1.

Captarea materiilor fecale

n vederea captrii materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmrete: separarea patului
bolnavului de restul salonului, cu un paravan, dup care se ndeprteaz ptura i cearaful
care acoper bolnavul, se protejeaz patul cu muama i alez, se dezbrac i se ridic
bolnavul i se introduce bazinetul nclzit sub regiunea sacral; se acoper bolnavul pn
la terminarea actului defecrii. Se efectueaz toaleta regiunii perineale, se ndeprteaz
bazinetul cu atenie i se acoper cu capacul, ndeprtndu-se din salon. Se strng materialele
folosite, se mbrac bolnavul, se acoper, se aerisete salonul. Se spal minile bolnavuli.
Scaunul acoperit se pstreaz pentru vizita medical n locuri special amenajate.
2, Urmrirea bilanului circulaiei lichidului n organism = bilanul lichidul (intrri
ieire).
Materiale necesare
se pregtesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gt larg, splate i
cltite cu ap distilat (pentru a nu modifica compoziia urinei) i
acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi
cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast
se informeaz pacientul asupra necesitii colectrii corecte a urinei i
asupra procedeului
colectarea ncepe dimineaa, la o anumit or, i se termin n ziua
urmtoare, la aceeai or
Pentru o determinare corect
1. pacientul urineaz dimineaa la o or fix; aceast cantitate de urin, de la
prima emisie, se arunc
2. se colecteaz, apoi, toate urinele emise n decurs de 24 de ore pn a doua zi,
la aceeai or, pstrndu-se i urina de la ultima emisie
De reinut

golirea vezicii trebuie s se fac nainte de defecare

pentru a mpiedica procesele de fermentaie, se vor aduga, la urina

colectat, cristale de timol

recipientul de urin este etichetat cu numele pacientului, numr salon,

numr pat, se ine la rcoare i ferit de lumin, pentru a preveni
descompunerea urinei

dup golirea recipientului, acesta se va spla i dezinfecta conform

cerinelor

pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recolteaz urina din 24

de ore

pentru examene chimice-se recolteaz 100ml de urin

Precizare.

Pentru determinarea toleranei la glucide, 100 ml de urin se vor

recolta din cantitatea total de pe 24 de ore

Notarea diurezei
Diureza se noteaz zilnic n foaia de temperatur a pacientului
prin haurarea ptrelelor corespunztoare cantitii de urin i zilei
respective
spaiul dintre dou linii orizontale a foii de temperatur corespunde la 100 ml
de urin
cantitatea de urin eliminat n 24 de ore, n mod normal, este de aproximativ
1500 ml.

3, Captarea vrsturilor
Se aeaz bolnavul n funcie de starea general n poziie eznd , decubit dorsal cu
capul ntors ntr-o parte, protejndu-se cu prosop n jurul gtului. Se protejeaz patul
cu muama i alez.; i se ndeprteaz bolnavului proteza cnd este cazul; oferndu-ise o tvi renal i susinndu-l, oferim acestuia un pahar cu ap s-i clteasc
gura. I se ofer cuburi de ghea, lichide reci n cantiti mici. I se terge faa i i se
pun comprese reci pe frunte. Vrstura se pstreaz pentru vizita medicului, notnduse n foaia de temperatur caracterul i frecvena acesteia. Se spal recipientele, se
dezinfecteaz, pregtindu-se pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.
4, Captarea urinei
Analiza de urin este una dintre cele mai frecvente examinri de laborator,
cci nafar de starea funcional a rinichilor i a cilor urinare, reflect i alte
modificri din organism.
Pentru examenul fizic , urina trebuie recoltat timp de 24 de ore. Pentru
colectare se utilizeaz vase cilindrice gradate. n cursul examenului fizic se
determin: cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul i densitatea.
Pentru examenul chimic se trimite urina colectat timp de 24 de ore sau numai
urina proaspt de dimineaa, care este cea mai concentrat. Recoltarea se face
n recipiente absolut curate, cltite cu ap distilat, ca s nu-i schimbe
compoziia. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml, din care se va
determina i densitatea i se va examina i sedimentul urinar.
Pentru urocultur recoltarea urinei se face n condiii sterile, dup toaleta
riguroas a zonei genitale cu ap cald i spun i limpezit cu ser fiziologic, n
recipient steril; pentru a elimina i germenii care s-ar gsi eventual n uretr,
recoltarea se face din jetul mijlociu dup ce prima parte a jetului a splat canalul.

Recipientul i dopul acestuia se vor manevra cu atenie pn la nchidere pentru

a evita contaminarea. Este recomandat ca flaconul s fie predat n maxim dou
ore de la recoltare.
n cazuri speciale, cum ar fi insuficiena renal, sau infecia urinar sever,
recoltarea urinei se recomand a se face prin sondaj vezical; recoltarea urinei de
la bolnavii cu sond permanent fixat n vezic se va face prin puncionarea
sondei, dup decontaminarea locului unde se va face puncia.
Urina trebuie imediat nsmnat.Dac acest lucru nu este posibil , atunci
trebuie inut la frigider la temperatura de cca +4C.
5, SCAUNUL=resturile alimentelor supuse procesului de digestie,eliminate din
organism prin anus,prin actul defecatiei.
Scopul=obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si
urmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin:
-observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de temperatura.

Elemente

Valori

normale

Valori

patologice

de
Observatie
1.Frecventa

1-2 scaune/zi

a.3-6 scaune/zi,diaree in enterite si

enterocolite
b.20-30 scaune/zi=sindrom dizenteric
c.scaun la 2-4 zile=constipatie
d.suprimarea completa a eliminarii
fecalelor si a gazelor=ileus

2.Orarul

Ritmic,la aceeasi ora

Pierderea orarului obisnuit al evacuarii

a zilei,dimineata dupa

:constipatie sau diaree

sculare
3.Cantitate

Zilnic,15-=200 g de

-marita(in afectiunile pancreasului,ale

materii fecale

colonului,in diareele gastrogene de natura

aclorhidrica);poate ajunge la cateva

kilograme(in anomalii de dezvoltare a

colonului);
-redusa(in constipatie)
-foarte redusa,de numai 10-15 g(in
dizenterie)
4.Consisten

pastoasa,omogena

ta

Uscata,consistenta
crescuta(scibale,coproliti-in
constipatie);consistenta scazuta(scaune
moi),in diaree;lichida,apoasa in special
dupa purgative saline;consistenta
neomogena(scaun solid,dur urmat de o
cantitate de scaun semilichid sau lichid)

5.Forma

Cilindrica,cu

-de panglica sau creion(in cancer

diametrul de 3-5

rectal);filiforma(in spasme ale regiunii

cm,lungime variabila

snorectsle);bile dure,de marimea

maslinelor(in constipatie),bile
conglomerate,multiglobale(in cazul cand
materiile fecale au stagnat mult timp in
rect)

6.Culoarea

Bruna

Galben-aurie(in diaree);verde cand

bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului
gros;mai inchisa(in constipatie);albiciaosa
ca argila(icter mecanic),brun-inchis(icter
hemolitic);neagra ca pacura,moale si
lucios(in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestivmelena);rosie(in cazul hemoragiilor din
portiunea inferioara a tubului digestiv).

7.Mirosul

Fecaloid

Acid(in caz de fermentatie

intestinal);fetid(in caz de putrefactie);miros
rincet foarte patrunzator(in cazul cand in
scaun se gasesc grasimi nedigerate);foarte
fetid(in cancerul colonului si rectului).

8.Aspectul

Pastos-omogen

De zeama de pepene sau supa de linte(in

febra tifoida);de zeama de orez(in
intoxicatii,sau holera)

9.Elemente

mucus,puroi,singe(in colite

patologice

ulceroase,pseudomembranoase,cancer
rectal sau intestinal,dizenterie);resturi de
alimente nedigerate(in pancreatite
cronice);grasimi nedigerate,paraziti
intestinali,cazurile vor fi imediat raportate
medicului

10.Notarea

Scaun normal

scaunelor

Moale:/
Diareic: Mucus:X
Cu puroi:P
Cu sange:S
Grunjos:Z

6, OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR

Voma(varsutara)=actul reflex prin care se elimina brusc,la exterior,prin

gura,continutul stomacal.
Scop=obtinerea de in informatii privind continutul gastric pentru stabilirea
diagnosticului si bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism
Materiale necesare=tavita renala(2),pahar cu apa,foaie de temperatura,pix
albastru,musama,aleza,prosop.
Efectuarea tehnicii:
-se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirarea
varsaturii(sezanda,semisezanda,in decubit lateral cu capul usor ridicat).
-se sustine capul(fruntea)bolnavului cu o mana si cu cealalta tavita renala
-se serveste bolnavului un pahar cu apa pentru clatirea gurii dupa varsatura

Etape de executie

Timpi de executie

Observarea
calitatilor
varsaturilor
Frecventa

-ocazionale(in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase

acute);
-frecvente(in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa
mese);
-incoercibile(graviditate si unele boli psihice)

Orarul

-matinale-dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide)

-postprandiale-imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce
bolnavul consuma alimentele(la nevropati)
-tardive-la 2-6 ore de la alimentatie(in ulcer si cancer gastric
complicat cu stenoza pilorica)

Cantitatea

In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta iar in alte

cazuri cantitatea se poate reduce la cativa zeci de ml.

Continutul

-alimentare-(alimente mai mult sau mai putin digerate)

-fecaloide-(in ocluziile intestinale)
-mucoase,apoase(la etilici si gravide)
-biliare(in colecistopatii)
-purulente(in gastrita flegmonoasa)
-sangvinolente(sau sange pur-hematemeza-in boli ale
stomacului)

Culoarea

-galbena sau verzuie(in varsaturile bilioase)

-rosie,ca sangele nedigerat(in ulcer gastro-duodenal)
-galbuie,murdara(in ocluzie intestinala)
-bruna,ca zatul de cafea(in cancer gastric)

Mirosul

-fad,acru(in hiperclorhidrie)
-fecaloid(reflux al continutului intestinal in stomac(ileus)
-unt rancet(in fermentatie gstrica)

Forta de proiectie

-brusc,in jet,fara efort,fara legatura cu alimentarea,far

agreata;
Simptome care

-durere abdominala,deshidratare

insotesc varsatura
Notarea

Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc insotit de data si

varsaturilor in

ora cand s-a produs,in rubrica speciala a foii de temperatura:

foaia de
observatie

-varsatura alimentare:cerneala albastra

-varsatura bilioasa:cerneala verde
-varsatura sangvinolenta:cerneala rosie

7,
OBSERVAREA,MASURAREA SI NOTAREA
EXPECTORATIEI

Expectoratie=actul de eliminare pe gura,dupa tuse,a produselor formate in

caile respiratorii-sputa sau expectoratia.
Scop=obtinerea de informatii privind calitatile sputei,ele avand o mare valoare in
stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unor afectiuni pulmonare.
Materiale necesare:scuipatoare,tampoane pe porttampon,vas gradat,tavita
renala,foaie de observatie(temperatura),pix sau creion de culoare rosie.

Pregatirea bolnavului psihica si fizica:

-bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:sa tuseasca cu gura inchisa;sa
colecteze sputa in scuipatoare;sa nu stropeasca in jurul,sa nu arunce in
scuipatoarele corpuri straine(mucuri de tigari,hartii);
-se va insista in educarea femeilor care au tendita de a ingera sputa.
-se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa expectoreze cu usurinta,fara sa
oboseasca;
-se va sprijini capul bolnavului (daca o cere starea generala).

Notarea grafica:

-se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie,identic cu notarea

diurezei,cantitatea de sputa colectata in vasul gradat.

Curatirea mucoasei bucale:

-se pregatesc tampoane de tifon de porttampon
-se curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane pe porttampon
-se aruca tampoanele in tavita renala.

Observarea
calitatilor sputei
Culoarea

-rosie,sangvinolenta,aerata si spumoasa(in hemoptizia din

tuberculoza,cancer pulmonar)
-hemoptoica sau sputa striata cu sange
-ruginie(ca sucul de prune,in debutul din pneumonie)
-rosie-bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a
fi evacuat
-rosie-gelatinoasa in cancerul pulmonar
-roz in edemul pulmonar
-galbena-verzuie in supuratiile pulmonare
-alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astm bronsic
-neagra in infarct pulmonar

Mirosul

-fetid in dilatatia bronsica,caverne tuberculoase

-fetiditate penetranta,in gangrena pulmonara
-mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii
pulmonare

Consistenta

Spumoasa,aerata,gelatinoasa,viscoasa,lichida

Forma sputei

-perlata- in astm
-numulara- in caverne pulmonare(mase grunjoase,izolate in
saliva)

-mulaje bronsice
Compozitia(aspec
tul sputei)

-mucos-in astm bronsic,inflamatia bronhiilor)

-purulent(in supuratii pulmonare,in cazul deschiderii unei
colectii purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului)
-muco-purulent
-seros(in staza,edem pulmonar)
-pseudomembranos(in difteria laringiana,bronsita
difterica,bronsita pseudomembranoasa)
-sangvinolent(in edem pulmonar,cancer pulmonar,infarct
pulmonar).

Cantitatea sputei

-50-100 ml/24 h:in bronsita

catarala,pneumonie,tuberculoza,incipienta
-pana la 1000ml/24 ore(in gangrene pulmonare,edem
pulmonar)-vomica=eliminarea unor colectii masive de
puroi(in abces pulmonar,chist hidatic)

8, Alimentarea pacientului: - alimentarea activ

-alimentarea pasiv
-alimentarea artificial
Una din cele mai importante sarcini ale ngrijirii bolnavului este alimentaia.
Asigurarea

aportului

caloric

necesar

pentru

susinerea

forelor

fizice

ale

bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiiilor de

vindecare i administrarea alimentelor

pe cale natural sau artificial, constituie

sarcini elementare ale ngrijirii oricrui bolnav spitalizat.

n funcie de starea pacientului, alimentarea se face:
-

activ pacienta mnnc singur n sala de mese sau n salon

pasiv pacientei i se introduc alimentele n gur

artificial alimentele sunt introduse n organism n condiii nefiziologice
9,
pat.

Alimentarea activ se poate face n sala de mese, n salon; la mas sau la

n sala de mese aerisit, curenia trebuie s fie desvrit; poriile aranjate

estetic sunt aezate pe mese mici (4 persoane). Se invit pacientele la mas, se
invit s se spele pe mini. Felurile de mncare se servesc pe rnd, vesela
folosit se ridic imediat. Nu se ating alimentele cu mna.
Se observ dac pacientul a consumat alimentele; n caz contrar se afl
motivul i se iau msuri.
n salon la mas: se ndeprteaz tot ce ar putea influena negativ apetitul
pacientului (tvi,scuiptori, plosc). Se invit pacientul s se spele pe mini, se
ajut s se aeze la mas; servirea mesei se face ca n sala de mese.
n salon, la pat: se pregtete salonul ca pentru alimentarea n salon la mas.
Se aeaz pacientul n poziie confortabil, este invitat s se spele pe mini,
asistenta servindu-i materialele necesare i protejnd lenjeria de pat cu muama.
Se adapteaz masa special la pat i se servete masa la fel ca n salon la mas.
Alimentarea pasiv - Cnd starea general a bolnavilor nu le permite s se
alimenteze singuri, trebuie s fie ajutai.
Scop

vor fi hrnii bolnavii

imobilizai

paralizai

epuizai , adinamici

n stare grav

cu uoare tulburri de deglutiie

Pregtiri
materiale
-

tav

farfurii

pahar cu ap sau can cu cioc

ervet de pnz

can de sup

tacmuri

asistenta

mbrac halatul de protecie

aaz prul sub bonet

se spal pe mini

pacient

se aaz n poziie semieznd cu ajutorul rezemtoarelor de pat sau n

decubit dorsal cu capul uor ridicat i aplecat nainte pentru a uura
deglutiia

i se protejeaz lenjeria cu un prosop curat

se protejeaz cu un prosop n jurul gtului

se adapteaz msua la pat i i se aaz mncarea astfel nct s vad ce i

se introduce n gur

Servirea mesei
asistenta se aeaz n dreapta pacientului i i ridic uor capul cu perna
verific

temperatura

alimentelor(pacienii

stare

grav

nu

simt

temperatura, nici gustul alimentelor), gustnd cu o alt lingur

i servete supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
supravegheaz debitul lichidului pentru a evita ncrcarea peste puterile
de deglutiie ale pacientului
este ters la gur, i se aranjeaz patul
se ndeprteaz eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav,
pot contribui la formarea escarelor
schimb lenjeria dac s-a murdrit
acoper pacientul i aerisete salonul
strnge vesela i o transport la oficiu

10,

Alimentarea artificial nseamn introducerea alimentelor n organismul

pacientului prin mijloace artificiale.

Se realiz. prin urmtoarele procedee:

sond gastric sau intestinal

gastrostom

clism

parenteral

scop:
hrnirea pacienilor incontieni
cu tulburri de deglutiie
cu intoleran sau hemoragii digestive
operai pe tubul digestiv i glandele anexe
cu stricturi esofagiene sau ale cardiei

 n stare grav; negativism alimentar

Alimentarea prin sond gastric
Materiale
-

de protecie: alez, prosoape

sterile : sond gastric sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pens hemostatic

nesterile : plnie, tvi renal

bulion alimentar : s nu prezinte grunji, s fie la temperatura corpului, s aib

valoare caloric

Pacient v. sondaj gastric

Execuie
-

n caz de staz gastric , se aspir coninutul i se efectueaz spltur

gastric

se ataeaz plnia la captul sondei i se toarn lichidul alimentar 200-400 ml

pn la 500 ml, nclzit la temperatura corpului

se introduc apoi 200-300 ml ap i o cantitate mic de aer pentru a goli sonda

se nchide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor n faringe

de unde ar putea fi aspirate determinnd pneumonia de aspiraie
complicaie grav

se extrage sonda cu atenie

DE TIUT :
la pacienii incontieni cu tulburri de deglutiie sau care trebuie
alimentai mai mult timp pe aceast cale , sonda se introduce
endonazal
sondele de polietilen se menin mai mult de 4-6 zile , cele de
cauciuc maximum 2-3 zile fiind traumatizante (produc escare ale
mucoaselor)
raia

zinic

se

administreaz

4-6

doze

foarte

ncet,

de

preferin cu aparatul de perfuzat utiliznd vase izoterme

Alimentarea prin gastrostom
deschiderea i fixarea operatorie a stomacului la piele n scopul alimentrii
printr-o sond n cazul n care cale esofagian este ntrerupt
n cazul stricturilor esofagiene , dup arsuri sau intoxicaii cu substane
caustice , cnd alimentaia artificial ia un caracter de durat

i nu se

poate utiliza sonda gastric , alimentele vor fi introduse n organism prin

gastrostom

 n stom, este fixat o sond de cauciuc prin intermediul creia alimentele

sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin plnie
respectndu-se aceleai principii se introduc i aceleai amestecuri
alimentare ca n cazul alimentaiei prin sond gastric
alimentele vor fi introduse n doze fracionate la intervale obinuite , dup
orarul de alimentaie al pacienilor , nclzite la temperatura corpului
cantitatea introdus o dat nu va depi 500 ml
dup introducerea alimentelor sonda se nchide pentru a mpiedica
refularea acestora
tegumentele din jurul stomei se pot irita sub aciunea sucului gastric care
se prlinge adesea pe lng sond , provocnd uneori leziuni apreciabile
de aceea , regiunea din jurul fistulei se va pstra uscat, acoperit cu un
unguent

protector

antimicrobian,

pansat

steril

cu

pansamentb

absorbant
Alimentarea prin clism
se poate asigura hidratarea i alimentarea pe o perioad scurt de timp
deoarece n rect nu sunt fermeni pentru digestie, iar mucoasa absoarbe
numai soluii izotonice, substanele proteice sunt eliminate sau supuse
unui proces de putrefacie
alimentarea se face prin clisme pictur cu pictur cu soluie Ringer,
glucoz 47 cu rol hidratant
v.pregtirea i efectuarea clismei
n locul irigatorului se folosete un termos
alimentarea parenteral
materile necesare

dezinfectante - alcool iodat

materiale pentru puncia venoas

de protecie-pern elastic pentru sprijinirea braului, muama, alez;
pt. dezinfecia tegumentului tip I (cu tamponul mbibat n alcool se
badijoneaz tegumentul timp de 30 de sec.)
instrumentar i materiale sterile - seringi i ace de unic folosin(se verific
integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizrii, lungimea i diametrul acelor)
- n funcie de scop; pense, mnui chirurgicale, tampoane
alte materiale-garou sau band Esmarch, fiole cu soluii medicamentoase,
soluii perfuzabile, tvi renal

perfuzor = trus de perfuzie (ambalat de unic ntrebuinare)

pomp de perfuzie automat-cu reglare programat a volumului i ratei de

flux

robinete cu dou sau mai multe ci

branul(cateter i.v.)

flutura

benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) i a tubului perfuzorului

de pielea bolnavului

Se face cu substane care:

Au valoare caloric ridicat
Pot fi utilizate direct de esuturi
Nu au proprieti antigenice
Nu au aciune iritant sau necrozant asupra esuturilor
Pe cale i.v. pot fi introduse soluii izo- sau hipertone : glucoz 10-20-3340% , fructoz 20% , soluie dextran , hidrolizate proteice
Planul de alimentare se face dup calcularea necesarului de calorii / 24h i
a raiei de lichide n care pot fi dizolvate principiile nutritive
Nevoia de lichide este completatcu ser fiziologic sau sol. glucozate i
proteice
Alimentarea parenteral se face ca i hidratarea
Ritmul de administrare difer dup natura i concentraia preparatului,
starea pacientului, de la 50ml/h la 500ml/h

11,

PREGTIREA PREOPERATORIE

Pregtirea pacientului pentru operaie are obiective specifice:

- restricia aportului de alimente i lichide;
- pregtirea cmpului operator (suprafaa cutanat);
- recoltarea produselor pentru examene de laborator;
- efectuarea igienei personale i pregtirea psihic a bolnavului;
- asigurarea siguranei pacientului dup administrarea medicaiei preanestezice;
- pregtirea documentelor pacientului pentru operaie: revederea semnturii
consimmntului chirurgical.
12, Pregtirea pacientului n ziua care precede operaia:
- se face o pregtire psihic a pacientului;
- se administreaz la indicaia medicului sedative, hipnotice n seara dinaintea
- interveniei pentru a asigura o odihn adecvat a pacientului n timpul nopii;
- igiena pacientului:
- se face baie, du sau toaleta pe regiuni, la pat, n cazul bolnavilor imobilizai;
- se cur regiunea ombilical i zonele de flexie pentru a reduce riscul infeciei
prin flor cutanat.

Crearea cmpului operator:

- se epileaz zona de intervenie prin raderea pilozitilor cu un aparat de ras individual,
pe o suprafa larg (15/25 cm);
- se interzice folosirea cremelor depilatoare;
- se dezinfecteaz zona ras cu alcool medicinal sau betadin.
Supravegherea naintea operaiei const n:
- msurarea funciilor vitale: puls,TA, temperatur, respiraie;
- se cntrete bolnavul pentru dozarea premedicaiei i anestezicelor;
- se noteaz eventualele semne de infecie de ci respiratorii sau apariia menstruaiei la
femei.
Investigaia paraclinic va cuprinde obligatoriu:
- grupul sanguin i factorul Rh,
- hemograma,
- glicemia,
- ureea i creatinina seric,
- ionograma sanguin,
- probele hepatice,
- factorii de coagulare,
- sumarul de urin,
- se efectueaz ECG-ul i radiografia pulmonar.
Se va goli intestinul terminal:
- se face clism n seara dinaintea i n dimineaa interveniei chirurgicale n caz de
intervenie pe tub digestiv
- se administreaz un laxativ cu 12 - 24 de ore naintea inter-veniei, dac actul operator
nu se desfoar pe tubul digestiv i dac tranzitul bolnavului este normal.
Restricia alimentar:
- se scade aportul alimentar oral cu o zi naintea operaiei;
- se sisteaz orice alimente (lichide, solide) de la orele 21 naintea operaiei;
- se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o sear nainte de operaie.
13,

INJECIA INTRAVENOAS

Injectia intravenoasa (i.v.)

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Scop
- terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.
Resorbtia este instantanee
calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;

Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de
catre medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand
nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si
inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa
calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei

injectia intravenoasa consta in

-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si
aplicam garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;

interzis a palpa vena dupa dezinfectare;

- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin
cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub
locul punctiei, exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor
vecine;
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare
pentru a verifica pozitia acului;
- desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii,
iar cu policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control
la nevoie cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se
supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile
se vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru
a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta
,prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si
septice;
- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal,
Trendelenburg 150 cu capul intors contralateral;
- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de
incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:vena jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.

Incidente si accidente

Interventii

-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin -se incearca patrunderea in lumenul
tumefierea tesuturilor,durere
vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a -injectarea lenta
unor substante iritante

-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe

-injectare lenta

-hematom prin strapungerea venei

-se intrerupe injectia

-ameteli,lipotimie,colaps

-se anunta medicul

-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati -evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin gresirea
caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce
-evitarea introducerii solutiilor uleioase iv
decesul bolnavului
-punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza -se intrerupe de urgenta injectarea
totala a extremitatilor,durere exacerbata,albirea
mainii,degete cianotice

14

INJECIA INTRAMUSCULAR

Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii

izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.
Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si
nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului
sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este
situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;
Pregatirea echipamentului
- se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect

- se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze

- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
- daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia intramusculara
- tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
- alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se asigura intimitate
- se spala mainile, se pun manusile
- se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent
injectii intramusculare
- la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula
fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
- se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
- se lasa pielea sa se usuce
- se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta
o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
- se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul
montata la seringa.
- se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa
se destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a
fost introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Incidente si accidente

Interventii

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
unor ramuri ale sale
-paralizia prin lezarea nervului sciatic

-se evita prin respectarea zonelor de electie a

injectiei

-hematom prin lezarea unui vas

-ruperea acului
-supuratie aseptica

-extragerea manuala sau chirurgicala

-se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei
musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a -se previne prin verificarea pozitiei acului
solutiilor uleioase

15,

INJECIA SUBCUTANAT

Injectia subcutanata( s.c.)

Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta
felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu
tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,
histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata
Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au
un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,

se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese
spre exterior prin miscari circulare
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut
adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina,
iar la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze
Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior,
sub ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se
scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute
dupa injectare si apoi se face compresie

- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

16

INJECIA INTRADERMIC

Injectia intradermica ( i.d.

Scop:
-terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme,
echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata
de antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza
locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata

- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul
injectiei-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
17,

1.

ANALIZE MEDICALE
Analize hematologie - hemogram, coagulare

HEMOLEUCOGRAMA - valori normale:

Eritrocite

Brbati: 4 700 000-6 100 000 /mm3

Femei: 4 200 000-5 400 000 /mm3

Nou-nscui: 4 800 000-7 100 000 /mm3

Hematocrit
Brbati: 42-52%
Femei: 37-47%
Hemoglobina
Brbati: 14-18 g/dl
Femei: 12-16 g/dl
Leucocite: 5 000-10 000 /mm3, dintre care granulocite i agranulocite
Neutrofile 2 500-8 000 /mm3

Eozinofile 50-500 /mm3

Bazofile 25-100 /mm3

Limfocite: 1 000-4 000 /mm3

Monocite: 100-700 /mm3

Trombocite: 150 000-400 000 /mm3
Citete mai multe detalii despre interpretarea hemogramei.
ERITROCITE

Valori sczute: hemoragie, hemoliza, anemie, hemoglobinopatie,

talasemie, sferocitoza, siclemie, splenomegalie secundara, leucemie, mielom
multiplu, chimioterapie.

Valori crescute: policitemia vera, boala cardiaca congenitala, BPOC

severa, cord pulmonar, fibroza pulmonara, altitudine nalta, stres.

HEMATOCRIT
Valori sczute: sarcina, anemie, hemoragie, hemoliza, deficit de fier,
hemoglobinopatie, insuficienta medulara, leucemie.
Valori crescute: policitemia vera, eritrocitoza, deshidratare severa,
diaree severa, arsuri, boli cardiace congenitale, BPOC.
HEMOGLOBINA
Valori sczute: anemie, hemoragie, hemoglobinopatii, splenomegalie,
afectiuni renale, neoplasme, malnutritie.
Valori crescute: policitemia vera, hemoconcentratie, arsuri severe,
deshidratare, altitudini nalte, boli cardiace congenitale, BPOC.
LEUCOCITE
Valori sczute: febra tifoida, febra paratifoida, gripa, rujeola, rubeola,
hepatita acuta, boli la nivelul organelor hematopoetice, septicemie, boala de
iradiere.
Valori crescute: stres, sarcina, menstruatie, efort fizic intens, infectii (cu
exceptia febrei tifoide si febrei paratifoide), necroza tisulara, tumori,
interventii chirurgicale, hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta, coma
diabetica, guta, leucemie , medicamente (acid acetilsalicilic, adrenalina,
corticosteroizi, heparina, triamteren).
NEUTROFILE
Valori sczute: infectii bacteriene/virale severe, anemie aplastica, LES,
mononucleoza, medicamente mielotoxice, radioterapie.
Valori crescute: stres, efort fizic intens, afectiuni inflamatorii, infectii,
neoplasme, hemoragie/hemoliza, eclampsie, infarct miocardic acut.
LIMFOCITE
Valori sczute: administrare de glucocorticoizi sau antineoplazice,
sepsis, arsuri, boala Hodgkin, boala Gaucher, purpura trombocitopenica
idiopatica, hipersplenism, reactie transfuzionala.
Valori crescute: infectii virale sau bacteriene, leucemie limfocitara,
limfoame maligne, mielom multiplu, iradiere.
FIBRINOGEN
Valori normale: 200-400 mg/dl

Valori sczute: malnutritie, afectiuni hepatice, deficit congenital de

fibrinogen.

Valori crescute: sarcina, inflamatii/infectii acute, neoplasme, necroza

tisulara.

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Valori normale:

Barbati: 1-10 mm/1 h, 7-15 mm/2 h

Femei: 2-12 mm/1 h, 12-20 mm/2 h

Valori scazute: siclemie, sferocitoza, hipofibrinogenemie, policitemia

vera.

Valori crescute: menstruatie, sarcina, infectii bacteriene, boli

inflamatorii, hiperfibrinogenemie, septicemie, neoplasm, insuficienta renala
cronica, anemie severa, boli de colagen, trombembolism pulmonar, intoxicatii
cu metale grele.
TIMPUL DE COAGULARE (TC)

Valori normale: 8-10 minute

Valori crescute: deficit de factori ai coagularii (cu exceptia factorului
XII), insuficienta hepatica, coagulopatie de consum, medicamente
anticoagulante (de tip heparinic, cumarinic sau warfarinic) si fibrinolitice
(urokinaza, streptokinaza).
TIMPUL HOWELL
Valori normale: 2 minute
Valori crescute: vezi Timp de coagulare (TC)
Observatii:
Reprezinta
tratamentului cu heparina.

principalul

pentru

monitorizarea

TIMPUL QUICK (PT- timp de protrombina)

Valori normale: 13-15 secunde
Valori crescute: deficit congenital de factori ai coagularii, deficit de
vitamina K, hepatita, ciroza, administrare de cumarinice, intoxicatie cu
salicilati, coagulare intravasculara diseminata.
TIMPUL DE SANGERARE (TS)
Valori normale:

1-4 minute (lobul urechii)

8-10 minute (antebrat)

test

Valori crescute: trombocitopenie, hipersplenism, boala von Willebrand,

trombastenie Glanzmann, deficit de factori ai coagularii, fragilitate capilara,
coagulare intravasculara diseminata.
Mai multe despre interpretarea testelor de coagulare gsii aici.

2. Analize biochimie
ACIDUL URIC

Valori normale: 2.0 - 8.5 mg/dl sau 120 - 510 mol/l

Valori scazute: medicamente (alopurinol, chimioterapice, corticosteroizi,

probenecid, salicilati, warfarina), secretie inadecvata de hormon antidiuretic,
hemocromatoza, boli hepatice, boala Wilson, sindrom Fanconi.

Valori crescute: guta, deshidratare, insuficienta renala cronica, diuretice

tiazidice, diabet zaharat, alcoolism, leucemie, limfom, mielom multiplu, boli
mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta bogata n
nucleoproteine, malnutritie, policitemia vera, diabet insipid, intoxicaie cu
plumb.

ALBUMINA
Valori normale: 3.4 - 5.6 g/dl
Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta
hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere
de proteine ( boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple), sarcina, arsuri
severe, malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala.
Valori crescute: deshidratare.
AMILAZA SERIC
Valori normale: 30 - 220 U/l

Valori scazute: pancreatita cronica, insuficienta hepatica, hepatita.

Valori crescute: pancreatita acuta, colecistita acuta, obstructie canal

cistic, cancer pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal, peritonita,

apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,

oreion, traumatism de glande salivare sau de pancreas, infarct pulmonar,
arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut,
macroamilazemie, medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale,
corticosteroizi, diuretice tiazidice, morfina), ciroza.

ALT , TGP, GPT (glutamic-piruvat transferaza serica, alanil aminotransferaza)

Valori normale: 4 - 21 U/l
Valori crescute: hepatita, ciroza hepatica, insuficienta hepatica, necroza
hepatica, staza hepatica, colestaza, cancer hepatic, obstructie biliara,
pancreatita acuta, medicamente (acid acetilsalicilic, aldomet, alopurinol,
antibiotice, contraceptive orale, fenitoina, heparina, izoniazida), insuficienta
cardiaca congestiva, afectarea musculaturii scheletice, mononucleoza
infectioasa, soc, infarct miocardic acut, miocardita.
Citete i articolele despre creterea
evaluarea funciei ficatului.
AST, TGO,
GOT (glutamic-oxaloacetic
aminotransferaza)

transaminazelor i analize
transaminaza

serica,

pentru
aspartat

Valori normale: 22 - 47 U/l

Valori crescute: infarct miocardic acut, hepatita, staza hepatica, necroza
hepatica, colestaza, ciroza, obstructie biliara, miocardita, insuficienta cardiaca
congestiva, embolism pulmonar, infarct pulmonar, pancreatita acuta,
afectarea musculaturii scheletice, arsuri, anemie hemolitica, medicamente
(acetaminofen, antihipertensive, contraceptive orale, digitala, izoniazida,
opiacee, verapamil), mononucleoza infectioasa.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru
evaluarea funciei ficatului.
BILIRUBINA TOTAL

Valori normale: 0.3 - 1.0 mg/dl sau 5.1 - 17 mol/l

Valori crescute: hepatita, obstructie biliara, colestaza, cancer hepatic
primar, metastaze hepatice, pancreatita, ciroza, ficat de staza, sepsis,
medicamente
(alopurinol,
antibiotice,
cloramfenicol,
clorpromazin,
contraceptive orale, halotan, indometacin, izoniazida, metildopa, steroizi,
sulfonamide, tolbutamida), mononucleoza infectioasa, insuficienta hepatica,
ictere ereditare.
Observatii: Icterul devine vizibil la valori peste 2.5-3.0 mg/dl
BILIRUBINA DIRECT (conjugata)

Valori normale: 0.1-0.3 mg/dl sau 1.7-5.1 mol/l

Valori crescute: obstructie biliara, metastaze hepatice, hepatom, cancer
pancreatic, ampulom, colangiocarcinom, pancreatita, hepatita, sepsis, ciroza,
sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor, boala Wilson.
BILIRUBINA INDIRECTA (neconjugata)
Valori normale: 0.2-0.8 mg/dl sau 3.4-12 mol/l
Valori crescute: hemoliza, transfuzii, anemie hemolitica, anemie
pernicioasa, siclemie, hematom n resorbtie, hepatita, ciroza, sepsis,
insuficienta hepatica, sindrom Gilbert, sindrom Crigler - Najjar.
CALCIU
Valori normale: 8.5-10.5 mg/dl

Valori scazute: hipovitaminoza D, hipoparatiroidism, tetanii, insuficienta

renala, rahitism, osteomalacie.

Valori
cronice.

crescute:

hipervitaminoza

D,

hiperparatiroidism,

nefropatii

CLOR
Valori normale: 90-106 mEq/l

Valori scazute: hidratare n exces, hiperaldosteronism, sindrom de

secretie inadecvata de hormon antidiuretic, varsaturi, arsuri, alcaloza
metabolica, hiperkaliemie, medicamente (corticosteroizi, diuretice de ansa si
tiazidice, triamteren).

Valori crescute: deshidratare, acidoza tubulara renala, hiperpnee,

alcaloza metabolica, aport salin crescut, medicamente (acetazolamida,
antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni, metildopa)

COLESTEROL TOTAL
Valori normale ale colesterolului total:

preferabil sa aiba valori mai mici de 200 mg/dl

risc moderat la valori cuprinse ntre 200 si 240 mg/dl

risc crescut cnd colesterolul depaseste 240 mg/dl

Valori scazute: malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice, insuficienta

hepatica, mielom multiplu, malabsorbtie, anemie hemolitica, medicamente
(alopurinol, cholestiramina, colchicina, izoniazida, niacina)

Valori crescute: hipercolesterolemie, diabet zaharat, hipotiroidism,

infarct miocardic acut, trimestrul al treilea de sarcina, afectiuni biliare,
colestaza, obstructie biliara, sindrom nefrotic, dieta bogata n colesterol,
sedentarism, obezitate, hipercolesterolemie familiala, hiperlipoproteinemii,
medicamente (contraceptive orale, fenitoina, fenotiazide, steroizi)
Observatii: Factorii de risc pentru boala coronariana sunt reprezentati de
vrsta (barbati > 44, femei > 54), fumat, hipertensiune arteriala, diabet,
antecedente familiale, HDL < 35 mg/dl, raportul Colesterol / HDL > 4.5.
HDL colesterolul
n funcie de valorile HDL-C, pacientul este ncadrat ca risc cardiac sczut la
valori ale HDL colesterolului peste 45 mg/dl i risc cardiac crescut cnd HDL
colesterolul este sub 35 mg/dl.

Valori scazute: fumat, sedentarism, obezitate, insuficienta renala,

diabet, beta blocante.
Valori crescute: sport regulat, aport moderat de alcool, niacina.
LDL colesterolul
preferabil sa aiba valori mai mici de 130 mg/dl

risc moderat cnd valorile sunt cuprinse ntre 130 si 160 mg/dl

risc crescut la valori de peste 160 mg/dl

Observatii: Valorile LDL se afla folosind formula: LDL = colesterol total - TG/5 HDL
CPK, CK (creatinfosfokinaza)

Valori normale: 5 - 200 U/l

Valori crescute:

Cresterea creatinfosfokinazei totale: infarct miocardic acut, chirurgie cardiaca,

dupa
injectii
intramusculare,
traumatisme,
sindrom
de
strivire,
politraumatisme, defibrilare, electrocutare, miozita, rabdomioliza, accident
vascular cerebral, eforturi intense, soc.
Valori crescute ale CPK - MB : infarct miocardic acut, angina instabila,
chirurgie cardiaca, ischemie cardiaca, miocardita acuta, pericardita,
cardiomiopatie, defibrilare, rabdomioliza, distrofii musculare.

Valori crescute ale CPK - BB : accident vascular cerebral, hemoragie

subarahnoidiana, tumori cerebrale, convulsii, soc, traumatisme craniene,
neurochirurgie, embolism / infarct pulmonar, cancer (digestiv, de sn,
ovarian, pulmonar).

Valori crescute ale CPK - MM : traumatisme, sindrom de strivire,

postoperator, injectii intramusculare, electromiograma, rabdomioliza,
polimiozita, dermatomiozita, distrofie musculara, efort fizic intens,
hipertermie maligna, convulsii.
Observatii: Creatinfosfokinaza are 3 izoenzime: MB (se gaseste n miocard,
musculatura striata, prostata, uter), BB (creier, plamni, pancreas, rinichi) si
MM (musculatura striata, miocard).
CUPRU

Valori normale: 80-130 g/dl

Valori scazute: boala Menkes, sindrom nefrotic.

Valori crescute: infectii,

neoplasme, boala Wilson.

infarct

miocardic

acut,

leucemii

acute,

FIER
Valori normale ale sideremiei > barbati: 90-160 g/dl, femei: 80-130
g/dl

Valori scazute: anemii feriprive, hemoragii, tratamente cu vitamina B12,

stari infectioase cronice, nefropatii cronice, poliartrita reumatoida, procese
neoplazice.

Valori crescute: hemosideroza, hemocromatoza, transfuzii sangvine

recente, anemie megaloblastica/hemolitica, talasemie, hepatite, ciroza.

FOSFATAZA ALCALIN
Valori normale: 25 - 115 U/l
Valori scazute: hipofosfatemie, hipotiroidism, malnutritie.
Valori crescute: obstructie biliara, colecistita acuta, metastaze hepatice,
hepatita, mononucleoza infectioasa, ciroza, metastaze osoase, cancer primitiv
osos Paget, hiperparatiroidism, fractura osoasa n curs de vindecare,
osteomalacie, poliartrita reumatoida, pancreatita acuta, insuficienta cardiaca
congestiva, sarcina, mielom multiplu, leucemie, medicamente (medicamente
colestatice,
antibiotice,
contraceptive orale, estrogeni,
fenotiazide,
indometacin, izoniazida, methotrexat), hipertiroidism, infarct intestinal,
sarcoidoza, sepsis.
FOSFOR
Valori normale: Adulti: 3-4.5 mg/dl, Copii: 4.5-6.5 mg/dl

Valori scazute: rahitism, hipovitaminoza D, hiperparatiroidism, ingestia

cronica de antiacide.

Valori crescute: hipoparatiroidism, hipervitaminoza D, insuficienta

renala, diabet zaharat.

GGTP, GGT (gamma glutamil transpeptidaza / transferaza)

Valori normale: 10 - 50 U/l

Valori crescute: boli hepatice, colestaza, metastaze hepatice, hepatom,

cancer pancreatic, hepatita, icter obstructiv, pancreatita acuta, medicamente
(antibiotice, antidepresive, barbiturice, fenobarbital, fenotiazine), insuficienta
cardiaca congestiva, sepsis, sindrom nefrotic, mononucleoza infectioasa.

Observatii: Specifica pentru patologia hepatica, GGT se coreleaza cu

valorile fosfatazei alcaline.

IOD
Necesar: 100-200 g/24 h

Valori scazute: gusa endemica.

Valori crescute: boala Basedow.

LDH (lactat dehidrogenaza)

Valori normale: 60 - 250 U/l
Valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita, insuficienta cardiaca
congestiva, anemie hemolitica, hemoliza, infarct (pulmonar, renal, intestinal),
boli hepatice (hepatita, necroza), cancer, leucemie acuta, limfom, afectari ale
musculaturii scheletice, accident vascular cerebral, necroza tisulara,
transfuzii, mononucleoza infectioasa.
LIPAZA
Valori normale: 20 - 140 U/l
Valori crescute: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta,
obstructie canal pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal.
MAGNEZIU
Valori normale: 2.5 mg/dl
Valori
cronice.

crescute:

hipervitaminoza

D,

hiperparatiroidism,

NICHEL
Valori normale: 1.2-4.6 g/l

Valori scazute: ciroza hepatica, uremie crescuta.

Valori crescute: infarct miocardic acut.

nefropatii

POTASIU
Valori normale: 3.5-4.5 mEq/l (intracelular 40-400 mEq/l)
Valori scazute: pierderi digestive prin diaree sau varsaturi, stenoza
pilorica, fistule digestive, pierderi urinare.
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenaliana, insuficienta renala.
PROTEINE TOTALE
Valori normale: 5.6 - 8.4 g/dl

Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta

hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, boala Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple, sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie
idiopatica familiala.

Valori crescute: deshidratare, mielom multiplu, sarcoidoza, inflamatii

cronice, colagenoze, macroglobulinemie.

SODIU
Valori normale: 310-345 mg/dl

Valori scazute: aport salin insuficient, deshidratari globale, ingestie

scazuta
de
lichide,poliurie,
insuficienta
renala
cronica,insuficienta
corticosuprarenaliana

Valori crescute: transpiratii excesive, diaree, varsaturi, diabet insipid,

insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism.

TRIGLICERIDE
Valori normale: 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l

Valori scazute: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism.

Valori crescute: hiperlipoproteinemii primare, diabet zaharat,
hipotiroidism, infarct miocardic acut, pancreatita acuta, alcoolism, sindrom
nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n carbohidrati, guta, sarcina,
medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale, estrogen, prazosin,
propranolol, steroizi, tamoxifen), sindrom Werner.
ZINC
Valori normale: 0.8-1.4 mg/l

Valori scazute: sarcina, inflamatii/infectii cronice.

Valori crescute: reumatism articular acut, hemoliza.

18,

TEHNICA EFECTURII PERFUZIEI

Perfuzia intravenoas

Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
- hidratarea i mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
-depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente;
-alimentarea pe cale parenteral
Materiale:
- dezinfectante: alcool iodat, mnui-pentru puncia venoas: garou, ac de puncie/branul,
perfuzor, soluie de perfuzat,comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.
Pregtirea pacientului:
- psihic: se informeaz pacientul asupra scopului punciei
- fizic: pentru puncia de la venele braului i amtebr se informeaz pacientul asuprascopului
punciei-fizic: pentru puncia de la venele braului i antebraului
Se aeaz pacientul ntr-o poziie confortabil att pentru el ct i pentru asistent(decubit
dorsal)
Se examineaz calitatea i starea venelor, se aeaz braul pe perni i muama nabducie i
extensie maxim.
Execuia: splare pe mini, mbrcare mnui sterile-se pregtete soluia de perfuzat: se
desface perfuzorul i se ncheie prestubul, semonteaz la soluia de perfuzat i se las lichidul
s circule prin tub pentru ndeprtareaaerului.

- se alege vena, se aplic garoul, se dezinfecteaz locul de la centru n afar. Se introduceacul

sau branula n ven, se scoate garoul, se ataeaz tuburile, se deschide prestubul i sefixeaz
rata de flux la 60 picturi/min (de obicei)-administrarea unei perfuzii se termin cnd n
pung sau n flacon au mai rmas 10 mlsoluie.-se menine locul de perfuzie (branula)
acoperindu-se cu comprese sterile.Se schimb pansamentul la 24 ore i se inspecteaz zona
pentru a depista oeventual inflamaie.-la sfritul perfuziei se exercit o presiune asupra
venei cu 1 tampon i se retrage acul ndirecia axului venei. Se aeaz pacientul comod.
Accidente:
- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin ntreruperea perfuziei;-embolia
gazoaz prin ptrunderea aerului n ven;-revrsarea lichidului n esuturi perivenoase care pot
da natere la flebite sau necrozatesuturilor;-coagularea sngelui pe ac sau canul.
19,

Tehnica transfuziei de snge

TRANSFUZIA DE SNGE
Prin transfuzie se nelege introducerea de snge, plasm sau globule roii n sistemul
circulator al unui bolnav.
Indicaii
Transfuzia are urmtoarele indicaii importante:
- restabilirea masei sanguine i asigurarea numrului de globule roii n caz de
hemoragii, anemii sau stri de oc;
- stimularea hematopoiezei (transfuzii mici i repetate);
- mrirea capacitii de coagulare a sngelui, prin introducerea n sngele primitorului a
noi cantiti de elemente necesare procesu-lui de coagulare, n caz de hemofilie,
trombocitopenie, coagulare intravascular diseminat;
- depuraia organismului prin nlocuirea total sau parial a sngelui ncrcat cu
substane toxice, cu snge proaspt.
Transfuzia se poate face:
- direct cu snge proaspt;
- indirect cu snge conservat.
Transfuzia direct nu se mai practic, ci se folosete sngele conservat. Donatorii se
verific s nu aib eventuale infecii transmisibile cu virus hepatic C, HIV, VHB, lues,
malarie sau ali germeni. Condiia realizrii transfuziei este cea de compatibilitate ntre
sngele donatorului i cel al primitorului. De aceea, n primul rnd, se determin grupa
sanguin i Rh-ul primitorului. Trebuie s existe o identitate antigenic ntre sngele
donatorului i cel al primitorului.
n snge exist aglutinogene care sunt fixate pe eritrocite i aglutinine. Cele mai
importante
aglutinogene sunt: A, B i Rh. Grupele sanguine sunt: O(I), A(II), B(III) i AB (IV).
Pe eritrocite se mai gsete un aglutinogen numit factorul Rhesus sau Rh. Factorul Rh
se
poate gsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul ABO. Nu exist
aglutinine naturale specifice fa de factorul Rh. Ele pot aprea sub form de anticorpi de
imunitate la persoanele Rh-negative, anticorpi provocai prin transfuzii repetate cu snge
Rhpozitiv, coninnd aglutinogenul Rh. Cu ocazia transfuziilor, trebuie s existe i o
compatibilitate n sistemul Rh. Incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente

posttransfuzionale, mergnd uneori pn la moarte. Determinarea factorului Rh se va

face, n mod special, la gravide.
Pungile cu snge de transfuzat conin de obicei 250, 350, 400 sau 450 ml snge.
Transportul
sngelui conservat de la staia de recoltare i conservare la punctul de transfuzie se face
n
frigidere portabile sau valize izoterme n care se introduce un lichid de rcire la +4, +
6C.
Sngele sosit de la punctul de transfuzie se utilizeaz imediat. n caz contrar, va fi
pstrat la
frigider la +4, +6C. Sngele pstrat cteva ore la frigider cu punga suspendat, se
sedimenteaz n 3 straturi. Stratul inferior conine hematiile, urmtorul strat cuprinde
trombocitele i leucocitele, apoi urmeaz plasma. nainte de a fi transfuzat, sngele va fi
omogenizat prin cteva micri fine, de rsturnare a pungii. Scuturarea pungilor este
interzis.
Tehnica transfuziei de snge
Prima dat se face determinarea grupei sanguine ABO i Rhesus a primitorului din 10 ml
snge proaspt, introdus n eprubete cu nume, prenume i data naterii. Pentru
transfuzia
preparatelor care conin eritrocite trebuie ca sistemele ABO i Rhesus s fie compatibile.
Pentru plasma conservat i concentratul de trombocite, pe ct posibil se transfuzeaz
preparate compatibile n sistemul ABO i Rhesus. De regul, pentru transfuzia de
concentrate de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate direct.
Medicul controleaz numele nscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele
primitorului, grupa sngelui, data de expirare ca i calitatea flacoanelor (flacoane
deteriorate, modificarea culorii, hemoliza). Dup nclzirea flacoanelor la temperatura
camerei, transfuzia se face imediat. n transfuzii masive, transfuzii la nou-nscui,
precum i n cazul prezenei anticorpilor la rece se face nclzirea flacoanelor prin flux
continuu, prin spirale speciale de nclzit, pn la 37C. Dac temperatura depeste
37C se denatureaz proteinele.
Se folosete calea venoas de acces, de calibru mare, folosind acul special de perfuzie
intravenoas continu, cel puin numrul 17 G. Nu se adaug medicamente. Pe calea
intravenoas de acces nu este permis s se introduc dect soluie 0,9% de NaCl. Se
utilizeaz ntotdeauna set de transfuzii cu filtru. Trusa pentru perfuzat snge, ambalat i
sigilat, se folosete numai o dat apoi se arunc.
Pregtirea bolnavului
- transfuzia de snge se execut n salon la patul bolnavului;
- asistenta pregtete bolnavul; transfuzia se face pe nemncate;
- n caz de urgen nu se va ine cont de starea de umplere a stomacului;
- bolnavul i va evacua vezica i intestinul gros;
- bonavul va fi aezat n decubit dorsal;
- braul bolnavului poate fi imobilizat ntr-un jgheab special;
- pacientul va fi bine nvelit pentru a evita frigul i frisoanele;
- se scoate aerul din punga cu snge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se puncioneaz vena i se fixeaz acul i amboul tubului cu leucoplast;

- se controleaz ritmul de scurgere de 10-15 picturi/minut;

- se acoper braul bolnavului cu un cmp steril;
- numrul picturilor se poate urmri la 30-60 minute.
Supravegherea bolnavului n cursul transfuziei
- pacientul nu va fi lsat singur nici un minut;
- asistenta va supraveghea n permanen att starea bolnavului cti modul de
funcionare a aparatului;
- n caz de accidente posttransfuzionale se va anuna imediat medicul;
- dac sngele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (s nu se
formeze un cheag) ct i poziia acului n ven
- dac sngele va coagula pe ac se va schimba acul;
- dup terminarea transfuziei se vor pstra 5-10 ml snge pentru verificri ulterioare, n
caz
c vor aprea accidente posttransfuzionale tardive;
- cantitatea de snge administrat, precum i numele transfuzorului se noteaz pe foaia
de
observaie a pacientului;
- dup transfuzie, pacientul va rmne n pat, bine nvelit;
- temperatura camerei va fi cea optim, eventual cu 1-2C mai ridicat;
- imediat dup terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide cldue, iar dup dou
ore se poate alimenta.
Accidente transfuzionale i posttransfuzionale
n cursul transfuziei i dup terminarea acesteia pot s apar o serie de accidente.
Aspectul
lor clinic este mai variat i asistenta are obligaia de a le recunoate ct mai devreme.
Mai
important este prevenirea acestor accidente.
n acest sens asistenta trebuie s cunoasc, n primul rnd, cauzele accidentelor.
Acestea pot fi:
1. Incompatibilitatea de grup n sistemele O, A, B. Este unul dintre cele mai grave
accidente posttransfuzionale, manifestndu-se sub forma ocului hemolitic. Acesta
trebuie recunoscut la timp, pentru c poate fi fatal. Semnele precoce se manifest prin
frison, stare general alterat, tahicardie, dispnee, paloare, cianoz, vjituri n urechi,
dureri lombare, hematurie (hematiile distruse elibereaz hemoglobina pe cale urinar),
se
blocheaz glomerulii renali, apare insuficiena renal cu anurie.
La apariia primelor simptome de alterare a strii generale cu: senzaia de frig, frison,
cefalee, dureri lombare, asistenta ntrerupe imediat transfuzia i avertizeaz medicul.
Pn la venirea acestuia nvelete bine bolnavul, i recolteaz urina, ncepe hidratarea
cu lichide cldue pe cale bucal i pregtete trusa de prim-ajutor n caz de accidente
post-transfuzionale, inclusiv aparatul de oxigen. Transfuzia de snge se face
obligatoriu izogrup: bolnavii cu Rh-negativ vor primi snge doar de la donatori
Rhnegativi.
2. Transfuzia unui snge alterat. Sngele hemolizat produce fenomene asemntoare
ocului transfuzional.
Sngele infectat cu germeni viruleni provoac frisoane foarte puternice, care apar de
obicei la una-dou ore de la terminarea transfuziei, spre deosebire de frisonul care

apare la incompati-bilitatea de grup, care debuteaz chiar n timpul transfuziei. Pn la

intervenia medicului, asistenta va nclzi bolnavul cu pturi i termofoare i l va hidrata
cu
buturi calde, uor excitante (ceai, cafea).
Sngele infectat cu VHC, HIV, VHB, spirochetta pallida nu provoac reacii imediate,
ci tardive, dup trecerea perioadei de incubaie.
Embolia pulmonar cu cheaguri se manifest ca un accident hiperacut. Bolnavul
devine cianotic, agitat, dispneic, tusete i are dureri toracice, hemoptizie. Asistenta i
va administra oxigen, i va face respiraie artificial sau va pregti, eventual, trusa
pentru intubaie traheal.
3. Introducerea aerului n vasele sanguine este o complicaie rari apare dac
sngele se
administreaz sub presiune. Apare puls slab, tensiune arterial scazut, dureri toracice,
deces.
4. Administrarea ntr-un ritm accelerat a unei mari cantiti de snge poate provoca
dilataia acut a inimii, care se manifest prin simptomele insuficienei cardiace acute:
tahicardie, dispnee, cianoz, scderea tensiunii arteriale. Asistenta va opri transfuzia, va
anuna
medicul i se va pregti cardiotonice i opiacee.
5. Transfuzia sngelui nenclzit poate provoca hemoliz cu insuficien renal, oc
posttransfuzional, acidoz, stop cardiac. Asistenta va ntiina medicul la primele semne.
6. Reactivitatea neobinuit a bolnavului apare datorit incompatibilitii proteinelor
din
sngele donatorului i sngele primitorului. Uneori apare o uoar cefalee sau stare
subfebril, alteori reacii urticariene sau edeme. La aceti bolnavi, n loc de sngele
integral se vor prefera hematiile splate sau transfuzia va fi precedat de medicaie
desensibilizant cu ACTH, hemisuccinat de hidrocortizon sau Romergan
20,

Tehnica efecturii urografiei

Examen radiologic
aparatului

care

studiaza

morfologia

si

functionarea
urinar

Indicatii si contraindicatii - urografia intravenoasa (U.l.V.),

examenul radiologic clasic al aparatului urinar. El este examenul cel mai
indicat in numeroase boli urinare, in particular infectia urinara,
hematuria (prezenta de sange in urina), colicile nefretice si tulburarile
mictionale.
Tehnica si desfasurare - urografia intravenoasa consta in
radiografierea cailor urinare, dupa opacifierea acestora cu un produs de
contrast iodat, care se injecteaza pe cale venoasa si se elimina in urina.
Ea dureaza aproximativ o ora si jumatate. Dupa examen, subiectul poate
sa-si reia imediat activitatile.
Pregtirea
bolnavului
pentru
urografie. Umplerea
cavitilor renale n caz de urografie se face pe cale

descendent, introducerea soluiei de contrast fcndu-se pe

cale intravenoas. Ca substan de contrast se utilizeaz
Odistonul care se gsete n concentraie de 30, 60 i 75%.
Pregtirea bolnavului se ncepe prin evacuarea gazelor din intestin, aplicnd acelai regim ca i n cazul pregtirii
bolnavului pentru radiografie renal simpl, ntruct intensitatea imaginii radiologice va fi n funcie de concentraia
urinii n substan de contrast, pe lng regimul cunoscut se va restrnge i cantitatea de lichide, iar naintea
examinrii, bolnavul nu va mai primi nimic de mncat sau de but. Prin aceasta se va reduce mult volumul urinii,
oblignd rinichiul s concentreze ct mai mult urina excretat.
n preajma injectrii substanei de contrast se va face nc o clism evacuatoare, apoi se va executa proba de toleran
fa de iod, ca i n cazul colecistografiei. Cantitatea de substan de contrast necesar este de 20 ml din soluie de
75%. La copii se va administra, n funcie de vrst, 5-15 ml soluie 75% pe cale intravenoas. La nevoie, substana
poate fi administrat i intramuscular, profund, n fes pn la cantitatea de 25 ml din soluia de 60 % fracionat n
dou doze egale. Injectarea substanei de contrast se face pe masa de radiografie, foarte ncet, cu precauie,
amestecnd-o cu sngele bolnavului.
Injectarea substanei opace poate s provoace o durere de-a lungul venei respective, care dureaz numai pn la
terminarea injeciei. Intensitatea ei este n funcie de viteza cu care se face introducerea substanei opace. Unii bolnavi
se plng de ameeli, greuri sau dureri abdominale. Asistenta va trebui s previn bolnavul asupra acestor fenomene
pentru ca n cursul administrrii substanei s nu se sperie, artndu-i c aceste fenomene suprtoare dispar repede
fr nici o consecin.
n unele cazuri ns pot s apar fenomene severe de intolerana ca vrsturi, urticarie, parestezii, bolnavul ajungnd
repede n stare de oc. n acest caz se va ntrerupe imediat administrarea substanei de contrast i se vor aplica
msurile terapeutice de urgen. Acest lucru trebuie s fie prevzut de asistent cnd pregtete instrumentele i
materialele necesare pentru urografie.
Substana de contrast se elimin foarte repede prin rinichi. La 8-10 minute dup efectuarea injeciei, ea apare n urin,
i atunci se face radiografia renal. Urografia poate fi asociat cu compresia ureterelor, cu scopul de a ameliora
imaginea calicelor i bazinetelor. Compresia se execut cu ajutorul unui balon de cauciuc.

Efecte secundare - urografia intravenoasa poate antrena o reactie de intoleranta la iod

(greturi, varsaturi, scaderea tensiunii arteriale), reactie care poate fi evitata printr-un
tratament antialergic prescris preventiv pacientilor.

Urografia este contraindicat n cazurile de insuficien

renal i hepatic, boal Basedow, insuficien cardiac
decompensat, stri alergice, anemii hemolitice, precum i n
tuberculoza pulmonar evolutiv.

21,

Etapele de efectuare ale spalaturii auriculare

Definitie

Prin spltur auricular se nelege splarea

conductului auditiv extern prin introducerea unui
curent de lichid.

Scop
terapeutic
- ndeprtarea secreiilor (puroi, cerumen)

- ndeprtarea corpilor strini ajuni n urechea extern

accidental sau voluntar

Pregatire materiale

- tratamentul otitelor cronice

- oruri de cauciuc sau material plastic
- sering Guyon, vat
- lichidul de spltur la 37C
- soluia medicamentoas prescris
- soluie de bicarbonat de sodiu 1
- mas de tratamente
- tvi renal

Pregatire pacient

- scaun
psihic:
-se anun pacientul
-i se explic scopul tehnicii
fizic:
n cazul dopului de cerumen, cu 24 ore nainte se
instileaz n conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluie
de bicarbonat de Na n glicerin 1/20
n cazul dopului epidermic se instileaz soluie de acid
salicilic 1 % n ulei de vaselin
n cazul corpilor strini hidrofili (boabe de legume i
cereale), se instileaz alcool
n cazul insectelor vii se fac instilaii cu ulei de vaselin,
glicerin sau se aplic un tampon cu alcool cu efect
narcotizant
pacientul se aeaz n poziie eznd pe scaun
se protejeaz cu prosopul i orul

Tehnica

se aeaz tvia sub urechea pacientului care va ine

capul nclinat spre tvi
asistenta se spal pe mini
verific temperatura lichidului de spltura i ncarc
seringa Guyon
cere pacientului s deschid gura (conductul se lrgete
i coninutul patologic se ndeprteaz mai uor)

 trage pavilionul urechii n sus i napoi cu mna

stng, iar cu dreapta injecteaz lichidul de spltur spre
peretele postero-superior i ateapt evacuarea
operaia se repet la nevoie
se usuc conductul auditiv extern
medicul controleaz rezultatul splturii prin otoscopie
se introduce un tampon de vat n conduct
se aeaz pacientul n decubit dorsal 1/2-1 or
se examineaz lichidul de spltur
Accidente
vrsturi,
ameeli,
lipotimie,
dureri,
traumatizarea timpanului datorate presiunii prea
mari
Reorganizare,notare in FO

22,

se noteaz tehnica i rezultatul splturii (corpi strini

extrai etc.)

Etapele de efectuare a splturii gastrice

Definitie
Scop

Prin spltur gastric nelegem evacuarea coninutului stomacal i

curirea mucoasei de exsudate i substane strine
terapeutic
- evacuarea coninutului stomacal toxic

Indicatii
intoxicaii alimentare sau cu substane toxice
staz gastric nsoit de procese fermentative
pregtirea preoperatorie n interveniile de urgen sau pe
stomac
pregtirea pentru examen gastroscopic

Contraindicatii
intoxicaii cu substane caustice
hepatite cronice; varice esofagiene
mbolnviri cardio-pulmonare decompensate
ulcer gastric n perioada dureroas
cancer gastric
Material e

de protecie:
- 2 oruri din material plastic
- muama, travers
-manusi
sterile
- sonda gastric Faucher
- 2 seringi de 20 ml
- pens hemostatic
nesterile
- can de sticl sau de metal de 5 l
- plnie, ap cald la 25-26C
- recipient pentru captarea lichidului (gleat, lighean)
- scaun
medicamente

Pregatirea pacientului

- crbune animal, alt antidot la indicaia medicului

psihic:
- se anun i se explic importana examenului i a colaborrii sale
fizic:
- se aeaz pacientul pe scaun i se protejeaz cu un prosop n jurul
gtului
- se aeaz orul de cauciuc
- se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul)

Executie

- i se ofer tvia renal i este rugat s i-o in sub brbie (pentru

captarea salivei i pentru imobilizarea pacientului)
- asistenta se spal pe mini, mbrac mnui sterile i orul de cauciuc
- umezete sonda, se aeaz n dreapta pacientului i i fixeaz capul
ntre mn i torace
- cere pacientului s deschid gura, s respire adnc
- introduce captul sondei pn la peretele posterior al faringelui ct mai
aproape de rdcina limbii invitnd pacientul s nghit
- prin deglutiie, sonda ptrunde n esofag i prin micri blnde de
mpingere ajunge n stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentar)
- la captul liber al sondei se adapteaz plnia i se aduce la nivelul
toracelui pacientului
- se verific temperatura lichidului de spltur i se umple plnia
- se ridic plnia deasupra capului pacientului
- nainte ca ea s se goleasc complet, se coboar cu 30-40 cm sub
nivelul epigastrului n poziie vertical pentru a se aduna n ea lichidul
din stomac
- se golete coninutul plniei n vasul collector
- se repet operaia pn ce lichidul este curat, limpede, fr resturi
alimentare sau substane strine
- se ndeprteaz plnia i se penseaz captul liber al sondei dup care
se extrage cu atenie, pentru a se mpiedica scurgerea coninutului ei n
faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient

pregtirea produsului
pentru examen de
laborator

dac spltura s-a efectuat pentru eliminarea unor substane

toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din
stomac se va pstra pentru examinarea de ctre medic, iar un eantion
va fi trimis la laborator
reorganizarea i notarea n FO

Accidente
dac apare senzaia de grea i vrstur, se indic respiraie
profund sau se face anestezia faringelui cu soluie de cocain 2%
sonda poate ajunge n laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia
feei apoi cianoza - se retrage sonda
sonda se poate nfunda cu resturi alimentare - se ndeprteaz
prin insuflaie de aer cu seringa

se pot produce bronhopneumonii de aspiraie

25,

Etapele tehnice ale efecturii unei clisme

Definitie
Clisma este o forma speciala a tubajului,prin care se introduce
diferite lichide in intestinul gros(prin anus,in rect si colon).
Scop

1.

evacuator
evacuarea continutului intestinului gros
pregatirea pacientului pentru examinare(rectoscopie,irigoscop

interventii chirurgicale asupra rectului

2. terapeutic
introducere de medicamente
alimentarea sau hidratarea pacientului
Clasificare dupa efect
clisme evacuatoare care pot fi :simple,inalte,prin
sifonaj,uleioase,purgative
clisme terapeutice medicamentoase cu efect local,anestezice
clisme alimentare hidratante
clisme baritate cu scop explorator
Materiale necesare

de protectie
paravan,
musama,
aleza,invelitoare
manusi
sterile :
canula rectala
comprese
para de cauciuc pentru copii

nesterile
stativ pentru irigator
irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm diametru
tavita renala,bazinet
apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru adulti,250 ml pentru
adolescenti,150 ml pentru copil,50-60 ml pentru sugari)
sare(1 lingurita la un litru de apa)
ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g la500ml)- sapun(1
lingurita rasa la 1 li
medicamente solutii medicamentoase in cantitatea sau concentratia
ceruta de medic

Pregatirea pacientului

substanta lubrifianta(vaselina)
psihic
se anunta si i se explica tehnica
se respecta pudoarea
fizic
se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu musamaua si aleza
se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie :
- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate
- decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat
- genupectorala

Efectuare

se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu

invelitoarea
clisma evacuatoare simpla
se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
se umple irigatorul
se evacueaza aerul si prima coloana de apa
se fixeaza irigatorul pe stativ
asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza ,manusi de protectie

indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga

introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular pe
suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia vezicii
urinare.
dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea
externa si se indreapta varful in axa ampulei rectale.
se introduce 10 12 cm
se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei
prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm de suprafata patului
pacientului.
pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura
abdominala, sa retina solutia 10 15 min ute
se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul
tubului de scurgere.
se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala
pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept, apoi de cubit
dorsal pentru a usura patrunderea apei la o adancime mai mare.
se capteaza scaunul la pat sau la toaleta
clisma inalta :
se practica pentru indepartarea mucozitatilor, puroiului exudatelor sau
toxinelor microbiene de pe suprafata mucoaselor
in parezele intestinale, ocluzia intestinala
se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm lungime si 1,5 cm
diametru, din cauciuc semirigid si prevazut cu orificii largi
se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in loc de rezervor)
se umple palnia cu apa calda la 35 C si se deschide robnetul sau lasand
sa iasa aierul
se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul sigmoid
se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul apei
inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub nivelul colonului, apa
se va reintoarce in palnie
se goleste palnia intr-un recipient
se repeta operatia de 5 6 ori pana ce prin tub se evacueaza apa curata

clisma uleioasa :
se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, masline), incalzite la 38
grade C in baia de apa
introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul
este inlouit cu o palnie sau cu ajutorul unei seringi
se introduce la presiune joasa
aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 15 min
se mentine in rect 6 12 ore (este bine sa se execute seara iar pacientul
va elimina dimineata un scaun moale nedureros)
se indica in constipatii cronice, fecalom
clisma purgativa :
evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu mecanica)
se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de magneziu (250 ml apa cu 2
linguri Mg SO4), care prin mecanism osmotic produce o transsudatie
de lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un scaun lichid
ambundent
se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de bila pulbere la 250
ml apa) care are actiune stimultanta asupra peristaltismului intestinal
Clisma terapeutica
1.

clisma terapeutica
o

se foloseste cand se doreste o actiune locala asupra

mucoasei, cand calea orala nu este practicabila sau cand se
doreste ocolirea caii portale

se pot administra medicamente ca : digitala, clorura de

calciu, tinctura de opiu, chinina care se absorb prin mucoasa
rectala sau cele cu efect local ( solutii izotonice) in microclisme
picatura cu picatura ( la o ora, 1 h dupa clizma evacuatoare)
cu un ritm de 60 picaturi pe min
2.
microclisme
substanta medicamentoasa se dizolva in 10 15 ml apa, ser
fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cu ajutorul unei
seringi adaptate la canula rectala
3.
clisma picatura cu picatura
o

se pot introduce in organism 1-2 l solutie

medicamentoasa in 24 h

pentru mentinerea constanta a temperaturii solutiei se

vor folosi rezervoare termostat sau se inveleste irigatorul intr-un

material moale vata, perna electrica

27,

se foloseste in scop anestezic ( cand narcoza prin

inhalatie este contraindicata) eterul putand fi administrat sub
forma unei clisme picatura cu picatura

pentru efectul local se utilizeaza clismele cu bicarbonate

de Na, infuzie de musetel, cortizon, vitamina A, decoct de
usturoi

Tehnica msurrii i notrii respiraiei

Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator,
necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din
arderile celulare.
Are ca scop: de a da un indiciu al evoluiei bolii i de a observa dac apar anumite complicaii:
Tipul respiraei
Amplitudinea miscrilor respiratorii
Ritmul i frecvena.
Materiale necesare:
Ceas cu secundar
Foaie de observaie
Creion sau pix de culoare verde
Interveniile asistentei:
Aezm pacientul n decubit dorsal (pe spate) i nu-i explicm tehnica ce urmeaz s-o efectum.
Plasm mna cu faa palmar pe torace i numrm inspiraiile timp de un minut:
ritmul, aplitudinea. Se noteaz cu pix verde. Cum se noteaz pe foaia de temperatur:
valoarea este nscris pe fiecare linie orizontal.

Frecventa respiratiei
- reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
la nou-nascut

30-50 r/min

la 2 ani

25-35 r/min

la 12 ani

15-25 r/min

adult

16-18 r/min

varstnic

15-25 r/min

Interpretarea rezultatelor:

Frecvena Micrilor respiratorii variaz n funcie de sex, vrst, poziie,

temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.

n stare fiziologic, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii i a

Pulsului

n stare patologic - Respiraia Dificil ( "Sete de aer" ):

1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE )

2. dispnee cu Rrirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8resp./min);
3. dispnee cu Perturbarea Ritmic i Periodic a Respiraiei:


Dispnee Cheyne-Stokes=respiraii cu amplitudini crescnd pn la apnee ce
dureaz 10-20 secunde.

Dispnee Kusmaul=respiraie n patru timpi a in spiraiei profunde, urmat de o

scurt pauz i o expiraie scurt zgomotoas, dup care urmeaz oalt pauz.

28,

Tehnica msurrii i notrii pulsului

Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos

i este sincron cu sistola ventricular.
Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecvene i amplitudine.
Locurile unde se msoar pulsul: la orice arter accesibil palprii i care poate fi
comprimat pe un plan osos. De obicei se folosete artera radial, femural.
Materiale necesare:
Ceas cu secundar
Creion sau pix cu min roie.
Interveniile asistentei la msurarea pulsului.
Pregtirea pshihic a pacientului:
asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute.
Se spal pe mini
Reperarea arterei
Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.
Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vrful degetelor.
Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut.
Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur innd cont c
fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii. Unirea valorii prezente
cu cea anterioar cu o linie pentru obinerea curbei.
Consemnarea n alte documente medicale a valorii obinute i a caracteristicilor
pulsului.
Frecvena

n.n.
130-140 p/m

copil mic

100-120 p/m

la 10 ani

90-100 p/m

adult

60-100

p/m

vrstnic
>80-90 p/m
Modificri de frecven a pulsului
Tahicardie = creterea frecvenei pulsului
Bradicardie =
scderea
frecvenei
Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile.

29,

pulsului

Tehnica msurrii i notrii tensiunii arteriale

TENSIUNEA ARTERIALA: - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra

peretilor arteriale.Tensiunea scade de la centru spre periferie.

Evaluarea funciei cardio-vasculare ne d informaii asupra forei de contracie

asupra inimii i rezistena determinat de elasticitatea i calibrul vaselor.
Elemente de evaluat:
Tensiunea arterial sistolic (cea maxim)
Tensiunea arterial diastolic ( cea minim).
Materiale necesare:
Aparat pt msurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru
PACHON

Stetoscop biaurecular
Tampon de vat
Alcool
Creion sau pix cu min roie.
Metod de determinare:
Palpatorie i auscultatorie.
Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie:
Pregatirea psihic a pacientului.
Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15 minute
Splarea pe mini
Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins
(n extensie).
Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a
manetei.
Se introduc olivele stetoscopului n urechi.
Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia
zgomotelor pulsative.
Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se
percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale
maxime.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi
consemnat.
Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n
momentul n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial
minim.
Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de
culoare roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a
coloanei de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se haureaz spaiul
rezultat. n alte documente medicale se nregistreaz cifric.
Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
Nu se folosete stetoscopul
Etapele sunt identice, urmrim pulsul.
Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibil numai dup reducerea accentuat a compresiunii exterioare.
De reinut: - Maneta va fi bine fixat pe braul pacientului
Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.
Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului.
n caz de suspiciune se repet msurarea fr a scoate maneta de pe braul pacientului.
Se pot face msurtori comparative la ambele brae.
Valori normale

Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg

Copii: 91-110 / 60-65 mmHg

Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg

Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA

Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA

30,

Tehnica msurrii i notrii temperaturii

Temperatura corporala - se defineste ca fiind echilibrul intre procesele

de termogeneza (producerea de caldura de catre organism) sitermoliza (cedarea de
catre organism , inspre mediul inconjurator a excesului de caldura).

Febra = Hipertermia = Pirexie = cresterea temperaturii peste valorile fiziologice pentru

varsta, sex si status hormonal.
Subfebrilitate - temperatura peste 37,5 - 37,8oC.
Febra - temperatura centrala peste 38 grade Celsius.
Hiperpirexie -T > 39oC.

Scop
evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
- caviti seminchise:
axila,
plica inghinal,
cavitatea bucal;
- caviti nchise:
rect,
vagin.
Materiale necesare:
termometru maximal,lectronic,auricular

casoleta cu tampoane de vat i comprese sterile,

recipient cu soluie dezinfectant (cloramin 1-5 %),

tvia renal,

flacon cu alcool medicinal,

ceas,

foaie de observaie,

pix de culoare albastra,

carnetel individual.
Interventiile asistentei
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura
pentru masurarea in axila
- se asaza pacientul in DD sau in pozitie sezand
- se ridica bratul pacientului
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta
pozitie de catre asistenta
- termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
- temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de
grad mai joasa decat cea centrala
pentru masurarea in cavitatea bucala
- se introduice termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 min
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati,
la cei cu afectiuni in cavitatea bucala;

- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min
inainte de determinarea temperaturii
pentru masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine termometrul 3 min
- copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu
afectiuni rectale
Se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
- notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
- in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre
orele 18-19
- pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si
termometre electronice
- temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
- in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp dimineata intre orele 4-5 ; si intre orele 9-10 a.m.
si seara 16-20
- la tineri seara este mai ridicata
- in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperatura
- in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
- temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
valori normale
n.n. i copil mic
36,1-37,8 C
adult
36-37 C n axil
vrstnic
35-36 C
temp. < 36 C : hipotermie
37-38 C subfebrilitate
38-39 C febr moderat
39-40 C febr ridicat
Peste 40 C hiperpirexie

Tipuri de febra
Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura
matinala si cea vesperala timp de mai multe zile nu depaseste 1 grad C.

Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate

dimineata si seara in perioada de stare a bolii,cele mai mici valori scazand sub 37 grade C

Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata

si seara,inperioada de stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C
(septicemii,supuratii pulmonare)

Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade de

afebrilitate de 4-6zile,trecerile facandu-se brusc

Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cu perioade afebrile,trecerea

facandu-se lent

Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata
decat cea vesperala. Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si
inflamatii cavitare.

31, Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale

S pregateasca material si instrumentar corespunzator si in stare de functionare

S pregateasca pacientul din punct de vedere fizic

S pregateasca psihic pacientul

S asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale

S cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de sex si varsta

S cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise

S respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea pacientului

S comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale

32,

Evaluarea funciilor vitale

Functiile vitale:
Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura
Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala
Cand se masoara functiile vitale
Cnd intervine o schimbare in starea de sanatate a unei persoane

Cnd este admis intr-o unitate spitaliceasca

Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic

Inainte si dupa interventii chirurgicale

Inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului

respirator si cardiovascular
Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile
vitale

33,

Etapele de recoltare a exudatului faringian

Exudatul faringian - lichid produs n procesul inflamator faringian.

Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza n cazul anginelor (inflamatia
faringelui si amigdalelor) si n boli declansate de infectia faringiana (reumatism
articular acut, nefrite, etc.).
Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la
nivelul faringelui, n vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor
sanatoase
purtatoare
de
germeni.
Recomandari :

- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la cteva ore dupa masa.
Recoltarea se realizeaza naintea administrarii antibioticelor.
Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila
prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
Etape de lucru:
a) Pregatirea materialelor necesare :
Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lnga
pacient.
b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;
- se recolteaza naintea nceperii unui tratament cu antibiotice sau cu
sulfamida;
- se anunta bolnavul ca nainte de recoltare sa nu mannce, sa nu bea apa sau
alte lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi n nas, iar daca este fumator
sa nu fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.
Tehnica:
- spalarea pe mini cu apa curata si sapun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port
tamponul;
- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa
limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si
amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc n eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul
recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu
produsul recoltat;
- se spala minile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se
introduce n solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii:
naintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca
recoltarea;
n timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se mbibe cu saliva si nici sa
atinga dintii, care, avnd flora microbiana ar putea influenta rezultatul.

34,

ngrijirea unei plgi - pansamente i bandaje

Definiii:
Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care
realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a
diversilor agenti.
Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se
mentine asepsia unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul
de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din
tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie
curat.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la
nivelul plagii.
Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime si
lungime diferita n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea pansamentului. n
general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe
care o nfasa (5-20 cm).
Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul
plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini
penetranti).

Obiective:
Conditiile unui bun pansament:
sa fie facut n Conditii Aseptice;
sa fie Absorbant;
sa fie Protector;
sa nu fie Dureros;
sa fie Schimbat la timp.

Indicaii
a. Indicatiile unui Pansament sunt:
PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate
PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20
PANSAMENT COMPRESIV:
o
o
o
o

pe plagi sngernde (scop hemostatic),

pentru imobilizarea unei regiuni,
pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;
se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;
PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu
comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).
b. Indicatii unui Bandaj sunt:
fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si atinge
scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);
fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse traumatismelor
n timpul activitatii (mna, picior);
efectuarea unui pansament compresiv;
imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii,
fracturi).

Principii de Efectuare a unui BANDAJ:

punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;
la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre radacina (n sensul
circulatiei de ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre proximal spre distal (prin
benzi de fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;

 sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un
strat de vata;
sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate exagerat) sa
permita miscarile articulatiilor peste care trece.

Tehnica
Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor
din jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
2. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare, sa nu fie
iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna
patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica dect a
vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala
4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece
5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru
ndepartarea galifix-ului de pe tegument);
unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante cutaden, dermazin,
jecolan, jecozinc, tetraciclina.
mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop hemostatic, dar si pentru
a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o regiune operatorii
(plaga operatorie abdominala mare la pacient obez)

TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT:

1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre
asistenta cu instrumentele necesare);
2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete,
eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina
3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon
de vata sterila mbibat cu alcool, iod
4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara

de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica, excizie a

tesuturilor mortificate),

- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau

deschiderea plagii cu un stilet butonat sau o pensa

- colectii purulente:
o
deschidere larga,
o
spalarea si
o
drenarea plagii

- plagi accidentale:
o
curatare de resturi vestimentare sau telurice,
o
debridare,
o
regularizare,
o
lavaj antiseptic,
o
eventual suturare;
5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar
grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);
6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Tehnica efectuarii unui bandaj:

membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui
mentinuta
dupa
pansament
rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza
de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se
desfasura
tifonul
in
aer
se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor aplica
ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara
se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si
dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face
in
dreptul
plagii
daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte
strans.

Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de "8":
- se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma
cifrei 8, dand in final aspectul de "Spic de Grau";
- este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului,
pieptului
3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA:
- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente
la 2/3;
- se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor,
degetelor.
4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se
poate folosi si la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI:
- se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat
plaga, care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de
tablou;
- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra
ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare
trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece

succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot
capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT":
- se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe cap, astfel incat capetele sa treaca
inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate;
- cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare de fixare fronto-occipitale;
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta
tifonul 2 la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se
fixeaza de banda de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":
- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si
se fac cateva ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea
parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea
inapoi spre regiunea occipitala, la spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3
ture orizontale de fixare pe frunte;
- toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu se termina tifonul
9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si toata Fata, de tip "PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se
despica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga
de 10-15 cm lungime, care se va aplica pe locul lezat;
- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus
se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa
nu alunece in jos
10. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:

se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-occipitala,

impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept);

din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si
ochiul drept;

apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul

precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa
acele de ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai
intai pe ochiul drept apoi pe cel stang.

35,

Tehnica efecturii examenului hemocultur

Hemocultura este o metoda de diagnostic care se foloseste atunci cand exista

suspiciunea unei infecii bacteriene generalizate.

Hemocultura are urmatoarele scopuri:

cultivarea
izolarea
identificarea speciilor patogene din snge.

Hemocultura este indicata n urmatoarele situatii clinice:

febr de etiologie neprecizata
septicemie
endocardita
boli transmisibile specifice: febra tifoida, bruceloasa, pesta, etc.
bacteriemie ocazionala cauzata de: plagi septice, abcese, infectii biliare, flegmoane,
pneumonie, meningit, otit, furuncule etc.

Hemocultura are urmatoarele avantaje:

permite stabilirea diagnosticului etiologic prin izolarea agentului patogen
identificarea este destul de rapida - 2 - 5 zile
se poate studia sensibilitatea la antibiotice a agentului patogen respectiv
se pot studia caracteristici complexe ale agentului patogen

Tehnica de recoltare

Hemoculturile se recolteaza pe medii de cultura care pot fi pentru germeni aerobi sau
speciale pentru germeni anaerobi.
Pentru recoltarea sngelui se punctioneaza o vena mare de la plica cotului (cefalica,
bazilica). Daca este prezenta o infecie la nivelul extremitatilor, sngele se poate recolta
din vena care dreneaza focarul infecios.
Hemoculturile se practica atunci cnd temperatura este maxima si de obicei dupa frison,
cand exista sanse crescute pentru a se pozitiva.
Se recolteaza mai multe hemoculturi - primele 2 concomitent din vene diferite, apoi nc
2 - 3 la intervale mici.
Hemoculturile trebuie recoltate nainte ca pacientul sa nceap tratamentul cu
antibiotice. Dac tratamentul a fost instituit, acesta trebuie intrerupt, iar hemocultura
trebuie practicata la 24 - 36 ore de la intreruperea antibioticului. Daca situatia clinica nu
permite ntreruperea antibioticului, se pot folosi medii de cultura care au substante ce
nhiba antibioticul din sngele bolnavului.

Recoltarea sangelui trebuie sa se faca n conditii de asepsie perfect, pentru a se evita

contaminarea hemoculturii cu germeni saprofiti din mediul exterior - de pe tegumentele
bolnavului sau de pe tegumentele persoanei care recolteaza.

Hemocultura este urmarita apoi timp de 10 - 14 zile. Cele mai multe bacterii se
dezvolta n primele 3 zile. Culturile pot fi urmarite macroscopic, apoi examinate la
microscop, n cazul pozitivrii.
Exista i hemoculturi automatizate, sisteme care detecteaza rapid bacteriile prin
cuantificarea dioxidului de carbon degajat n cursul metabolismului bacterian.
In aceste cazuri, flacoanele de hemocultura sunt urmarite automat, continuu, iar orice
modificare produsa n mediu este anuntata automat prin afisaj electronic.

Interpretarea rezultatelor hemoculturilor

Hemoculturile negative, n concordanta cu evolutia clinica, reprezinta un indiciu
pretios pentru a exclude o afectiune severa.
O hemocultura negativa sau chiar mai multe nu pot infirma diagnosticul, daca pacientul
prezinta simptomatologie. Pot exista mai multe motive pentru care hemoculturile pot fi
fals negative:
hemocultura nu a fost recoltata n perioada de bacteriemie
nu au fost folosite medii adecvate
infecia respectiva este cu un numar redus de germeni
pacientul urma tratament cu antibiotic atunci cand au fost recoltate hemoculturile

Hemoculturile pozitive trebuie interpretate n contextul clinic, pentru ca exista

posibilitatea contaminarii cu germeni saprofiti de pe tegumente, cum ar fi stafilococul
alb, bacilul subtilis etc.
Dac mai multe hemoculturi practicate n aceeasi sedinta sau succesiv sunt pozitive cu
aceeasi bacterie, aceasta trebuie considerata patogena i nu un germene de contaminare.

Daca n hemocultura au crescut germeni patogeni, prezenta bacteriei este sugestiva

pentru diagnosticul etiologic. Rezultatul antibiogrameiorienteaza alegerea ulterioara a
antibioticului.

Rolul asistentului medical n ngrijirea unui bolnav

operat
36,

PREGTIREA PREOPERATORIE I NGRIJIREA POSTOPERATORIE

1.Pregatirea general preoperatorie.

Pregatirea generala preoperatorie, consta n examenul clinic si paraclinic, pregatirea
psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si vegetativa, precum si
observarea schimbarii in starea bolnavului si regimul dietetic preoperator.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar si pune
in evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea depistarii unor

B.

C.

D.

deficiente ale organismului si ale unor boli insotitoare. El este completat de examinari
paraclinice.
Pregatirea psihic
Bolnavul este informat despre necesitatea interventiei chirurgicale, riscul, eventualele
mutilari si i se cere consimtamantul.
Se fixeaza data aproximativa a interventiei.
Bolnavul este incanjurat cu solicitudine si atentie.
Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.
Balnavului i se creaza a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant
placut.
I se asigura legatura cu apartinatorii.
Ingrijiri igienice
Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca baie
sau dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.
Asanarea focarului de infectie. Se efectueaza controlul stomatalogic la invitatia
medicului si daca este cazul, se efectueaza control stomatabogic.
Urmrirea functiilor vitale
masurarea si notarea temperaturii;
masurarea si notarea pulsului;
observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);
masurarea si notarea T.A.;
observarea diurezei;
observarea scaunului.
2.Pregatirea din preziua operatiei
A. Pregatirea general
asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;
la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;
asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;
evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregatirea local
se cura pielea pe regiuni. Pielea proas se rade cu grija, evitandu-se sa se
produca mici taieturi (poarta de intrare pentru infectie, dureroasa la efectuarea
dezinfectiei);
se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se scurga
eter pe regiunea perianala);
se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
se acopera campul operator la indicatia medicului.
Pregatirea din dimineata interventiei:
se intrerupe alimentatia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei
chirurgicale;
imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati)
si sosete in picioare.

protezele dentare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si puse in
noptiera bolnavului;
bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului;
indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezenta lor face dificila
depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul extremitatilor);
golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mictiune voluntara sau se efectueaza
sondaj vezical;
se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital).
Se administreaza un vagolitic (atropina). Dozele si ora injectarii sunt indicate de
medicul anestezist.
3. Pregatirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tarati)
Ingrijirile acordate acestora, urmaresc sa corecteze deficientele organismului
si sa restabileasca echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator si pentru a
evita complicatiile ce se pot produce, atat in timpul interventiei cat si dupa aceasta.
Ingrijirile postoperatorii sunt:
Incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea
completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se accorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Balnavul operat sub anestezie generala, trebuie supravegheat cu toata atentia pana
la aparitia reflexelor (de deglutitie, tuse, faringian si cornean), pana la revenirea
campleta a starii de constienta cat si in orele care urmeaza, de altfel transportul din
sala de aperatie se executa dupa revenirea acestor reflexe.
37,

Rolul as.med. la efectuarea punciei rahidiene

Punctia rahidiana
Patrunderea cu un ac in spatiul subrahnoidian, printre vertebre reprezinta punctia
rahidiana. Spre deosebire de celelalte tipuri de punctii care au doar scop explorator si
terapeutic, punctia rahidiana are si un scop anestezic ce consta in introducerea
substantelor anestezice (rahianestezie).

"spate de pisica" - in decubit dorsal in pat,

cu spatele la marginea patului,
coapsele flectate pe abdomen,
barbia atingand pieptul.

Scopul explorator al punctiei rahidiene consta in masurarea presiunii lichidului

cefalorahidian, recoltarea acestuia pentru a fi examinat la microscop si in laborator si
injectarea de substante radioopace pentru examenul radiologic al maduvei spinarii.Se vor

introduce
substante
pe
baza
de
iod
sau
aer.
Scopul terapeutic consta in decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune
intracraniana si introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor
imune
in
spatiul
cefalorahidian.
Atunci cand un pacient prezinta boli inflamatorii ale sistemului nervos central precum
meningita
sau
encefalita
se
recomanda
executia
punctiei
rahidiene.
Totodata acest tip de punctie este indicata in cazul unor tumori cerebrale, hemoragie
subarahnoidiana
sau
scleroza
multipla.
Punctia rahidiana se executa si pacientilor care nu prezinta aceste afectiuni dar care vor fi
supusi unor interventii chirurgicale.In acest caz punctia rahidiana devine o metoda de
anestezie
regionala
a
abdomenului
si
a
membrelor
inferioare.
Locul
In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:

punctia lombara - T12-L1 sau L4-L5

punctia dorsala - T6-T7

punctiei

punctia suboccipitala - intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe

linia mediana

Numerotarea vertebrelor coloanei vertebrale

Pregatirea
punctiei
Sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru dezinfectie tip III a pielii.
Materialele
se
aleg
in
fuctie
de
scopul
punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm cu mandren, seringi
(si pentru anestezie), campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc,
pense hemostatice, pense anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manopetru
Claude
- in cazul rahianesteziei sunt necesare anestezice locale, antibiotice, citostatice, seruri
imune,
preparate
cortizonice
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in care va sta, in fuctie de
locul
punctiei
si
starea
acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa fie "pe nemancate" (a
jeun)
pacientul
poate
sta
in
doua
pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit dorsal in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele
flectate
pe
abdomen,
barbia
atingand
pieptul

2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in

hiperflexie.

Pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie,

cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie

Executia
punctiei
- Se face de ctre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara n sala de
tratamente,
salon
sau
n
sala
de
operatie
n
cazul
rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali i spal si dezinfecteaz minile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama,
aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar Asistentul II asaza pacientul n pozitia
corespunzatoare
n
functie
de
locul
punctiei
si
starea
pacientului;
- Asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste
seringa cu anestezic iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru
punctia
anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, cmpul chirurgical pe care l asaza sub locul
punctiei;
- Asistentul I dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa
punctia.Pozitia pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana,
iar
cu
ceala
impingand
usor
regiunea
epigastrica;
- Dup executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul I mentine eprubetele
pentru recoltarea lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea
tensiunii
LCR;
- Asistentul I serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea
acestora,
medicul
retrage
acul
de
punctie;
- Asistentul I dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica
pansament uscat fixat cu romplast, apoi asaza pacientul n pat n pozitie decubit dorsal,
fara perna si este necesar sa i pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore
Dup ase ore, pacientul poate fi hidradat i hranit la pat, se vor verifica n permanenta
semnele vitale - tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul n care apar manifestari
precum
varsaturi,
greturi
sau
cefalee
este
informat
medicul.

Lichidul cefalorahidian pate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea,

aspectul, presiunea acestuia care n conditii normale este limpede, se scurge picatur cu
picatur.
In stri patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galben (xantocrom)
iar
viteza
de
scurgere
poate
crete.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis
la
laborator
Atentie
!
In
timpul
executiei
punctiei
rahidiene
pot
aparea
accidente
- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza
hipotensiunii
lichidiene
provocate
de
punctie
- pacientul poate acuza dureri violente n membrele inferioare determinate de atingerea
ramificatiilor
maduvei
spinarii,
cu
vrful
acului
de
punctie.
- chiar dac este foarte rar, poate apare ocul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor
pregti mijloace obinuite de reanimare.

38, Punctia abdominala (Paracenteza)

Paracenteza (punctia abdominala) consta n traversarea

peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar n diferite scopuri.In cavitatea peritoneala se
poate acumula lichid (ascita) care poate avea cauze multiple precum obstacole in
circulatia portala (determina hipertensiune in ramurile venei porte) sau inflamatie (n
peritonita
tuberculoasa).
Scopul
explorator
al
punctiei
abdominale
punere
n
evidenta
a
prezentei
lichidului
peritoneal.
- recoltarea lichidului si examinarea sa n laborator pentru stabilirea naturii sale
Scopul
evacuarea
-

terapeutic
unei
colectii
efectuarea

al
libere

punctiei
de
lichid
n
dializei

abdominale
ascitele
masive.
peritoneale

Se recomanda paracenteza in cazul ascitelor masive care provoaca tulburari circulatorii si

respiratorii prin presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare, in ascitele care nu
se resorb prin metode obisnuite de tratament, in traumatisme inchise ale viscerelor
abdominale,
atunci
cand
se
banuieste
hemoperitoneu
Atentie
!
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare
prudenta

Locul
punctiei
- pe linia Monroe Richter, n fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea
mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
pe
linia
ombilico-pubiana,
la
mijlocul
ei.
Pregatirea
punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se
executa punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros
cu diamentrul de 3-4 mm cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si
20 ml, ace 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale,
comprese,
tuburi
prelungitoare.
- pentru recoltarea si colectarea lichidului - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de
10
L
- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
substante
medicamentoase
anestezice
locale,
tonice-cardiace
paravan,
tavita
renala
Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea
si
intimitatea.

Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca
regiunea abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat,
peste cearsaful impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor
ridicat,
se
masoara
circumferinta
abdominala.
Executia
punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala
de tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala
mainile
si
le
dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf,
asaza
pacientul
in
pozitia
corespunzatoare
locului
ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa
incarcata
cu
anestezic
iar
medicul
face
anestezia
locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la
asistent.Medicul protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul
medical
serveste
bisturiul
sau
direct
trocarul.
- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul
medical supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei n cursul unei
boli),
respiratia,
starea
bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al
canulei
trocarului
(pentru
evacuare).
- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea
lichidului in vasul colector si totodata pacientul

Atentie
!
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar
asistentul medical dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament
uscat compresiv.Se strange cearsaful in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de
siguranta.
Ingrijirea
ulterioara
a
pacientului
- se asaza comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea
asupra orificului si scurgerea lichidului in continuare, se asigura o temparatura optima si
liniste.
Dupa sase ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul abdomenului, se masoara

circumferinta abdominala si se noteaza, se suplineste pacientul pentru satisfacerea

nevoilor sale, se monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile inregistrate
in primele 24 de ore, pansamentul se schimba, respectand masurile de asepsie
(sterilizare),
agrafele
se
scot
dupa
48-72
de
ore
Pregatirea
produsului
pentru
examinare
- Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatiid de lichid evacuat, aprecierea
aspectului
lui,
determinarea
densitatii.
reactia
Rivalta,
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la
laborator
Notarea
punctiei
in
foaia
de
observatie
- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat
punctia, circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea lichidului
Atentie
!
- In timpul executiei punctiei abdominale pot aparea accidente precum - colaps vascular
prin comprimarea brusca a cavitatii abdominale, hemoragie difestiva manifestata prin
hematemeza, melena, perforarea intestinului subtire determina peritonita, persistenta
orificiului
de
punctiei
prin
care
se
executa
punctia
- La prima punctie abdominala se evacueaza o cantitate de maximum 4-5 L iar la
urmatoarele
se
pot
evacua
10
L
de
lichid
ascitic
- Viteza de scurgere a lichidului este de 1 L la 15 minute.

39,

Rolul as.med. la efectuarea punciei pleurale

Punctia pleurala - Toracocenteza

Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi ntre cavitatea
pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.
Scopul explorator al toracocentezei este de a pune n evidenta prezenta lichidului
pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta n evacuarea lichidului si
administrarea medicamentelor n cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii.
Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.
Se recomanda toracocenteza n cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta
cardiaca nsotita de colectii lichidiene n cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cnd cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si
jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa
functioneze normal
Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui
(hemofilie) si cand pacientul tine un tratament cu anticoagulante.

Locul punctiei se alege n functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.

Daca lichidul este n stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe
linia axilara posterioara..

Daca lichidul este nchistat, punctia se face n plina matitate, n zona stabilita prin
examen clinic

In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza ct mai aproape de

nivelul lor superior pentru a prentmpina fistulizarea lor.
o
fistulizarea - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica
un canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3
ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si
ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast,
eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru
colectarea lichidului, tavita renala
Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina,
morfina, solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200
ml, 50 ml apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina
pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului
pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un
scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu
trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele
inainte.
Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe
spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa,
la marginea patului.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala
de tratamente.
- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar
asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza
musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia
corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu
anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul
chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii
punctiei.

- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei

- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului
aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent
la culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie
medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un
tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine
in continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica
membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.

Ingrijirea ulterioara a pacientului

- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic

- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic

- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta
cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei,
tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare

- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea
lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare
(tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)

tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent

hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si
pleurezia hemoragica - se masoara cantitatea lichidului extras
- examinarea biochimica consta n reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic,
eprubetele se trimit la laborator.
Complicatii
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare
Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia

40,

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie: Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe alt cale dect
tubul digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex:
calea respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata, pastrand in sfera ei numai
calea injectabila de administrare a medicamentelor.
Injectiaconsta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, aculfiind adaptat la seringa.
Avantajele pe care le ofer calea parenteral fa de celelalte ci sunt urmtoarele:
- dozarea precis a substanelor;
- aciunea mai rapid dup administrare;
- absorbia complet;
- administrarea de substane care sunt distruse de sucurile digestive;
- se poate folosi atunci cnd calea oral este inutilizabil (stenoze esofagiene sau pilorice,
ocluzii intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);
- sigurana administrrii medicamentului la pacienii recalcitrani sau incontieni;
- se pot introducei substane n scop explorator sau diagnostic.
Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.

Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:

-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;(intraosos)
-injectia -in spatiul subarahnoidian.
Asistenta efectueaza injectiile intradermica, subcutanata, intramusculara si intravenoasa.
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de scopul injectiei
rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu substanta de injectat
Pregatirea injectiei:
materiale:
-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa:
-pentru injectia intradermica seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml
-pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric
-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate
-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare
-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa gata de intrebuintare
-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop
de cauciuc,insotite sau nu de solvent
alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,tavita renala
-garou,pernita ,musama (ptr. inj iv)
-recipiente ptr colectarea deseurilor
Pregatirea psihica pacientului:
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei.
Pregatire fizica:
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii
-se spala pe maini cu apa curenta ,
-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate
,aspectulsolutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit
cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte
protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat
-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin

impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;

-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor:-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie

41,

OXIGENOTERAPIE

Administrarea oxigenului
In condiii normale organismul funcioneaz fr probleme cu oxigenul din aer,
chiar dac n compoziia acestuia intr doar 21% oxigen. Totui, n cazul
pierderii masive de snge, la nivel celular va fi transportat o cantitate mai
redus de oxigen, ce va genera o stare de soc. n aceast situaie administrarea
de oxigen suplimentar va crete cantitatea de oxigen transportat la nivel celular,
influennd pozitiv prognosticul pacientului. Pacienilor cu o criz anginoas,
accident vascular cerebral sau afeciuni pulmonare cronice nu le este suficient
oxigenul atmosferic i vor beneficia la rndul lor de oxigenoterapie.
DEFINIIE: tratamentul prin mbogirea n oxigen a aerului inspirat
Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficien respiratorie
SCOPURI: - pe termen scurt - amelioreaz starea pacientului i calitatea vieii
- pe termen lung - amelioreaz evoluia
bolii
INDICAII:
- hipoxii circulatorii (insuficien cardiac, edem pulmonar, infarct miocardic)
- hipoxie respiratorie (oc, anestezii generale, complicaii postoperatorii, nou
nscui)
MODURI DE ADMINISTRARE:
- temporar = n afeciuni acute
- ndelungat (zilnic) = n afeciuni cronice
Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si sau cu
ventilatie spontana
Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient.
Alegerea uneia sau alteia dintre variante depinde de concentraia de oxigen

necesar, tolerana pacientului. Indiferent de metoda aleas, aceasta va fi

explicat pacientului.
1. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce n nar prin
faringe, schimbndu-se de la o nar la alta. Se poate introduce i n laringe.
Tehnica:
1. se dezobstrueaz cile aeriene
2. se msoar lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
3. se introduce cateterul cu micri blnde paralel cu palatul ososi
perpendicular pe buza superioar
4. se fixeaz sonda cu leucoplast
5. se fixeaz debitul la 4-6 l/minut
6. se va observa bolnavul n continuare pentru prevenirea accidentelor
7. se administreaz medicamente cu intermiten i se supravegheaz debitul.
2. Ochelari: pentru oxigen se fixeaz dup urechi i prezint 2 mici sonde de
plastic care ptrund n nri. Se recomand la copii i bolnavi agitai.
Sonda nazal
Este o component simpl a echipamentului de administrare a oxigenului.
Este un tub de plastic cu dou proeminene. Este o pies simpl, uor de folosit,
confortabil. Este bine tolerat de majoritatea pacienilor i poate fi folosit n
toate situaiile cu excepia cazurilor cnd avem obstrucie la nivelul narinelor
pacientului i pentru ca nazofaringele acioneaz ca un rezervor de oxigen poate
asigura o oxigenare de pn la 44% atunci cnd volumul administrat este de
max. 6L/min.
Concentraia de oxigen administrat depinde de volumul administrrii i de
volumul tidal al pacientului. Creterea fluxului cu 1L/min duce la creterea
concentraiei
cu
aproximativ
4%.
Exemplu:
1L/min 24%
2L/min 28%
3L/min 32%
4L/min 36%
5L/min 40%
6L/min 44%
Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Prezinta doi
dintisori, care se introduc in narinele pacientului si o bucla, care permite fixarea,
mentinerea sondei pe fata. Permite pacientului sa mannce sau sa bea in timpul
folosirii.
Complicaii:
Sngerare de la nivelul mucoasei nazale
Uscarea mucoasei
Dermatita
la
nivelul

fetei

si

buzelor

3. Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaz acoperind

gura i nasul.
n general este greu suportat de bolnav datorit hamului de etaneizare.
Masca simpla de oxigen
Nu prezint complicaiile sondei nazale, dar poate aluneca uor de pe faa
pacientului.
Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Este indicat folosirea
mtii simple faciale cnd se recomand administrarea unei concentraii mai
crescute de oxigen. Asigur o concentraie de aproximativ 60% oxigen la un
volum de 7-8 L/min.
Prezint pe ambele pri laterale mici guri care vor permite eliminarea aerului
expirat de pacient, precum i diluarea oxigenului cu aerul camerei. Fiecare
masc prezint conectorul pentru tubul de legtur la oxigen.

Folosirea mtii este mai puin confortabil comparativ cu sonda nazal i

poate provoca claustrofobie n special la copii.
Tehnica: - se verific scurgerea oxigenului din surs
- se pune masca n mna bolnavului pentru
- a-i uura controlul mtii i i se susine mna. Debitul de 10-12 l/minut.
- se aeaz masca pe piramida nazal i apoi pe gur
- cnd bolnavul s-a obinuit cu masca, se aeaz cureaua de fixare n jurul
capului
Masca tip venturi

Asigura o oxigenare cu flux nalt i o concentraie bine determinat de

oxigen cuprins ntre 24-50%.

Este recomandat folosirea acestui tip de masc la pacienii cu

bronhopneumonie cronic obstructiv.

Masca de oxigen cu rezervor

Asigur o concentraie de 90-100% de oxigen. Const din
administrarea unui flux continuu de oxigen ntr-un rezervor ataat de masc. La
o administrare de peste 6L/min, la o crestere de 1 litru/min vom mbunti
concentraia de oxigen administrat cu 10%.
6L/min
60% oxigenare
7L/min
70% oxigenare
8L/min
80% oxigenare
9L/min
90% oxigenare
10L/min
100% oxigenare

Sunt cunoscute dou tipuri de masc cu rezervor:

- masca cu reinhalare parial

- masca fr reinhalare

Deosebirea const n faptul c masca fr reinhalare prezint n plus o

valv unidirecional, care se deschide n momentul inhalarii, dirijnd fluxul de
oxigen din rezervor spre masc. Se nchide dup inspir blocnd ptrunderea
aerului expirat i a aerului ambiant n rezervor.

 Este recomandat folosirea acestei mti la pacienii cu probleme respiratorii. De

asemenea necesit o urmrire atent a pacientului.

La folosirea acestui tip de masc pacientul inspir oxigen din

rezervorul ataat i dac acest rezervor nu este plin pacientul se va afla in
imposibilitatea de a respira. Din acest motiv este absolut necesar umplerea
rezervorului nainte de aplicarea mtii pe faa pacientului. Trebuie urmrit
i reglat volumul de oxigen administrat astfel nct rezervorul s nu se goleasc
complet n urma inspirului. Pentru ca rezervorul s nu se goleasc complet, este
necesar administrarea oxigenului cu un volum de 10-15L/min.
Masca de oxigen cu nebulizare
Nu este folosit n mod curent pentru administrare de oxigen, n schimb are un
rol important la pacienii cu diferite probleme respiratorii cnd este necesar
administrarea diferitelor droguri sub form de aerosol. Pentru nebulizare poate fi
folosit fie oxigenul, fie aerul atmosferic, dar cel mai frecvent este utilizat
oxigenul.
Pentru a utiliza masca de oxigen trebuie mai inti reglat debitul de oxigen
astfel nct rezervorul s fie umflat dup care se fixeaz pe faa pacientului. Se
fixeaz ferm nu foarte strns. Debitul va fi reglat n aa fel nct la fiecare
inhalare rezervorul s rmn parial umflat.
Oxigenoterapia hiperbar:
Este folosit n anumite situaii clinice n care se ateapt o cretere
a oxigenului dizolvat n plasm. Pacientul este plasat ntr-o camer n care se
introduce oxigen la 2-3 atmosfere. Adaptarea la presiune ct i depresurizarea se
face cu pruden.
Aceast metod este folosit n intoxicatii cu monoxid
de carbon (atunci cnd carboxihemoglobina depeste 20%) sau n
encefalopatia hipoxic dup un stop cardio-respirator.
4. Cortul de oxigen: nu poate depi o concentratie de 50% a oxigenului,
realizeaz o circulaie deficitar a aerului, ducnd lanclzirea pacientului. Se
impune rcirea cu ghea.
Balonul i masca de ventilaie
Balonul este format dintr-un corp autogonflabil care la un capt are
adaptarea pentru masc cu valva unidirecional iar la cellalt capt adaptor
pentru sursa de oxigen cu rezervor i valva unidirecional.
Pentru a ventila cu acest echipament n primul rnd trebuie s se fixeze etan
masca de ventilaie pe faa pacientului dup care se comprim corpul balonului
i aerul va intra prin gur i nasul pacientului. Mtile de ventilaie sunt de
diferite
dimensiuni,
respectiv pentru aduli, copii i nounscui. Este de preferat folosirea mtilor confecionate din material
transparent, pentru ca salvatorul s poat observa eliminrile de secreii,
vomismente. Masca este considerat de dimensiune potrivit atunci cnd
acoper nasul i gura victimei i poate fi aezat etan pe faa victimei.
Expirul pasiv al pacientului va fi evacuat prin valva aflat lng masca de
ventilaie. Baloanele de ventilaie pot fi conectate la o surs de oxigen printr-un

furtun standard pentru oxigen. Concentraia de oxigen livrat pacientului

depinde de debitul de oxigen, de utilizarea sau nu a unui rezervor i de tehnica
de ventilaie (de exemplu volumul curent, frecvena, raportul de timp ntre
ciclurile de compresie relaxare). Balonul de ventilaie ofer posibilitatea
ventilrii eficace i suplimentarea cu oxigen. Folosind balonul fr rezervor
concentraia oxigenului n aerul ventilat nu depete 60 %, iar cu rezervor
suplimentar de oxigen (care se ataeaz la partea inferioar a balonului) se
asigur o ventilaie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.
Utilizarea acestui echipament are ns i inconveniente, utilizarea ei de ctre un
singur salvator va face deosebit de dificil asigurarea etaneitii mtii, iar dac
are mini mici nu va putea strnge balonul astfel nct s asigure un debit de aer
corespunzator pentru o ventilaie eficient.
Tehnica ventilatiei cu balon si masca
Se ncepe ntotdeauna cu evaluarea pacientului, se asigur deschiderea cilor
aeriene prin tehnica hiperextensiei capului i susinerea mandibulei sau a
subluxaiei mandibulei dac se suspecteaz o leziune cervical. Se va evalua
funcia respiratorie prin inspecie, auscultare i percepia curentului de aer
expirat. Dac pacientul nu respir se vor demara manevrele de resuscitare
cardio-pulmonar.
Ventilarea pacientului:
1. ngenunchiai lng capul pacientului. Aceast poziie va permite o mai
uoar
meninere a cilor aeriene, a etaneitii mtii i comprimarea balonului.
Menineti hiperextensia capului sau asigurai o poziie pentru o subluxaie a
mandibulei.
2. Deschidei i inspectai cavitatea bucal a pacientului pentru a identifica
prezena fluidelor, a corpurilor strine sau a danturii mobile. Aspirai dac este
necesar. Utilizai pipa Guedel sau canula nazo-faringiana.
3. Alegei o masc corespunztoare. Masca trebuie s acopere faa pacientului
ncepnd de la piramida nazal pn ntre brbie i buza inferioar. Masca prea
mica sau prea mare va face ineficient ventilaia.
4. Aezai masca pe faa pacientului. ncepei prin a aeza masca cu unghiul mai
ascuit pe piramida nazal a pacientului dup care fixati baza mtii ntre brbie
i buza inferioar.
5. Etanai masca. Pozitionai degetele medius, inelar i mic pe marginea brbiei
tracionnd ctre napoi, indexul pe baza mtii i policele pe partea superioar a
mtii. Degetele de pe brbie tracioneaz ctre napoi iar cele de pe masc
apas.
6. Comprimai balonul la interval de 5 secunde. ncercai s ventilai o cantitate
corespunztoare de aer. Pentru sugari i copii ventilai la intervale de 3 secunde.
7. Verificai dac toracele se ridic la fiecare ventilaie. Dac toracele nu se
ridic atunci posibil ca etaneitatea mtii s aib de suferit sau exist o
obstrucie a cilor aeriene. Dac este o problem de etaneitate atunci
repozitionai masca iar dac este o obstrucie atunci aplicai cunotinele de la
capitolul 6.

8. Administrai oxigen. Nu uitai c fr sursa de oxigen se va administra numai

21% oxigen iar cu un debit de 10-15l/min. se administreaz o concentraie de
pn la 90% oxigen. Aceast concentraie este vital pentru un pacient care nu
respir.
Cu o pregtire practic corespunztoare o persoan poate s ventileze un pacient
utiliznd balonul i masca de ventilaie. Cu toate acestea este o manevra dificil
de efectuat cu doar dou mini. De aceea este recomandat s se efecteze aceast
manevr pe ct posibil de ctre dou persoane. O persoan va comprima
balonul iar cealalt persoan va asigura etaneitatea mtii. Cel care asigur
masca va folosi aceeai poziie a minii ca cea efectuat de un singur salvator cu
diferena c minile sunt aplicate pe ambele pri ale mtii. Aceast poziie
a minilor asigur o etaneitate mai mare ntre masc i faa pacientului.
Manevra aceasta este important pentru c poate salva viei, de aceea trebuie s
fie insuit n mod corect i exersat constant.
Oxigenoterapia este o metod terapeutic temporar
destinat
ameliorrii, mbuntirii hipoxemiei.
Oxigenoterapia trebuie s fie continu, iar concentraia de
oxigen n aerul inspirat trebuie s fie n funcie de profunzimea hipoxemi
ei.
Oxigenoterapia trebuie monitorizat prin puls oximetrie.

Incidente la administrarea oxigenului:

- distensia abdominal prin ptrunderea gazului prin esofag
- enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gtului prin fisurarea
mucoasei.
Se va ti c:
- nu se unge cateterul cu substane grase (pericol de explozie i pneumonie)
- bombele de oxigen se fixeaz pe un port butelie, orizontal pentru a evita
loviturile
- oxigenul nu se folosete fr manometru
- barvetarul s fie bine fixat deoarece prin rsturnare mpinge apan cile
respiratorii ale bolnavului
PRIMUL AJUTOR N CAZ DE FRACTURI
Scop: Prevenirea complicaiilor i leziunilor ulterioare i s diminueze
durerea i umflarea zonei.
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FCUT !?!
Nu se acioneaz brutal
Nu se impun victimei micri inutile
Nu se face reducerea fracturii
Nu se ridic victima n picioare
Nu se transport victima nainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FCUT !?!
Primul ajutor se acord la locul accidentului i const n imobilizarea
fracturii (cu ajutorul atelelor)

Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant (antinevralgic,

algocalmin, etc) i asigurarea unui confort termic
n caz de fractur deschis: oprirea hemoragiei, pansarea rnii i apoi
imobilizarea
Transportul victimei numai dup realizarea imobilizrii
Condiia de imobilizare corect: orice imobilizare trebuie s cuprind dou
articulaii (ncheieturi) cea de deasupra i cea de dedesubtul focarului
(proximal i distal).
Atelele, fie c sunt confecionate special fie c sunt improvizate
(bastoane, umbrele, buci de scndur sau placa, cozi de mtur, ipci paturi
etc), trebuie s ndeplineasc trei condiii:
- s fie uoare
- s fie rigide
- s fie suficient de lungi, s cuprind articulaia de desubtul i
deasupra focarului de fractur.
Ratiunile imobilizarii fracturilor

diminuarea durerii
scderea hematomului perifracturar
facilitarea mobilizrii pacientului
prevenirea complicaiilor provenite din mobilitatea anormal a fragmentelor
fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
Ratiunile imobilizarii fracturilor
Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
Degetele se lasa afara
Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor

mpiedica micrile active i pasive - repaus

menine axarea corect a membrului
diminueaz durerea
evita complicaiile provocate de micarea n focar a unui fragment osos
amelireaz tulburri funcionale date de compresiunea unor vase sau nervi
impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
scaderea durerii
poate reduce sangerarea
reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari

doar dup stabilizarea funciilor vitale

s realizeze axarea relativ a segmentului de imobilizat
s cuprind articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur
s fie adaptat segmentului afectat

s fie simpl,necompresiv
n poziia fiziologic a membrului
s nu determine durere
s permit vizibilitate asupra segmentului distal de fractur
DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE N TRAUMATISME
Atele lineare,
atele cutie,
Atele vacuumatice,
Atele gonflabile
Atele de extensie
Aparatul toracobrahial
Bandajul ,, n 8
IMOBILIZAREA
Traumatism mana - atela palmara+esarfa
Traumatism antebrat - atela+esarfa
Traumatism cot - bandaj+esarfa
Traumatism humerus - atela+esarfa
Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
Traumatism glezna - atela pneumatica
Traumatism femur atela de tractiune (extensie)
Cnd suspicionm leziune de coloan cervical?

politraumatism
traumatism la nivelul extremitii cefalice
traumatism toracic n etajul superior
tentativ de suicid prin spnzurare
electrocutare
durere la nivelul coloanei cervicale
crepitaii/deformri/spasm muscular
status mental alterat / intoxicaie acut etanolic
examen neurologic modificat
IMOBILIZAREA COLOANEI CERVICALE
DE CE?

stabilizeaz focarul de fractur

previne deteriorarea suplimentara a mduvei spinrii
limiteaz durerea
CAND?

n timpul evalurii primare

CUM?

imobilizare manual n axul fiziologic

prin sistemul complet de imobilizare n 3 puncte
- guler cervical
-

dispozitiv imobilizare cap, frunte i menton

- targ de coloan BaxStrap

Ajustare guler reglabil

Gulerul cervical trebuie aplicat inainte ca pacientul sa fie asezat pe bord.

Se masoara gtul pacientului
Se considera distanta dintre umar si barbie

se ajusteaza si se blocheaza gulerul

Se ajusteaza suportul barbiei la marimea selectata
Se blocheaza lateralele prin apasarea celor doua clipsuri de fixare si in timp
ce capul este mentinut in pozitie neutra se aplica gulerul.
Se amplaseaza corect suportul barbiei sub barbia pacientului
Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine
sub barbie apoi se inchide gulerul
Daca este nevoie de o alta dimensiune, se scoate gulerul pentru a preveni
intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou
Greseli frecvente
Se pre-formeaza insuficient
Se alege gresit dimensiunea
Se pozitioneaza incorect
Se strnge insuficient la inchidere
Pozitionarea este prea scurta
Etapele imobilizarii membrelor
Evaluare primar i stabilizarea

funciilor vitale
Evaluare secundari bilan lezional complet
Alegerea i pregtirea atelei
Administrare O2, acces I.V.
Analgezie + /- sedare ( hipnoz)
Axarea membrului fracturat + / - extensia uoara
Plasarea mijlocului de imobilizare
Fixarea
Reexaminarea pulsului periferic, reumplere capilar, culoare, temperatur
tegumente distal

Controlul RX

Decizia de terapie chirurgical / toalet, pansament, VTA

43, PRIMUL AJUTOR N CAZ DE FRACTURI

Scop: Prevenirea complicaiilor i leziunilor ulterioare i s diminueze durerea

i umflarea zonei
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FCUT !?!
Nu se acioneaz brutal
Nu se impun victimei micri inutile
Nu se face reducerea fracturii
Nu se ridic victima n picioare
Nu se transport victima nainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FCUT !?!
Primul ajutor se acord la locul accidentului i const n imobilizarea fracturii
(cu ajutorul atelelor)
Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant i asigurarea unui confort
termic
n caz de fractur deschis: oprirea hemoragiei, pansarea rnii i apoi
imobilizarea

Transportul victimei numai dup realizarea imobilizrii

Condiia de imobilizare corect: orice imobilizare trebuie s cuprind dou
articulaii (ncheieturi) cea de deasupra i cea de dedesubtul focarului
(proximal i distal).
Atelele, fie c sunt confecionate special fie c sunt improvizate
(bastoane, umbrele, buci de scndur sau placa, cozi de mtur, ipci paturi
etc), trebuie s ndeplineasc trei condiii:
- s fie uoare
- s fie rigide
- s fie suficient de lungi, s cuprind articulaia de desubtul i
deasupra focarului de fractur.
Ratiunile imobilizarii fracturilor

diminuarea durerii
scderea hematomului perifracturar
facilitarea mobilizrii pacientului
prevenirea complicaiilor provenite din mobilitatea anormal a fragmentelor
fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)

Se efectueaza in cadrul examinarii secundare

Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului

Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie

Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
Degetele se lasa afara
Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
mpiedica micrile active i pasive - repaus
menine axarea corect a membrului
diminueaz durerea
evita complicaiile provocate de micarea n focar a unui fragment osos
amelireaz tulburri funcionale date de compresiunea unor vase sau nervi
impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
scaderea durerii
poate reduce sangerarea
reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
doar dup stabilizarea funciilor vitale
s realizeze axarea relativ a segmentului de imobilizat
s cuprind articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur
s fie adaptat segmentului afectat
s fie simpl,necompresiv

n poziia fiziologic a membrului

s nu determine durere
s permit vizibilitate asupra segmentului distal de fractur
DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE N TRAUMATISME
Atele lineare,
atele cutie,
Atele vacuumatice,
Atele gonflabile
Atele de extensie
Aparatul toracobrahial
Bandajul ,, n 8
IMOBILIZAREA
Traumatism mana - atela palmara+esarfa
Traumatism antebrat - atela+esarfa
Traumatism cot - bandaj+esarfa
Traumatism humerus - atela+esarfa
Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
Traumatism glezna - atela pneumatica
Traumatism femur atela de tractiune (extensie)
43, Conduita de urgen:

- Stabilirea nivelului de contien;

- Evaluarea primar: A,B,C,D, la pacienii cu leziuni evalum i E;
- Daca pacientul este constient, cel mai bun tratament este administrarea a 15-20g glucide sub forma de
sucuri
indulcite
sau
3-4
bomboane.
Daca
este un
pacient
comatos:
- Abord venos + 30-50 ml solutie glucoza 33% intravenos+instituirea perfuziei cu Glucoz 10-20%;
1
mg
glucagons
subcutantat
sau
intramuscular.
Atenie! Frecventa relativ mare in populatie a hipoglicemiilor aparute in special in contextul verii si al eforturilor
mari, a indus o falsa conceptie cum ca aceste stari pot fi normale. Hipoglicemia poate fi insa varful de iceberg ce
ascunde o afectiune cu mult mai serioasa ce trebuie tratata!

44, CONDUITA DE URGEN N HEMATEMEZA:

- asiguarea confortului fizic i psihic, pozi ia corespunztoare (la pacien ii cu hipotensiune
poziia Trendelemburg, la pacienii care prezint vrsturi pozi ia lateral de siguran )
- susinem pacientul n timpul vrsturilor, care vor fi colectate i prezentate medicului;
- se asigura permeabilitatea cailor respiratorii si se recurge la oxigenoterapie;
- se monitorizeaza cardio-vascular i respirator ;
- puncionarea unei vene si instituirea unei perfuzii pentru reechilibrarea sanguin si pentru
evitarea instalarii ocului hemoragic;
- administrarea hemostaticelor(fitomenadion, etamsilat) innd cont de valorile tensionale;
- analgezie-sedare administrat cu pruden la indicaia medicului cu rol anxiolitic, lini titor
pentru prentmpinarea ocului;
- daca pacientul prezint valori tensionale sczute pacientul va beneficia de conduita de urgen
din ocul hemoragic;
- supravegherea permanent a pacientului, controlul FV, continuarea msurilor deja instituite;
- n spital se va recurge la transfuzii de sange;
- endoscopia digestiva superioara poate avea si rol terapeutic in ligaturarea varicelor esofagiene,

injectii in leziunile ulcerate, cauterizare;

- sonda naso-gastrica este si ea utila in monitorizarea sangerarii;
- sondele cu balonas de tip Blakemore sunt utilizate in hemostaza varicelor esofagiene.

45,

Cum prezentm proiectul de diplom

M numesc., absolvent al colii Postliceal Sanitar Moldova Roman, promoia 2013

v rog s-mi permitei s prezint proiectul de diplom:HEMORAGIA DIGESTIV
SUPERIOAR.
Motivul care a stat la baza alegerii acestei teme a constat n faptul chemoragia digestiv
superioar este o urgen major, care reclam din partea personalului sanitar mult precizie i
promptitudine n aplicarea tratamentului de urgen.
I.

PARTEA I NOIUNI DE ANATOMIE, FIZIOLOGIE I PREZENTAREA

AFECIUNII
NOIUNI DE ANATOMIE l FIZILOGIA APARATULUI DIGESTIV
APARATUL DIGESTIV - este alctuit din organe, la nivelul crora se realizeaz
digestia alimentelor i ulterior, absortia lor, iar la nivelul ultimului segment-rectul -eliminarea
resturilor neabsorbite, prin actul defecaiei.
Aparatul digestiv cuprinde urmtoarele segmente: cavitatea, faringele, stomacul,
intestinul subire, intestinul gros, (colonul) cecul, rectul.
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV : - glandele salivare
- ficatul, pancreasul.
FIZIOLOGIA :
DIGESTIA - reprezint descompunerea alimentelor i transformarea lor fizico-chimic n
elemente simple n stare de a fi absorbite.
ABSORBIA - se realizeaz astfel:
slab, la nivelul cavitii bucale;
la nivelul stomacului - pentru alcool i unele medicamente;
la nivelul intestinului subire - monozaharidele, glicerina i acizii grai n prima poriune a
intestinului subire;
la nivelul intestinului gros - apa.srurile minerale i vitamina K .
PREZENTAREA AFECIUNII HEMORAGIA DIGESTIV SUPERIOAR
DEFINIIE - Hemoragia digestiv superioar este o sngerare care are loc n esofag
,stomac,duoden
i
jejunul
proximal,exteriorizndu-se
n
special
prin
vrsturi (hematemez) i/sau scaun ( melena).
ETIOLOGIE :
Hemoragia digestiv superioar poate fi secundar unor afeciuni digestive sau unor boli
generale.Cele mai frecvente cauze sunt:
bolile esofagului: varice esofagiene,tumori,diverticuli esofagieni.
boli ale stomacului i duodenului /ulcer gastric i duodenal (cauza principal 80%), tumori
gastrice i ale duodenului,varice gastrice,traumatisme.
boli ale intestinului subire pn la unghilul TREITZ.
cauze generale: boli ale vaselor, boli de snge, boli ale organelor nvecinate (ruptura unui
anevrism, abces, tumor )snge nghiit provenit din faringe, nazo -faringe, arbore bronic
(hemoptizia).
FIZIOPATOLOGIE :
Hemoragia digestiv superioar se produce prin dou mecanisme :

1.

Hemoragiile mucoasei capilare - hemoragii marginale, mici, care se pot opri spontan,
pornite de la marginea unei ulceraii superficiale.
Hemoragii masive - produse prin fistul vascular care intereseaz vase importante.
SIMPTOME :
Tabloul clinic depinde de cantitatea de snge pierdut i de ritmul pierderilor. Pierderea
rapid a unei cantiti mari de snge declaneaz brusc: ameeli, vertij, vedere n cea,
transpiraii, sete, tahicardie, hipotensiune arterial, stare lipotimic.
Cnd pierderile depesc 1500ml snge se poate instala OCUL HIPOVOLEMIC
-caracterizat prin : paloare, lividitate, hTA (TA < 80 mm /Hg ) cu tahicardie (puls
filiform),oligurie, extremiti reci,dispnee marcat, anxietate, sete intens, tendin de pierdere a
contientei. Se impune de urgen reechilibrare volemic pentru meninerea circulaiei
sanguine.
FORME CLINICE :
Dup cantitatea de snge pierdut deosebim :

HDS MIC = cnd pierderile sunt pn n 250ml ,semnele clinice pot fi

absente sau pot apare uneori hTA,stri de slbiciune.
HDS MODERAT = cnd cantitatea de snge pierdut poate ajunge la lOOOml.Deci : TA
scade semnificaiv,pacientul prezint,tahicardie, ameeli, vertij ,lipotimie.

HDS MARE = sau masiv,cnd pierderile depesc 1000ml,risc de oc

hipovolemic cu : paloare accentuat,polipnee,anxietate,transpiraii reci,extremiti
cianotice,puls rapid,filiform,greuri,sete,hta,tendin la pierderea cunotinei.
DIAGNOSTIC DIFERENIAL
Diagnosticul diferenial al hemoragiei digestive superioare se face pentru
HEMATEMEZ cu :
- epistaxisul;
- gingivoragia;
- hemoptizia;
- hemoragiile esofagiene.

II.

COMPLICAII
tulburarile pulmonare : constau in edem, extravazari sanguine, pneumonie si adelectozie si
sunt datorate, cel putin in parte, scaderii presiu-nii partiale a oxigenului din sangele arterial.
tulburarile cardiace : sunt reprezentate de modificari electrocardiografice minore (modificari
de unda T, subdenivelare de ST), ca expresie a hipoxiei miocardice. La subiectii in varsta sau
cu ateroscleroza coronariana, hemoragia digestiva mare precipita infarctul miocardic, care
poate fi nedureros. O sangerare a tubului digestiv aparuta la un pacient cu cord la limita
decompensarii determina instalarea insuficientei cardiace congestive.
tulburarile neuropsihice : sunt consecinta hipoxiei cerebrale si apar mai intens la cei cu
ateroscleroza cerebrala : neliniste, insomnie, anxietate si mai tarziu apatie, somnolenta,
confuzie si dezorientare pana la delir. Delirul poate avea drept cauza si deshidratarea,
alcaloza, insuficienta hepatica sau renala.
tulburari vizuale : hemoragiile digestive severe pot determina exudate, edem papilar, orbite
unilaterala tranzitorie sau chiar persistenta, la batranii cu anemie preexistenta si hemoragie
recidivanta.
coma hepatica : se instaleaza la pacientii cu ciroza hepatica si hemora-gie digestiva de orice
cauza. Ea se datoreste atat efectului socului asupra ficatului, cat si absorbtiei produselor
azotati rezultati din sangele din intestin.
PARTEA II - CONTRIBUIA PROPRIE N REALIZAREA PROIECTULUI
Prezentarea cazurilor: pe perioada stagiului clinic am ales trei pacieni cu HDS pentru
realizarea proiectului de diplom:
MT n vrsta de 47 ani, sex masculin, se prezint la Spitalul Roman, Secia Chirurgie cu dg.
clinic: HEMORAGIE DIGESTIV SUPERIOAR.
NF n vrsta 66 ani, sex masculin se prezint laSpitalul Roman, Secia Chirurgie, cu

diag. clinic : HEMORAGIE DIGESTIV SUPERIOAR, CIROZ HEPATIC,

HIPERTENSIUNE PORTAL I VARICE ESOFAGIENE.
R.C n vrsta de 45 ani, sex masculin se prezint la Secia Chirurgie cu diag.
clinic: HEMORAGIE DIGESTIV SUPERIOAR,
M-am ocupat de cei trei pacieni pe toat perioada spitalizri i am ntocmit la fiecare
pacient planul de ngrijire.
CAZUL I - M.T., 47 ani, sex M,se interneaz cu hematemez i melen, stare general alterat,
tendint de lipotimie. Dei suferina digestiv este mai veche, pacientul manifest anxietate
datorit manifestrilor hemoragice. Am stabilit planul de ngrijire n funcie de problemele
pacientului- deficit de volum lichidian, greuri, vrsturi, alterarea circulaiei sanghine,
alterarea respiraiei, cefalee, ameeli, dureri epigastrice, anxietatea, risc de complicaii
(colaps, oc hipovolemic, anemie), risc de infecii nosocomiale,dificultate de a-i acorda
ngrijiri igienice, comunicare inadecvat la nivel afectiv, deficit de cunotine.
Pe parcursul internrii l-am ajutat s-i satisfac nevoile de care era dependent: s se
alimenteze, hidrateze, s elimine, s se igienizeze, s fie stabil hemodinamic i respirator, am
prevenit apariia complicaiilor i am insistat pentru diminuarea anxietii. Pacientul i-a
schimbat starea afectiv, a asimilat toate informaiile primite pentru pstrarea sntii.
CAZUL II - N.F., 66 ani,sex M, d, bolnav cunoscut cu o veche suferin digestiv
CIROZA HEPATICA, cu internri repetate pentru investigaii i tratament. La internare
pacientul manifest: stare general profund alterat, dup hematemez i melen, cu greuri,
dureri epigastrice, cefalee, ameeli, anxietate i un important deficit de cunotine privind
pstrarea sntii. L-am ajutat n rezolvarea problemelor de dependen i am insistat la
informarea pacientului privind noiunile despre boal, cauzele apariiei, evoluie, mijloace de
profilaxie a mbolnvirilor i metode pentru recptarea i pstrarea sntii.
CAZUL III - P.C.,45 ani,sex M, mare consumator de alcool, tutun, mncruri grase,
condimentate, mese abundente, dei se tia cu o suferin digestiv. La internare prezint stare
de slbiciune, cefalee, ameeli, dup vrsturi sanghinolente i melen, consecin a
nerespectrii dietei. S-a adaptat foarte greu la aceasta situaie, a manifestat anxietate,
nencredere, devalorizare i mari probleme de comunicare. Am manifestat mult rbdare i
solicitudine, i-am inoculat sentimentul de speran i ncredere n rezolvarea problemelor de
sntate i l-am nvat cum s previn o nou hemoragie i cum s-i pstreze sntatea.
Obiectivele pe care mi le-am propus n cazul celor trei pacieni cu HDS au fost:
Restabilirea
circulaiei
Oprirea vrsturilor, hemostaz.
Reechilibrare hidroelectrolitic.
Diminuarea durerii
Combaterea

respiraiei

anxietii.

Prevenirea complicaiilor.
Combaterea infeciilor nosocomiale.
Pacientul s manifeste confort fizic i psihic.
Interveniile proprii aplicate celor trei pacieni: au constat n instiuirea repausului total: fizic
(n poziie Trendelenburg pentru susinerea circulaiei cerebrale),psihic, vocal, asigurarea
permeabilitaii cilor respiratorii, msurarea funciile vitale ,noterea n F.O. i ncurajarea
pacientului, aprecierea cantitii de snge pierdut (msurarea cantitii vrsturilor i numrul
lor) i evaluarea gravitaii hemoragiei msurnd funciile vitale. Am efectuat bilanul
lichidelor ingerate i eliminate, hidratat pacientul cu lichide reci, n cantiti mici,1a interval
de 20-30 minute, am supravegheat semnele de deshidratare, asigurat atmosfer de calm,
ncredere, optimism , securitate fizic i psihic.

Intervenii delegate: au constat n recoltarea probelor biologice pentru examenul de laborator,

administrarea medicaiei recomandat de medic: hemostatice, anxiolitice, soluii perfuzabile,
Vitamine grup B, transfuzie de snge izogrup, observare i notarea schimbrilor.
Prezentarea cazului (un caz la alegere sau la cererea comisiei (exemplu: prezentai cazul II).
Particularitile celor trei cazuri (exemplu: n ce au constat particularita ile fiecrui
caz/pacient, dac au colaborat, adaptarea la mediul spitalicesc, acceptarea diagnosticului,
rspunsul la tratament etc.)
46, Primul ajutor nvcriza de astm bronsic:
- verificarea strii de contien;
- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;
- poziie eznd pentru a-i favoriza respira ia;
- oxigenoterapie oxigenul se administreaz umidificat cu debit de 6-8 l/min;
- verificarea funciilor vitale (respira ie, circula ie);
- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol);
abord
venos
i
instituire
medicaiei:
miofilin
(bronhodilatator),
HHC;
Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde atat
tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de astm
bronsic.
Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia antiasmatica
sau daca starea bolnavului se agraveaza, apare bradicardie, hipotensiune, cianoza, astenie marcata
trebuie solicitat ajutor medical de urgenta.

47, Semne i simptome ale stopului respirator

Nu se observ distensia cutiei toracice
Nu se aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin cile respiratorii
Nu simim suflul de aer produs de respira ie
Cianoza tegumentelor, mai ales n jurul buzelor

48, ntilaiile artificiale

Pentru a putea face respiraie artificial corect, pacientul trebuie s fie aezat cu faa n sus i
cu cile aeriene deschise prin metodele deja amintite. Se penseaz cu dou degete narinele
victimei, salvatorul va trage aer n piept i va sufla n gura victimei timp de 2 secunde un volum
de aer suficient pentru a ridica toracele, dup care trebuie ateptat ieirea aerului (expirul).
Frecvena ventilaiilor la un adult trebuie s fie de o ventilaie la fiecare 4-5 secunde, astfel vom
obine o frecven de 12-14 respiraii/minut.
Pentru efectuarea ventilaiei artificiale trebuie s parcurgei urmtoarele etape:
Etapele ce trebuie parcurse:
Ventilaia gur la gur este o cale eficient de a asigura ventilaia unui pacient care nu respir.
Pentru efectuarea ventilaiei gur la gur parcurgei urmtoarele etape:

-Deschidei cile aeriene prin manevra de hiperextensia capului, ridicarea brbiei i curirea
cavitii bucale
- Cu una din mini plasat pe fruntea victimei, meninei aceast poziie de hiperextensie a
capului
- Cu degetul mare i cel arttor de la aceea i mn pensai narinele victimei
- Deschidei gura victimei
- Tragei aer adnc n piept, apoi a ezai etan gura peste gura victimei
-Insuflai aerul n plmnii victimei, astfel ca insuflaia s dureze 2 secunde, pn observai
distensia cutiei toracice
-Dup fiecare insuflaie ridici gura de pe gura victimei, permind acestuia expirul pasiv
-Repetai insuflaiile cu o frecven de 12-14 insuflaii/minut, cte o ventilaie la 4-5 secunde
la un pacient adult i aproximativ 20 de ventilaii la copii.
ATEN IE!
Ventilaiie gur la gur pot fi efectuate i folosind o masc de ventilaie sau batista
salvatorului. Folosirea acestor materiale previn contactul direct cu gura victimei. n lipsa acestor
materiale trebuie s punei n balan efectul pozitiv al ventilaiilor comparativ cu ansele sczute
de a contacta o infecie n urma contactului direct cu gura victimei.
Publicat de diana florentina radauceanu la 02:35

RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE A
COPILULUI I ADULTULUI
43,

SUPORTUL VITAL DE BAZ ADULT (S.V.B.)

Generaliti
Definiie:
Resuscitarea cardiorespiratorie (RCR) = sistem standardizat de manevre, tehnici i
droguri care se aplic n cazul opririi cardiorespiratorii i care are ca scop livrarea artificial a
sngelui oxigenat ctre organele vitale.
Scopurile RCR:
Pstrarea vieii
Restabilirea sntii
Limitarea disabilitii
Reversarea morii clinice
Asigurarea zonei
Condiiile de mediu sunt sigure?
- atmosfer irespirabil
- pericol de electrocutare
- pericol de accident de circulaie
- pericol de prbuiri s.a.
Asigurarea locului accidentului, protejarea salvatorului i a victimei

imaginea de ansamblu asupra situaiei (tipul accidentului, numrul persoanelor

accidentate, evaluarea nevoii de ajutor)
ndeprtarea factorilor de risc ce au acionat sau acioneaz n zona de intervenie
raportarea accidentului (telefon la 112)
Salvatorul are obligaia de a se asigura el nsui c nu este n pericol, un alt
eventual accident complicnd inutul situaia i ducnd la riscuri nedorite att pentru
victim ct i pentru reanimator.
1. Verific starea de contien a victimei
Scutur victima uor de umeri i ntreab cu voce tare e totul n regul, s-a
ntmplat ceva?
Dac victima nu rspunde verbal sau prin micare
Cheam ajutor

2. Deschide cile aeriene

Pune victima pe spate cu faa n sus
Deschide-i cile aeriene prin:
- hiperextensia capului: cu o mn pe frunte se mpinge cu blndee capul spre
spate pstrnd policele i indexul libere pentru eventuala pensare a nasului dac va fi
necesar ventilarea victimei
- ridicarea brbiei (mandibulei): cu vrful degetelor celeilalte mini plasate sub
brbie
Manevrele de eliberare a cilor aeriene la pacientul fr suspiciune de
fractur de coloan cervicala:
1. Manevra standard este combinaia dintre hiperextensia capului i
nchiderea gurii
Avantaje - simplu de efectuat
- eficient
- permite plasarea resuscitatorului lateral fa de victim, putndu-se
astfel continua RCR fr ntrerupere.
2. Subluxaia anterioar a mandibulei
Avantaje mai eficient ca 1 din punct de vedere al eliberrii cii aeriene
Dezavantaje - mai complicat
- necesit for
- efectuarea corect presupune cunoaterea unor repere anatomice
- resuscitatorul trebuie s se plaseze n axul lung al victimei, la capul
acesteia

3. Extragerea corpilor strini din cavitatea bucal (solizi sau lichizi)

PRECAUII N MANAGEMENTUL CILOR AERIENE
Dac se suspecteaz o leziune de coloan vertebral cervical se va asigura imobilizarea
gtului n timpul manevrelor de deschidere a cilor aeriene.

MANEVRELE DE DESCHIDERE A CILOR AERIENE (SVB)

Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei
Nu se va efectua n caz de suspiciune de leziune de coloan vertebral cervical
Subluxaia mandibulei
ndeprtarea corpilor strini orofaringieni i a secreiilor din cavitatea bucal
Not:

Dac la pacientul cu suspiciune de coloan cervical subluxaia mandibulei cu

imobilizarea capului nu deschide eficient calea aerian, are prioritate eliberarea cii
aeriene, deci se practic o uoar hiperextensie a capului cu ridicarea mandibulei.
Reacioneaz victim dupa deschiderea cailor aeriene?
NU
3. Verificarea respiraiei

Privii expansiunile toracelui

Ascultai sunetul respiraiei
Simii pe obraz aerul expirat
Toate acestea nu trebuie s dureze mai mult de 10 secunde dup care hotri dac
pacientul respir sau nu

A nu se confunda respiraia agonic cu cea NORMAL.

Dac victima nu respir normal sau nu respir:

Salvatorul va trimite pe cineva dup ajutor sau sun la 112 iar dac este singur i nu
are telefon, va lsa victima i se va duce dup ajutor.
ncepe resuscitarea cardiorespiratorie prin combinarea compresiilor toracice cu
ventilaia
30 compresiuni toracice:

Plaseaz podul palmei tale pe centrul toracelui victimei

Plaseaz cealalt mn peste mna care se afl pe torace i ntreptrunde degetele
Stai vertical deasupra toracelui victimei i, cu coatele ntinse, efectueaz comprimarea
sternului cu 5 - 6 cm
Dup fiecare compresie toracele trebuie s revin la normal fr a pierde contactul
minilor cu sternul
Compresiile i decompresiile trebuie s fie egale ca intervale de timp
Compresiile se continu cu o frecven de cel puin 100/minut dar nu mai mult de 120/
minut. Dup ce ai efectuat 30 de compresii toracice realizeaz 2 insuflaii (2 respiraii
gur la gur)
Insuflaiile
Efectueaz 2 insuflaii
Asigur-te c victima are capul n hiperextensie
Ridic mandibula victimei
Penseaz nasul victimei
Inspir normal
Plaseaz buzele etan pe gura victimei
Sufl timp de 1 secund pn ce se ridic toracele victimei
ndeprteaz gura de victim i urmrete revenirea toracelui la poziia iniial, tot 1
secund
Repet insuflaia
Continu RCR
Raport
Compresiuni toracice: Frecven ventilaii
30 compresiuni : 2 ventilaii
Reevaluarea victimei
Resuscitarea de baz va fi ntrerupt pentru reevaluarea victimei numai dac aceasta va
prezenta respiraii normale.
Se continu resuscitarea pn:

Sosete ajutorul calificat i preia manevrele de resuscitare

Victima are semne vitale
Salvatorul se epuizeaz
ALGORITMI DE INTERVENIE
MULTITUDINEA I VARIETATEA SITUAIILOR PE CARE LE POATE RIDICA UN
PACIENT AFLAT IN SCR ATT DIN PUNCT DE VEDERE AL ORIGINII CT I DIN
PUNCT DE VEDERE AL MODALITII DE ABORDARE AU DETERMINAT
NECESITATEA CRERII UNOR ALGORITMI DE INTERVENIE
SCOP ALGORITMI RCR
- reduc intervalul de timp necesar gsirii i tratrii cauzei de SCR
- cresc ansele de reuit a resuscitrii
ATENIE:
- nu agrava leziunile pe care le are!
- nu provoca alte leziuni dect cele existente

Probleme etice

Scopurile RCR sunt pstrarea vieii i restaurarea sntii, limitarea

disabilitilor ulterioare i reversarea morii clinice. De aceea, orice intervenie care nu
poate mbunti durata sau calitatea vieii este inutil.
Cazurile n care este indicat abinerea de la RCR (neiniierea RCR)
Pacientul are semne de moarte ireversibil (rigor mortis, lividiti declive, decapitare
etc.)

Cnd exist exprimarea prealabil a opiunii pacientului (de preferin n scris) de a nu

fi resuscitat

Bolile grave acute sau cronice cu evoluie nefavorabil, aflate deja sub tratament
maximal

Not:

n situaiile la limit, care nu pot fi ncadrate cu certitudine n circumstanele

descrise anterior se iniiaz RCR fie pn la aflarea informaiilor despre pacient, fie
pentru observarea evoluiei n cursul/dup resuscitare. Neiniierea RCR sau ntreruperea
msurilor terapeutice n timpul sau dup RCR sunt din punct de vedere etic echivalente.

ntreruperea RCR n cursul SVB n afara spitalului este permis doar n urmtoarele
situaii:
Reluarea circulaiei i respiraiei spontane eficiente

RCR este preluat de echipa medical de urgen

Criterii clare de moarte ireversibil

RCR nu poate fi continuat din cauza epuizrii resuscitatorului

Continuarea RCR pune n pericol viaa resuscitatorului sau a altor persoane

Prezentarea unui document valid Nu resuscita DNAR (Do not attempt

resuscitation), semnat fie de pacient, fie de medic.
Publicat de diana florentina radauceanu la 02:49

44,

ASPECTE PSIHOLOGICE - PACIENT ONCOLOGIC

ASPECTE PSIHOLOGICE IN PSIHOSOMATICA

ONCOLOGICA

Amploarea pe care a luat-o mbolnvirea de cancer i angoasa puternic

generat de aceast problematic a dus la intensificarea cercetrilor legate de
aceast problem i chiar la apariia unei discipline noi - psihooncologia,
centrat pe aspecte psihosociale i comportamentale implicate n cancer.
Principalele direcii pe care se centreaz nelegerea acestei
boli sunt:
factorii psihosociali de risc n apariia cancerului;
efectele diagnosticului, bolii i tratamentului asupra funcionrii
psihologice i neuropsihologice;
reacia i adaptarea psihologic la cancer;
impactul
factorilor
psihosociali
asupra
cursului
bolii,
tratamentului i supravieuirii.
Cancerul, indiferent de form, apare ca rezultat al unor
modificri n sectoare-cheie din materialul genetic al unor celule.
Ca urmare, aceste celule, prin mecanisme diferite, n funcie de
tipul alterrii, au o cretere autonom fa de restul organismului
din care s-au format.
Cauzele modificrilor genetice i cauzele care determin evoluia
ulterioar a bolii nu sunt bine cunoscute.
Dintre factorii luai n calcul n legtur cu aceast dezvoltare celular,
se recunosc: virui, substane chimice, radiaii, hormoni, traum cronic,
parazii, caracteristici genetice i fizice ale persoanei, factori psihosociali i
comportamentali.
Dezvoltarea unei tumori este fazic, de la iniierea transformrii maligne
la promoie i apoi la progresia tumoral. Progresia este influenat i de
vrsta, sexul, nutriia persoanei.
Strile psihice care nsoesc cancerul au ca puncte centrale:
incertitudinea, teama de boal, de recidiv, de suferin, de moarte;
nesiguran, confuzie n legtur cu viitorul, sentiment de
devastare, de pustiire. Cele mai frecvente tulburri sunt anxietatea
i depresia.Anxietatea domin mai ales perioadele de debut, de
nesiguran n ceea ce privete boala, n jurul diagnosticului, a
debutului tratamentului sau a situaiilor de schimbare a
tratamentului. Ca simptome care trdeaz prezena anxietii, se
numr: anorexia, greaa, voma, diareea, oboseala i insomnia
(care se confund adesea cu efectele secundare ale terapiei).
Depresia (cu semne somatice de tipul: oboseal, anorexie, scderea n
greutate) trebuie evaluat pe baza prezenei strilor disforice, senzaiei de lips
a speranei, sentimentului de vinovie i a stimei de sine reduse. Depresia este
mai frecvent la pacienii aflai ntr-un stadiu avansat al bolii, cu diminuarea
drastic a capacitii de a presta o activitate, la pacienii care au suferit anterior
de o tulburare psihiatric i la cei crora nu li se pot controla simptomele
majore.
Depresia i anxietatea sunt frecvente i n perioada postterapeutic,
generate de dificultile de reintegrare socioprofesional, de imaginea
corporal (mai ales la persoanele care au suferit o intervenie chirurgical
mutilant), disfunciile sexuale, frica de recidiv sau metastaz, durerea (mai
ales cei cu metastaze i cei aflai n stadiul terminal al bolii).

Cele mai studiate implicaii ale factorului psihosocial n evoluia

cancerului au fost n tumorile hormono-sensibile.
n fiecare stadiu al bolii diagnostic, tratament, recderi, faza avansat
exist un specific al reaciilor psihologice, a crei cunoatere orienteaz
modul de abordare a pacientului.
I. Factori psihosociali i comportamentali de risc n apariia
cancerului
Un rol important n nelegerea factorilor psihologici de risc l joac
analiza stilului de via, cu componentele sale patogene: fumatul, alcoolul,
alimentaia perturbat, comportamente sexuale, expunere la soare, expunere
profesional la ageni chimici sau radioactivi, mediul social i legturile
sociale, statutul socioeconomic i suportul social.
Factorii psihologici:
Persoana predispus la cancer ar arta, din punctul de vedere al
personalitii - conform unor studii psihologice privite cu oarecare rezerv - ca
fiind reinut, care nu se plnge, este cooperant i nu-i exteriorizeaz tririle
afective (furie, tristee, suferin, anxietate); calm, plcut, compliant. Ca o
trstur important, se poate meniona exprimarea anormal a emoiilor,
reacia la evenimentele stresante prin negare i represie. Pornind de la aceast
trstur, se poate defini i un tip de personalitate care ar fi specific bolnavilor
de cancer: tipul C de personalitate (Temoshock): persoana menine controlul
emoional i ntreine relaii interpersonale plcute, n pofida disperrii
interioare pe care nu i-o exprim; are sentimentul lipsei de speran, uneori
cronic, dar mascat; exprim puin din suferina, tensiunea cronic pe care o
resimte n urma unor evenimente stresante ale vieii.
Alte caracteristici ale indivizilor cu un tip de personalitate care este
considerat, n unele studii longitudinale, ca fiind predispus la cancer: exprim
o nevoie acut de a fi alturi de o persoan foarte important d.p.d.v.
emoional sau de a atinge un scop; incapacitatea de a renuna la obiect i
incapacitatea de a investi alte obiecte sau scopuri. Obiectul investit iniial este
idealizat, n timp ce subiectul cunoate o diminuare a stimei de sine, reacie de
tipul depresiei, lipsei de speran, pe care ns le camufleaz.
Rolul stresului psihic ca promotor al creterii tumorale, dup iniiere.
Cel mai probabil, nu evenimentul n sine este extrem de nociv, ci semnificaia
pe care subiectul i-o acord, aceast semnificaie fiind condiionat tot de
trsturile de personalitate i de patternurile comportamentale ale subiectului.
Factorii
de
personalitate
influeneaz
dezvoltarea
unor
comportamente de risc, n sensul expunerii la carcinogenii din mediu.
Dillenz (apud.Iamandescu), sintetiznd mai multe cercetri recente,
arat c n trecutul bolnavilor se regsesc o serie de evenimente cu potenial
traumatizant: pierderea recent a unei persoane importante de referin;
incapacitatea de a exprima strile i emoiile de ostilitate; ataamentul
emoional anormal de puternic fa de unul dintre prini; tulburri sexuale.
II. Efectele comunicrii diagnosticului, ale bolii i tratamentului
asupra funcionrii psihologice i neuropsihologice
a) comunicarea diagnosticului
Exist o serie de factori psihosociali care amn prezentarea la
medic a pacientului, aceasta fiind o form de negare, cu efecte benefice pentru
economia psihic a subiectului, dar duntoare pentru evoluia bolii:

frica de cancer;
subestimarea anselor de supravieuire;
supraestimarea caracterului letal al bolii de ctre populaie;
anxietatea i pesimismul generat de apariia unor excrescene sau a altor
semne de boal
Ca trire, perioada cea mai grea este cea dintre identificarea
simptomelor (suspiciunea de cancer) i confirmarea/infirmarea sa. Ca urmare,
apar: anxietate, uneori deterioare a capacitii de concentrare i de cogniie.
Reaciile pacienilor la aflarea diagnosticului sunt foarte variate. Se pune
problema sinceritii personalului medical n comunicarea diagnosticului real
bolnavului. Bolnavilor trebuie s li se dea o explicaie ct mai clar privind
boala lor, individual, cu tact. Explicaia este necesar att pentru pacient, ct i
pentru medic. Ascunderea diagnosticului ar echivala cu afirmarea lipsei totale
de speran (lipsa de sens a tratamentului). De asemenea, colaborarea cu
bolnavul este vital pentru eficiena tratamentului.
Diagnosticul de cancer este traumatizant, putnd duce la retragere din
viaa social, chiar familial, pasivitate, regresie, ntruct boala este trit ca o
ameninare.
Recurgerea la minciuni optimiste este o fals menajare a bolnavului,
pentru c acesta i resimte oricum slbiciunea i simptomele evidente de
boal. n condiiile ascunderii adevrului, bolnavul va percepe tratamentul ca
nefiind eficient, ceea ce i mrete anxietatea i deprimarea.
E.Kubler-Loss a descris patru faze prin care poate trece un pacient
dup ce a fost informat despre diagnostic:
1. Refuzul de a accepta realitatea bolii sale. Refugiul n izolare.
2. Mnie i refuz.
3. Faz de negociere (ntrevederi frecvente cu medicul).
4. Depresie.
5. Obinuirea cu ideea. Calm i acceptare demn.
Aceste faze se pot ntinde pe toat durata bolii. Este important ca
pacientul s fie ajutat s treac mai uor prin fazele de opoziie, speran i
disperare.
Modalitile particulare de a rspunde la comunicarea diagnosticului
depind de o serie de variabile: strategiile individuale de reacii la situaii noi i
dificile (stilul de coping) i trsturile premorbide ale pacientului, dar i
inteligena n comunicare a medicului i personalului medical, n general.
Un rol vital l are familia i, n general suportul social.
b) impactul tratamentului asupra psihicului
Tratamentul cancerului este foarte complex, incluznd tratament
chirurgical, radioterapie, chimioterapie. De cele mai multe ori, pacientul le
experimenteaz pe toate.
Operaia genereaz sporirea anxietii, datorat tuturor aspectelor
legate de actul chirurgical (fazele preoperatorie, anestezie i perioperatorie,
postoperatorie)
n diminuarea acestei anxieti, sunt eficiente pregtirea psihologic
pentru operaie, mai ales prin tehnici comportamentale (mai ales relaxare
muscular progresiv) i, dup caz, terapia cognitiv. Aceste modaliti de
intervenie sunt benefice i prin efectele lor postoperatorii: reducerea durerii,
complicaii mai reduse, spitalizare mai scurt.

ncheierea operaiei poate aduce un sentiment de eliberare, chiar de

euforie. Curnd, ns, apar temerile n legtur cu tratamentele ulterioare,
rezultatul acestora, frica de recidiv.
Printre efectele anxietii legate de operaie se numr insomniile,
anorexia, stri de slbiciune.
Este foarte important suportul psihologic postoperator, prin consiliere
suportiv-informativ, n grup sau individual, cu efecte de reducere a stresului
legat de evoluia bolii.
n cazul individual al cancerului la sn, cu mamectomie, se ajunge la
modificri de imagine corporal, care duce la stres major legat de ameninarea
feminitii i tulburrile de dinamic sexual. Este foarte important
consilierea pentru aceste femei, cu att mai mult cu ct acestea au la ndemn
o serie de opiuni pentru redobndirea imaginii pierdute (cele mai multe femei
nu tiu faptul c pierderea unui sn poate fi corectat prin chirurgie plastic,
de tipul reconstruciei snului).
Radioterapia este asociat de bolnavi cu teama de efectele nocive ale
iradierii, accentuat de efectele secundare de la sfritul tratamentului:
anorexie, senzaia de slbiciune, iritarea pielii i oboseala. Se poate nsoi de o
accentuat stare de anxietate.
Chimioterapia are o serie de efecte secundare, care fac din ea cea mai
temut tehnic de tratament al cancerului: grea, vom, pierderea prului.
Unele studii arat c anumite medicamente utilizate n chimioterapie
afecteaz dispoziia afectiv i funciile cognitive (este neclar dac aceste efecte
se datoreaz extenurii psihice sau aciunii directe biochimice asupra
creierului).
Ca un alt efect secundar, de asemenea cu potenial anxiogen asupra
pacientului, este scderea imunitii (ca urmare a scderii numrului de celule
albe).
Ceea ce intereseaz psihologul sunt efectele secundare ale
chimioterapiei, asupra crora se poate interveni prin consiliere i psihoterapie:
fric i suspiciune nainte de nceperea curei alimentate de reprezentrile
sociale despre ea;
incertitudine i anxietate, depresie cu pertubri de somn, stare fizic de
oboseal;
dispoziii afective oscilante datorate medicamentelor;
iritabilitate i scdere a toleranei la frustrare;
dificulti de concentrare i cognitive n timpul tratamentului;
efecte secundare psihologice asociate chimiterapiei depind de modul n care
pacientul este pregtit pentru tratament. Este foarte vizibil rspunsul
condiionat al bolnavului la tratament. Se poate interveni foarte eficient cu
terapii comportamentale.
complexul nu mai sunt eu nsumi datorat unor schimbri fizice: cderea
prului, paloare, creterea sau scderea n greutate, senzaia de oboseal i
devitalizare; se nsoete de o alterare drastic a stimei de sine. Din nou,
terapiile cognitiv comportamentale pot fi eficiente n abordarea pacientului.
impactul psihologic al schimbrilor n funciile sexuale modificri privind
fertilitatea, libidoul, funcionarea sexual.
III. Reacia i adaptarea psihologic la cancer i tratament
J.C.Holland a grupat condiiile variabile care determin reacia
bolnavului de cancer n faa bolii n trei categorii:

a) Contextul socio-cultural atitudinile sociale, ideile, concepiile

culturii respective despre cancer, acestea putnd afecta modul:
- cum sunt tratai pacienii;
- cum se vd pacienii pe ei nii, boala i viitorul lor familial,
profesional, social.
Pentru societatea noastr, se dovedete vital creterea nivelului de
informare medical, pentru a evita efectele negative ale unor reprezentri
greite ale bolii: amnarea consultului medical, evitarea comunicrii
diagnosticului celor din anturaj, care poate duce de la pierderea de bun voie a
unor poziii sociale i profesionale pn la scderea drastic a stimei de sine i
izolare.
b) Contextul medical care determin situaia bolnavului prin mai
multe aspecte:
- date clinice stadiul i evoluia clinic a bolii, localizarea, natura
disfunciilor i simptomele produse;
- tratamentele prescrise;
- opiunile de recuperare;
- suportul psihologic din partea personalului de ngrijire.
c) Contextul psihologic n legtur cu care ne intereseaz:
1. momentul din viaa subiectului n care apare boala (biologic i
sub aspectul responsabilitilor personale i sociale);
2. resursele intrapersonale: stilul de reacie la stres (coping),
defensele, personalitatea premorbid, concepiile, ideile despre boal,
legturile anterioare cu cancerul.
Weisman i Worden dau o clasificare a strategiilor de coping, n
funcie de eficiena lor n lupta cu boala:
strategiile de coping care duc la acceptarea diagnosticului de cancer (fr
obsesia bolii) cele mai eficiente;
strategiile de coping care constau ntr-o aciune ferm, bazat pe
nelegerea situaiei-problem (se informeaz despre boal, solicit sfatul
specialistului i se supune acestuia);
strategiile de retragere, evitare, pasivitate, cedare, apatie cele mai puin
eficiente.
Morris stabilete cinci categorii de reacii la diagnosticul de cancer
(pentru pacientele cu cancer la sn):
negare: respinge evidena, pare reinut n a se angaja ntr-o discuie detaliat
despre cancer;
spiritul lupttor: atitudine pozitiv, lupttoare cu tendina de a solicita ct
mai multe informaii despre diagnostic i tratament;
acceptare stoic: primete diagnosticul i apoi tratamentul cu detaare, l
urmeaz, dar avnd n spate o atitudine de tip ce-o fi, o fi;
acceptare anxios-depresiv: tinde s priveasc totul cu pesimist;
neajutorare, lips de speran: are senzaia c nimic nu o mai poate ajuta i
nu mai poate spera nimic, ceea ce duce la o proiecie negativ n viitor i la
perturbarea relaiilor sociale.
Copingul cel mai eficient este cel care:
menine stresul n limite rezonabile;
menine respectul de sine;
menine sau restabilete relaiile cu semenii;
crete posibilitatea de restabilire a funciilor organismului.

Problemele n adoptarea unei strategii eficiente de coping apar n

condiii de tipul:
izolare social;
statut socio-economic sczut;
alcool sau droguri;
probleme psihiatrice anterioare;
pierderi recente;
obligaii multiple;
inflexibilitatea i rigiditatea copingului;
concepii pesimiste despre via.
stri sufleteti i situaii care dezechilibreaz emoional
bolnavul: pesimism, multe regrete, probleme maritale, probleme
psihiatrice, anxietate crescut, fora eului sczut, multe
evenimente ale vieii recente, eficacitate redus, suportul familial
redus, cancer n familie, izolare social, supunere pasiv, blamarea
celorlali, ajutor redus din partea medicului.
Mai ales acest din urm aspect se preteaz la abordare psihoterapeutic.
3. resursele interpersonale: natura i disponibilitatea suportului
social (familie, prieteni, colegi, grupuri afiliate).
Este foarte important colaborarea dintre pacient, medic i
familia pacientului. Un aspect important este educarea familiei n
sensul acceptrii diagnosticului i sprijinirii reale a bolnavului n
lupta sa cu boala (exist familii n care se realizeaz o jelire
prematur a bolnavului, care duce la izolarea i dezolarea acestuia,
cu renunarea, de multe ori, la lupt.
n timpul contactului cu familia, atenia medicului i
psihologului trebuie dirijat asupra urmtoarelor aspecte:
- evitarea legturii duble (double-bind), n sensul interzicerii
crerii unui nivel fracionat de informaie n interiorul familiei;
- mobilizarea rezervelor disponibile n familia pacientului;
- detectarea oricrei forme de jelire anticipant, fie din partea
bolnavului, fie din partea familiei;
- oferta de a colabora n continuare cu familial i n cazul morii
pacientului.
Kubler-Ross a remarcat c i membrii familiei pot trece prin aceleai
faze de reacie la aflarea diagnosticului, la care se adaug sentimente de
vinovie, eec i neputin. Este necesar discuia cu familial, pentru ca prin
suportul acordat acesteia, familia s devin, la rndul ei, un factor de suport
pentru bolnav.
n abordarea bolnavilor de cancer, exist cteva principii cu valoare
anxiolotic:
vezi pacientul la intervale regulate;
evit linitirea, ncurajarea prematur, n primul rns ascult
pacientul;
corecteaz concepiile greite despre boal i tratament;
fii realist i deschis cu pacientul i familia, dar, ntotdeauna,
acord sau las loc pentru speran;
evalueaz nevoile familiei i ofer tratament preventiv;
permite o negare i o regresie rezonabil;
fii vigilent n alinarea disconfortului fizic.

Bolnavii de cancer cu prognostic fatal reacioneaz des la acest

eveniment radical din viaa lor cu o regresie att de intens a forelor
individuale, nct se comport ntr-o manier similar psihoticilor. Ei se afl
ntr-o stare de total epuizare i vidare interioar. Se recomand psihoterapia
de susinere, care are mai multe nivele posibile:
realizarea transferului pozitiv, n contextul relaiilor de obiect stabile;
asigurarea;
oferirea ocaziilor de verbalizare a obsesiilor ipohondrice secundare i a
strilor de frustrare i agresiune;
suportul psihologic al planului de tratament somatic. Aceasta implic
rezolvarea oricror conflicte, depresii sau tulburri ivite ntre pacieni i echipa
de terapeui;
ncercarea terapiei celui de-al treilea nivel, implicnd elemente religioase,
iraionale i absolute.
IV. Impactul factorilor psihologici asupra cursului bolii,
tratamentului, supravieuirii
Supravieuirea mai mare a bolnavilor de cancer pare a depinde de o
serie de aspecte cum sunt:
relaii interumane bune;
absena depresiei sau furiei n raport cu mbolnvirea;
spirit lupttor sau rspuns psihologic de aprare prin negare (fa de femeile
cu rspuns de acceptare stoic sau cele care se simt lipsite de ajutor i
speran);
exprimarea emoiilor negative;
sperana, optimismul, bucuria, vigoarea, rezistena, tria.
Conceptul de calitatea a vieii acoper dimensiuni multiple, care
in cont nu doar de datele medicale (procentajul vindecrilor,
durata supravieuirii, eficacitatea antitumoral a noilor
tratamente), ci i i mai ales de parametri care privesc starea de
bine fizic, emoional i social a bolnavilor i a anturajului lor.
Meninerea unui nivel optim al calitii vieii bolnavului de cancer
depinde de suportul care i este acordat acestuia de ctre:
familie;
anturajul apropiat (prieteni, colegi, vecini);
comuniti (asociaii, fundaii i servicii de ngrijire, grupuri de autoajutorare, biseric);
personalul din domeniul sntii.
n abordarea psihosomatic a cancerului, se contureaz un model de
abordare a pacientului care s rspund acestei nevoi de asigurare a calitii
vieii:
primul nivel al ngrijirii - suportul psihosocial la nivelul de baz
asigurat de toi membrii personalului de ngrijire (informaii, direcionare).
Acest nivel de intervenie se adreseaz perturbrilor emoionale fireti n
legtur cu boala;
al doilea nivel al ngrijirii sub aspect psihosocial este cel de
rutin, asigurat de asistenii sociali (problemele practice generate de boal),
preoi (suport spiritual), consilieri, pacieni mai vechi, grupurile de autoajutor;
al treilea nivel este cel al abordrii problemelor speciale, probleme
de natur psihologic, ce solicitpsihoterapie, intervenii comportamentale
pentru controlul durerii, anxietii, dar i suport psihosocial.

Intervenii psihoterapeutice n esen suportive, centrate pe

boal i pe simptomele generate de aceasta, fr atingerea mecanismelor de
defens psihologic. Vizeaz gsirea unor mecanisme mai adecvate de coping,
avnd mai degrab forma unei intervenii n criz.
Principalele probleme abordate: depresia, anxietatea, unele disfuncii
(incapacitate de concentrare), probleme care au existat anterior i sunt
accentuate de cancer, probleme care apar ca efect al cancerului; frica de
recidiv, teama de moarte, de operaiile adiionale, dificulti practice.
Consilierea, mai restrns dect psihoterapia, este de natur
suportiv, informativ, cathartic, confruntaional. Este util pe tot parcursul
tratamentului. Scopul su adaptarea i mbuntirea capacitii funcionale
ale subiectului, n parte prin ameliorarea tehnicilor de rezolvare a problemelor.
Se poate desfura individual sau n grup.
Intervenii cognitiv-comportamentale centrate pe terapia
durerii (de intensitate medie), controlul apetitului, efectele secundare asociate
chimioterapiei i radioterapiei (eventual decondiionare), simptomelor de
anxietate i depresie.
Tehnicile comportamentale includ: relaxarea muscular progresiv,
hipnoza, imageria mental, tehnicile cognitive feedback, desensibilizare
sistematic.
Sunt eficiente cnd simptomul este bine delimitat.
Grupuri suportive cognitiv-comportamentale eficiente pentru
pregtirea pacientului pentru chimioterapie; centrate pe anularea temerilor,
prin izolarea gndurilor negative i sugerarea de comportamente de depire a
strii de team. Tehnici: relaxarea muscular, imageria dirijat.
Grupuri suportive educaionale ofer informaii care s le
permit controlul bolii.
Grupurile de autoajutor, unele dintre ele conduse de profesioniti de
suport emoional i de evitare a izolrii.
Psihoterapia de grup expresiv-suportiv experimentat n SUA
pentru bolnavii de cancer, bazat pe concepia existenialist, orientat pe aici
i acum, urmnd cutarea unor sensuri n via i importana nfruntrii
morii i altor probleme dificile.
Publicat de diana florentina radauceanu la 15:06 Niciun comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

Semne fizice in afectiunile cardiovasculare

Examenul
obiectiv
al
unui
cardiac
utilizeaza
clasice:inspectia, palparea, percutia, auscultatia.

cele

patru

metode

Inspectia

Inspectia implica inspectia generala si inspectia regiunii precordiale. Inspectia generala

permite sa se evidentieze:
pozitia bolnavului: ortopneea indica o insuficienta cardiaca stanga, iar pozitia
genu-pectorala, o pericardita cu lichid abundent;
culoarea tegumentelor si a mucoaselor: paloarea apare in endocardita
lenta, cardita reumatica, insuficienta cardiaca, iar cianoza, in insuficienta cardiaca
globala, in unele boli cardiace congenitale;
dansul arterial (artere hiperpulsatile) indica o insuficienta aortica sau un
hipertiroidism;

turgescenta venelor jugulare la nivelul regiunii cervicale este un semn de

insuficienta cardiaca dreapta;
bombarea abdomenului prin ascita sau hepatomegalie de staza este un alt
semn de insuficienta cardiaca dreapta;
inspectia generala mai permite remarcarea edemelor in regiunile declive
(membre inferioare, regiunea sacrata etc.), a degetelor hipocratice (endocardita lenta).
Inspectia regiunii precordiale poate decela: bolirea regiunii precordiale (prin marirea
accentuata a inimii la copii sau adolescenti) sau retractia sa (in simfiza pericardica);
sediul socului apexian (al varfului etc.).

Palparea

Palparea permite sa se aprecieze:

socul apexian care, normal, predomina in spatiul al V-lea intercostal stang,
putin inauntrul liniei medico-claviculare. Este limitat si punctiform. Uneori, socul sistolic
apexian nu se percepe decat in decubit lateral stang sau chiar nu este palpabil. In stare
patologica, prin marirea inimii, socul apexian se deplaseaza in jos si spre stanga (in
hipertrofia ventriculara stanga) sau numai spre stanga (in hipertrofia ventriculara
dreapta);
freamatele (vibratii provocate de unele sufluri valvulare mai intense si mai aspre
si care dau o senzatie tactila asemanatoare cu aceea perceputa aplicand palma pe spatele
unei pisici care toarce) si frecaturile pericardice;
palparea arterelor periferice (temporala, radiala, humerala, carotida,
pedioasa, tibiala posterioara, femurala) permite aprecierea elasticitatii si permeabilitatii
arteriale.

Percutia
Percutia face posibila aprecierea maririi si formei inimii.
Auscultatia se face cu urechea libera sau cu stetoscopul, bolnavul fiind asezat pe rand in
decubit dorsal, apoi lateral stang, in sfarsit in picioare.
La inima normala se percep doua zgomote: zgomotul I sau sistolic, surd si prelungit,
datorat inchiderii valvulelor atrioventriculare si contractiei miocardului. Se aude mai
bine la varf; zgomotul al II-lea sau diastolic, mai scurt si mai inalt, datorat inchiderii
valvulelor sigmoide aortice si pulmonare; se aude mai bine la baza. Primul zgomot este
separat de al doilea prin pauza mica (sistola), iar al doilea este separat de primul zgomot
al revolutiei cardiace urmatoare prin pauza mare sau diastola.
In stare patologica pot aparea modificari de zgomote, zgomote supraadaugate
(sufluri), tulburari de ritm.
Modificarile cele mai caracteristice ale zgomotelor sunt: intarirea primului zgomot la
varf(stenoza mitrala); intarirea zgomotului al doilea la aorta (hipertensiunea arteriala)
sau la pulmonara (stenoza mitrala; zgomot in trei timpi la varf (stenoza mitrala;
zgomotul de galop este un ritm in trei timpi, datorit asocierii unui al treilea zgomot
anormal la cele doua zgomote normale, care apare in diferite forme de insuficienta
cardiaca.
Zgomotele supraadaugate sunt suflurile si zgomotele pericardice. Dupa cauzele care
le determina, suflurile pot fi extracardiace(anorganice), cand apar accidental la
persoane fara leziuni cardiace, sicardiace. Suflurile cardiace pot fi organice (leziune a
aparatului valvular) sau functionale (dilatare a cavitatilor inimii sau a arterei aorte ori
pulmonare). Ultimele apar frecvent in insuficienta cardiaca. Dupa timpul revolutiei
cardiace in care apar, suflurile pot fi sistolice (insfuicienta mitrala, stenoza aortica) sau
diastolice (stenoza mitrala, insuficienta aortica).
Auscultatia inimii permite uneori descoperirea frecaturii pericardiace semn
important pentru diagnosticul pericarditelor.

49,

Pozitia laterala de siguranta

1.
- In urma unui accident, victimele inconstiente, fara leziuni ale coloanei
vertebrale care respira si care prezinta semne de circulatie sangvina vor
fi aduse intr-o pozitie de siguranta, apropriata de cea fiziologica.

- aceasta este o metoda de prim ajutor si trebuie cunoscuta de orice persoana,

chiar daca nu are pregatire medicala,

Poziia de siguran este folosit n managementul victimelor

incontiente care respir i au semne de circulaie sangvin i nu
prezint leziuni ale coloanei vertebrale.
Cnd o victim incontient este culcat n decubit dorsal i respir spontan
cile respiratorii pot fi obstruate de limb, mucus sau vom. Aceste probleme
pot fi prevenite dac victima este plasat pe una din prile ei laterale.

Scopurile pozitiei laterale de siguranta

- monotorizarea respiratiei
- mentinerea cailor respiratorii libere pentru a putea respira
- evitarea compresiunilor pe plachetele
curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale

vasculo-nervoase respectarea

O poziie aproape-culcat ventral poate mpiedica o ventilaie adecvat,

deoarece imobilizeaz diafragmul i reduce compliana toracic i pulmonar.

Poziia de siguran prezint ca dezavantaj compresia unui bra,

recomandndu-se urmrirea circulaiei periferice a braului i nlturarea
compresiei ct mai rapid; dac este necesar meninerea poziiei de siguran
pe o perioad mai lung de timp, dup 30 minute victima va fi ntoars pe
partea opus.

Atentie !
- pozitia laterala de siguranta creaza o compresie asupra unui brat, de aceea se
recomanda urmarirea circulatiei periferice a bratului si intalaturarea
compresiei cat mai rapid.

1.
2.

1.
2.
1.
Tehnica
- salvatorul ingenuncheaza lateral de victima ce se afla in decubit
dorsal si are membrele pelvine intinse,

- bratul pacientului ce se afla de partea salvatorului se pozitioneaza in unghi

drept cu corpul, cotul fiind indoit si palma orientata in sus,
- celalt brat, de partea opusa se aduce peste torace de aceasi parte cu salvatorul
si se pozitioneaza cu dosul palmei in contact cu obrazul,
- urmeaza o flectare incompleta a coapsei pe abdomen, salvatorul prinde
membrul inferior de partea opusa chiar deasupra genunchiului si il trage in sus
pastrand insa contactul piciorului cu solul,
- salvatorul tinand mana dreapta pe genunchiul flectat si cu mana stanga
mentinand dosul mainii victimei pe obraz, roteste victima spre el in pozitia
laterala pana cand genunchiul flectat se sprijina pe sol

- pozitia membrului inferior de deasupra se ajusteaza astfel incat si genunchiul

sa fie flectat in unghi drept,
- se impinge capul spre posterior pentru a asigura libertatea cailor aeriene,
- la intervale regulate se verifica respiratia.

Publicat de diana florentina radauceanu la 12:37 Niciun comentariu:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

TEHNICA INTUBATIEI OROTRAHEALE (IOT)

IOT este o manevra ce presupune manualitate, tehnica si antrenament.

Vom descrie, pe scurt, tehnica realizarii IOT, precum si alternativele care sunt
disponibile, la ora actuala, in cazurile in care manevra esueaza.

Materiale necesare IOT:

- maner de laringoscop;
- lame de laringoscop de diverse dimensiuni, curbe (Macintosh) sau drepte (Miller);
- pipa;
- mandren flexibil;
- masca faciala;
- sursa de oxigen;
- alte dispozitive de asigurare a cailor aeriene, atunci cand IOT nu poate fi efectuata.

Pacientul este pregatit in vederea anesteziei generale.

Pozitia sa pentru a facilita IOT este decubit dorsal, cu capul usor ridicat prin asezarea sub
occiput a unei perne mici, de 10-12 cm grosime; capul si gatul sunt in hiperextensie;
astfel, se obtine pozitia Magill, care presupune alinierea a trei axe - orala, faringiana si
traheala, cu vizualizare optima a traheei in vederea IOT. Aceasta pozitie nu poate fi
obtinuta atunci cand pacientul prezinta leziuni ale coloanei cervicale.
se initiaza manevra de IOT prin laringoscopie directa; etapele sunt urmatoarele:
- deschiderea gurii prin hiperextensia articulatiei atlantooccipitale sau prin presarea barbiei;
- laringoscopul, tinut in mana stanga, se introduce prin partea dreapta, la nivelul comisurii
bucale; lama sa este avansata spre epiglota, concomitent limba este deviata spre partea stanga
a cavitatii bucale; pe parcursul acestor manevre de introducere si inaintare a laringoscopului,
trebuie evitate leziunile buzei superioare si ale dintilor;
- lama va fi inaintata pana in vallecula, spatiul dintre baza limbii si epiglota, atunci cand se foloseste lama curba (Macintosh), sau varful sau incarca epiglota, atunci cand se foloseste lama
dreapta (Miller);
- laringoscopul este impins in sus si inainte, fara a se efectua miscare de basculare a sa (pumnul
nu se roteste) si fara a-l sprijini pe dinti (incisivii superiori); astfel, traheea si corzile vocale vor
fi vizualizate mai bine;
- sonda de intubatie este introdusa, cu mana dreapta, pe la nivelul comisurii bucale drepte si
este avansata, trecand balonasul sau aproximativ 2 cm de corzile vocale, pentru a nu produce
leziuni ale acestora prin umflarea balonasului;
- se umfla balonasul cu un volum de aer minim, asfel incat sa se asigure etanseitate pe parcursul
anesteziei si sa nu se produca ischemie a mucoasei traheale;
- se fixeaza sonda si se verifica pozitionarea corecta a acesteia: auscultatie, urmarire a excursiilor toracice.
Atunci cand, ca urmare a maximum trei incercari repetate de IOT, manevra esueaza,
trebuie sa opteze pentru abordarea altei modalitati de asigurare a cailor aeriene
superioare.
Indiferent de varianta preferata, este important sa se ia masurile necesare pentru
mentinerea unei SpO2 adecvate. De aceea, prima manevra care se instituie este ventilarea pe masca faciala cu O 2 100%; atat timp cat ventilatia pe masca este posibila,
situatia nu este alarmanta, cu conditia sa se mentina oxigenarea adecvata.
Mijloacele de asigurare a cailor aeriene disponibile la ora actuala, care pot fi incercate
atunci cand nu se reuseste IOT, sunt:
- masca faciala;
- masca laringiana;
- Combitube (dispozitiv eso-traheal).

Publicat de diana florentina radauceanu la 11:43 Niciun comentariu:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

DEZOBSTRUCIA CAILOR AERIENE SUPERIOARE

Obstrucia cailor aeriene nseamn blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar
sau un corp strin. Victima se va sufoca. Obstrucia poate fi incomplet sau complet.
Dac victima este contient va indica acest lucru prin semnul universal de detresa
respiratorie, prinderea gtului cu o mna sau cu ambele mini.
Cea mai frecvent cauza de obstrucie a cilor aeriene este limba. Manevra de
hiperextensie a capului i ridicarea brbiei poate duce la dezobstrucia caii aeriene. Dac

un corp strin blocheaz calea aerian, trebuie s folosim o alt tehnic pentru a o
elibera.
Resturile alimentare pot fi o alt cauz de obstrucie, adulii pot inhala chiar buci mari
de carne, copii pot inhala bomboane, alune, etc. Mai pot introduce n gura diferite obiecte
mai mici, jucrii.
Conduita:
1. Pacient contient:
n cazul obstruciei incomplete respiraia este zgomotoas, pacientul este aplecat n fa
i ncurajat s tueasc. ( Pasul 1). Dac nu s-au eliberat cile respiratorii se
efectueaz 5 lovituri intrascapulare. ( Pasul 2 ).
Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa ncercati o alta manevra, numitamanevra
Heimlich, adica compresiuni abdominale. Se aplica atunci cnd obstructia devine
completa. Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, ndepartati
picioarele, aseaza-ti o mna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, cu
cealalta mna prindeti mna nclestata si faceti miscari bruste nauntru si n sus. ( Pasul
3 ). Aceste miscari vor comprima diafragmul care la rndul lui va comprima plamnii si
presiunea creata n bronhii va arunca corpul strain n cavitatea bucala. Faceti aceste
miscari pna eliberati caile aeriene.

2. Pacient incontient:
Dac victima devine incontient, ntindei-o pe pmnt i ncepei manevrele de
resuscitare. Etapele n cazul obstruciei totale a cilor aeriene n cazul unei
persoane incontiente :

Verificarea nivelului de contient a victimei ;

Aezarea victimei n decubit dorsal ;

Eliberai cile aeriene prin hiperextensia capului su subluxaia mandibulei ;

Verificarea respiraiei. Dac nu respira se ncepe RCP ;

Dac se observ corpul strin n cavitatea bucal, se deschide gura prinznd cu o

mn brbia i cu degetul mare de la aceeai mn se penseaz limba. Cu degetul
arttor de la mna cealalt ncercam s curm cavitatea bucal;
ncercam s efectuai ventilaii artificiale.

Dezobstrucia la copil i nou nscut

Managementul dezobstruciei cailor aeriene la nou-nscui ( vrsta sub un an ) i sugari
trebuie s ia n considerare faptul c acetia sunt foarte fragili. Dac bebeluul plnge
atunci obstrucia nu este complet.
Etapele parcurse pentru dezobstrucia cailor aeriene la copii este identic cu cea parcursa
la aduli cu diferena c n momentul observrii corpului strin n cavitatea
bucal nu vom folosi degetele pentru extragerea lui, ci o pens sau orice alt instrument,
care nu va reintroduce mai mult corpul strin spre cile aeriene. Cea mai semnificativ
diferena const n faptul c la nou-nscui nu se vor efectua compresiuni abdominale ci
compresiuni toracice.

Atunci cnd un corp strin ajunge n cile aeriene, copii ncep imediat s tueasc. Tusea
poate fi de multe ori mai eficient dect orice alt manevr. Dac copilul nu mai tuete,
obstrucia a devenit total, copii ajung s fie foarte rapid asfixiai.
Aspecte generale:
Dac copilul prezint obstrucia cailor aeriene, dar este nc contient i nu mai tuete
sau tusea nu mai este eficient vom aplica cinci lovituri interscapulare. Dup fiecare
lovitur observai dac a fost sau nu eliminat corpul strin.
Dac dup cinci ncercri nu ai reuit dezobstrucia cailor aeriene apare diferena de
aciune pentru copii i nou-nscui. La copii se vor efectua compresiuni abdominale,
aezai o mna la mijlocul distanei dintre ombilic i apendicele xifoid, cu cealalt mna
prindei mna ncletat i facei micri brute nuntru i n sus, efectund deci
compresii abdominale orientate spre diafragm.
Sugarul ( copilul pn la un an ) este foarte fragil. Structurile aeriene la sugar sunt foarte
mici i mai uor de lezat fa de adult. Dac suspectai o obstrucie de cale aerian,
primul pas n diagnostic este s observai dac exist modificri ale respiraiei. Un sugar
care plnge nu are cile aeriene complet obstruate. Inexistenta micrilor de aer la
nivelul cavitii bucale i a nasului sugarului conduce la suspiciunea unei obstrucii de cai
aeriene. Incearcati s aflai de la cei din jur ce fcea copilul cnd i s-a oprit respiraia,
dac a vzut cineva s fi avut vreun obiect n mna.
1) Conduita la nou nscut i sugar:
Un sugar care plnge nu are cile aeriene complet obstruate.
a) Sugarul constient:

sugarul va fi sprijinit pe antebraul stng, cu faa n jos, susinndu-i mandibula;

se aplic maxim 5 lovituri interscapulare, privind dup expulzarea obiectului;

se ntoarce sugarul cu faa n sus pe cellalt antebra susinnd permanent capul

situat mai jos dect restul corpului ( poziie decliva );
se realizeaz pn la 5 compresii toracice la fel ca i pentru masajul cardiac, la un
deget sub linia intermamelonara, pentru a crea tusea artificial.
Repetai loviturile interscapulo-vertebrale i compresiunile toracice pn cnd
corpul strin este expulzat sau sugarul devine incontient.
b) Sugarul incontient:
Verificai nivelul de contient a nou nscutului ciupindu-l uor. Dac nu rspunde
prin nici un gest sau nu plnge atunci este incontient. Dac sunt doi salvatori, unul
anuna 112, cellalt executa paii urmtori.
Aezai victima pe o suprafa dur.
Eliberai cile aeriene i verificai respiraiile. Eliberarea cailor aeriene la copii i nou
nscui nu se face prin hiperextensia capului, ci prin aducerea capului n poziie neutr.
Dac se observa corpului strin n cavitatea bucal nu vom folosi degetele pentru
extragerea lui, ci o pens sau orice alt instrument, care nu va reintroduce mai mult corpul
strin spre cile aeriene.

 Dac se constat inexistenta respiraiilor se vor efectua cinci ventilaii gur la gur.
Dup fiecare ventilaie vom urmri dac toracele a fost destins sau nu. Dac acest lucru
nu se ntmpl se reaeaz capul copilului n poziie neutr.
Se ncearc din nou efectuarea a cinci ventilaii gur la gur i nas, iar dac nu
obinem nici un rspuns ( micare, respiraie, tu ) ncepem manevrele RCP ( pg. 153 ).
!!! ns la paginile dedicate dezobstruciei copilului i sugarului ( 420 422 ) apare
altceva!!! Astfel, dac nici de aceast dat nu reuii s efectuai ventilaia trecei la
urmtoarea etap:
7. aplicai 5 lovituri interscapulo-vertebrale ca i la sugarul contient.
8. aplicai 5 compresiuni toracice ca i la sugarul contient. Dac victima este
incontient dar respira se aeaz n PLS i se verific funciile vitale periodic.
9. examinai cavitatea bucal i extragei corpii strini dac i observai.
10. repetai loviturile interscapulare i compresiunile toracice pn corpul strin este
expulzat.
11. Dac nu se dezobstrueaz timp de 1 min se reapeleaz sistemul de urgen.
2. Conduita la copil
a) Copilul contient:
se ncurajeaz copilul s tueasc. Dac nu s-a eliminat obiectul trecem la etapa
urmtoare;
se apleac copilul nainte i se aplic 5 lovituri interscapulare;
se realizeaz manevra Heimlich;
se repeta compresiunile Heimlich pn sunt eficiente sau pacientul devine incontient.

b) Copilul incontient pg. 419!

1. Stabilii nivelul de contient al copilului. Dac suntei doi salvatori unul anuna
serviciul de urgen.
2. Deschidei calea aerian, verificai ventilaia ( privii, ascultai, simii ), incearcati s
ventilai ( 5 ventilaii ). Dac este obstrucie repoziionai capul i incearcati s ventilai
din nou.
3. Aplicai 5 compresiuni abdominale ( manevra Heimlich ) cum, dac este
incontient?
4. Ridicai mandibula, deschidei gura i dac vedei corpul strin scoatei-l utiliznd o
pens, nu degetele.
5. Incearcati din nou s ventilai. Dac este nc obstrucionata repoziionai capul i
reluai tentativa de ventilaie.

6. Repetai etapele 3-5 pn devin eficiente. Dac victima respira, dar este incontient
aezai-o n poziia lateral de siguran.
7. Dac obstrucia nu remite dup 1 min. reapelai serviciul de urgen.
Daca acesti pasi raman fara efect si functiile vitale se pierd se trece la resuscitarea cardio
pulmonara.

Manual prim ajutor calificat

manual.pdf

Publicat de diana florentina radauceanu la 11:21 Niciun comentariu:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

Tehnci de deschidere i meninere liber a cilor aeriene

ASPIRAIA CAILOR AERIENE
Din punct de vedere anatomic, cile aeriene sunt mprite n cai respiratorii superioare
i inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de obstrucie a
cilor repiratorii superioare includ: limba, esuturile moi, sngele, voma,
corpii strini i laringospasmul.
La nivelul cailor aeriene inferioare, obstrucia poate fi cauzat de secreii,
edem, bronhospasm, snge i coninut gastric aspirat.
Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utiliznd un aspirator i o sond de
aspiraie dura de tip Yankauer dac cauza obstruciei este un lichid, iar n
cazul n care cauza obstruciei este un corp strin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci
eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.
Aspirarea se face timp de: 5 10 secunde, dup care pacientul trebuie reventilat sau
oxigenat, n cazul adultului. Dac nu este vorba de un traumatism, se ntoarce pacientul
pe o parte i se aspir. Pentru aspiraia nazofaringelui se vor folosi doar sonde de
aspiraie flexibile.
Aspirarea n cazul copilului nu trebuie s dureze mai mult de 5 - 10 secunde la o
tentativ, iar n cazul nou-nscuilor s nu dureze mai mult de 5 secunde la o tentativ.

ASIGURAREA CAILOR AERIENE

n cazul resuscitrii cardio-pulmonare, materialele de care putem dispune pentru
asigurarea avansat a cilor respiratorii i a ventilaiei adecvate includ:

Pipe Guedel sau calea oro faringiana de diferite mrimi:

Pipa Guedel poate fi folosit la orice pacient incontient, rolul ei fiind

meninerea liber a cilor aeriene superioare. Pipa de mrime corespunztoare i
corect introdus va apasa baza limbii mpiedicnd cderea acesteia n spate, spre
faringele posterior.
Alegerea mrimii corespunztoare pentru pipa se face prin msurarea distanei de
la comisura bucal la unghiul mandibulei sau pn la lobul urechii.
Introducerea pipei Guedel n cavitatea bucal se face innd pipa cu
concavitatea n sus. Cnd vrful pipei atinge bolta palatin ( cerul gurii ) se rotete
180 de grade i se continua naintarea pn ce captul extern ajunge la nivelul
arcadelor dentare. Pipa Guedel nu se folosete n timpul convulsilor.
Mtile de ventilaie gur la masca de diferite mrimi, asigura protecia salvatorului
n timpul ventilaiei. La folosirea mtii se asigura o mrime corespunztoare fetei
bolnavului.

Calea nazo faringiana este mai bine tolerata putnd fi folosit i n cazul
pacienilor contieni. Se msoar de la nas pn la lobul urechii.
Tehnci de deschidere a cilor aeriene:
Hiperextensia, extensia uoar sau extensia dup caz, i ridicarea barbiei;
Subluxaia mandibulei;

Tehnici de meninere liber a cilor aeriene :

Meninerea capului n poziia de hiperextensie;
Meninerea subluxaiei mandibulei;
Folosirea sondei orofaringiene pipa Guedel;
Folosirea sondei nazofaringiene;
Aezarea pacientului n poziia lateral de siguran;
Dup eliberarea i meninerea deschis a cilor aeriene, trebuie s evalum respiraiile
pacientului.

Materiale i tehnici pentru ventilarea victimei

1. Masc cu vlv unidirecional valva nu permite aerului s ias.
2. Batista facial.
3.Ventilaia cu balon i masca.

Sunt 3 tipuri de utilizare :

A. Ventilaia cu aer ambiant ce asigur o concentraie de O2 de 21%.

B. Ventilaia cu O2 baloanele pot fi conectate la o surs de O2 printr-un furtun. Se

asigura astfel, n funcie de debit, o concentraie de pn la60 %.
C. Inhalarea de oxigen suplimentar ataarea unui rezervor ce mrete
concentraia de la 90 % n sus.
Dac victima vomit, aceasta se ntoarce pe o parte, se scoate pipa Guedel,
se verific cavitatea bucal, se aspira i se verific respiraia.

Oxigenoterapia
n cazul unei persoane incontiente / contiente care respira dar care are nevoie de un
aport mai ridicat de O2, n urmtoarele cazuri:
- afeciuni pulmonare i cardiace;
- ocuri, arsuri i hemoragii.

Metode de administrare a oxigenului:

1. Sonda nazal este bine tolerat, ce asigur o oxigenare de pn la 44 % la un flux de
6 litri / minut.
2. Masc simpl de oxigen cnd se recomand o cantitate crescut de O2.
3. Masca tip Venturi.
4. Masca de oxigen cu rezervor se administreaz un flux continuu prin rezervorul
ataat.
5. Masca de oxigen cu nebulizare se administreaz diferite droguri sub form de
aerosol. Are un bronhodilatator pentru pacienii sufernizi de astm.
Publicat de diana florentina radauceanu la 11:13 Niciun comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

Algoritmul procesului de defibrilare in cadrul suportului

avansat
Exista 2 tipuri de defibrilatoare:

Manuale, care pentru folosire necesita o pregatire medicala

Semiautomate, care pot fi folosite si de persoane fara instruire medicala.

Algoritmul procesului de defibrilare in cadrul suportului avansat de viata

consta in:
1.
pozitionarea padelelor una sub clavicula dreapta, langa stern, iar cealalta sub axila
stanga
2.
se va diagnostica ritmul cardiac cu ajutorul padelelor
3.
in cazul in care se confirma fibrilatia ventriculara/tahicardie ventriculara
fara puls se va incarca defibrilatorul si se va administra un soc intre 150-200 J daca
este bifazic sau 360J daca este monofazic
4.
se reia resuscitarea cardio-pulmonara cu raportul de 30 de compresii toracice
si 2 respiratii, timp de 2 minute
5.
daca pacientul nu a iesit inca din TV/FV se va administra al doilea soc 150300 J bifazic sau 360 J monofazic
6.
resuscitarea cardiaca se continua, iar dupa alte 2 minute se reevalueaza
ritmul
7.
daca persista TV/FV se va adminstra o fiola de adrenalina, 1mg/ml, dup
cel de-al treilea soc electric, dupa care se continua de resuscitarea cardiaca

8.
daca dupa 2 minute, ritmul de TV/FV persista, se va administra un
bolus de amiodarona, 300mg i.v.
9.
daca nu se deceleaza un ritm organizat se continua resuscitarea, insa daca se
evidentiaza un ritm organizat, aceasta se va intrerupe
10.
daca exista dubii asupra prezentei pulsului, in prezenta unui ritm organizat, se
reiau manevrele de resuscitare.
Succesul defibrilarii depinde de
transmiterea curentului la miocard
Unda electric depinde de:
Poziia electrozilor
Impedana transtoracic
Energia transmis
Dimensiunile trupului victimei

RITMURI ALE STOPULUI CARDIO RESPIRATOR CARE NECESITA

DEFIBRILARE

1. Fibrilaia ventricular cea mai sever tulburare de ritm i cauza cea mai
frecven a morii subite prin cord.
Boala se caracterizeaz prin absena coordonrii contraciei fibrelor miocardice
ventriculare. n fibrilaia ventricular miocardul nu se mica uniform ( ntr-o micare
unic care s imprime coloanei de snge direcie i viteza ) ci mai degrab tremura.
Clinic fibrilaia ventricular se asociaz cu pierderea contientei, midriaza, convulsii,
tensiune arterial prbuit, dispariia pulsului i a zgomotelor cardiace. Dac criza
depete 4 minute suferina cerebral devine ireversibil.
Fibrilaia ventricular apare cel mai frecvent n cadrul unor afeciuni cardiace ( de cele
mai multe ori pe fondul bolii cardiace ischemice, ns i n cardiomiopatii, miocardita ),
supradoze de droguri sau tulburri grave ale echilibrului acido- bazic.
Totui, etiologia exact a fibrilaiei ventriculare rmne incomplet cunoscut studii
post-mortem ( efectuate pe cadavrele autopsiate ) au relevat prezena unui infarct
miocardic acut ca patologie cu potenial declanator n foarte multe cazuri.
Cauzele cardiace pot fi afeciuni structurale de tipul ischemiei miocardice
sau infarctului miocardic determinat de boala atreosclerotica ( ateroscleroza este cel
mai frecvent incriminata n obstrucia vaselor coronare i declanarea fenomenelor
ischemice ), cardiomiopatii ( dilatative, hipertrofice ), stenoza aortic, disecie de aorta,
tamponada cardiac, miocardite, afeciuni cardiace congenitale.
Afeciunile cardiace nonstructurale incriminate sunt: accidente traumatice n care este
lezat cordul ( electrocutri ), sindroame de preexcitatie, blocuri de conducere
intracardiace.
Cauzele noncardiace includ:

Cauze pulmonare bronhospasm, aspiraie de corpi strini, apnee de somn,

hipertensiune pulmonar primar, embolism pulmonar, penumotorax n tensiune;
Cauze metabolice acidoza, tulburri ale echilibrului acido bazic;
Cauze toxice aciunea unor toxice, sepsis;
Cauze neurologice convulsii, accidente vasculare cerebrale ( ischemice sau hemoragice
).
Pacienii cu fibrilaie ventricular i pierd contient deoarece organele vitale nu mai
sunt perfuzate. Atacul survine brusc, fr s existe semne i simptome premonitorii.
Cu o or nainte ca pacientul s leine, poate s prezinte simptome care s indice o
posibil
afeciune
cardiac:
Durere
toracic
(
avnd
caracterele
durerii
anginoase
);
- Dispnee;
- Sincopa.

Oboseal
Palpitaii

intens;
tahircadie;

Electrocardiografic, se nregistreaz un traseu cu unde neregulate cu o frecven cuprins

ntre 150/minut i 500/minut i cu amplitudine variabil, pe care nu se pot distinge
complexe QRS, segmente ST sau unde T.

Fibrilatie ventriculara cu unde mari

Fibrilatie ventriculara cu unde mici

2. Tahicardia ventricular tulburare de ritm al crei focar este situat la nivelul
ventriculului. Majoritatea episoadelor de fibrilaie ventricular ( FV ) ncep cu TV
netratata, iar n acest caz, ansele de resuscitare resusita sunt minime. Prezint un ritm
cardiac rapid cu origine n ventricule ( camerele inferioare ale inimii ) i produce un ritm
cardiac cu frecvena de cel puin 100 bti / minut.
n caz de tahicardie ventricular, la nivelul ventricululelor ajung semnale electrice
suplimentare provenite de la nivelul ventriculilor sau semnalele electrice anormale sunt
datorate unui defect al sistemului de conducere al impulsului electric al inimii.

Tahicardia ventricular, se poate dezvolta, uneori, fr a se putea identifica o cauz

specific. Acest tip de tahicardie ventricular este cunoscut ca tahicardie ventricular
idiopatica i tinde s fie mai puin periculoas dect restul tahicardiilor ventriculare. Alte
cauze de tahicardie ventricular includ:
- infarctul miocardic;
- miocardita;
- cardiomiopatia dilatativa, hipertrofica.
Colapsul hemodinamic este mai frecvent cnd este prezenta disfuncia ventricular stinga
sau la frecvene foarte rapide. Debitul cardiac diminuat poate rezulta prin perfuzia
sczut miocardica, alterarea rspunsului inotropic i degenerarea n fibrilaie
ventricular cu deces subit.
n funcie de morfologia complexului QRS clasificarea TV se va face n TV monomorf i
TV polimorf.
a) TV monomorfa secvena de activare ventricular este constant modelul
electrocardiografic rmne acelai, iar ritmul este denumit tahicardie ventricular
monomorfa. Pe EKG apare un ritm rapid cu complexe QRS lrgite:

b) TV polimorfa apare cind secventele de activare ventriculara variaza. Imaginea ECG

a torsadei de vrfuri este reprezentat de complexe QRS largi ce i schimb treptat
polaritatea i amplitudinea, i au o frecven de 200 / minut.

Principalele
simptome
i
semne
cuprind:

discomfortul
toracic,
dispnea,
grea;
diaforez ( transpiraie abunden ), palpitaiile, anxietatea sau senzaia de moarte
iminent;
sincopa i presincopa.
Sincopa este definit ca pierderea de cunotin temporar care conduce la
pierderea echilibrului i prbuirea corpului. Este termenul medical
pentru leinul prin lipsa oxigenului cerebral datorit hipoxiei cerebrale sau
hipotensiunii. Sincopa i presincopa ( senzaia de lein fr pierderea cunotinei )
au aceleai cauze i sunt ntlnite la o treime din populaie.

Publicat de diana florentina radauceanu la 07:34 Niciun comentariu:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

Ghidurile de resuscitare 2010

http://www.ambulantabihor.ro/attachments/article/36/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf
Publicat de diana florentina radauceanu la 07:12 Niciun comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre
Pinterest

Suportul vital avansat la adult (SVA)

1.
1.
SVA cuprinde urmtoarea secven de aciuni:
1. Trebuie asigurat sigurana salvatorului, a victimei i a celor din jur.
2. Urmai algoritmul SVB la adult:
dac victima este inconstient i nu respir normal, salvatorul va trimite pe
cineva dup ajutor, s gseasc i s aduc un DEA dac acesta este disponibil;
dac salvatorul este singur, trebuie s folosesc telefonul mobil pentru a anuna
ambulana; va prsi victima doar dac nu exist alt solutie.
3. Salvatorul va ncepe RCP conform protocolului SVB. Dac salvatorul
este singur i are aproape DEA, se ataseaz mai nti DEA.

1.
4. Imediat dup sosirea DEA:
se va porni DEA i se vor ataa padelele pe toracele dezgolit al victimei;
dac exist mai mult de un salvator, RCP trebuie continuat atta timp ct se
ataseaz padelele;
vor fi urmate imediat comenzile vocale sau cele afiate;
salvatorul se va asigura c nimeni nu atinge victima n timp ce DEA analizeaz
ritmul.
5a. Dac exist indicaie de oc:
salvatorul se va asigura c nimeni nu atinge victima;
va apas butonul de oc urmnd instruciunile;
va rencepe imediat RCP utiliznd un raport de 30:2;
va

continua

conform

comenzilor

vocale

sau

afiate.

1.
daca persista fibrilatia dup cel de-al treilea oc electric se va adminstra o
fiola de adrenalina, 1mg/ml, dupa care se continua de resuscitarea cardiaca
2.
daca dupa 2 minute, ritmul de fibrilatie persista, se va administra un
bolus de amiodarona, 300mg i.v.
5b. Dac nu exist indicaie de oc:
salvatorul va ncepe imediat RCP cu un raport de 30 compresii toracice la 2
ventilaii;
va continua conform comenzilor vocale sau afiate.
5c. Resuscitarea va continua pn cnd:
sosete ajutor calificat care preia resuscitarea
victima se trezeste: se mic, deschide ochii, respir normal;
salvatorul este epuizat fizic.

Algoritmul tratamnetului n SVA

Msurile care contribuie incontestabil la mbuntirea supravieurii

dup instalarea SCR sunt SVB precoce, compresii toracice eficiente i
defibrilare precoce a FV/TV fr puls. Folosirea adrenalinei ajut la
restabilirea circulaiei spontane, dar nici un drog al resuscitrii sau dispozitiv
avansat de cale aerian nu a dus la creterea supravieuirii la externarea din
spital a pacienilor care au fost resuscitai. Astfel, dei drogurile resuscitrii i
managementul avansat al cilor aeriene sunt incluse in algoritmul SVA, ele sunt
secundare defibrilrii precoce i compresiilor toracice nentrerupte.

Ideal ar trebui ca toi cetenii s fie instruii n ceea ce privete resuscitarea de

baz, folosirea cursurilor de instruire dedicate populaiei cu risc ridicat. Formarea
poate reduce anxietatea membrilor familiei i/ sau a pacientului, mbunteste
acomodarea la nivel emoional i da persoanelor fizice senzaia c ar putea iniia
ei nii RCP n caz de necesitate. Spectatorii, RCP i defibrilarea precoce pot
salva viei. Muli factori scad dorina trectorilor de a ncepe RCP, inclusiv panica,
frica de boal, teama de a nu aduce prejudicii victimei sau de a efectuara RCP-ul
n mod incorect.

Referine bibliografice:

Consiliul European de Resuscitare - Ghidu

50,