Cele patru piersici

Odat, un ran a vrut s-i ncerce pe cei

patru fii ai si. I-a chemat dimineaa la el
si i-a dat fiecruia cte o piersic. A plecat
apoi la cmp, lsndu-i s-i vad de
treburi i s-i mpart ziua cum cred ei de
cuviin. Seara ns, cnd s-a ntors, i-a
chemat pe toi patru n tind si l-a intrebat
pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai fcut cu piersica ta ?
- Ce s fac, tatuc, am mncat-o i-i
multumesc. A fost tare bun. Am luat,

apoi, smburele, l-am plantat n spatele

casei, am udat locul si ndjduiesc s
creasca acolo un piersic frumos i roditor.
- Bine ai fcut, biatul tatii, sunt sigur c
tu o s ajungi un bun gospodar. Dar tu, i
zise celui de-al doilea, ce-ai fcut cu
piersica ta ?
- Am mncat-o. A fost att de bun,
coapt si fraged ...
- i apoi ?
- Pi, am aruncat smburele i m-am dus
la mama s-i mai cer cteva, c tare bune
erau.
- Fiule, zise atunci omul cu ntristare in
glas, ai grij s nu ajungi un om lacom c
"lacomul mai mult pierde si leneul mai
mult alearg". Dar ie i-a plcut piersica,
a fost bun? - l-a intrebat ranul i pe cel
de-al treilea fiu al su.
- Nu tiu.
- Cum nu tii, da' ce-ai fcut cu ea ?
- Am vndut-o. M-am dus cu ea n targ i

am dat-o cu zece bani. Uite-i!

- Fiule, tu sigur o s ajungi mare negustor,
dar ai grij c nu toate sunt de vnzare n
via; mai ales, nu ceea ce ai primit de la
prini.
n sfrit, ranul l-a ntrebat i
pe ultimul biat, cel mai mic dintre toi.
- Dar ie i-a plcut piersica ?
- Nici eu nu tiu, ttuc.
- Cum, i tu ai vndut-o ?
- Nu, tat. Eu m-am dus in vizit la
prietenul meu de peste drum, care e
bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult
pentru ea i mi-a mulumit din suflet.
Cu lacrimi n ochi, tatl i-a luat copilaul
pe genunchi i i-a spus:
- Nu tiu ce te vei face tu in via, dar tiu
c, indiferent ce drum vei urma, vei fi un
bun cretin i asta e tot ce conteaz!......
"Lasati copiii sa vina la Mine!