Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Capitolul 8: Limitari impuse de reprezentarea finite a

numerelor
In acest context de poate vorbi de doua tipuri de neliniaritati :
a) neliniaritatea de granularitate (provenita din cuantizare, de exemplu eroarea pe care o
face un convertor A/D);
b) neliniaritatea de depasire (overflow). Valoarea maxima permisa pe un numar dat de
biti poate fi depasita de valorile ce iau nastere intr-un sistem in versiunea lor
necuantizata.
Cele doua fenomene vor fi tratate separat.

Neliniaritate de granularitate (cuantizare)

In acest context exista doua fenomene:
a) legatura dintre esantionul real si cel obtinut in urma conversiei A/D;
b) efectul cuantizarii asupra calculelor.
In continuare se trec in revista tipurile de neliniaritati ce pot apare la conversia A/D :
Neliniaritatea prin rotunjire
y
3
2
1
-5/2

-3/2

-1/2
1/2

3/2

5/2

-1
-2

Fig. 1: Caracteristica de cuantizare

Eroarea de rotunjire reprezinta diferenta dintre caracteristica ideala si caracteristica

convertorului. Aceasta este reprezentata mai jos:
1
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

=x-y

1/2
-1/2

-5/2 -3/2

1/2

3/2

5/2

-1/2

Fig. 2: Eroarea derotunjire

Neliniaritatea cu majorare
Caracteristica de transfer a convertorului la care se manifesta neliniaritatea prin majorare este
data mai jos:
y
3
2
1
-2

-1
1

-1
-2

Fig. 3: Caracteristica de cuantizare (neliniaritatea prin majorare)

Eroarea specifica acestei neliniaritati este:

2
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

=x-y

-1

-2

x
-1

Fig. 4: Eroarea specifica neliniaritatii prin majorare

Neliniaritatea cu minorare
Caracteristica respectiva este data mai jos:
y
3
2
1
-2

-1
1

-1
-2

Fig. 5: Caracteristica de cuantizare (neliniaritatea prin minorare)

Eroarea ce se face cand aceastea este caracteristica convertorului este reprezentata in figura
urmatoare:
3
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

=x-y

-2

-1

Fig. 6: Eroarea specifica neliniaritatii prin minorare

Neliniaritatea cu majorarea modulului

Caracteristica acestei neliniaritati este prezentata mai jos:
y
3
2
1
-2

-1
1

-1
-2

Fig. 7: Caracteristica de cuantizare (neliniaritatea prin majorarea modulului)

Eroarea corespunzatoare este:

4
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

=x-y

-2

-1

Fig. 8: Eroarea specifica neliniaritatii prin majorarea modulului

Neliniaritatea cu minorarea modulului

Caracteristica acestei neliniaritati este:
y
3
2
1
-2

-1
1

-1
-2

Fig. 9: Caracteristica de cuantizare (neliniaritatea prin minorarea modulului)

Eroarea ce se produce la cuantizarea folosind un convertor ce prezinta aceasta neliniaritate

este prezentata in figura de mai jos:
5
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

=x-y

-2

-1

Fig. 10: Eroarea specifica neliniaritatii prin minorarea modulului

Concluzie: se observa ca cea mai mica eroare se face pentru caracteristica neliniara cu
rotunjire, apoi urmeaza neliniaritatile cu majorare si minorare, (la care eroarea maxima este
1). In ceea ce priveste neliniaritatile cu majorarea, respectiv minorarea modulului gama
dinamica a erorii este 2 in jurul originii, ceea ce nu recomanda aceste neliniaritati atunci cand
se lucreaza cu numere mici.

Eroarea la sumare
Sa consideram x si y valorile reale ale semnalelor ce circula printr-un sistem discret si xq si
yq valorile lor cuantizate.
Erorile ce se fac la cuantizarea lui x si y pot fi scrise succint:
qx = x xq max
(1)

qy = y y q max
Eroarea ce se produce la sumarea lui x cu y este:
q ( x + y ) = x + y ( xq + y q ) x xq + y y q 2 max

(2)

Vom studia efectul propagarii erorilor datorat cuantizarii in filtrele FIR si IIR.

6
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Erori de granularitate in filtrele FIR

Structura filtrului FIR este data mai jos, pentru recapitulare:

e[k]
z-1

h[0]

h[N]

h[1]

Q()

z-1

z-1

z-1

Q()

Q()

y[k]

Fig. 11: Eroarea la cuantizare (la conversia A/D) intr-un filtru FIR

S-a adaugat blocul Q() pentru a ilustra eroarea care se face la sumare (diferenta dintre
valoarea reala dinaintea operatiei de conversie A/D si cea cuantizata).
Ecuatia de functionare a filtrului FIR este data mai jos:
N

y[n] =

e[k ]h[n k ] =

e[n k ]h[k ] =

k =0

k =0

(3)

= e[n]h[0] + e[n 1]h[1] + e[n 2]h[2] + ....

In versiunea cuantizata, se obtine:
y q [ n] =

k =0

k =0

eq [k ]h[n k ] = eq [n k ]h[k ] =

(4)

= eq [n]h[0] + eq [n 1]h[1] + eq [n 2]h[2] + ....

Eroarea de la iesirea filtrului datorata cuantizarii este data de expresia:
N

y = y[n] y q [n] =

e[n k ]h[k ]

eq [n k ]h[k ]

k =0

k =0

(e[n k ] eq [n k ])h[k ]
k =0

max

(5)

h[k ]
k =0

Aceasta arata ca eroarea de cuantizare ce se produce la conversia A/D a semnalului de intrare

se propaga prin sumatoarele din structura de la intrare la iesire, eroarea de cuantizare fiind
marginita. Totodata aceasta eroare afecteaza doar esantionul curent si nu afecteaza alte
esantioane datorita caracterului nerecursiv al filtrului FIR.
Este evident ca se lucreaza cu coeficientii filtrului cuantizati. Se poate inlocui (in ipoteza in
care coeficientii filtrului sunt cuantizati) neliniaritatile Q() de la iesirile sumatoarelor cu o
singura neliniaritate la iesirea ultimului sumator.
7
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Erori de granularitate in filtrele IIR

In continuare se studiaza intr-un mod similar influenta cunatizarii semnalului de intrare
asupra iesirii intr-un filtru IIR.

z-1

e[k]

y[k]

z-1

z-1

z-1

0
P0

P1

PN-1

P2

PN

Fig. 12: Eroarea la cuantizare (la conversia A/D) intr-un filtru IIR

Ecuatiile de functionare a filtrului in varianta necuantizata sunt:

x[k + 1] = ANxN x[k ]+ b e[k ])

(6)

y[k ] = C x[k ]+ de[k ]

In varianta cuantizata, acestea devin:

x[k + 1] = Q( ANxN x[k ] + b e[k ])

(7)

y[k ] = Q(C x[k ] + de[k ])

in care Q este functia neliniara de tip cuantizator. Se observa ca in cazul in care se discuta de
regim cuantizat sistemul corespunzator este unul neliniar. Aceasta situatie este ilustrata in
figura de mai jos:

8
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

d
x[k+1]
e[k]

x[k]

z-1

y[k]

CT

A
Fig. 13: Eroarea la cuantizare (la conversia A/D) intr-un filtru IIR

Se discuta in continuare dinamica unui sistem cuantizat de ordinul I si apoi dinamica unuia
de ordin II, deoarece analiza acestor sisteme este mai simpla (sistemele analizate fiind
neliniare).

Propagarea erorilor de cuantizare la filtrul IIR de ordin 1

Ecuatia de functionare a unui filtru IIR de ordinul 1 in versiune ideala (necuantizata, desigur
cu exceptia coeficientilor) este:
x[k + 1] = a q x[k ] + bq e[k ]
(8)

y
[
k
]
=
c
x
[
k
]
+
d
e
[
k
]

q
q
In cazul in care semnalele care circula prin sistem sunt cuantizate (provin dintr-o intrare
cuantizata), ecuatiile de functionare au forma:
xq [k + 1] = Q(a q xq [k ] + bq eq [k ])
(9)

y
[
k
]
=
Q
(
c
x
[
k
]
+
d
e
[
k
])
q
q q
q q
Datorita faptului ca la argumentul functiei de cuantizare Q este o marime cuantizata, au loc
relatiile echivalente:
xq [k + 1] = aq xq [k ] + bq eq [k ]
(10)

y
[
k
]
=
c
x
[
k
]
+
d
e
[
k
]
q
q q
q q
Eroarea pentru variabila de stare se poate atunci calcula tinand cont de relatia:
x [k + 1] = x[k + 1] xq [k + 1] = a q x[k ] + bq e[k ] a q xq [k ] + bq bq e[k ] =

(11)

= a q x[k ] xq [k ] + bq e[k ] eq [k ]

9
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Similar,

y [k ] = y[k + 1] y q [k + 1] = cq x[k ] + d q e[k ] (cq xq [k ] + d q eq [k ]) =

(12)

= cq x[k ] xq [k ] + d q e[k ] eq [k ]

Se figureaza in continuare un filtru IIR de ordin 1 cu precizarea locurilor in care se pune in

evidenta eroarea de cuantizare.

dq

X
eq[k]

bq

z-1

yq[k]

cq

aq
Fig. 14: Eroarea la cuantizare (la conversia A/D) intr-un filtru IIR de ordin 1

Rezumand rezultatele ultimelor doua ecuatii intr-una singura,

x [k + 1] = a q x [k ] + bq e [k ]
(13)

[
k
]
=
c
[
k
]
+
d
[
k
]
y
q x
q e
Sistemul de ecuatii prezinta de fapt mecanismul de filtrare a erorii de cuantizare data de
conversia A/D. Putem privi aceasta eroare ca pe un proces aleator de medie nula si dispersie
q2/12 (q fiind cuanta), densitatea spectrala de putere fiind constanta in banda.
Filtrul va actiona asupra acestui semnal de eroare de cuantizare conform caracterului sau (dat
de coeficientii aq, bq, cq si dq). Daca filtrul este unul de tip trece-jos atunci eroarea va fi
filtrata trece jos, daca este trece sus, atunci frecventele joase vor fi atenuate, etc.
In concluzie, chiar daca eroarea se propaga in mod recursiv la filtrele IIR, daca filtrul este
stabil (aq<1), atunci atunci in prezenta cuantizarii semnalului de intrare si mai ales a
variabilelor de stare el ramane stabil. Mai mult, caracteristica de frecventa a procesului
aleator eroare de cuantizare va fi filtrat de catre acest filtru.

Propagarea erorilor de cuantizare la filtrul IIR de ordin 2

In cazul sistemelor de ordin superior dinamica se complica. Sa presupunem pentru fixarea
discutie ca este vorba despre un sistem stabil de ordinul 2 si ca polii acestui sistem sunt
complex-conjugati. Datorita cuantizarii, traiectoria in spatiul starilor (x1, x2) va fi in acest
caz una de tip spirala, valorile permise pentru stari fiind data de un grid ce acopera planul

10
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

starilor. In continuare se prezinta comparativ rezultatele simularii fara cuantizare si respectiv

cu cuantizare:

Fig. 15: Dinamica filtrului IIR in spatiul starilor cu stari necuantizate

Se observa ca sistemul fiind unul cu poli complex-conjugati si stabil, starea finala este (0,0)
In simularea cu cuantizarea starilor, se observa aparitia unui ciclu limita (intervalul de
cuantizare este 0.1, iar ciclul limita apare la 0.1.

Fig. 16: Dinamica filtrului IIR in spatiul starilor cu stari cuantizate

11
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Neliniaritate de depasire (overflow)

Acest tip de neliniaritate apare atunci cand semnalele ce circula prin structuri depasesc
valoarea maxima reprezentabila pe B biti.
Ca si in cazul neliniaritatilor de granularitate, neliniaritatile de depasire sunt de mai multe
categorii:

Repetare periodica
Este intalnita in legatura cu reprezentarile numerelor in complement fata de 2. Aceasta
neliniaritate nu ia in considerare neliniaritatile de cuantizare. Este cea mai des intalnita eroare
de depasire.
Se reprezinta ca mai jos:
y

2B-1

2 -1

2B-1
0

Fig. 17: Neliniaritatea de tip depasire cu repetare periodica

Un exemplu de trecere a unui semnal sinusoidal prin acest tip de neliniaritate este dat mai
jos:

12
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Fig. 18: Trecerea unui sinus prin neliniaritatea de tip complement fata de 2

Neliniaritatea cu saturatie
In acest caz, in loc de salt are loc fenomenul de saturatie la valorile minima si maxima, ca in
figura de mai jos:
y

2B-1

2 -1

2B-1
0

Fig. 19: Neliniaritatea cu saturatie

Se utilizeaza in acest caz pentru trunchierea rezultatului, bitul de transport.

13
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Un exemplu pentru acest tip de neliniaritate se da mai jos:

Fig. 20: Trecerea unui sinus prin neliniaritatea de tip saturatie

Neliniaritatea cu aducere la 0
Este cea mai avantajoasa neliniaritate din punctul de vedere al stabilitatii filtrului.
Caracteristica de transfer este data mai jos:
y

2B-1

2 -1

2B-1
0

Fig. 21: Neliniaritatea cu aducere la 0

14
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Se da un exemplu si pentru acest tip de neliniaritate:

Fig. 22: Trecerea unui sinus prin neliniaritatea de tip aducere la 0

Cele 3 neliniaritati vor fi reprezentate printr-o functie neliniara O(). Comportarea globala a
unui filtru in virgula fixa (modelandu-se atat neliniaritatea de granularitate cat si depasirea de
format) ar putea fi obtinut corect prin cascadarea celor 2 neliniaritati. Nu este important
modul lor de cascadare:

x1[k]

Q()

O()

O()

Q()

x2[k]

x1[k]

x2[k]

Fig. 23: Neliniaritatea cu aducere la 0

15
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Se urmareste studiul structurilor afectate de eroarea de depasire. Se vor lua inn considerare 3
tipuri de structuri:
- structuri algebrice;
- structuri nerecursive;
- structuri recursive.

Studiul depasirii de format in structurile algebrice

Singurul bloc ce poate conduce la depasirea de format in structurile algebrice este sumatorul.
Ceea ce se obtine in urma sumarii este reprezentabil prin depasirea data de neliniaritatea de
depasire (overflow). Daca dupa sumare se ajunge la depasire, atunci forma de unda a iesirii
va varia in functie de tipul de neliniaritate folosit. De exemplu, in cazul neliniaritatii de tip
complement fata de 2, este valabila reprezentarea:
y

y
2B-1

2 -1

2B-1
0

x
k

Fig. 24: Efectul neliniaritatii de tip complement fata de 2 asupra unui sinus esantionat

Studiul depasirii de format in structurile nerecursive

O astfel de structura are o topologie care contine un lant de celule de intarziere cu
multiplicatoarele aferente, asa cum este prezentat in figura de mai jos:

16
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

e[k]
z-1

h[0]

z-1

z-1

z-1

h[N]

h[1]

O()

O()

O()

y[k]

Fig. 25: Modelarea efectului depasirii la sumatoare

La iesirile sumatoarelor apar neliniaritatile de tip depasire de format. Aceste sumatoare se

modeleaza prin conectarea unei functii de neliniaritate. Acest lucru se poate aproxima prin
gruparea tuturor neliniaritatilor sumatoarelor partiale la iesirea filtrului. Exista metode de
corectie a erorilor de calcul intermediar. Daca, de exemplu, filtrul trebuie introdus intr-un
sistem mai mare si se cere ca e si y sa fie pe B biti, atunci eroarea de depasire poate fi
eliminata prin folosirea sumatoarelor pe B+B biti urmand ca la ultimul sumator cei B biti
sa se elimine. De exemplu, daca se utilizeaza B = 16 biti si se suplimenteaza acestia cu B =
8 biti, daca macar unul din bitii suplimentari este 1, atunci iesirea este afectata de depasire.
Datorita topologiei in cascada a filtrului FIR, neliniaritatea de depasire nu introduce
schimbari in dinamica, ci doar semnalul dorit este trunchiat. Atunci cand filtrul este recursiv
(are bucle de reactie) neliniaritatea produce efecte nedorite.

Studiul depasirii de format in structurile recursive

Modalitatea cea mai comoda in care se poate face analiza dinamicii filtrului e bazata pe
ecuatiile de stare ale acestuia:

x[k + 1] = ANxN x[k ] + b e[k ]

Modelul neliniar este descris de:

(14)

(15)
x[k + 1] = O( ANxN x[k ] + b e[k ])
Se urmareste dinamica filtrului atunci cand intrarea se anuleaza. In acest caz se obtine un
sistem autonom. Pentru paralelizare sau sistolizare se folosesc sisteme de ordinul 1 si 2. Dat
fiind faptul ca dinamica sistemului de ordin 2 este mai complexa, vom analiza acest caz.
Vom considera intr-o prima etapa dinamica in cazul sistemului ce are poli complexconjugati.
Dinamica sistemului autonom de ordinul 2 este descrisa de ecuatiile:
x1
a11 a12 x1
(16)
x [k + 1] = a
x [k ]
a
22 2
2
21
Din punctul de vedere al analizei neliniare, spirala trebuie raportata la valorile maxim
permise la reprezentarea binara. Ecuatiile de stare in cazul modelului neliniar devin:

17
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

a11 a12 x1
x1
(17)
x [k ]
x [k + 1] = O a
a
22 2
2
21

Din punct de vedere grafic, trebuie reprezentat spatiul starilor raportat la valorile maxim
admise ale lui x1 si x2.
Se considera pentru exemplificare neliniaritatea de tip complement fata de 2. Se scrie o
functie care sa implementeze aceasta neliniaritate. Forma ei este data mai jos:

Fig. 26: Functie neliniara ce simuleaza depasirea de tip complement fata de 2

Se proiecteaza un filtru IIR de ordinul 2, care are polinomul caracteristic:

P( z ) = z 2 1.45 z + 0.98

(18)

Acest polinom prezinta poli complex conjugati apropiati de cercul unitate (in interior).
Simularea acestui sistem liniar (fara considerarea modelului depasirii de format si cu conditii
initiale x1=0.3 si x2=0.3) conduce la urmatoarele rezultate in planul (x1, x2):

Fig. 27: Functie neliniara ce simuleaza depasirea de tip complement fata de 2

18
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

La adaugarea blocului ce modeleaza depasirea de format de tip complement fata de 2, cu

aceleasi conditii initiale, se obtine o dinamica complet diferita, punandu-se in evidenta un
ciclu limita ce apare datorita sistemului neliniar creat prin introducerea acestui model:

Fig. 28: Dinamica sistemului neliniar obtinut prin introducerea neliniaritatii de tip complement fata de 2

Se observa din aceasta simulare ca este posibila aparitia unei dinamici de acest tip, deranjanta
de aceasta data in comparatie cu cea de tip ciclu limita obtinuta considerand eroarea de
granularitate, deoarece se petrece la semnal mare.
In prezenta neliniaritatii cu saturatie, in exact aceleasi conditii, sistemul neliniar ramane
stabil (nu se nasc ciclii limita):

Fig. 29: Dinamica sistemului neliniar obtinut prin introducerea neliniaritatii de tip saturatie

In cazul neliniaritatii cu aducere la 0 se face acelasi experiment:

19
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Fig. 30: Dinamica sistemului neliniar obtinut prin introducerea neliniaritatii de tip aducere la 0

Daca studiem cele 3 tipuri de tratare a depasirii de format (neliniaritati) obtinem cele 3
puncte care duc la o alegere a tipului de neliniaritate pentru asigurarea stabilitatii, chiar in
cazul prezentei depasirii de format.
In urma acestei analize rezulta ca, desi modelul liniar al filtrului este unul stabil, este posibil
ca, comportarea acestuia sa fie pentru anumite tipuri de neliniaritate de depasire a unuia
instabil. In exemplul dat, neliniaritatea cu saturatie asigura stabilitatea sistemului neliniar
(datorita functiei depasire de format) pentru ca valorile la tacturile ulterioare atingerii
saturatiei a vectorului de stare sunt mai apropiate de origine decat valoarea in urma analizei
liniare. Dupa cel mult un numar finit de depasiri, traiectoria in spatiul starilor va fi restransa.
Pe de alta parte, neliniaritatea cu aducere la 0 si cu repetare periodica pot duce filtrul spre
instabilitate pentru ca vectorul de stare in ambele cazuri se situeaza inafara spiralei definita in
cazul functionarii liniare. Din cauza neliniaritatii de depasire, filtrul neliniar va fi instabil.
Instabilitatile pot da oscilatii (in cazul neliniaritatii de tip periodic complement fata de 2).
Din punctul de vedere al comportarii calitative, cea mai buna neliniaritate este cea cu
saturatie iar cea mai defavorabila este cea cu repetare periodica. Pe a doua pozitie din punctul
de vedere al stabilitatii este neliniaritatea cu aducere la 0, iar cea mai defavorabila este cea cu
repetare periodica.
In concluzie, un sistem tip filtru numeric care ajunge in situatia de depasire poate sa ofere la
iesire semnale nedorite ce nu pot fi evidentiate pe baza analizei liniare. Comportarile nedorite
pot fi deranjante pentru ca au amplitudinii mari (in sensul domeniului maxim de reprezentare
admis de sistem). Pentru a evita acest gen de comportare, sunt necesare circuite suplimentare
care sa sesizeze aparitia depasirilor si in acest caz sa forteze toate variabilele de stare la 0
pentru a elimina oscilatiile de amplitudini mari.
Modul in care se comporta sistemul liniar poate ajuta deasemenea la mentinerea stabilitatii.
Defazajul dintre x1 si x2 este in general diferit de /2. Cu cat defazajul este mai apropiat de
aceasta valoare, cu atat situatia este mai buna.

20
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

Influienta cuantizarii coeficientilor filtrului asupra pozitiei

polilor si zerourilor unui sistem discret
Fie un sistem discret de tip filtru IIR (contine si poli si zerouri). Functia sa de transfer este
data de ecuatia:
N

bn z n
H ( z) =

n=0
N

(19)

1 + an z n
n =1

Sa notam cu tilda varianta filtrului cu coeficienti cuantizati. In acest caz se poate scrie:
N ~

bn z n
H ( z) =

n=0
N ~

(20)

1 + an z n
n =1

Legatura dintre varianta simpla si cu tilda a coeficientilor filtrului se poate scrie:

~
(21)
bn = bn + bn
~
a = a + a
n
n
n
Sa notam cu D(z) polinomul caracteristic:
N

n =1

n =1

D( z ) = 1 + 1 + a n z n = 1 p n z 1

(22)

In care pn sunt polii sistemului discret. Acestia sunt functie de coeficientii filtrului an. Atunci
cand coeficientii filtrului variaza intr-o plaja, polii sistemului variaza deasemenea, data fiind
dependenta mentionata. Se poate scrie:
N
p
p n = n a k
(23)
k =1 a k
Dat fiind faptul ca ak este cunoscut din procesul de cuantizare, pentru a determina cat
p
variaza polul pn ca pozitie la variatia lui ak, trebuie calculata marimea n .
ak
Pe de alta parte,
p n
D( z )
D( z )
=
(24)
a k z = p
z z = pn ak
n

Din aceasta ecuatiei scoatem raportul mai sus mentionat, reducand aceasta la a calcula
derivatele in raport cu z si ak ale lui D(z):

21
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

D( z )
a k

p n
=
ak D( z )
z

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

(25)
z = pn

z = pn

Sa calculam fiecare termen al acestui raport.

D( z )
= z k pn = p n k
a k z = p

(26)

Derivata de la numitor este:

D( z )
z p1 z p 2 z p n z p N
=
...
...
=

z z = pn z z
z
z
z z= p
n
z pi p 2 N z pi
pn
+
+
...
+

z 2 i=2 z
z 2 i =1 z
z2
p1

i2

z p
p
z i +... + z N2
i =1

(27)
N 1

z pi
z
i =1

in

Toti termenii se anuleaza inafara de termenul de rang n. Expresia derivatei este:

p n N p n pi
D( z )
1 N
=
= N ( p n pi )
(28)

z z = pn p n 2 i =1 p n
p n i =1
in

in

Tinand cont de ultimele 3 ecuatii, are loc:

p n
=
a k

pn k
1
pn N

pn N k
N

(29)

( p n p i ) ( p n pi )
i =1
in

i =1
in

Deviatia polului cu indice n tinand cont de variatiile coeficientilor date de procesul de

cuantizare devine:
pn N k

p n =
k =1

a k

(30)

( p n pi )
i =1
in

Se observa (imaginandu-ne polii pk si pi in planul complex) ca, cu cat diferentele pn-pi sunt
mai mici in modul (polii sunt mai apropiati) cu atat se deplaseaza mai mult polii cand
coeficientii numitorului functiei de transfer sunt cuantizati. Aceeasi discutie este valabila si
in cazul zerourilor, si se face relativ la influienta cuantizarii coeficientilor b asupra pozitiei
zerourilor.
Din aceasta discutie se desprinde concluzia ca in cazul proiectarii de filtre ce lucreaza cu
coeficienti in virgula fixa este avantajos sa folosim fie realizarea paralela fie realizarea
cascada (sau seriala) folosind ca unitate structurala alocata pe procesor biquad-ul. Gruparea
polilor, respectiv zerourilor intr-un biquad se face luand in considerare distanta dintre acestia
(pentru o deviatie cat mai mica a polului se considera gruparea polilor departati intr-un
biquad. Desigur, in cazul polilor complex-conjugati, este naturala gruparea acestora (pentru

22
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate

Arhitecturi si Structuri Paralele de Calcul

Tiberiu-Dinu TEODORESCU

ca biquazii sa nu aiba coeficienti complecsi) in felul acesta, insa exista un grad de libertate
pentru o senzitivitate mai mica in cazul polilor reali.
Aceeasi discutie este valabila si pentru zerouri.

23
Copyright 2006-2008, Toate drepturile rezervate