Educatia religioasa

Are ca obiectiv cultivarea si dezvoltarea religiozitatii la individul copil sau adult.

Esenta religiei consta in fanomenul de credinta. Relegiozitatea este o stare psihica derivata
din credinta intr-un principiu suprem etern, imuabil (care nu se schimba niciodata). Este
credincioasa acea persoana care este convinsa ca intregul univers este stapanit si
directionat de o putere absoluta si imperturbabila. Orce act religios mai implica o serie de
elemente cum sunt: notiunile simbolurilor, conceptiile despre viata sau morale,dogmele,
axiomele (adevar ce nu trebuie demonstrat), idealurile, convingerile, comportamentele, etc.
D. Calugar profesor doctor spunea: Educatia religioasa crestina este o actiune
specific umana care se desfasoara constient de catre un educator conform unui plan si a
unei metode bine precizate. Ea este sustinuta de incredere, de iubire de libertate, si de
harul lui Dumnezeu si are drept scop realizarea caracterului religios moral cu desavarsirea
lui in personalitate crestina.
De aici se desprind cateva trasaturi ale educatiei religioase:
1. Doar omul poate fi educat din perspectiva religioasa
2. Presupune in afara de om prezenta dimensiunii transcendent a unui factor informat
mai presus de om si lume.
3. In formarea religioasa a omului este exclusa orce forma de constrangere sau
supunere
4. Educatia religioasa presupune o serie de tactici procedurale si metodologice
deliberate si constiente
Educatia religioasa trebuie sa se sprijine pe atomizarea personala si sa confere libertatii
umane un sens superior. Ea nu va incerca sa izoleze sau sa excluda omul din universul
profan (nestiutor). Omul e liber sa creada dar la fel de bine sa nu creada sau sa creda altfel
decat ceilalti. Constiinta religioasa este neconditionata, dar raspunsul prin credinta al
omului fata de Dumnezeu va fi voluntar. Educatia religioasa are mai intai o functie
informativa ,respectiv de punere la dispozitia elevilor a unor cunostinte specifice cu un
caracter teologic, dogmatic , liturgic, de istorie si filozofie a religiilor dar si un caracter
formativ de interiorizare si traducere in fapte de viata a normelor religioase.
Educatia religioasa nu se va rupe de alte laturi ale educatiei care cultiva spiritul. Ea este
legata de educatia estetica, morala, civica, axiologica,pe care le fortifica si din care isi
extrage unele premize. Formarea caracterului si a personalitatii desavarsite este tinta
prioritara a educatiei religioase. Spre acest ideal se ajunge prin scopuri care urmaresc
cunoasterea si interiorizarea unor valori morale, estetice , intelectuale, care stranse laolalta
pot atinge finalitatile propuse, idealurile. Intre pedagogie si teologie , relatiile trebuie sa fie
mai stranse. Ca stiinta teoretica dar si ca disciplina practica, pedagogia atinge profunzimile
umane avute in vedere si de teologie.