca imparatului. De aceea, innebunit de furie impotriva lor si pregatindu-se a plecat la Roma la imparat ca si primeasca de la el puterea asupra lor, care i-a si fost data. Fiindu-i data ingiduinta, a venit si si-a sugrumat* copii, indopandu-si sufletul cu sangele lor, sufletul siu nebun, in- dracit si ucigas. Si cind cruzimea i-a uns inima, a dat din nou peste o lupta iscata impotriva lui intr-un al doilea loc®. A ca- zut intr-o nebunie si intr-o furie incd si mai aspra si mai in- grozitoare, si sia adus aminte de intrebarea magilor si de nasterea pruncului imparat. S-a temut ca acesta sa nu-i ia pu- terea, fiindcd era robul patimilor averii si al puter. S-a um- plut de pizma si de furie si, din pricina cAutirii unui singur Prunc si Imparat a toate, si-a indreptat furia impotriva tutu- ror nou-nascufilor nevinovati, si a wcis cu sabia fara mila pe foi non-ndscutii ce se gasean in Betleem si in toate hotarele lui, de dot ani si mai in jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi*®. 43. O, putere nemiloasa si vrajmasa lui Dumnezeu! Cum a putut s4 nu roseascd omoraind atatia nevinovati, cand fie si numai pentru micile dobitoace inima omului nu s-ar pleca la un asemenea omor, nici maicar pentru a dezradicina atat de multe tinere vlistare de rasaduri neinsufletite, necum sa exe- cute atatia nou-nascuti inzestrati cu ratiune! Dar nelegiuitul -a sovait nici macar inaintea sugrumarii propriilor sai copii adulfi. Cat de ticaloase sunt iubirea si pizma puterii, inceputu- tile tuturor relelor! Unul din arhangheli, din pricina cinstirii si slujirii lui Dumnezeu, s-a coborat pana la aceasta cadere si a fost prefacut in demon, vrajmasul lui Dumnezeu, vrajmasul 41cel lacom de putere. Pizma |-a facut pe acelasi Beliar, si prin el pe unul din iudei, omoritor pe Dumnezeu, si a facut si uite nenuméaratele bunatati ale Domnului. Tot astfel, aceste doua patimi il stépaneau cu cruzime pe Irod necredinciosul si lau facut ucigas al copiilor sai, mai intai al propriilor sai co- pi, apoi al nenumaratilor nou-nascuti nevinovati, si mai mult inca, a uneltit uciderea impiratului si Domnului a toate, uci- gand pe cel de pe urma ciruia trigea folos. Dar, 0 Iroade, vrajmas al lui Dumnezeu si tovaras al diavolului, daca au fost degarte si mincinoase cuvintele magilor, pentru ce te-ai temut si ai tremurat? $i daca, dimpotriva, ele sunt adevarate sia so- sit Cel ce a fost propovaduit de Proroci, de ce nu cugeti ci nu-ti este ingiduit si-L ucizi? Orbule si nestiutorule, care pentru multa pizma ai atras asupra ta mania lui Dumnezeu si ai cazut din putere si din viata si ai ajuns hrand pentru viermi inainte de moarte, aga cum ai si fost vrednic dupa cuviinta si dreptate! Dar chiar si in aceasta lume pedeapsa ta a fost infri- cosatoare si grozava pentru tofi cei ce au vazut furia venind asupra ta $i pentru Cel Vesnic ai fost predat unui chin si mai asptu si mai ticalos in focul gheenei dupa faptele tale cele re- le. Dar sa ne intoarcem la cuvantul nostru dintat. 44. Cand a cazut ca din senin hotararea cruda a lui Irod cel ticalos si mulfimea celor nevinovati a fost trecuta cu sal- baticie prin ascutitul sabiei fard nici o mila, ca un foc ea nu a ars $i nu a pustiit doar Betleemul si imprejurimile lui, ci a in- tristat intreaga Iudee. Cu mult inainte Prorocul si-a rostit jalea sa cu privire la acest eveniment: glas in Rama s-a anzit, plangere yt languire multa; Rahela ist plinge copiit si nu voieste sii fie mangdiata pentru cat nu mai sunt". Sa vedem cum se intelege acest cuvant. Rahela era mama lui Beniamin si, cand a murit, el a fost nu- maidecat ingropat in calea Efratei, adici in Betleem, pentru ca Rama e 0 parte a casei lui Beniamin. Or, Beniamin era fiul Rahelei, si mormantul Rahelei era aproape de acel loc. De aceea, pentru Beniamin si mormintul sau, copii ucisi sunt numifti fit Rahelei. 52 vu vrea sd se mangdie pentru ca nn mai sunt. N-a fost o nenorocire mica. Nu putea fi mangiiere nici pen- 42 tru surghiun, nici pentru strimutare. Pierzania si omorarea fillor Rahelei si ai lui Beniamin era desavarsita, dar astfel a fost inaltat si ales Betleemul, nu numai pentru alte fapte inal- te, dar chiar si pentru aceasta. Ea a savarsit de mai inainte Pastile si le-a suferit, si n-a jertfit numai un miel necuvanta- tor, ci mai multi, si cuvantatori si fara prihani, de abia izbaviti de chinurile nasterii, si de indata stramutati prin sabie de la chinurile acestei viefi trecatoare spre cealalta lume vesnica, ei care de-abia vazusera lumina zilei si pentru lumina cea infele- gatoare au fost numaidecat lipsiti de aceast lumina trecdtoa- ze. Ei s-au mutat in lumina cea neinserata, eroi si mucenici inainte de vreme, contemporani ai lui Hristos fara a fi invatat adevarul si ucisi pentru El inaintea altor mucenici, jertfe ale lui Hristos, jertfite pentru El si din pricina Lui inainte chiar de patima Sa pentru noi, caci se cuvenea ca o data cu aratarea lui Hristos intre oameni, o mare bunavoire sa se inraidacineze in lume. 45. De aceea, fecioria care stralucea din Maica Sa fara de prihand era nu doar mai adanca decat cunostinta $i mai inalta decat firile, dar s-a aritat si podoaba curajului ei sia incercari pentru Hristos a pruncilor nou-nascuti, si pamantul a fost curatit de sangele necurat al jertfelor aduse idolilor, prin san- gele varsat de pruncii sfinti si nevinovati**, ajunsi ca niste inainte-mergatori $i vestitori ai sangelui imparatesc si slavit care a stropit crucea. Pana aici cuvantul acesta. Ne vom adu- ce acum din nou aminte de aducerea la Templu a dulcelui Tisus si de ceea ce a urmat, caci toate acestea sunt laud si preamarire a Maicii celei nestricate si preabinecuvantate, si atunci cand vorbim de Domnul si ea are partasie cu El si e unita cu El in povestire, caci intamplarile care sunt unite cu El prin fire se despart in cuvant. Atunci a avut loc, asadar, taierea-imprejur in ziua a opta de la nastere si numele Sau s-a chemat lisus, asa cum a spus ingerul inaintea zdmislirii. Insa aceasta zi nu era numai a opta, ci si cea dintai, ziua Domnu- lui. in aceasta zi de duminica a fost facuta vestirea Fecioarei de catre inger. Tot in aceasta zi a avut loc nasterea din Fe- 43cioara, tot in aceasta zi a inviat din morfi, inviind impreunad cu E] firea noastra cea muritoare si pedepsita. in aceasta zi de duminicd va avea loc si invierea tuturor, si cea de-a Doua Venire cu slava ceteascd sa judece viii si mortii®. De aceea, singura aceasta zi a siptaméanii e cinstita si slavita, e duminica sfanta fiindcd asemenea taine s-au savarsit in ea. Aducerea la Templu a Pruncului Tisus 46. lar a patruzecea zi dupa nastere, L-au adus pe Prunc la Terusalim ca sé-L. pund inaintea Domnutlui, precum este scris in Legea Domnului, cit orice intdi-ndscut de parte barbateascai sa fie inchinat Domnului'. Acum se cunoaste de citre tofi ca El este Cel ce curatd si deopotriva Cel curatit. Dar nu este cunoscut de tofi ceea ce s-a scris si s-a facut pentru orice intai-nascut adus inaintea Domnului dupa cuvantul Legii, si anume faptul ca pentru ei se aducean doud turturele san doi pui de porumbel*, cdci prin turturele invatim sfintenia de sus si iubirea pustiei, iar ptin porumbei pacea $i nevinovatia. Astfel, porunca Legii se implinea pentru tofi, dar nu era cu adevarat inteleasa de catre toti. Asa cum celelalte cuvinte si lucrari ale Prorocilor au ra- mas ascunse $i necunoscute celor mai multi dintre oament, tot asa si acest fapt ca nu orice odrasla intai-nascuta este sfantd pentru Dumnezeu: martori pentru aceasta sunt Cain si Ruben gi Esau si multi algi intai-nascugi de mai apoi. $i nu pentru ci orice copil intai-nascut deschide pantecele, caci pantecele femeii e deschis de impreunarea cu barbatul si feci- oria ei e stricata, si apoi ful e adus pe lume $i iese dintr-un pantece deschis deja mai inainte. Or, daca orice intai-nascut e sfant de la nastere, cum se va mai potrivi atunci cuvantul Proroculut: cdc até intra farddeleg m-am xamisht si in pacate m-a nascut maica mea>. CAci nu numai nasterea, ci si zamislirea se implineste dupa randuiala si chipul pacatului, pentru ca po- runca Legii indrepta acest lucru de la caderea din rai. Daca, dimpotriva, porunca Ziditorului ne-a finut in viata si ne-a dat 44 sub un alt chip inmultirea neamului nostru, tar nu prin zimis- lire si durere, e recunoscut asadar ca nu orice odrasla intai- nascuta se cheama Sfantul Domnului. 47. Ci una este Odrasla si intaiul-nascut si Sfintul lui Dumnezeu, Cel a Cirui zimislire n-a fost prin pofta si sa- “manta barbateasca — si nu fie! —, ci prin harul si venirea Du- hului Sfant, iar nasterea n-a fost prin stricaciunea si durerea ‘femeii, ci prin puterea si intelepciunea Dumnezeului Celui Preainalt. De aceea odrasla sfanta e nascuta sfanti, si sfant al ‘sfingilor’, dupa cuvantul lui Isaia. lar daca in nastere pante- cele sfintit a fost deschis, totusi el a ramas si inchis, cum spu- ne lezechiel vazdtorul celor nevazute: Usa aceasta incniata va fi simu se va deschide, si nimeni nu va iesi prin ea decat Domnul Dumne- xeului Israel, El singur va intra si va iesi si poarta va raméne inchisa’. Prin urmare, aceasta usa a fost inchisi cu adevarat in aman- doua cazurile si pecetluita inainte de zimislire, in zamislire si dupa zimislire si dupa nastere. Dar cum a fost inchisa si des- chisa, dupa cum o spune, ca toata odrasla ce deschide pante- cele sa fie numita Sfant al Domnului? Prin firea fecioriei, pantecele a fost inchis si nu deschis, dar prin chipul celui nascut, orice inchidere a firii inaintea Lui e deschisa $i supusa. Cine altcineva ar fi deschis pentru sine pantecele maicii sale si i-ar fi pistrat inchiderea decét numai Acela a Carui zaimislire si nastere sunt negriite si mai inalte decat firile si mai adanci decat cunostinta. Vedeti, asadar, adevarul prorociei, ci nu s-a spus doar ca se va chema sfant, ci Sfant al Domnului. Despre cine altcineva s-a spus, asadar, ci se va chema Sfant al Dom- nului inca de la nastere dacd nu despre Cel a Carui nastere dintai a fost vestit’ de inger de la Domnul: yf Cel care se va naste se va numi Sfant gi Fin al Celui PreainaltS, Cat despre ceea ce s-a spus cA orice odrasla ce deschide pantecele se va numi Sfant al Domnului, aceasta e pentru a ascunde in acelasi timp in cuvantul rostit puterea cuvantului, caci intr-adevar aceasta taind e cea mai ascunsa dintre taine’. 48. SA ascultim ins cu bigare de seama cuvintele lui Simeon, ce anume invita cu privire la blindul si doritul lisus. 45Caci ce e mai dulce si mai plin de folos decat cugetarea la aceste cuvinte? Iar despre Maica Sa sfanta si preacurata, ce prorocii $i binecuvantari a rostit batranul care era un barbat drept si sfant si foarte batran? Caci ajunsese la marginile vietii omenesti celei trecatoare si astepta mangaierea lui Israel, tar Duhul Sfant era peste el, si 7 se vestise de catre Dubul Sfant ca nu va vedea moartea pand ce nu va vedea pe Hristosut, Unsul lui Israel. Si din indemnul Dubului a venit atunci la Templu®, adica intarit de Duhul Sfant ca sa tind in brate pe Cel Iubit si si primeasca de la El cinstea acestei vieti trecdtoare plina de sil si apisatoare. Fericitul batran era slabit si intristat de adancile sale batraneti, dar in acea clipa s-a intirit, si cu mers usor L-a primit pe Domanul in bratele sale, desprins de aceasta viata trecitoare si chinuita, chip al imbatranirii si slabiciunii firii noastre care a primit pe Mantuitorul si Slobozitorul nostru venit din milos- tivire si caute pe cei rataciti. $i s-a slobozit de vechea robie a durerilor si de stapanirea demonilor, a zecilor de mii de ami- giti, $i s-a facut vrednic de harul Duhului Sfant. 49. Ce spune deci Evanghelistul despre dreptul batran? S7 tata era un om in Terusalim cn numele Simeon; si omul acesta era drept vt temator de Dumnezen, asteptind mangdierea Ini Israel, si Dubul Sfant era asupra lui. Lui i de vestise de catre Dubul Sfant ca nu va vedea moartea pind ce nu va vedea pe Unsul Domnului. $i din indem- mul Dubului a venit la Templu; si cénd parintii au adus induntru pe prancul lui Tisus, ca sa facd cw El dupa obiceinl Legii, el La primit in _brajele sale si l-a binecuvéntat pe Dumnezen si a zis: Aam slobozeste pe robul Tan, S. lapane, dupa cnvantul Tau in pace, cd vdzura ochii mei miantuirea Ta pe care ai gatit-o inaintea fete: tuturor popoarelor, lumind spre descoperirea neamurilor si slavd poporului Sau Israel Exa_cu adevarat plin de harul Duhului Sfint, si inima sa strilucea de harul pe care il primea in brafe. Mai intai a mulfumit pentru bunatatea pe care a intalnit-o, dupa care a rostit o prorocie potrivita iesirit sale din aceasta lume, pentru ca ochii sai il ve- deau aievea pe Mantuitorul Ini, lisus, pe care fl vizuse mai inainte cu mintea si cu numele care-i fusese patit inainte de veci. {nsi fusese ascuns ca o taind mare, tar acum s-a gatit 46 jnaintea intregului popor, nu numai al iudeilor, dar si a tutu- rot popoarelor, o lumind spre descoperirea neamurilor |pagane] si slava poporului tan Israel. Cici El {nsugi era Cel care a facut si straluceasca lumina pentru cei ce sedeau it in intuneric™. $i El insusi era lumina!!, Dumnezeu si imparat si Ziditor a toate si Slava a poporului tau Israel, cei care te-au primit si au fost facut vrednici sa fie numiti Israel. De la ei tofi lumina si slava, Hristos a venit din cer pe pamant prin milostivire sia imbra- cat un trup de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Toate ‘acestea erau cunoscute fericitului batran de la Duhul Sfant, Tosif si Mama Sa se miran de ceea se vorbea despre Prunc'?. 50. Tu insa, prietene al lui Dumnezeu, vezi cum Evan- ghelistul l-a despartit pe Iosif de Fecioara dupa nastete, si ti- sipirea indoielilor lui, fiindca nasterea era dumnezeiasca $i Cel ce S-a niscut era slivit cu slava multa. De aceea spune: tar Tosif si Maria se mirau de cea ce se vorbea despre Pranc'>. L-a numit pe losif cu numele sau, pentru ca nu el era tatal Pruncului, nici sotul mamei Pruncului. De aceea el se numeste Iosif si nimic mai mult!4. Dar pe Fecioara binecuvantata a numit-o Maica Sa, si Simeon era constient de aceasta, caci cunostinta tainelor ji fusese impartisita de catre Duhul Sfant. El i-a bi- necuvantat pe amandoi, cici stia despre Iosif ca era un barbat drept si ca slujea bine taina Domanului, si ta binecuvdntat. Du- pa care a adresat tot cuvantul sau slavitei Maria, fia spus Marie, Mama Sa ca stia ca era o vistierie de bunatati, c care a primit asemenea minuni si a savarsit o nastere atat de uimi- toare. lata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel". 51. Vezi acum adevarul cuvantului cd mantuirea a fost gatit’ inaintea tuturor oamenilor, cici voinya dumnezeiasca era pentru viata si indumnezeirea tuturor, dar ciderea si ridi- catea atarnd de vointa multora, a celor care au crezut sia ce- lor care n-au crezut, mai cu seama din Israel. ins trebuie in- teles deopotriva ca ridicarea celor cazuti, cate e intoarcerea celor necredinciosi, este dupa randuiala si recunoscuta. lar caderea celor cazuti invata adancul acelei caderi. Caci osandi- 47rea dinainte de venitrea Domnului si inainte de vestirea catre tofi cei ce erau necredinciosi nu e deopotriva cu cea a celor care au tamas necredinciosi dupa intruparea Domnului si aratarea invafaturilor Sale. Astfel invati cuvantul Domnului care spune: i se va propovddui aceasta Evanghelie a Imparatic’ in toata lumea, spre mérturie tuturor neamurilor pagane™, adici pentru a mustra si osdndi pe cei necredinciosi cici, dupa invafitur’ si mirturie, ei au fost vrednici de o osanda incd si mai mare, si mai cu seama cdderea poporului lui Israel a fost inca si mai mare. De aceea, nu le-a fost dat sa rimana si sa lucreze in aceleasi lucruri, ci li s-a intamplat cdderea din toata cinstea si osanda mai grea decdt cea a piginilor daca riman in necre- dinta. Caci Cel pe care prorocii L-au vestit, ei nu L-au primit, si pe Cel drept si bun, nesabuitii L-au socotit drept un facator de rele, si in necredinta lor s-au facut omoratori ai lui Hristos. De aceea, asupra lor a venit caderea necredinjei si ruina ceta- fii, $i mimicirea si surghiunul poporului si pierzania intregii mandrii. Ins cei credinciosi au fost primiti de El in invierea cea adevarata, caci au fost sloboziti de jugul si robia legii celei vechi, si impreuna cu Hristos ay fost ingropati prin borer", si au inviat impreund cu El!’ si viefuiesc viata vegnica. impreund cu El au patimit prigoana si chinurile, si impreund cu El au fost preamariti in Imparatia cerurilor. 52. lar unii parinti vor spune si aceasta, cd Domnul n-a venit pentru caderea unora si ridicarea altora, cici n-a fost El Insusi pricina cdderis, ci ei insisi au cazut si et insisi se ridica. Cad din pricina raului si se ridicd din pricina binelui. Daca ticdlosii care ne asupresc nu cad, ci ii strivesc pe cei buni, ei nu se inalta dintre noi; daca necredinta nu cade, credinta nu se inalya, daca pacatul nu cade si nu-i zdrobeste pe cei drepti, acestia nu se ridica printre noi, dupa cum spune Apostolul Pavel: cand sunt slab atunci sunt tare'®. El insusi este slab si pu- ternic, slab prin trup si tare prin Duhul. Astfel, puterea lui Hristos ma trage din cadere spre ridicarea credinciosilor sii, ca ei si lase asprimea si uscAciunea picatelor si si se ridice cu ridicarea dreptatii. lala ca acesta va fi spre caderea si ridicarea mul- 48 tora din Israel, $i este numit pe cruce sen care va stérni impotrivi- re, caci este pricina laudei sau ocarii. Aceasta este lauda noastra, a credinciosilor lui Hristos, semn al mantuirii noastre si pecete a imparatului nostru, dar este impotrivire pentru ca unti cugetd bine si alfii rau despre ea, unii isi bat joc si o urisc. Dar credinciosii doresc acest semn, il cinstesc si i se jnchina cu credinta. Hristos insusi e declarat sewn care va starni impotrivire, pentru ca a fost un facator de minuni ‘Mai presus de fire, iar unii L-au primit si au crezut ca facea minunile prin Duhul Sfint. Alfii insi, vicleni si necuragi, I huleau si spu- neau ca face minunile prin cel potrivnic”, dupa care spuneau multe din lucrurile lui Hristos. Unii spun ca venirea Sa in lu- me s-a facut fara trup, alti spun cA intruparea Sa a fost facuta fara sticea Lui, iar alfii au spus ca a imbricat un trup, dar n-a ptimit minte omeneasca. Nechibzuitii si nestiutorii gandesc asa, si tau graitorii cate raspund de adevar au semanat multe alte lucruri. 53. Primele lucruri spuse despre toate acestea, si cele ce se povestesc acum, el le-a numit semn care va starmi impotrivire. Toati aceasta prorocie cu privire la El si cu privire la Impa- rat, batrAnul le-a instiingat Maicii celei fara de prihana caci stia ca tot ceea ce atinge pe Fiul sau, Fericita le socotea pentru ea insisi. De aceea, n-a instiinjat numai cele fericite, ci si cele nefericite, pentru ca, atunci cand acestea vor veni, Fericita Maicd sa-si aducd aminte de aceasta prorocie si sa se mangaie. De aceea spune: 7 prin sufletul tau va trece sabie", caci in mo- mentul patimii o sabie de intristare a strabatut sufletul Maicit celei fara de prihand. Caci intristare a fost in inima ei cand a vazut patima Fiului si Imparatului ei! $i din now Sfingii Paring au spus care € puterea acestui cuvant: ei au numit sabie cu doud taisuri cuvantul care patrunde pana la desparfitura sufletului si a da- hului, dintre incheieturi si méduvé, si care e destoinic sé judece simfrile si engetarile ascunse ale inimii??, Pentru ca in vremea patimii lui Hristos tot sufletul a intrat intr-o oarecare cercetare dupa cu- vantul Domnului cate a spus: voi fofi vd vefi sminti din priana Mea®3. Cu privire la acestea, Simeon vorbeste astfel despre 49Sfanta Fecioara Maria: cand vei sta in picioare inaintea crucii si-vei vedea patima Fiului tau si vei auzi glasul Fiului tiu spu- nand: E&, el lima sabakhtani*4 [Dumnezeule, Dumnezeul meu de ce m-ai parasit?], si Parinte, in médinile Tale imi dan dubul Meu!. Si din nou atunci cind spune: Mi-e sere, si I s-a dat ofet si dupa ce a lnat ofetul, Tisus a xis: Savarsitu-s-a. $i plecdndu-sé capul sa dat dubuP, $i ta auzi si vezi $i alte fapte si cuvinte ingro- zitoare de acest fel. Dupa vestirea lui Gavrill, dupa nasterea negraita de care tu insusi esti constienta, dupa vederea minu- nilor slavite, va fi in sufletul tau o spaimi mare cici s-a cuve- nit ca Domnul milostiv a toate sa guste moartea si acest lucru va fi de folos lumii intregi si va indrepta lumea intreaga prin saingele Sau’. De aceea, vorbesc sufletului tiu care e mai constient decat toate, cand te va atinge incercarea Domnului, care e sabia de cercetare a gandurilor multora. El invata prin aceasta spaima si indoiala care ii vor coplesi pe Apostoli in clipa rastignirii Domnului, si care a atins ca un fulger si inima neprihanitei Marii. De indata insa, intr-o clipd, urmeazd ti- maduirea si mangdierea din partea Domaului, care va intari inima lor prin mangaierea Sa ca sd se arate taria Sa. Acest lu- cru il invati cuvantul ca sd se arate gandurile multora®. Cici atunci cand s-a implinit patima Sa pe cruce, a avut loc taina mantuirii noastre. Din aceasta pricina s-au descoperit gandu- tile multora, cele pe care fiecare dintre oameni le-a avut cu privite la Hristos, fie tubire si creding, fie ratacire si ura. Cici unii isi bateau joc pe fata si se bucurau de rastignirea Sa, dar nu erau inca de la inceput vrajmasi in chip vadit; alfii s-au prefacut cu fatarnicie a fi prieteni, timpul ins descoperindu- le cugetele si gindurile lor. Alpi au suferit, au plans si L-au marturisit pe Dumnezeu pe cruce, cum a facut-o talharul, ca sd se descopere gandurile mmultora, iat multi dintre cei ce s-au smin- tit au fost intariti prin invierea Mintuitonului, si au crezut si au stralucit prin harul lui Hristos. 54. Cat despre noi, sA ne intoarcem la primul nostru cu- vant, dupa aducerea si primirea de citre Simeon si cuvintele prorocirilor si preamarirea Anei, si dupa ce au sdvarsit toate s-an 50 intors in Galileea, in cetatea lor Nazaret®, dupa cum spune Evan- ghelistul Luca. Atunci, dupa Evanghelistul Matei, ingerul Dom- nului s-a aratat lui losif si a pornneit fuga in Egipt?®. Atunci copitul nou-niscut insusi, Dumnezeu | Cel mai inainte de toti vecii, a randuit toate. $i S-a supus El insusi 4 impreuna cu mama Sa si cu Iosif pentru a fugi in Egipt. Dupa aceasta, cum s-a scris mai sus*!, a avut loc omorarea nou-nascutilor de catre nele- giuitul Irod. Or, dupa aceea, marele Ioan, inainte- -mergatorul Mantuitorului, care, inainte de a iesi la lumina zilei, fiind inca jn sanul maicii sale, a vizut Lumina cea adevarata si a saltat de bucurie, facindu-se astfel vestitor inainte de a avea glas, $1 martor al Cuvantului inainte de a ajunge la cuvant, acesta a avut atunci o doringa. A dotit si guste moartea si si doban- deasci impreuna cu ceilalfi nou-nascufi cununa muceniciei, caci prin familia si nasterea sa si el era din Betleem si din im- prejurimi si, desi nasterea sa avusese loc cu sase luni inainte, porunca nelegiuita a tiranulut poruncea uciderea tuturor nou- niscutilor de doi ani si mai in jos, care se gaseau in Betleem si in imprejurimile lui, pentru ca cel cdutat si nu poata scipa niciieri. Insi Dumnezeu a fost ocrotitorul marelui inainte- mergitor si Botezator, Dumnezeul si Domnul pe care fl ca- utau si-L omoate; si a fugit sub caliuzirea providentet in Egipt. El este Cel care l-a pazit si pe inainte~ -mergatorul Sau, ca si nu fie ucis impreuna cu nou~ nascutii, ci, la vremea var- stei implinite, si fie martorul Sau, inainte-mergitorul Siu la cei ce locuiau in iad spre a le vesti izbavirea. El, Care a venit din milostivire pentru noi in lume, a scapat-o pe Elisabeta st pe fiul sau din méinile ucigasilor lor, caci ea a scApat cu fiul ei in pustie si t-a sbus muntelui: Munte al lui Dumnexen, primeste ma- ma imprennd on copilul! g muntele i-a primit xi i-a ascuns la poranca Domnului2. Acolo |-a lasat Elisabeta pe ful sau, Ioan, si a murit. $i incepand de aici, asa cum zamislirea $i nasterea Soa- telui drep tapi sia Mirelui Bisericit ¢ negraita si de nerostit, tot aga si cele ale insofitorului soarelui numit sfegnicul luminii si glasul celui ce strig’ si prietenul Mirelui si cavalerul Regelui. Negriiti e si cresterea si silagul sau, si cum si-a primit hrana z 51gi toata viata sa in pustie pana in ziua aratirii sale lui Israel. Insa ucigasii nelegiuiti ai celor nou-nascuti, cum n-au ajuns si puna mana pe Elisabeta si pe Ioan frul ei, s-au intors si si-au revarsat furia impotriva lui Zaharia, tatil lui Ioan, si, la po- runca ticdlosului Irod, in timp ce acesta slujea in Templu in fata altarului aducand lui Dumnezeu cele randuite, l-au ucis pe fericitul chiar in acest loc”, si astfel acesta si-a sfarsit viata si soarta sa. i 55. Insa, cand tanarul Prunc si Imparat a toate a fugit in Egipt, El a alungat demonii Egiptului si a nimicit pe tofi inselatorii, cici si unii si alfii erau pigani, robi ai demonilor mai mult decat tofi paganii: magii niscocitori ai tuturor rele- lor si egiptenii, cdci egiptenii erau mai mult decat tofi ceilalti slujitori sarguitori ai idolilor si ai taratoarelor urate si ai ierbu- tilor pimantului. Ei aduceau jertfe vacii si o cinsteau drept Dumnezeu, numind-o Apis, si ficeau din tap Dumnezeu, si aduceau jettfe pisicilor si sobolanilor, si luau drept Dumne- zeu crocodilul, fiara raului Nil, dar se inchinau pani si ustu- roiului $i cepei si altor taratoare si pomilor sau ierburilor rele si infricosatoare. Magii insi slujeau demonilor ocrotitori ai vazduhului si ii chemau, si observau stelele si le aduceau jert- fe, si nascoceau preziceri si farmece. Pe aceste doud neamuti ratacite amarnic, El le-a izbavit de indata din marea lor ritici- te prin venirea Sa in lume, pentru ca vrijmasul si vada si inima si nu mai fie in robia celorlalti, cdci in vremea nasterii Sale i-a chemat pe magii Persiei si orice amigire a demonilor pazitori ai vazduhului si orice ratacire a astrologiei si farme- celor a fost nimicita. Apoi a coborat in Egipt El insusi, ca om, la putina vreme impreuna cu Maica Sa cea fara de priha- na, sia nimicit toata necuratia egiptenilor, sia alungat serpii si scorpionii Egiptului, si a risipit ceata pierzaniei: Insi Maica Domnului, Izvorul Vietii, si-a vazut compatriotii, locuitori ai ludeii, drept dusmani si prigonitori, iar pe dusmanii si strainii egipteni i-a gasit prieteni. Ea s-a departat de Iudeea sia locuit in Egipt. Atunci egiptenii au vazut ceea ce le fusese spus di- nainte de Prorocul leremia*5, un Dumnezeu intrupat® si pe 52 Maica Sa, Fecioara fara de prihana. $1 Domnul lisus Hristos si Maica Sa preasfanta au locuit in Egipt, dupa cum stim de la Paringi, vreme de doi ani. Dupa care, ticalosul Irod a murit de o boala infricosatoare, si din nou ingerul Domnului i s-a ardtat lui Iosif in Exgipt si i-a spus: Scoala-te, ia copilul si pe mama lui si mergi in pamantul lui Israel, caci an murit cei ce céutan sa ja sufletul pruncaluil $i el, sculandu-se, a luat ‘prancul si pe mama Lu sau venit in paméntul lui IsraeP", sia. primit porunca printr-o alta vede- nie, si, venind, a locnit in orasul numit Naxaret, ca sa se implineasct ceea ce S-a spus prin Prorocul cat Nazarinean se va chema?®, $i 0 alta prorocie, ci din Egipt am chemat pe Fiul Men”. Astfel, pogora- rea in Egipt si intoarcerea din Egipt si asezarea in Nazaret s-au facut prin aratarea si cuvantul ingerului, dupa cum ne invaté Evanghelistul Matei. 56. Si daca zice cineva cd Evanghelistul Luca nu vorbeste despre vederea ingerului si asezarea la Nazaret, ci spune ca, dupa aducerea la Templu, totul s-a savarsit dupa Lege, si ca s-au intors in Galileea in pamantul Nazaretului, nu este totusi in aceste cuvinte nici o nepotrivire intre fericitii Evanghelisti. Luca povesteste faptele dinaintea pogorarii in Egipt, findca pentru istoria sa s-a ocupat mai cu seama de urcarea spre Betleemul Iudeii. Cand s-a implinit aceasta, a avut loc naste- rea Domnului cea mai adanca decat firile. Si ei au rimas la Betleem pina cand s-au implinit patruzeci de zile, dupa care L-au dus pe pruncul lisus la Ierusalim pentru curatirea Dom- nului, dupa randuiala Leg, iar batranul Simeon L-a primit in bratele sale. Cand toate s-au desfasurat in acest chip dupa providenta si randuiala Domnului Cel adus pe lume de Fe- cioara pentru milostivirea oamenilor, ei s-au intors acasi in orasul Nazaret, unde se giseau de la inceput. Aici s-a implinit sorocul celor doi ani, cum stim de la Paringi, dupa care inge- rul Domnului i s-a aratat lui Iosif indemnandu-l sa fuga in Egipt, atunci cand Irod, sfarsind cu tulburarile iscate impotri- Va sa, a vrut si caute si omoare pe Pruncul Imparat. Dupa care au rimas in Egipt vreme de doi ani si, murind ticdlosul Irod, ingerul Domnului i s-a aritat lui Losif, poruncindu-i sa 53se intoarca in pamantul lui Israel. J%, sewlindu-se, a luat pruncul gt pe mama lui si a venit in paméantul lui Israel. Si auzind ca domneste Arhelan in Tndeea in locul tui Tred, tatal san, s-a temut sa mearga acolo, si lund porunca in vis, s-a dus in partile Galilei. Si venind a Jocuit in orasnl numit Naxaret®. 57. O, mareata minune a Maicii neprihanite si fericite! Cate osteneli si greutati a intalnit de la inceput si pana la sfar- sit, chiar daca in toate aceste cazuri se amestecau si mangiie- nie din partea Domnului. Caci dupa vestirea lui Gavrill si ne- graita Sa zamislire, au venit indoielile lui Iosif, dupa cum spune Evanghelistul: se gandea sai o lase in ascuns. Cat de ascutita side plina de mahnire a fost indowala care a intristat sfant su- fletul ei, dar indoielile au fost risipite de aritarea ingerului, care l-a facut sa infeleaga cd zimuslirea era de la Duhul Sfant si cd nasterea sa era mantuirea lumii intregi. Timpul fericitei sale nasteri a sosit si de indaté porunca imparatului i-a silit sa urce in Betleernul Iudeii. Au plecat din Nazaret in Galileea si au urcat in Iudeea cu multi osteneala si stramtorare. Si cand au sosit la Betleem, s-au implinit zilele nasterii ei, si L-a adus pe lume pe Fiul sau, Domnul a toate, si L-a infasat in scutece si L-a culcat in iesle, cdci nu era pentru ei loc de gazduire, ci sederea lor a fost in saraicie si stramtorare. Dar din nou neca- zurile lor s-au amestecat cu mangiaieri: vestirile ingerilor si pteamaririle, alergarea pastorilor si cdutarea nasterit Pruncu- lui; si vestirea catre toti de indata ce au auzit despre Prunc de la ingeri, si au auzit si s-au minunat, si inchinarea lor pe care au dus-o lui Dumnezeu. De indata a avut loc si sosirea ma- gilor calauziti de stea si inchinarea lor Pruncului, imparatului a toate, impreuna cu Maica Sa preasfanta si aducerea daruri- lor pretioase. Dupa aceasta a avut loc urcarea la Ierusalim si aducerea la Templu a Copilului celui mai adanc decat orice cunostinta, si primirea de caitre Simeon si binecuvantarea si prorocia acestuia. 58. Avand loc aceste mangiieri, timpul a trecut iar Irod cel smintit si ticalos s-a sculat, si de aici fuga in Egipt a Maicii sfinte cu Fiul sau dorit, imparatul a toate, si din nou necazuri, 54 siricie, stramtorate si frica, cici Irod cauta sufletul Copilului prin care viaza tot ce-i viu, Care venise si caute oaia cea pier- duta*! si drahma purtand chipul imparatului. Atunci a fugit in Egipt Cel ce odinioari a izbavit pe poporul lui Israel ce fugea din Egipt sil-a calauzit prin mare trecind cu piciorul ca pe uscat. Pe acest popor al lui Israel |-a izbavit $1 mat apot de multe rele, iar acum el Il urmirea si cauta sufletul Sau. Dom- nul si impiratul tuturor celor vazute si nevazute a plecat si S-a surghiunit in pamant striin, riticind din loc in loc impre- uni cu Maica Sa binecuvantati. Toate aceste osteneli si neca- zuri ce tin de firea femeiasci au fost ale celei ce a purtat in bratele sale ca Nou-niscut al ei pe Dumnezeul Cel mai ina- inte de veci. Si toate acestea erau vestirea si semnul izbavirii $i ribdarii Sfintei Fecioare, vestind viata sa dintai si cregterea ei in intelepciune si in sfinfenia neprihanita a fecioriei sale. 59. Insa, atunci cind Maica lui Dumnezeu s-a intors din Egipt impreuna cu losif si cu Fiul sau preaiubit, au ajuns din nou cu osteneald in pamantul fagiduintei Binecuvantata Maica a gisit pe tiranul ce voia si piarda pe Pruncul ei sfant rasturnat dupa cuviinta si dreptate in cele mai rele dintre rele. Mai intai el ucisese cu moarte grozava pe femeia sa si copii sii si toata casa sa, dupa care a fost el insusi omorat cu o moarte cumpliti, in care si-a dat astfel sufletul sau ticalos. lar imparatia sa a fost imparfita in patru. $i cum Arhelau, unul dintre fii sii, i-a Iuat locul, pentru ci Irod nu reusise sa omoare pe toati lumea, Iosif a primit atunci porunca ingeru- lui, a venit si s-a asezat in cetatea Nazaretului, si nu s-a mai dus in Iudeea, pentru ca ingerul il instiingase. Tot din aceasta pricina au fugit si in Egipt. El nu-i spune lui Iosif sa urce in ludeea, ci ii spune: Scoala-te, ia pruncul si pe mama sa si mergi in paméntul lui Israel, ctici an murit cei ce céntan sufletul pruncului! Dat si acest lucru este cercetat de cei care cerceteaza cum anume domnea Arhelau si Pilat era guvernator in Iudeea. Dar tre- buie observat faptul ca in vremea Intruparii lui Hristos si pu- fin timp tnainte, impfratia iudeilor si arhieria fusesera desfi- intate de catre romani, dupa cuvantul Prorocului care spune: 55Cand au lipsit capeteniile lui Tuda atunci a venit nadejdea neamurilor [pagane]*. De aceea Aristobul era arhiereu si re- ge, si el avea un frate mai tandr numit Hircan*, care a fost dusmanul fratelui sau Aristobul si s-a rizboit impotriva lui, iscand mari tulburari. El a fost trimis la Roma ca prizonier de catre Pompei, general roman, si a primit porunca ca arhiereii din Terusalim sa duca darile la Roma“: Dup4 putin timp, Irod, printr-un serviciu dublu facut imp4ratului, pentru cola- borarea sa militara si pentru marile daruri facute, a fost asezat de imparatul August ca rege al Iudeii: el avea numele de rege, dar in realitate era rob, cici nu-si putea exercita voia sa liberi nici asupra propriilor sai copii far porunca imparatului, si nu avea putere asupra lor. Or, dupa moartea lui Irod, robia iude- ilor sub romani a sporit si mai mult, si incd pe cand triia Irod a venit porunca lui August de a se face un recensaméant al in- tregii imparatii. Intreaga Iudee a fost inregistrati ca un rob, numindu-i-se apoi un guvernator roman, dupa cum spune Evanghelistul: aceasta inscriere a fost cea dintdi pe cand Quirinius ocarmuia Siria*’, si incepand de atunci capeteniile si judecito- ri, soldatii si pazitorii tari au fost toti romani, ca si nu li se mai ingaduie iudeilor si faci rizmerite, cici toata puterea si stépanirea apartineau acum romanilor. Si titlul de rege al Iu- deii era dat de catre impirat cui fi plicea lui, dar cel care era asezat rege nu avea putere proprie, fiind intru toate supus im- paratului. De aceea, este limpede ca sub domnia lui Arhelau, conducatorul era Pilat*’, si din nou, atunci cand fiul celuilalt Irod** |-a predat iudeilor pe Domnul nostru lisus Hristos si fie rastignit, Pilat era conducatorul, iar Irod tetrarhul se gasea la Ierusalim ca oaspete in treacat, si acest lucru este cunoscut de toti, cum ca puterea si autoritatea imparatului era cea a capeteniilor romane. Dar sa ne intoarcem la mersul istoriei noastre. 60. Sfanta Evanghelie spune deci: Jar copilul crestea si se in- ‘area cu dubul, si era plin de ingelepcinne, si harul lui Dumnezen era asupra Lui®. Aceste cuvinte nu vorbesc despre Dumnezeire, caci cum ar putea fi nedesavarsit si neintarit inca de la inceput 56 Cel ce e desavarsit si mai desavarsit decat orice desavarsire gi mai intarit decat cei intariti si plin de toate bunatatile, dar Evanghelistul vorbeste despre statura firii sale omenesti, de cresterea si de intarirea ei. $i celelalte cuvinte ce urmeaza spun acelasi luctu: crestea in infelepciune si in har, deoarece cres- terea in intelepciune si in har nu este a Dumnezeirii pentru ca aceasta era de la inceput deplina si nelipsita de nimic, ci tre- buie luata omeneste, in intelesul cd firea sa omeneasca era jntarité tot mai mult si coplesita de Duhul Sfant care locuia in ea, Aci inca de la bun inceput harul se salasluise in ea in cel mai inalt grad, cci in unirea celor doua firi s-a salasluit in El trupeste plindtatea Dumnezeirii®, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. Dar chiar si acest cuvant: crestea si se intarea in intelepciune si in bar tnvata ca inca de la inceput salasluirea unita in El a Dumnezeitii si umanitatii, deplinitatea harului si inte- lepciunii se arata si stralucea tot mai mult o data cu cresterea staturii si a trupului; El nu primea in chip nou un har si o in- felepciune ptisositoare, ci plindtatea harului si a intelepciunii se arata in El prin faptele Sale slavite, si acest lucru se arata limpede, dupa spune Apostolul: E/ Insugi este inainte de toate, si toate prin El sunt asezate, caci in El a binevoit Dumnexen sa salaslu- tascd toatd plinirea, si toate s-au facut prin El si pentra EP‘. insd nu se cuvenea ca aratarea intelepciunii Sale sa se faca fara varsta, ci, dupa cum randuiala firii noastre este sa astepte plinatatea mintii pana la doisprezece ani, asa a socotit sa astepte si El pana in cel de al doisprezecelea an al varstei Sale trupesti. 61. Si la aceasta sarbatoare in care, dupa mai multa vre- me, din pizma iudeii au vrut sa-L prinda si si-L dea patimis, la acest praznic, cand a fost de doisprezece ani ai varstei Sale ome- nesti, parintii Sai s-an suit la lerusalim dupa obiceiul sarbatorii. Si Sfarsindu-se zilele, pe cand se intorcean e, copilul lisus a rémas in Tern- Saliva si parintii Sai nu stiau’*. Nici Maica Sa, cate era cu adeva- tat parintele Sau, nici Iosif numit parinte numai cu numele, nu stiau nimic. lata de ce El a ramas in urma lor ca sa nu fie impiedecat de ci si rimna acolo, si pentru ca si nu fie neas- cultator. Or, ramanand El in Ierusalim, S-a dus la Templu si 57S-a asezat printre invafatori, si i-a calauzit si i-a invatat pe in- vatdtori si pe preofti, nu cu putere, nici cu infumurare, El fiind singurul izvor al intregii intelepciuni si stiinte, si Cel ce da tuturor cuvantul si intelepctunea. Dar facind astfel, stia El insusi marimea varstei si cinstirii Sale, side aceea a lasat altuia rangul. De aceea a lasat locul preotilor si invatatorilor pentru a calauzi si invata, iar El Insusi ii intreba cu intelegere si as- culta cu stiin{a si raspundea cu discernimant. De aceea, toti erau uimifi de cugetarea si infelepciunea Sa, caci era cu adeva- rat minunat. Insa Preasfanta Maic’ impreuni cu Iosif, ain- tandu-L printre rude si printre cnnosenti, si negdsindu-L, s-au intors la Terusalim. Tar dupa trei zile L-an aflat in Templu sexdnd in mijlocul invatatorilor, asculténdu-i si intrebandn-i. Si toti care-L. anzean se mi- nunan de priceperea si de raspunsurile Lui. Si vaxandu-L. ramasera uimiti>, iar Mama Lui a zis catre El: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? lata, tatal tau si eu te-am cantat ingrijorati™. inst Domnul Cel milostiv si bland a facut-o pe fericita Sa Maica sa intelea- ga adevarul, sia facut cunoscut cine este adevaratul Sau Tata, sile-a spus aceasta ca ei si nu-L vada doar ca un om, cica un Dumnezeu intrupat, iar casa Tatalui, care este Templul, este sia Lui, dupa cum tot ceea ce este a Tatalui este sia Fiului, de aceea a trebuit sa-i supere pe cei ce nu stiau toate acestea si nu puteau astepta intelegerea desavarsitd a adevarului. De aceea /e-a spus: De ce Md cautati? Oare nu stiafi ca in cele ale Tata- tui Meu trebuie sa fiu?5> Acum pentru intaia dati a vorbit in chip limpede cu o dumnezeiasca eleganta de Tatal Sau adeva- rat, ca ei sa inteleagi Dumnezeirea Sa gi si stie ci dacd Dum- nezeu este Tatal Sau, trebuie ca Fiul sa fie de aceeasi fire cu Tatal, caci una este firea Tatalui si a Fiului, dupa cum se spu- ne intr-un alt loc: cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal Mew”. Si mai spune ucenicilor Sai: Dacd M-afi fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Men L-ati fi cunosent; dar de acum {1 cnnoasteti. pe El si L-afi st vant, ca si cum le-ar fi spus: Dacd Ma vedeti pe Mine, vedeti si pe TataP. 62. Aceasta a fost cea dintai invatatura si intaia invapaturd dumnezeiesc de frumoasa a intelepciunii si puterii din partea 58 copilului Iisus, Care i-a uimit pe Mama Sa, pe losif si pe toti cei ce erau de fata, desi acestia nu puteau infelege in adanc puterea cuvintelor Lui. $7 a cobordt cu e si a venit in Naaret si te era supus. $i iar Mama Lui pastra in inima e toate aceste cuvinte®, dupa cum spune Sfantul Evanghelist. $7 lisws sporea ou infelepci- unea si cu varsta si cu haral in fata lui Dumnezen si a oamenilor®?. Si tot acest ristimp, de acum si pana la botez, El l-a petrecut astfel fara a lisa si se vada nimic din puterea Sa minunata; intrucat cartea ce se numeste ,,Copilaria lui Hristos‘ nu tre- buie primitd, fiindca este in afara canonului Bisericii si po- trivnicd spuselor Sfintilor Evanghelisti, si combate adevarul, fiind scrisi de un oarecare povestitor inchipuit. Or, adevarul propovaduirii Evangheliei l-a rezumat pe scurt Ewvanghelistul Luca spunand cA Iisus sporea on intelepcinnea si cu varsta in fata lui Dumnezen si a oamenilor, dupa cum ati aflat din tilcuirea acestui cuvant. $i era cu adevarat plin de toata intelepciunea si harul, izvorul intelepciunii si al harului, dorit de tofi oamenii inge- lepti si chibzuiti, fiindca era si frumos la chipul trupuli-i, #po- dobit cu frumusete mai mult decit fit oamenilor®*, cum spune Pro- rocul, minunat in proportii si elegant prin masura staturii, inalt si zvelt dupa cum se cuvine, blind si senin in cuvant. Si intreaga Sa viata era plina de har si de Duhul Sfant, si, ca sa fru scurt, ca si in toate celelalte virtuti, tot astfel si prin cuvant si prin staturd omeneasca era modelul si definitia oricarei bu- ne podoabe, iar pacea si bunatatea Sa erau nepatrunse si ne- rostite intre toate. 63. Bridul nu s-a atins de capul Sdu®, nu s-a folosit de nici o slujice omeneasca in afara de sfanta si preabinecuvantata Sa Maica, si n-a dat alta invatatura pana la botezul Sau. Dar, in fapt, prin purtarea Sa, prin intreaga Sa viata si prin chipul Sau, era o pilda si o invapitura a virtutii, cici ceea ce mai apo, la sfarsit, invata in cuvinte si prin botez ucenicilor Sai si po- porului, pe toate acestea E] le savarsise intru totul din copila- tie si pana la moarte, si mai apoi i-a invatat si pe alti. Si cand spun: le-a savarsit, spun dupa randuiala, firea si statura ome- neasca, caci ca Dumnezeu nu i se poate atribui o astfel de 59savarsire, ci e mai degraba indltat din veac si pana in veac, dup cum spune Prorocul David: din veac si pand in veac esti Tw. Dar, dupa ficea omeneasca si ipostasul imbracat cu trup din Fecioara Maria, El a savarsit toate faptele plicute si toate poruncile Legii date prin gura lui Moise, pe care nimeni altul nu le-a putut savarsi intru totul si neabatut, decat numai lisus Cel Unul intrupat pentru mantuirea noastra, adica iubirea de Dumnezeu si de oameni, mila, bunatatea si blindetea, pacea, smerenia $i rabdarea, respectul si ascultarea de parinti, postul, rugiciunea $i toata fapta buna. Toate acestea Cel Milostiv le invati mai intai oamenilor in fapte si apoi in cuvant. fnce- pand de atunci, Sfanta Maicd s-a facut ucenica blandului sau Fiu, adevarata Mama a intelepciunit si fiicd a intelepciunii, caci nu-L mai vedea in chip omenesc sau doar ca un om, ci fi slujea cu evlavie ca unui Dumnezeu si primea cuvintele Sale ca pe cuvintele lui Dumnezeu. De aceea, ea nu uita nimic din cuvintele si faptele Sale, dupa cum spune Evanghelistul ca mama Sa pastra aceste cuvinte in inima sa®’, $i astepta sorocul aratarii lor vadite. Pe de o parte, ea avea cuvintele si faptele sale in randuiala si legea mantuirii ei, iar, pe de alta parte, ca pilda si vestire a tainelor si minunilor negraite ce aveau sa vi- na. Dar tot ceea ce urmeaza si cele pe care Evanghelistul le-a trecut sub tacere le vom trece sub tacere $i noi, si asa cum insusi Cuvantul lui Dumnezeu intrupat pentru mintuirea noastra n-a descoperit nici un semn si nici o putere a Dum- nezeirii Sale pana ce n-a ajuns cu totul la statura omeneasca, si a venit ceasul providentei si descoperirii Sale, acela de a arata minunile si Patima facatoare de viata, pe care El insusi, Cel cu totul unic, le-a primit de la o singura pricind. Caci mi- nunile ce chezasuiesc invafitura Sa, si invafatura Sa ce ves- teste minunile, adunau amandoua multimi nenumiarate ce se stringeau si vada minunile si si auda invatatura Sa. Din aceasta pricinad, s-a iscat pizma arhiereilor si fariseilor, si de aceea I s-au facut dugmani, si L-au predat Patimii, si asa s-au savarsit toate tainele. 60 Botezul si aratarea lui Iisus 64. Sa ascultém acum cuvantul descoperii si botezului Domnului. Iisus avea treizeci de ani si Joan ceva mai mult. Atunci, in al cincisprezecelea an al domnie cezarului Tiberin', fost-a cavantul lui Dumnezen catre Ioan, finl lui Zaharia, in pustie. Si a venit el in imprejurimile Tordanului, propovaduind botezul poctinter spre tertarea pacatelor®. Atunci a iesit la el Terusakimul si toata Indeea $i toate imprejurimea Tordanului, si erau botexati de catre el in raul Tordanului, marturisindn-si pavatele>, cdci puttatea sa era mai adanca decat cea omeneasca si viaja sa pustniceasca era admi- rata de tofi, si ci se adunau la el s1- i ascultau it invayatura si erau botezafi de el. insi toate acestea s-au intémplat prin hotararea Providentei. Numele sau va fi rostit si invatitura sa si martu- tia sa despre lisus Domnul nostru vrednice de crezare, caci el propovaduia si spunea: Ew unul vd botez cu apa spre pocdinta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, Lui nu-i sunt vred- nic sa-I duc incaltamintea; en va botex cu apd, dar Acela va va boteza ca Dubul Sfantl* Atunci a venit lisus din Nagaretul Galilei la Tor- dan sai se botexe de céitre Ioan*. Si botexdndu-se Tisus, cand iesea din apa, indaté cernrile s-au deschis si Dubul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-se ca un pornmbel si venind peste EL $i iaté glas din ceruri icdind: Avesta este Finl Meu Cel inbit intra Care bine am voit!’ Acestea sunt marile taine pe care le striga vestitul martor. De aceea, Domnul |-a inilfat pe Ioan si a raspandit faima sa in tot poporul, ca marturia sa sa fie vrednica de crezare. Astfel, multi au crezut in cuvantul sau si s-au facut ucenici ai Dom- nului, asa cum au facut Andrei, Petru si Ioan care scrie: loan era acolo cu doi dintre ucenicii sat’; acestia erau Andrei, fratele lui Petru® si Joan Evanghelistul. 65. Si privind pe lisus, Care trecea, a zis: Taté Mielul lui Dum- nezen! Si cet doi ucenici Lan auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Jisus?. $i multi alfii au crezut din pricina méarturiei lui Ioan, Pentru ca din pricina felului sau de viata, a hranirii sale minu- nate, a vesmantului sau sia propovaduirii sale indraznete, era 61o minune penttu tof, astfel ca ei se intrebau in inima lor: oa- re nu acesta este Hristosul? $7 ivdeit aw trimis in Terusalim preoti gf levifé ca sa-l intrebe: Cine esti tu? Si el a marturisit si n-a tagaduit; si a marturisit: Nu sunt en Hristosul®. Dar in mijlocul vosira se afla Acela pe Care voi nu-L stiti, Cel care vine dupa mine, care mai inainte de mine a fost si Caruia en nu-i sunt vrednic sa-I degleg enreana incal- famintel!"’ Dar ce este acest cuvant: dupa mine trebuie si vini, sie in mijlocul vostru? Trebuie si vind dupa, prin propova- duire, caci mai intai a inceput si propovadutasca loan, si apoi Domnului Iisus. Mai intai Ioan s-a aratat cinstit de tofi, si apoi Domnul Iisus care era mai inainte de el in cinste si in slava, deoarece cavalerul vine si deschide calea regelui care urmeaza. Or, in mijlocul vostru sta cu teupul cacia venit si se boteze asemenea tuturor celorlaltii Dar Botezatorul a dat mérturie nu numai prin cuvant, ci L-a aratat si cu degetul, caci atunci cand L-a vazut pe lisus venind la el, a spus despre EI: lata Mielul lui Dumnezen care ridica pacatele lumii!'”, penta ca El nu numai vesteste curatia, dar e curatitorul lumii intregi. Apoi Ioan a continuat sia spus: Acesta este despre care am zis: Dupa mine vine un Barbat Care a fost inainte de mine, finde mai inainte de mine era, si en nu-L. stiam; dar ca sd fie ardtat lui Israel, de aceea am venit ex, botexdnd cu apd. Si a marturisit Ioan zicénd: Am vazut Dubul cobordndu-se din cer ca un porumbel si a rdmas peste El. Si en nu-L. cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sti botex cu apd, Alcela mi-a xs: Peste cine vei vedea Duhul cobordndu-se si ramédndnd, Acela este Cel care boteaxd cu Duh Sfint. Si en am vitzut si am mar- turisit ca acesta este Pil lui Dumnezen!> 66. Dar nu numai atunci s-a oprit asupra lui Duhul Sfant, sau nu a venit doar in acea clipa cici oare cum ar fi fost aceasta pentru Cel é care locuia de la inceput soatd plindtatea Dumnexeirii'? Ci pentru ca sa fie vazut de tofi Cel ce este adevaratul Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Si cred ca asa cum a facut alte numeroase minuni ca semne pentru not, tot asa pogorarea Duhului Sfant la botez a fost un semn pentru noi. Asa s-a facut aceasta venire a Duhului Sfant si o data cu aceasta venire s-a auzit si glasul Tatalui care 62 miarturisea despre domnul Iisus: Acesta este Finl Men Cel iubit intra Care bine am voit!'® Si astfel, la Iordan s-a aratat Sfanta Treime Cea Una, unita prin fiinta si impartita in trei iposta- suri. Ipostas intreit, cdci fiecare are numele sau propriu. Fiul se vedea cu trupul in Jordan, Duhul cobora peste El ca un porumbel, iar Tatil marturisea de sus pe Fiul Cel Lubit. {nsa tofi sunt o singura fire, cAci sunt intr-una si s-au aratat a fi una. Si nu numai pentru aceasta, dar ca sa intelegem ca unul este ipostasul lui Hristos Dumnezeu si om, caci Dumnezeu S-a inomenit si a indumnezeit omenitatea Sa pentru totdeau- na. De aceea, pe Cel ce S-a unit intr-un ipostas si in doua firi prin dumnezeire si umanitate, Tatal L-a numit Fu lubit. Atunci numai Ioan s-a invrednicit de vederea Duhului Sfant. Dar glasul si marturia Tatalui au fost auzite de tot poporul, ca odinioara pe muntele Sinai, cand Dumnezeu a dat Legea lui Moise. Numai Moise a vazut vedenia, in timp ce poporul a auzit doar glasul, nu numai cei ce se gaseau acolo, ci intre cei ce se gaseau acolo, dupa vrednicia fiecaruia, afara de cei ce erau nevrednici sa asculte si neascultatori fata de Lege. Si una si alta erau deci de trebuinta si drepte pentru botezul lui Hristos, cici daca poporul si Ioan ar fi fost socotiti impreuna vrednici de vederea Duhului Sfant si de auzirea glasului de Sus, nu i-ar fi revenit o cinste mai mare {nainte-mergitorului Ioan Botezatorul, iar vederea venirii infricosatoare si marete a Duhbului Sfant ar fi parut ca fiind comuna tuturor; dar, pe de alta parte, daca nici o voce n-ar fi fost auzita de catre popor, marturia data lui Hristos ar fi ramas necunoscuta si atunci méarturia lui Ioan ar fi fost indoielnica, si s-ar fi spus ca el da- dea marturie ochiului sau prin har. Dar acum, cand acest glas a fost auzit de citre toata lumea, el a facut vrednica de cre- zare marturia lui Ioan, si i-a facut pe toti sa inteleaga slava Domaului Iisus. 67. Dupa botez insa, lisus a iesit in pustie sub calauzirea Duhului Sfant in locuri indepartate, pentru a provoca la lupta cu sila pe luptator, pentru a ne pregati ritul credinciosilor du- pa botez: postul si lupta. A postit patruzeci de zile si a fla- 63minzit prin firea trupului Sau. Ispititorul a venit si L-a ispitit in multe chipuri, dar Domnul Iisus Hristos a fost cu totul biruitor intr-o lupta neinduplecata, si ispititorul a fost alungat. Tar dupa biruinta, igerii venean si Ti shyeaw. Este un semn pentru noi faptul ca, dupa credinta si botez, trebuie sa indu- rim incercari, dar dupa incerciri, rasplatirile si harurile sunt date celor ce au luptat. Dupa care S-a intors din nou acolo unde era Ioan. Acesta L-a vazut din nou sia dat marturie ca si mai inainte despre El si nu numai o data, ci de doua ori. Atunci ucenicii lui Ioan au mers dupa El'’, Andrei si loan cei dintai, cici Andrei era semnul curajului, iar loan semnul fe- cioriei. Andrei l-a adus pe fratele sau Petru ca ucenic al Dom- nului; fratele mai mic s-a facut calduza nasterii duhovnicesti pentru fratele mai mare si intaiul-nascut, ca Petru sa nu fie intru toate cel mai batran. incepand de atunci, Ioan i-a incre- dintat Imparatului Hristos pe ucenicii sai si propovaduirea sa. El insusi a fost aruncat de Irod in inchisoare la pufind vreme, caci s-a prabit sa fie inainte-mergatorul patimii Lui, asa cum a fost inainte-mergatorul propovaduirii si botezului Sau. Ce ne invata, asadar, Sfanta Evanghelie? Cand Iisus a auzit ca loan a Jost aruncat in inchisoare, a plecat de acolo si s-a dus in Galileea'®, De atundi lisus a inceput sd propovdduiasca sé sd spund: Pociiiti-va, ca s-a apropiat Inparatia cerurilor!® {nceputul propovaduirii si al in- vataturii Sale a fost Galileea. Aici i-a primit ca ucenici pe Filip si pe Natanail®, cdci mai inainte ii primise pe Petru, Andrei, Tacob si Ioan. 68. Dupa aceea, s-a facut nunta in Cana Galileii”, si ince- putul minunilor, prefacerea apei in vin. Preacurata si Prea- sfanta Sa Maica a fost si ea acolo, martor al minunilor si as- cultitoare a invataturilor Domnului. Mijlocitoarea tuturor celor bune s-a facut mijlocitoate si a acestei minuni, caci ea dorea ca o Maica fara prihand si vadd semnele Fiului si Domnului ei. De aceea, cu evlavie si chibzuinta, ea I-a atras luarea-aminte, si fara s4-L sileasca prin nici o porunca sa faca q o minune, I-a facut doar cunoscuta cu chibzuinta nevoia im- prejurari, si I-a spus: Na mat an vin. $i dorinta inimii sale 64 descoperea ci dorea sa vada sivarsirea mimunilor, cacti stia ca El era Ziditorul a toate si innoitorul si stramutatorul firilor dupa cum voia El, care se salasluise in pantecele sau mai inalt decit firile si pastrase fecioria ei nestricata, si iesise din pante- cele siu dupa cum voise, si pastrase pantecele et pecetluit si nedeschis. Ea invatase ci El putea si facd tot ceea ce voia, st de aceea I-a atras cu chibzuinta luarea-aminte asupra impre- jurarilor. insi milostivul Doman si Fiul ei, pentru a o invata o smerenie inci si mai mare si chibzuinta Sa, pentru ca ar fi in- ceput sa-si descopere prea mult puterea Dumnezeirii Sale, a mustrat-o numai prin cuvant: Ce-fé este fe si mie, femeie? Ceasul men n-a sosit incal?> Dax, de fapt, a consimtit sia implinit cere- rea ei. A cinstit-o ca pe o maica sia implinit dorinfa inimii e1. insa Fericita si Preasfanta era constienta de bunatatea si pute- tea Sa. Sia spus slujitorilor: Facefi tot ce vd va spune E/P4 Si astfel, puterea negrait’ a Domnului a preschimbat apa in vin ales. Dar schimbarea apei in vin a pricinuit deopotriva schimbarea celui care il chemase. Mirele a parasit nunta si casa sia urmat sia slujit Oaspetelui su, milostivului imparat Domnul, Mi- rele sufletelor sfinte si neprihinite. Asijderea, mireasa slujea Preasfintei Maici a Domnului, pentru ca minunea savarsita de Domnul sa nu preschimbe doar apa in vin, ci si cAsitoria in feciorie. Astfel, pe cat i-a fost cu putinga, Preasfanta Fecioara si Maica Domnului a rimas nedespartiti de Domnul e1 mi- lostiv si de Fiul ei dorit. Oriunde mergea Acesta, ea Il insofea si socotea ca pe mantuirea si lumina ochilor si sufletului ei a-I urma si a-I asculta cuvintele. 69. lat cand Domnul a intrat in casa lui Petru gia vinde- cat-o pe soacta acestuia ce patimea de friguri>, Preasfanta si Binecuvantata Sa Mama, Fecioara Maria, era impreuna cu El, si cu femeile ce se facusera ucenicele Domnului. Acum, soa- cra lui Petru impreund cu fica ei, femeia Jui Petru, ascultau invataturile Domnului si fi urmau impreuni cu Nascitoarea de Dumnezeu, facindu-se slujnicele si tovarasele ci. De aici, Domnul lisus a plecat din nou spre Nazaret impreuna cu Sfanta Sa Mami, pentru ca losif, logodnicul Sfintei Fecioare, 65coplesit de zile, atinsese deja varsta de o suti zece ani. El, ca- re fusese invrednicit si se faci hranitorul si slujitorul Domnul si imparatului a toate si Dumnezeu, lisus Hristos, el se facuse martorul minunilor negraite ale nasterii si cresterii Sale, iar dupa botez al minunilor Sale, si asa s-a dus spre viaja vesnica, sia primit de la Domnul lisus Hristos o binecuvantare vred- nici de bunavoirea si de slujitea sa credincioasi. insd fii sii Tacob si luda au urmat lui Hristos ca ucenici, iar fiicele sale s-au facut ucenicele Sfintei Nascitoare de Dumnezeu. Si atunci cand Domnul, in calatoriile Sale, ptopovaduia mantui- rea si vindeca toata boala si toati neputinta, ele fl insofeau adeseori, li slujeau si vedeau minunile faptuite de El, dupa cum sta scris in Sfanta Evanghelie: i eraw multe femei care urman Jui lisus din Galilea gi fi slujean®. insi Sfanta si slavita Maicd a Domnului era céliuza lor, a tuturor, si mijlocitoarea lor pe langi Domnul si Fiul ei. De aici Cautitorul mAntuirii tuturor s-a dus la lacul Ghenizaret, care era mare $i renumit, plin ind- untru de pesti si inconjurat de felurite ierburi roditoare. Acolo, dupa invagitura pe care o diduse poporului din barca, i-a poruncit lui Petru si pescuiascd. Au intins mrejele si au Prins un mare numar de pesti, si spaima i-a cuprins pe Petru si De lofi cei ce era cu el pentrn pescuitul pestilor pe care ti prinseserd. Tot asa gi pe lacob si pe loan, fiii lui Zevedei, care eran impreund cn Simon. Si a zs Tisus lui Simon: Nu te teme! de acum inainte vei f estar de oament. So tragdnd cordbiile la térm au lsat totul si an mers dupa EP ca si cum ar fi fost intaia oari. 70. De la Ghenizaret, Domnul a intrat in Capernaum, unde a vindecat pe paraliticul, care era chipul firii noastre im- batranite si paralizate, cici asa cum la pus pe picioare si i-a poruncit sa-si ducd patul si si umble”, tot asa Milostivul a innoit firea noastrd cdzuti si paralizati, sia strins in credinta madularele desfacute, care erau piginii impristiai, facind din ele un singur trup, ascultator fafa de capul a toate, Hristos Dumnezeul nostru. El a poruncit ca ei si poarte jugul porun- cilor Lui si sa se intoarca in patria lor dintai, care este raiul de unde am cazut. incepand de atunci, s-a facut adunarea popo- 66 rului si nenumiratele minuni ale Domnului, pe care Evan- ghelistii nu le-au putut scrie in intregime, caci, daci toate cele facute de lisus ar fi fost scrise de cineva, Lumea intreaga n-ar fi putut cuprinde cartile ce s-ar fi seris®, Caci cugetul oamenilor hu mii nu poate cuprinde belsugul si puterea minunata. Atunci lisus invata poporul si vindeca nu numai neputingele si bolile trupului, ci si ale sufletului. lar ucenicii invijau pe cei ce fuse- sera timaduiti si adusi la credinfa, si it botezau dupa porunca Domaului, caci, ca in toate celelalte lucruti, Domaul a sivar- sit vechile randuieli ale Legii si a fost temelia Legit celei noi; astfel, sila botezul lui Ioan, El a primit botezul in apa lorda- nului. Iar, incepand de atunci, a botezat El Insust prin darul Duhului Sfant si a poruncit ucenicilor Sai sa faca asemenea. Atunci Zevedei, tatal lui Iacob si Ioan, a murit, tar ei t-au ce- rut voie Domnului si meargi s4-si ingroape tatal*', dat Mr lostivul nu le-a ingiduit, pentru ca ei si nu socoteasca mimic mai de dorit decat si rimani impreund cu El. Jar dupa po- runca Sa, ei si-au téiat voia proprie. Dupa aceasta le-a dat po- runci si mearpa si poarta de grija de casa lor side mama lor. Jar ei s-au dus gi au facut tot felul de lucruri bune, si au atras- © pe mama lor adaugind-o slujitoarelor Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ca sa slujeascd Domnului impreuna cu ea pentru totdeauna. Or, prin porunca Domauhu, din averile insemnate ale tatalui si ale mamei, ei au imparfit o parte siracilor, ° parte au dat-o spre folosul ucenicilor, iar restul Tau vindut si au cumparat casa din Sion ce avea sa devind casa Matcit Domnului dupa rastignirea si inalarea lui Hristos, acolo unde ucenicul cel iubit, cand a primit-o de la Domnul in clipa pa- timii, a dus-o si i-a slujit dupa porunca blandului Imparat. Dupi Galileea, si Iudeea a fost umpluta de minunile si sem- nele minunate ale lui Hristos, iar Maica sa era pretutindeni impreuni cu El, privind si ascultand minunile si invafaturile marii Sale bunatati. intr-o zi a fost de fafa si Ioana, o femeie bogata si cinstita>?. Si cand a auzit invatatura Domnului, ca cel ce vrea si fie desivarsit si-si vanda averile si sa le dea sa- racilor, sa-si ia crucea sa si si-i urmeze™, s-a lepadat de toate, 67si-a lasat soul si copii, casa, campurile si toate averile, si a urmat Domnului, ramanand tot timpul de atunci incolo im- preund cu Sfanta Sa Maica. 71. Apoi a avut loc sirbatoarea corturilor cand, printre alte minuni si vindecari, Domnul Iisus a facut si aceasta: a intrat in Templu cu un bici sia gisit aici pe vanzatorii de vaci, de 01 si de turturele si pe schimbAtorii de bani asezati acolo, si 1-a alungat pe tofi afari din Templu*4, ceea ce era un semn al Legii vechi si al celei noi, cici a facut sa inceteze Legea veche sia inaltat in locul ei pe cea noua. Dupa care, umplind si Tudeea de minuni, s-a intors in Galileea umbland prin orasele si satele ei. S-a dus in orasul Magdala, de unde I-a urmat Maria Magdalena, din care Domnul scosese sapte demoni®*. Ea era deosebita prin bogatia si prin neamul bun al nasterii ei, tat la vederea Domnului a aratat ravna si I-a slujit lui Hristos cu credinta ca si Maica Sa cea fara prihana. Si ea era semnul firtt omenesti, caci fusese lovita de sapte duhuri rele, care se impotrivesc celor sapte daruri dumnezeiesti, si astfel firea omeneasca era chinuita de sapte neputinte. Magdalena L-a gasit pe Doctorul si Curafitorul firii noastre, pe Cel ce risi- peste toata boala si toatd neputinta. $i nu numai ca a fost iz- bavita de tofi demonii prin harul lui Hristos, dar a fost um- pluta de tot harul, si s-a aratat deosebit de zeloasa in credinta, milostenie si gandurile bune. A urmat Domnului in toate zi- lele ce i-au ramas sederii ei pe pimant. Ucenita si slujitoare, ea a fost insofitoare supusi a {mparatesei, a Sfintei Nascitoa- re de Dumnezeu, si a rimas impreuna cu ea. A fost facuta vrednica de harul ultim al apostoliei, mergind din tari in fara pentru Hristos, si s-a dus pina la Roma* primind cununa muceniciei, indurand incercarea cea buna pana la varsarea sangelui. Pe scurt, asa cum fericitul Apostol Petru era zelos Ptintre ucenici si era intai-statitorul lor, tot asa Maria Magdalena printre mironosite si femei, dar faptele sale bune urmeaza sa fie pomenite dupa cum se cuvine, atunci cand vom sosi la momentul rastignirii lui Hristos. 68 72. Sa revenim insa la cursul dintai al cuvantului si sa spunem care e continuarea viefii Maicit Domaului si Impa- ritesei noastre, tot ceea ce a savarsit alaturi de Fiul si Domnul ci, si inca mai multe ea insasi dupa inalfarea Sa. Cititorit sias- cultitorii si-mi ierte lungimea acestui cuvant, cacti cuvantul nostru este despre asemenea taine si lucruri _miarete, incat pentru ele au fost folosite si se folosesc toata limba, toata is- cusinta, toata taria si harul, tot timpul din vesnicie $1 pana astazi, prezent $i viitor, si tot aga vor fi folosite si pe mai de- parte, dar cle sunt si vor fi intotdeauna mai prejos decat aceasta sarcina si insuficiente, si nimeni, nici chiar puterile ceresti cele fara de trupuri nu vor putea vreodata rosti aceste taine dupa vrednicie si cuviinga, doar ca $i astfel aceste dum- nezeiesti si slivite taine sunt rostite si preamarite pe masura puterii si marimi fiecaruia. Or, ni se spune si vom spune ca dupa nasterea negriiti si mai adanca decat cunostinga din Maica fara prihana si preafericita, Maica nestricata nu s-a mat despartit vreodata de milostivul siu Fiu si Imparat; inca din "cea mai frageda copilarie El era Domaul, ea jl hrinea cum se cuvine si fi slujea ca 0 roaba, si nu se desparfea niciodata de El. De aceea, cand a avut doisprezece ani dupa varsta teu- peasca si s-a urcat la Terusalim la ptaznicul Pastelui iar La in- toarcere copilul Iisus a rimas in Ierusalim, Maica preacurata umbla intristati si suspinand cautandu-L. $i cand L-a gasit, L-a intrebat cu tristete: ,,Fiule, ce ne-at facut si cele urma- toare. Apoi s-a intors impreuna cu ei sia venit la Nazaret, si impiratul si Domnul a toate le era supus. Dar cand si-a ince- put pastorirea sia implinit treizeci de amt, sia fost botezat in Iordan de Ioan, Duhul Sfant a venit peste El in chip de po- rumbel si Tatil a marturisit din cer pe Ful iubit, si a inceput si propovaduiasca si sa facd minunt, Sfanta Maica TL insojea intotdeauna pe cat era cu putinta, vedea minunile Sale si au- zea invataturile Lui. 69Patima ; 73. Si cand a venit vremea Patimii facatoare-de-viata, cand Domnul milostiv si blind era intrebat de cdpeteniile preogilor si de dregitori, batut si ristignit, Preacurata Maica au numai ca nu s-a despartit de El, dar si patimea impreund cu El, si voi spune, chiar daca cuvantul este indriznet, ci su- ferea mai mult decat El, si lua asupra ei durerile infil, ciici El era Dumnezeu si Domn a toate, si se preda pe El insusi de buna voie in trup. Ea insa era in neputinti omeneasci si fe- meiasca, $1 plina de o asemenea iubire fata de Fiul ei iubit si doxit; si cum va putea cineva rosti belsugul intristatilor si la- crimilor ei cand a vazut pitimirea Celui Nepitimitor si o pa- timire omeneasca de acest fel? Caci, intrucdt se savargisera lucrarile dumnezeiesti frumoase ale lui Hristos, nenumiratele Sale minuni si dumnezeiestile Sale invagituri si povatuiri in viata Sa pamanteasci, si nu mai lipsea nimic decit numai de- savarsirea providentei: rastignirea, inproparea si Invierea, aici se vad suferingele si durerile Sfintei Fecioare, mai inalte decat cavantul si decat cugetul, si in ce masuri se deosebea de tofi cella. Caci sorocul Patimii a sosit atunci ca o flaciri ce mistuie materia, sii-a ars pe tofi ceilalti, pentru ci ei L-au pa- rasit i au fugit, dar a crufat-o ca pe aur pe Maica Preacurati si Preafericita, sia descoperit-o inca si mai sfanta si incercati; caci asa cum Fiul ei milostiv si Dumnezeu a aritat-o in clipa nasterii Maica si Fecioari, tot asa si in vremea Patimii Sale a pastrat-o nepatimitoare, sia aratat-o in compitimire ca avand compatimirea prin fire si, inca si mai mult, prin firea iubirii pe care o avea pentru El fericita Maica, dar find si nepatimitoa- te din pricina harului dumnezeiesc de care era plin sufletul Sau sia stapanirii Sale pe care a descoperit-o Maicii Sale. 74, Dar sa incepem cuvantul, c4ci am spus ca ea era ne- despartita mereu de Domnul si imparatul Fiul ei, si aga cum. Domnul avea sub carmuirea Sa pe cei doisprezece Apostoli, $1 Mai apoi pe cei saptezeci, tot asa sfanta Maica avea sub ca 70 e celelalte femei care o insofeau, dupa cum spune Sfanta Evanghelie. $7 eran acolo multe femei, care urmasera din Galileea pe Tisus, slujindu-I'. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu era calau- zitoatea si povatuitoarea lor. $i atunci cand se desfasura os- piful, taina cea mare, ea s-a jertfit pe sine insasi ca arhiereul si a fost jertfiti, a adus si a fost adusa. Atunci Domnul Iisus, stand in fruntea celor doisprezece Apostoli sia celor pe care i-a veut, le-a predat tainele inalte si semnele Pastilor dumne- zeiesti, le-a dat in dar Trupul Siu si Sangele Sau scump prin Paine si Bauturi; si le-a descoperit intr-o smerenie ultima sla- va mai presus de cunostinta, si i-a invitat Patima si Invierea Sa, ia mingiiat si ia intirit pe ucenicii Sii si ne-a descoperit tuturor Pastele cel adevarat, indemnandu-ne si-1 primim cu mirturisire si smerenie. Astfel, fiind El la masa in miylocul ucenicilor, hrinind cu hrana cea nestricicioasa sufletele si trupurile lor, si spaland cu mana Sa picioarele lor, pentru a-i invifa smerenia si ai intiri si alerge in calea viefii, si ficindu-i frumosi cu adevirat dupa cum este scris: Cat de fru- moase sunt picioarele celor ce vestesc pacea!?, Domaul a incredingat Maicii Sale nelinistile si descurajarea femeilor care-L insoyeau, ca ele si o cinsteasca si si o preamireasci, si ea si le méangiie si si fie pentru ele inlocuitorul ostenelilor si slujitii lor. 75. Atunci insi, raul comesean s-a facut vanzator, jar ucenicul viclean s-a facut hoful fnvatitorului milostiv, si pi- cioarele spilate de mana cea nestricdcioasa au alergat la iudei pentru a-L vinde pe Cel fara de pref. Cine a rostit cugetul de fiari al icomiei? Ce-mi vefi da mie sien vi-L voi da voud?, a spus Iscarioteanul cApeteniilor nelegiute ale preotilor, iar @ tan nn- mirat treizeci de anginti, gi de atunci ciiuta vreme potrivité ca sé-L dea in méinile lor’. Astfel a facut ucenicul mincinos si viclean, dar Invatatorul milostiv si imparatul a toate, dupa cuvantul lui David, S-a predat si nu a plecat, adicd n-a fugit, nici nu S-a ascuns undeva, ci S-a lisat dus ca 0 oaie spre junghiere’. Nu S-a impotrivit, nici nu a strigat, ci a mers dorind patima. S-a dus spre cipetenia preotilor nevrednici iar de acolo a fost predat lui Pilat. L-au facut sa indure tot felul de chinuri, dar El ca 0 71oaie fara glas inaintea celor ce 0 tund asa nu si-a deschis gura Sa. Intra smerenia Lui faptele Sale drepte s-au descoperit si neamul Sau cine il va spune?> Atunci Pilat a poruncit si fie ristignit. Aceasta jude- cati a fost adusa la stirea Maicii fara prihana. intelegeti aici nepatrunsul sfinteniei si fecioriei sale, dar si cel al iubirii sale pentru Frul sau si deplina masura a suferintei sale, cici dintre tofi ceilalti ucenici si femei si prieteni si cunostinte care Il urmasera in suferinta, unit L-au pardsit si au fugit in clipa in cate a fost prins, alfii s-au despartit de El, dupa cum sta scris: J toft cunoscutii Lui si femeile care-L insofisera din Galileea, stétean adparte’, alti L-au insotit pana la o vreme, dupa care s-au le- padat de El cu jurimént, ca apoi sa plangd cu amar’. insa sla- vita si binecuvantata si adevarata Sa Maica si imitatoare nein- duplecata, care-si facuse vrednici de crezare si isi intirise si- nea sa nu numai prin fire, ci si prin asemanarea bunavoirilor sale, a aritat maretia puterii si intelepciunii ci, si a acoperit toata intelepciunea si puterea nu numai a barbatilor si femei- lor ce erau de fata, ci sia barbatilor si femeilor din toata firea, din trecut si din viitor. Asa cum in toate celelalte i-a biruit pe tofi, tot asa si in ceasul acestor evenimente. 76. Desi nu era obignuita cu zarva poporului, nici cu o asemenea adunatura de hofi, soldati inarmafi si cipitani sub arme, singura femeie fecioari umbla insa pretutindeni fara teama si nu se despartea nici micar o singura clipi de Dom- nul preadorit si Fiul sau iubit, find legata trup si suflet de El. Astfel, ea I-a urmat Lui inca de la inceputul prinderii si pani la ispravirea Patimi. A vazut totul si a auzit cuvintele Sale. De aceea, cele mai multe din cuvintele rostite atunci si din faptele savarsite inainte si dupa ristignire, Fericita si Prea- binecuvantata le-a povestit Apostolilor si celorlalti ucenici. Atunci cind Domnul lisus Hristos s-a aflat inaintea Anei sia lui Caiafa, find interogat de ei, Fecioara Preacurati L-a urmat deopotriva sia dorit si intre si ea impreuna cu El, dat strajile lipsite de omenie nu i-au ingaduit. De aceea, din afara, intreba si cerceta lucrurile de care era invinuit, sile cerea celor ce in- trau si teseau sa fi fac cunoscut adevarul. Cerceta pe cei ce 72 erau intristati de cele se intimplau si pe cei ce se bucurau, caci unii din cei pe care acest lucru it mahnea ° instingau in ascuns, si Fericita fi ingelegea astfel pe cei ce se intristau, = altii lipsiti de minte ll ocarau cu cruzime, iar alti neghio 4, spuneau nu numai in inima lor, dar si cu glas mare ca nu era Dumnezeu, ci vrijmas al Legit. Ei au fost necinstifi in adevar si ficuti necurati pentru necredinfa lor. Ei spuneau: venifi sa ucidem acest drept Hristos, cad ne sta in cal’ Prin urmate, et se foiau astfel si cugetau cele rele. Dar Fericita, cao porumbita nevinovati si ca o oifa pagnica in mijlocul serpilor st aspidelor si al fiarelor silbatice, a rimas plina de injelepciune cact 0 umbrea? biruinta Fiului si Domnului ei. Cu ochii si urechile trupului ea vedea si auzea invinuirile ce se abateau asupta Lui. Dar cu mintea era inlintuiti de dulcele sau Fiu si de tot c0ea ce El suferea. Inima ei era impovarati de faptul ci toata lu- mea se intorcea intr-un gind de la El si se facea nefolositoa- te. Cei ce savargeau nedreptatea nu cugetau, $1 au osindit la moarte Viafa a toate. aH 77. O pizmi, temei care adunt $1 savarsesti toatele relele, care ai invajat in prima razvratiwe omorarea de om si lepada- rea de Dumnezeu, iat in cea de-a doua lat convins pe Cain de omorul de frate, iat acum i-ai convins pe iudet s& omoate pe Dumnezeu! Veninul rautafi tale a fost maturat din lume! Atunci fmparatul si Atotputernicul a fost socotit cu cei robipi, Cel Neatins a fost prins in legaturi si din now Maica Fecioara a timas impreund cu Fiul si Domnul lisus, fiind chinuita st " ristigniti impreund cu El in gindul ei. Cat de multe dureri si suferinte nu s-au abatut atunci in inima ta pentru Ful tau, Maici a lui Hristos! Cate lacrimi n-au cizut din ochii tai cand L-ai vazut pe Mantuitorul a toate cu mainile legate la spate ca _un raufacator, pe slobozitorul celor dusi in robie. Slujitorul ia dat o palma, Celui laudat si inchinat de mii de ingeri. Sol- dati neomenosi $i nenorociti ist bateau joc de El sill dispre- tuiau. Fata care da lumina, necredinciosii $i necurafit o acope- reau cu scuipari, si loveau pe Cel ce pe toate le viaza. Oo, netinere minte de rau a Sa! O, indelunga ribdare si iubire 73neasem4nata de oameni! O, fericita Maica, suferinga si rabda- rea Sal L-an imbricat in batjocura cn 0 hlamida rogie pe Cel ce a imbricat firea oamenilor cu adevarata Dumnezeire, [au Dus pe cap cunnna de spini Imparatului® a toate, Care diduse oamenilor stapanirea tuturor celor vazute, fl purtau incoace si incolo batjocorindu_ L pe Cel ce face sa mearga bolta cereasca. L-au inchis in temnifi pe Cel ce zideste zidurile!! cu nisipul mari si adancurile paméntului. $i pentru toate acestea inima Prea- curatei Maici era amarnic framéntata de val'?, cici asa cum nasterea ei a fost mai presus de fire, asa si iubirea si suferinga { ei erau negraite si nerostite. 78. A sosit si ceasul chinului celui mare, si s-a indlfat cru- cea pentru a rastigni pe imparatul ingerilor, si L-au ristignit pe Ziditorul oamenilor sia toate, pe Stapaaul ce fine cele va- zute si cele nevazute. Ah! Cum de a suferit aceasta pamantul sinu s-a prabusit? Cum a vazut aceasta cerul si nu s-a rusinat, cand Cel ce sade pe scaunul heruvimilor'? si e pteamarit de serafimi, si ale Carui mini sunt cerurile cerurilor, a fost spinzurat pe lemn intre facatorii de rele! Cel ce sade impreu- na cu Tatil si cu Duhul Sfant a fost ristignit cu josnicie, Cel ce a imbracat lumina ca si cu o haind'4 a fost fintuit gol pe cruce, iat pentru vesmantul fesut de miinile Sfintei si Prea- curatei Maici ucigasii au aruncat sorfi. Si, impartindwl, au fintuit cu piroane miinile care au zidit toate si care fin cerul si pamantul. O, bunitate a impiratuluil Oo, indelunga rabdare neasemanata! Cine va rosti puterile Domnului si va face au- zite intru totul laudele sale? Atunci, 0, Maicd a Domnului, in imima ta a patruns sabia cum fe a spus odinioara dreptul Simeon. Atunci au strabitut in inima ta piroanele batute in méainile Domnului, suferintele acestea te stapaneau chiar mai mult decat pe Fiul tiu Cel puternic intre tofi, cici El suferea de bunavoie si vestise tot ceea ce se va intimpla cu El, si do- rea toate acestea tot atat de mult pe cat le voia atotputernicia Sa. El trebuia si-si dea sufletul si puterea Sa, ca si le primeas- ca iardsi inapoi!S, cum spune Evanghelia, dar tu sufereai neasemanat, i nu etai instiintata neaparat de taina Patimii, si 74 multimea suferinfelor si ranilor treceau prin inima ta. Din ra- nile Sale nestricicioase coborau picaturi de singe, iar din _ochii tai coborau izvoare de lacrimi. Cum ai putut suferi sa vezi vederea unui lucru atat de i ingrozitor, daca nu te-ar fi in- tarit harul si puterea Domaului si Fiului tiu, incredingindu-ti slava in milostivirea Sa. 79. Atunci Cel milostiv s-a rugat Tatalui pentru facatorit de rele, cerand iertarea lor. O, blindete a imparatului! insa, lipsifi de evlavie, acestia scrasneau din dinti impotriva Lui ca niste cAini, si s-au predat pizmei si batjocurii, ocarii si dis- pretului. David a numit bine gindurile si faptele lor, spunand in locul Domnului: Deschis-an asupra mea gura lor, ca un len de prada ce récneste’, m-au inconjurat cdini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat, strapuns-an médinile si picioarele mele, numérat-au toate oasele mele!’ Sfanta Evanghelie marturiseste de asemenea ci trecatorii 1! huleau, clatinandu-si capetele si zicdnd: Tu, Cel ce dé- rami Tersplul 36 in trei rile il xidesti, mantuieste-Te pe Tine Insusil Daca esti Finl lui Dumnezen, coboara-Te de pe crucel’® Acest lucru La insemnat dinainte si marele David zicdnd: Ocdnile celor ce te octirasc pe tine au cazut asupra meal Si inca: Zdrobit a fost sufletul men de ocdri si de necax, s¢ am asteptat pe cel ce m-ar milui si nu era, $i pe cei ce m-ar mangdia si nu i-am affat!® Nu i-am aflat, dar po- vesteste-ne, prorocule, ce-au facut ei in schimbul mangiierii. Mi-an dat spre mancarea mea fiere si in setea mea m-an adapat cu ofet!" Acestea au fost mangiierile lor si compatimirile lor, acestea au fost rasplatirile lor pentru bunatafile lor. Dar cind Maica Preacurata si binecuvantata, vedea si auzea toate aces- tea, cuvintele celor ce-L ocarau strabateau prin ea ca niste sdgeti. Si piroanele Fiului sau o izbeau in inima ca niste sulite. Atunci pamantul s-a cutremurat si iadul de jos a fost zdrobit, cerul s-a intunecat, cici lumina lumindtorilor s-a ascuns”, si toate fapturile se tinguiau si puterile cerului cerurilor celor de sus tremurau. Unele din ele se coborau din cer si cercetau minunea, altele mergeau pnd la locul capapinii uluite de in- _drazneala iudeilor si laudand indelunga rabdarea impiratulu, | ! se mAniau impottiva celor ticilosi si a slujitorilor lor celor rii, 75si pregdteau mAnie in adancuri pentru omoratorii de Dumne- zeu, pentru ca iadul sa fie morméantul lor al tuturor, dar put _fea si mila lui Hristos infrana doringa lor si stavilea fapturi vazute $i nev: le ute care s-ar fi aruncat intr-o clipa asupra lu- mii. Caci inainte de ele il chemase pe Moise drept martor al rautatilor iudeilor, dupa cum spune: Ia aminte cerule si voi grai, paméntul sd asculte cuvintele gunii melel, si cele urmatoare; iar prin Ieremia i-a lovit puternic sia spus: Ceru/ se mird de aceasta $i pamantal s-a cutremurat!, spune Domnu?* pentru ca au uitat binefacerile sale nenumarate si in locul binelui au facut raul. 80. Atunct, asadar, toate fapturile uluite s-au cutremurat, dar Preasfanta Maica se tanguia inca si mai mult de toate acestea si nu se méangaia, ci ca in noaptea dintru inceputuri era inconjurata de intristare si de jale, si dorea apropierea cu- vantului Domnului ei milostiv si smerit. Dar, din pricina multimii gloatei care o inconjura, ea nu se putea apropia, si statea departe si se tanguia, isi intindea miinile, isi lovea pieptul si suspina din adancul inimii si-incerca chinuri $i stro- pea pamantul cu lacrimile. Jar cand cei ce L-au rastignit si-au aratat toata rdutatea tintuindu-L pe cruce si luptatorii impo- triva lui Dumnezeu s-au risipit, unii dintre ei s-au dus sa ma- nance, altii la alte lucruri, ei se faleau si se bucurau ca si cand ar fi castigat o biruingi, lasind straja pe seama soldatilor. Atunci, Maica Sa indoliata s-a apropiat de Fiul sau dorit, dar ce limba va putea rosti ceea ce a spus si cum anume a stat in fata Lui? Cuvintele ei erau inecate in lacrimi si intelepciune, caci era Maica a {ntelepciunii, si nu i-ar fi fost dat si spuna sau sa arate vreun lucru nepotrivit, ci ea si-a pastrat in ran- duiala, calm si vrednicie, doliul ei atat de intemeiat. Se jelea cu amar pentru suferintele si ranile dulcelui ei imparat si Fiu, st slavea indelunga rabdarea si libertatea Celui ce a suferit pen- tru noi si S-a rastignit pentru noi, uimindu-se de toate aces- tea. Simfea nerecunostinta si indrazneala omoratorilor de Dumnezeu si as spune ca plangea pentru pierzania lor si fi spunea Domaului: 81. ,,Ce este aceasta, imparatul meu, Fiul meu si Dumne- zeul meu, ce este aceasta indelungi rabdare a Ta? Cum Te-at numiarat Tu, Cel fara de pacat, printre cei fara de lege? Cum porfi pacatele lumii impreuna cu cei osanditi, Tu, judecatorul viilor si al mortilor? Care e adancul unei asemenea smerenii, _al unei asemenea nefineri de minte a riului si al unei_aseme- nea iubiri de oameni ca ale Tale? N-a fost de ajuns ca, Dum- “nezeu fiind, Te-ai facut om pentru noi? Atitea osteneli, neca- zuti, incercari, prigoniri, pizmuiti, vrajmasii, marturii minci- noase $i ocari, pe care de la nasterea Ta si pana acum le-ai suferit din partea evreilor spre izbavirea oamenilor, nu erau oate de ajuns? Dar acum iat& ci Te-au pironit pe lemn! O, necredinta, nerecunostinta $i indrazneala lor, si milostiva Ta bunavointa si netinere de minte a raului! Aceasta a fost ras- plata darurilor Tale vechi st noi! Tudeit necredinciosi Te-au chinuit in nenumirate chipuri, pe Tine, Care ai lovit pentru ei in atétea chipuri Egiptul?>! Mai intdi, Ti-au dat vesmant de batjocura”’, Tie care intt-o z1 i-ai acoperit cu nor de lumina si i-ai cilduzit ca un parinte, pastrandu-i ca pe lumina ochilox?7 ‘Ti-au pus pe cap cununa de spini”*, Tie Celui care tai incu- nunat cu slava si cu cinste”! Te-au lovit cu toiege*? cet pentru care i-ai poruncit lui Moise sa loveasca mazea cu toiagul! st ai impirtit-o si i-ai trecut prin ea acoperind ins4 cu apele ei pe vrijmagii lor? Nelegiuitit au indraznit si Te scuipe’? pe Tine care ai aritat strilucirea fetei Tale si ne-ai viat! Pe Tine care ai preamarit oarecind fafa lui Moise’’, nu s-au rusinat sa Te scuipe®4 — o minunel, o ticdlosie! — pe Tine care cu un scurpat ai deschis ochii orbului din nastere*. Au pironit cu pitoane miinile si picioarele Tale, Tie Celui care tat iwzbavit din le- gaturile robiei in Egipt” si care acum i-ai izbavit din legaturile robiei dintii. Pentru curatirea leprosilor, ‘Ti-au facut rani, pentru invierea mortilor, Te-au osandit la moarte! Pentru lu- minarea ochilor orbului — 0, lumina mea! — s-au silit sa intu- nece ochit ! fn locul Tau, viata mea, au cerut pe Baraba*® si Te-au dat mortii. O infricogatoare vedemie, cum pamantul tremurd si nu le mai tine pe cele de jos, cum luminatorn se 77intuneca si numai ard, cum cerul se framanta si aproape a ci- zut, Cum ingerii tremura $i se supun si nu rastoarna lumea! Dar e vadit cd toate acestea se intimpla din milostivirea si indelunga Ta rabdare, Fiul meu si Dumnezeu meu, $i ca totul e sub puterea Ta, si ca Tu nu ingidui si vind asupra lumii ce- ea ce a venit in timpul lui Noe’. Fiul meu, nu se poate sa su- far eu in locul Tau chinurile Tale? Vai, de s-ar putea ca ranile Tale sa fie asupra mea? Vai, ca in locul Tau si ptimesc eu moartea? Acum nimic nu mi-ar fi mai greu decit moartea pentru care nu pot cu nimic sa ma pun in loc, nici in locul Tau, nici inaintea Ta nu voi muri, dar Te tog, da-mi cuvant de milostivite, cuvant de mangiiere, hotiriste pentru restul zilelor mele viata mea cum Ti se pare bine, fa-mi si aud gla- sul miantuirii si al vestirii, cind Te voi vedea din nou, o Lu- mina mea, cand Te voi imbritisa, 0 viata mea, cand voi auzi glasul Tau dulce, datitorul meu de viata. Si daca nasterea Ta m-a pazit, ferindu-ma de orice chin si orice durere, acum sa- bia intristirii a stripuns inima mea vazind patima Ta. Arati- mi deci, rogu-Te, invierea si slava Ta asa cum mi-ai fagaduit adesea!“ 82. In timp ce neprihanita si nefericita Maica jelea in ast- fel de tanguiri, Domnul Cel milostiv si bogat in mili o ptivea cu blandete si, vizandu-l linga El pe ucenicul cel iubit si plin de tubire faté de Domaul si Invafatorul Sau, El, {ntelepciunea Insasi, st-a deschis gura si El, milostivirea, a spus cateva cu- vinte cum ii ingaduia clipa aceea, sia privit la ucenicul cel iu- bit, care mai mult decat tofi ceilalti ucenici a aritat credincio- sie st iubire pentru Imparatul si Domnul sau, si tiria si duio- sia inimu. Cacti tofi ceilalti fugiserd, el singur stitea lingi cru- ce fara a se putea desparti de ea. De aceea, Domnul a spus Maicii Sale binecuvantate: Femeie, iata fiul tau! Apoi a spus uceni- cului sau: Taté mama tal® Maicii Sale fecioare fi di in dar din nou un fiu feciorelnic, si l-a dat in locul Sau, nu ca si se lepe- de El Insusi de grija Maicii Sale preacurate — si nu fie! —, ci ca sd 0 mingiie pe Mama Sa cu o méangiiere vazuta. Dar, in chip nevazut, El Insusi se ingrijea de Mama si de ucenicul 4 78 Sau si de tofi cei ce nadajduiau in El, si a dat-o pe aceasta “cenicului in schimbul iubirii si sinceritatii sale, pentru ca el era acolo in ceasul patimii Sale. $i l-a cinstit cu 0 mare cinste, cici in locul sau ne-a lisat-o si ne-a dat deopotriva porunca de a purta de griji pana la capat de rude, chiar daca in alte locuri, potrivit providengei, n-a aritat o supunere intreagi, cici ceea ce spune Evanghelistul ,,ca /-a fost supus*' inainte de botez“, o spune dupa botez cand au fost in Cana Galileii. El fi spune: Ce este Mie si fie, femeie?® Si mai apoi celor care i-au spus ci Mama Ta si fratii Tai Te canta, El le-a spus: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? lata mama Mea si fratii Meil® Dar chiar gi atunci a spus asta prin iconomie, acum insa si-a aritat in mod limpede grija Sa intreaga si iubirea Sa cuvenita si in locul Siu L-a agezat si l-a dat ca ingrijitor pe ucenicul Siu. L-a spus: laté mama tal Si \-a mAngaiat in starea sa de orfan si i-a asezat ca mami pe sfanta Sa Maica si Impariteasa. Cand ucenicul a auzit aceasta, a dus-o in casa sa din Sion, despre care s-a scris aici, si o slujea dupa cuviinga_cu harul lui Huistos. 83. Petru ca necredinciosii care L-au rastignit implinisera tot dispretul si chinul lor fafa de milostivul Imparat, si lisus a vétzut cit toate se impliniser’, ca sa se implineasca Scriptura, a spus: Mie sete! Si indata, ca si cum inseta sa giseascd pentru El un chin inc& si mai mare, é-au dat vin amestecat ou fiere* — vail — Dulcefii Viefit si Izvorului Nemusirii. Ei au aritat astfel sem- nul ticalosiei lor amestecate cu amaractune si cruzime, pentru a nu lisa sé cada cuvantul spus de proroci*. Dar aceasta n-a avut loc numai potrivit profefiei, ci profefia a spus ceea ce trebuia si aib loc, caci nu profetia a fost pricina indraznelit lor, ci indrazneala nesupunerii lor a fost pricina prorociei, Ti- calosii si nesimfitorii au indraznit asemenea lucruri si nu $i-au adus aminte de apele amare de la Meriba. Pe acestea El le-a preschimbat in ape dulci*, si nu i-a calauzit numai o data pe cei insetafi si le-a dat in pustia insetata cuvant raconitor. La branit ou miere din piatra si untdelemn din stanca*, si nu $i-au adus aminte de minunea foarte noua, de prefacerea apei in vin in 79Cana Galileii*. Cu adevarat, va lor este din vita de vie a Sodomei yt din sesurile Gomorei; strugurii lor sunt otraviti st boabele lor ama- re®, si aga mai departe. Dar noi si cugetim ci Preacurata si Preasfanta vedea toate acestea si o amiriciune inci si mai mare coplesea inima ei, caci atunci cand a auzit din gura dul- ce si dorita ca fi era sete, 0 flacari ca dintr-un cuptor a stra- batut inima ei! Atunci inima ei dorea, inseta si ardea ca focul sa ricoreasci aceasta ultima flacara a setei Fiului ei, dar uciga- sti nu i-au ingaduit sa-i intindd o bautura binefacitoare. Dar ea s-a rugat de fiecare dintre ei s4-i dea voie si-I de si bea apa, dar aceste fiare nu a lasat-o si nu i-au ingaduit si-L man- gaie, si shaw inaltat asipra ef gura lor ca niste lei de prada ce rée- nese. in loc de apa proaspata, i-au dat si bea ofet si fiere. fnainte de a-L rastigni, Ian dat si bea vin amestecat cu fiere, dar El na vrut sé bea", ca s& nu aiba 0 moarte brusci si grabnica din pricina otravii, iar nu din voia proprie si din bunul Sau plac. insd acum a primit acest vin amestecat cu fiere sia spus: Savarsitu-s-al Si plecéndu-si capul si-a dat duhuB de bund voie si prin propria Sa putere. 7 84. Nu fine insa de puterea noastri sau de puterea cuiva sa rosteasc suferingele, lacrimile si suspinele inimii Sfintei Fectoare fafa de toate acestea, cici sunt mai presus de fire, si asa cum nasterea ei e mai adanca decat firea, asa si intristarea cu care a primit rastignirea Domnului e de negrait pentru oameni, si o stie doar ea singura care a suferit, iat in intregi- me 0 stie doar Domnul cate s-a nascut din ea. insa, atunci cand Tisus a strigat cu glas mare gi si-a dat dubul, pentru ci Cel ce este cap a toate si-a plecat capul si a facut semn morfii, aceasta [moartea] a venit ca un slujitor, si impiratul a savarsit taina prin providenta Sa. O, suflet fericit si mai puternic decat . cremenea al Maicii Preacurate, care s-a facut piatra pretioasa prin care nu e cu putinta sabiei sa strabata in intregime! Cum a suferit Nascatoarea fara prihana acest junghi? Cum nu si-a dat st ca duhul? Se intelege ci a ferit-o harul si puterea Dom- nului ristignit. El {nsugi si-a dat duhul asa cum 1 s-a parut bun, dar puterea Sa a pastrat sufletul Maicii Sale pentru a o 80 mbrica din toate partile in chinuri cum era El insusi. Frica si cutremurul imi opresc limba si nu am puterea de a povesti cele ce au urmat, dar sigetile ascutite ale patimii Tale ma si- lesc, imparate, si nu mi lasi sd trec sub tacere istoria dorit 85. Ce-au mai indraznit, chiar si dupa moarte, vrajmasii $1 nelegiuitii? Caci drojdia rautitii lor nu se sfarsise prin faptul ci i-au intins ofet si fiere, dar si dupa moarte pizma si furia sporit a acestor fiare viclene si omoratorii de Dumnezeu ne- credinciosi n-au ingaduit nici macar tanguielile Maicii fart prihana; ceea ce ar fi ingaduit chiar si fiarelor de care aveau mila. Ei, nesimtitori la suferinta si mai invartosati decat ea, chiar si dupa moarte au strapuns cu sulita coasta™ Sa facatoa- re de viata pentru a nu lisa nici unul din madularele Sale lipsit de suferinya. Capul Siu a suferit bataile toiegelor, obrajii pal- muirile, gura Sa bautura amara, inainte de care a fost scuipat in fata, spatele Siu a suferit loviturile, mainile s1 picioarele piroanele, iar acum coasta Sa a suferit lovitura de suliga spre a ne revirsa mantuirea, izvorul binefacdtor de apa si singe din care ni s-a dat Duhul Sfaint. insi acum vezi sabia care stra- bate inima Maicii Domnului binecuvantate si cat de mult compitimea aceasta intru toate si cit de mult suferea, caci acum era aproape moarti, vazindu-L pe Fiul siu mort gi nelinistindu-se de ingroparea Lui. $i numaidecat sabia a lovit- © si in inimi, si i-a innoit durerile, iar picaturile de lactimi se scurgeau prin ochii ei. Dar sngele se inchega in inima sa ca ea si poata spune: Inima mea s-a mistuit inauntral men si durerile mele s-an innoit > $i de indata a alergat si s-a facut nu numai martor ocular, ci si cea care primeste si mosteneste indoita bogitie, strangand cu evlavie si hotarire singele si apa ce urgeau din coasta datatoare de viata, si buna Maica cea inalt inecuvantata a primit in chip desavarsit nemuritea cea noua si nestricacioasa. 86. Si gemand pufin, cum se cuvenea, a tostit cuvintele tanguirii sale. Si numaidecat intreaga sa griji a fost atunci in- groparea trupului Celui de-viata-facator, cici nu putea suferi ca El si ramana spanzurat astfel sub loviturile, ocarile si chi- 81nurile vrajmasilor Sai. Ea ar fi dorit sd-I giseasca un adapost potrivit, dar nu se gasea nicaieri un loc vrednic si potrivit pentru trupul datator de viata, cum s-a gasit vrednic pantecele sau fara prihana sa primeasca intreaga plinitate a Dumnezei- ri, Dar negasindu-se altul, ea cauta un loc potrivit doririi si ravnei ei. De aceea, a strabatut tot locul capafanii, intirit’ de harul starvului Celui de-viata-facitor. Picioarele sale mergeau si veneau, dar ochii gi gindul sau erau cu luare-aminte prin tubitea fata de imparatul s si Fiul sau. Sub calauzirea harului, a gasit, asadar, destul de aproape de cruce un morm4nt frumos si in jurul sau o gradina roditoare. Mormdntul era gol si non, si de curind sapat in stanca, dupa cum ne invati Sfanta Evan- ghelie, i care nu mai fusese nimeni ingropat™, si astepta trupul nou, pe Domaul si Dumnezeul a toate. Prin lucrarea provi- dentei, era cu totul liber, din pricina invierii, pentru ca nimeni sa nu spuna ca a inviat alt trup, iar nu cel al lui Hristos. De aceea, nimeni n-a fost asezat in el, cum spune Evanghelistul: iar in locul unde a fost rastignit era o grading si in gradind un mormént nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat®’. El era nou $i, pentru ci nu primise pe nimeni si era ferit de orice inselicmune sau amagire Omeneasca, eta sigur pentru ca nimeni sau nu depu- na marturie mincinoasa sau talhdreascd. Era cu anevoie de apropiat din toate partile, stanca era de netdiat pentru piatra din capul unghiului, pentru Cel nezdrobit, o temelie pentru temelia de neclintit. Gradina era chipul Edenului, si locul se numea al capatanii din pricina lui Adam cel ingropat acolo%”. Patima ne izbavea de > patimile noastre si moartea zdrobea moartea. 87. Cand Sfanta Maica a Domnului a vazut locul apropiat si potrivit si mormantul frumos si nou in care se putea pastra in chip cuviincios trupul nestricacios, ea a intrebat sia aflat ci era al lui Iosif, e/ insusi ucenic al lui lisus, dar én ascuns de frica in- deilor®, Printr-un singur cuvant ea |-a facut sa afle cat de mult ise potrivea Maicii Cuvantului sa fie $1 Mama a intelepciunii. Ea nu a cerut numai mormantul, pentru ca stia ca acest lucru ii era usor si chiar placut sa-si dea mormantul sau invatato- 82 rului iubit, si sa-l tina ca pe o comoara, dar |-a instiintat si mearga el insusi sa-L preia si sa-L pazeasci, fiindca acest lu- cru era cu anevoie atunci, si cerea mare indrazneala. Dar Iosif era un om bogat si cinstit, cunoscut al lui Pilat. Sfanta Nas- catoare de Dumnezeu I-a chemat $i i-a spus: »Prietene, iat ci ura si nebunia strinsi a dusmanilor si iscoditorilor fayi de Dumnezeu si impiratul Hnistos, Fiul meu, au ajuns la capital lor! Au adus asupra Lui o moarte amara si de ocara, si au aratat inainte si dupa rastignire lovituri si dispref, iar acum trupul gol spanzura pe lemn, infricosator la vedere pentru mine $i pentru toate fapturile, iar coasta Lui au strapuns-o cu sulita dupa moarte, si din ea a curs sange si apa, minune mi- reafa, si cu toate acestea omoratorii de Dumnezeu nu s-au tusinat. Soarele s-a intunecat si paméantul s-a cutremurat, stancile s-au crapat, catapeteasma s-a rupt, dar ei rimin ne- simfifi in invartosarea lor, Il ocarasc, isi bat joc si clatina din cap. Arata acum slujirea ta fati de Dumnezeu si tubirea si sinceritatea fata de Invafatorul si Imparatul tau, precum si miangaiere tanguirii si doliului meu! Intra la Pilat si cere trupul ce spanzura pe cruce si pazeste cu de la tine putere mor- mantul care este al tau, si cu pufind indrazneala vei strange Comoara lumii! Cu pugin noroc vei riscumpara si vei primi Mantuirea tuturor celor vii. Da aceasta Invagatorului tau, slu- jirea si harul impliniru! Fii acum mai tare decat ceilalti ucenici si mai adanc! Caci unii dintre ei s-au rupt cu totul, iar alii au fugit si stau departe. Numai eu, cea slab si straina, cu un sin- gur ucenic, am ramas stramtorata in mijlocul unor asemenea fiare. $i sunt cu totul neputincioasa si sirmana, bogata si pu- ternicd numai in lacrimi si dureri. Fie ca Insusi Imparatul si Fiul meu si-fi slujeascd drept calauzd, acest mort care invie morfii, care a facut sa se tulbure cu tarie pamantul si a intu- necat soarele sia cutremurat toate fapturile!“ 88. Asa infeleapta si binecuvantata intre femei ]-a intarit pe Iosif si l-a trimis la Pilat. El a intrat la Pilat, $i indrazneala si intelegerea i-au fost date de catre Domnul, iar el a cerut trupul lui Hristos. Nu s-a mai temut nici de puterea, nici de 83mania iudeilor. De aceea a dobandit dorirea inimii sale, a ce- rut sia primit, si in schimbul cuvintelor a avut Cuvantul lui Dummnezeu, in locul gradinii a cumparat cerul si in locul mormantului viata, in locul cautarit invatatorului, indrizneali inaintea impiratului a toate. Cu adevarat Iosif era nu doar bogat, dar si intelept, si mai intelept decat megufdtoru/ de care vorbeste Sfanta Evanghelie, si cand a gasit 0 piatra pretioasa st de mare pret, s-a dus, a vandut toate sia cumparat-o numai pe ea. N-a dat acum tot ceea ce avea, ci numai ravna, pufina indrazneala, un mormant si piatra, sia cumparat margaritarul cel nepretu- it, pazindu-l intr-un monument neatins. Era ucenic al lui Tisus intr-un chip cu totul potrivnic lui Iuda. Acela uneltea si se gindea sa-L predea pe invatatorul milostiv vrajmasilor Dom- nului, in vreme ce acesta s-a grabit cu infrigurare pe linga vrajmasi ca sa ceara trupul invatatorului si Domnul. Acela pentru cAtiva bani L-a predat ucigasilor, in timp ce acesta, prin cuvinte de cerere si imprumutul averii, L-a cerut inapoi ucigasilor si L-a strajuit cu cinste. Acela L-a sarutat cu vicle- nie si L-a predat rastignirii, acesta L-a coborat de pe lemn si L-a sirutat cu mila, si L-a primit dulce cu iubire sia suferit cu cinste. Ucenicul viclean a adus cu sabii si faclii asupra lui o gloata ticdloasa de iudei, carora le-a predat pe fnvafitorul cel milostiv; acesta L-a dat jos de pe lemn, a smuls piroanele sia dat blandei Maici Darul cel dulce si de-viata-facdtor care n-are asemanare intre fapturi. 89. Atunci Maica binecuvantata a suferit impreuna cu losif in clipa coborarii de pe cruce a imparatului si Fiului ei, A umplut pamantul cu lacrimi si a primit in mainile sale pe Cel ce fusese coborat, a primit in pantecele sau piroanele, sia imbratisat madularele ranite cu mild, a varsat, a spalat cu la- crimile sale sangele sia plans cu durere dulceata dorita a inge- tilor sia oamenilor. Dar atunci cand a fost dat jos de pe lemn si trupul cel mai inalt decat cercurile a atins pamantul, atunci a cizut la pamdnt si L-a spalat cu lacrimile sale cele mai ar- zatoare, aratand in cuvinte dumnezeiesti lauda ingroparii. ,,O, savarsire a tainei celei infricositoare! O, descoperire a sfatu- 84 rilor din veac ascunse!® O, moarte mai minunata decat intru- parea! Fara suflet zace Ziditorul sufletelor, ca un starv odih- neste D&ruitorul mantuirit tuturor, fara cuvant e Cuvantul Tatalui Care a zidit toata firea cuvantatoare, fara migcare sunt ochii stinsi ai Celui care prin cuvantul si mana Sa a pus in miscare tot ce se misca, la vederea Ciruia se topesc muntii®!, Cel ce canta spre pamént si se cutremurd, Cel ce se atinge de munti si fumega®, Care vede gindul oamenilor, Care scruteaza inimile si rarunchi®, dupa ale Cirui mfrturii intreaba fiii oamenilor, Care lumineaza si face intelegatori pe orbi! Vai, unde e fru- musefea Ta, Fiul meu si Dumnezeul meu? Unde e infatisarea Ta mai framoasa decat a tuturor filor oamenilor, Care ai agezat orice frumusete pe pamant, Tu Care esti dulceata do- rita de catre tofi. Tu ai primit loviturile si ranile, Tu Care at vindecat ranile de nevindecat ale firii noastre, petele si lovitu- tile vechi si noi, Tu, impirate, Te-ai milostivit si ai luat lovi- turile pentru noi, si prin ranile Tale noi tofi ne-am vindecat®. $i, iata, prin providenta si indelunga rabdare a harulut i iubi- tii Tale de oameni, taina s-a savarsit. Arata acum puterea Ta, grabeste-Te si vino in ajutorul nostru! Stu cu adevarat ca vei invia si vei avea mili intai de Maica Ta, apoi de acest Sion si Terusalim care a pacatuit atat de tare, in care vei chema toate neamurile [pagane] si vei zidi templul Bisericii celei vii din pagani. Dar fericita va fi ztua in care ma vei face si aud din nou glasul Tau dulce, in care voi vedea chipul Tau dumneze- iesc de frumos gi in care ma voi umple de harul Tau dorit. Fericita va fi clipa in care Te voi vedea limpede, Dumnezeu adevarat si Domn al celor vii si al celor morti!“ 90. Cum voi putea eu, nevrednicul si neinvatatul, sa ros- . tesc dup cuviinta si sa scrmu cuvintele Nascatoarei de Dum- nezeu din acea clipa! Chiar daca toate limbile inteleptilor si ale savantilor s-ar aduna, ele n-ar fi in stare sa le povesteasca, dar si eu nu voi spune decat cAteva cuvinte de atunci spre a multumi asteptarea prietenilor lui Dumnezeu. Prin asemenea cuvinte si simfiminte si lacrimi indurerate si cu maini nestri- cAcioase ea a primit trupul nestricacios si facdtor de viata al 85Domanului lisus impreuna cu Iosif si Nicodim, si l-au uns cu smirna si Law infasurat intr-un giulgin ca aromate, si l-au agezat intr-un mormént nou, in care nimeni nu mai fusese pus, si au pravalit 0 piatra mare la usa morméntului®, tar cand losif s1 Nicodim au implinit dupa cuviinga aceasta slujire, au parisit mormiantul ei si cu ceilalfi ce erau impreuna cu ei. Insi Sfanta si Preacurata Maica a Domnului a ramas singura acolo, si ea vedea cu ochiul treaz al sufletului si al trupului sia plecat ge- nunchii si se ruga neincetat si necontenit, chemand si astep- tind strilucirea cea dulce a luminii fnvierii. 91. Si statean Langa crucea lui Tisns, mama lui si sora mamei lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena®’. Mai sus am vorbit de- spre aceasta femeie pentru a talcui intrebarea pe care 0 cer- ceteaza multi’. Cum au spus ceilalti trei Evanghelisti: Si era acolo multe femei, privind de departe, care urmasera din Galileea pe Tisus®. insa renumitul Ioan Teologul si Evanghelistul spune ca langa lisus erau mama Sa si celelalte doua Marit, Maria a lui Cleopa si Maria Magdalena. Sa se stie deci ci amandoua aceste spuse sunt adevarate si ca amandoua au avut loc aie- vea. Multe au fost femeile care L-au urmat pe lisus din Gali- leea slujindu-I, printre care se gaseau aceste doua Marii, dar barbatii n-au fost la inaltimea lor, nici prin indrazneala, nici prin lipsa fricii, nici prin alte virtuti. De aceea, unii Evanghe- listi n-au dat nume, si unii n-au amintit nici un nume. El inst da marturie cu nume,’si face cunoscuti gsi familia lor, adicd sora Maicii Sale, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena. Maria lui Cleopa era femeia fratelui lui Iosif cu care a fost logodita Fecioara Maria, caci Cleopa era fratele lui Iosif. $i din nou a infatisat-o pe Maria, Preasfanta Nascdtoare de Dumnezeu, prin verii Maicii Sale, gi de aceea o numeste sora Sa, si spune ca era sora Mamei Sale. Insa Matei vorbeste astfel: $7 eran acolo multe femei, privind de departe, care urmasera din Galileea pe lisus, slyjindw-1. tntre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Tacob si a lui losif, si mama fiilor lui Zevedei™. Tot asa le numeste si Marcu”, dar Luca n-a amintit numele, cia spus: J% off ca noscutii Lui st femeile care-L. insofisera din Galileea, statean departe 86 privind acestea™, céci atunci cand a avut loc incercarea Dom- nului si alte femei ili insojeau la rastignire, ele stiteau departe, si cind L-au rstignit, de asemenea stateau departe si priveau. Insa cele doua Marii mbeau mai aprins pe Domnul si partici- pau la nelinistile Maicii Sale preacurate si la durerile ei, cind vedeau indrazneala si curajul cugetului ei, cat de aproape se gasea de crucea Fiului ei. Atunci s-au imbricat gi ele in tiria cugetului, s-au despartit de celelalte, s-au apropiat de ea, au méangiiat-o si sufereau impreuni cu ea. De aceea spune Evanghelistul: $7 stateau Langa crucea lui Tisus, Mama Lui si sora Mame Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena’>. Totusi, desi erau mai tari decat celelalte femei, n-au putut ajunge la curajul Nascatoarei de Dumnezeu. De aceea, in ceasul in care tulbu- rarea iudeilor incetase pufin, ele au avut indrazneala de a se apropia de locul in care se gisea Preacurata si Preasfanta inaintea crucii Domnului. {nsa atunci cind Domaul a strigat ci fi era sete si omoratorii de Dumnezeu au inceput si se fo- iasca $i sa amestece ofet cu fiere, cle s-au temut si s-au dus de acolo. Ins Preabinecuvantata statea in picioare fara fricd aproape de Fiul ei. $i nici macar in ceasul pogorarii si ingro- pari, ele n-au indraznit sd se apropie, ci au sezut inaintea mormantului”, adici departe de mormiant, si priveau”, dupa cum spune Evanghelistul. Mai mult, atunci cand cipeteniile preogilor $i carturarii au venit cu ostasi la mormant si au adus soldati din companie ca sa-l pazeasci, si au verificat mor- mantul si au pecetluit piatra, frica le-a cuprins pe femei si au fugit. in ele era frica de iudei si dragostea de Hristos. S-au dus si au cumpirat aromate”, si in dimineata sambetei au ve- nit din nou sé vadi morméntul ca si ungi trupul sfint al Domnului. Daca ele nu s-ar fi dus, cum ar fi putut'veni? Dar este limpede ca s-au dus si ca s-au reintors cu aromate ca s4- si arate evlavia si credinfa lor. 87