Sunteți pe pagina 1din 7

Motto: Daca s-ar reduce Universul la dimensiunea unui continent, Pamântul nu s-ar

putea vedea nici sub un microscop electronic cu puterea de marire de 300.000 ori ! De
ce a facut atunci Dumnezeu atâta risipa de spatiu, materie si energie spre a crea viata
si pe om numai pe o singura si minuscula planeta, pierduta undeva in Univers ?

Teologii sustin ca Dumnezeu ar fi transmis tot ceea ce avea de spus oamenilor cu ocazia
redactarii Bibliei, dupa care a intrerupt orice contact cu oamenii, n-a mai dat niciun semn de
viata. Desigur, o naivitate. Textele Bibliei au fost transmise de spirite inteligente din lumea
imateriala (fragmente din TOT CEEA CE ESTE, din DUMNEZEU), prin medii aflate in stare de
transa, in mai multe epoci istorice. Aceste spirite n-au incetat insa niciodata sa transmita noi
si noi comunicari oamenilor pe pamânt, intr-o forma si cu un continut adaptat de fiecare data
conditiilor istorico-sociale ale epocii. Comunicarile au loc si in zilele de astazi. Conform
acestora, in univers exista un numar extrem de mare de nuclee energetice inteligente
imateriale. Suma acestor nuclee este definita ca TOT CEEA CE ESTE (echivalentul
Dumnezeului religiilor monoteiste).
Religiile monoteiste cred ca sufletele ar fi create de Dumnezeu abea in momentul in care
acesta este insuflat in embrionul uman. Aceasta afirmatie sta insa in contradictie cu idea
transcedarii timpului de catre suflet dupa moarte. Comunicarile din lumea imateriala afirma
mereu ca TOT CEEA CE ESTE a creat sufletele nu la nasterea oamenilor, ci cu mult inainte,
ca sufletele ar fi componente intrinsece a TOT CEEA CE ESTE.
Aceasta energie multidimensionala hiperinteligenta s-a fragmentat voluntar, cu scopul de a se
manifesta in cele mai diverse forme, de a experimenta cele mai variate cai de existenta, de a
se autocunoaste, de a-si crea posibilitatea evolutiei sale proprii, neincetate. Sufletele se afla,
deasemenea, intr-un proces etern de evolutie. Ele urmeaza cicluri de incarnare voluntara, pe
diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastra. Stagnarea si involutia spirituala in
cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal
in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna
(promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte
spirituala, plictiseala, stagnare. Caci, fara reperul de contrast nefericire cum ar putea cineva
simti ce e fericirea? Cum ar putea cineva defini ce e intunerecul, daca nu vede lumina, cum ar
putea cineva defini caldura, daca nu simte frigul ?
Despre forta universala exista doua ipoteze:
a) Ar fi o faptura supranaturala, personificata, separata de propriile sale creatii (Dumnezeul
religiilor monoteiste).
b) Ar fi o energie multidimensionala hiperinteligenta, impersonala, parte integranta a propriilor
creatii (TOT CEEA CE ESTE). Ultima ipoteza pare a fi mai plauzibila.
Stiinta moderna admite ca materia este numai o forma de energie. Atomii sunt formati practic
din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat, in care 99,999% din spatiu este gol,
numai 0,001% fiind ocupat de particule materiale. Daca s-ar comprima intreaga omenire, cele
6 miliarde de oameni ar incape intr-un degetar (1 cm3), pamântul ar încape intr-o sfera cu
raza de 100 m, soarele intr-una de 3 km. Ceea ce percep oamenii drept a fi materie nu
reprezinta altceva decât palparea orbitelor electronilor ce se rotesc in jurul nucleelor atomice.
Daca electronii s-ar roti cu ceva mai incet, ochiul nu ar putea percepe nimic din lumea
înconjuratoare. Fenomenul este similar cu cel al rotirii elicei de avion. La o rotire obisnuita,
elicea nu se vede. Daca se roteste mai repede, elicea se vede din nou.
Raportata la dimensiunea universului, galaxia noastra are dimensiunea unui graunte de nisip
cu diametrul de 0,1 mm, într-un cub cu latura de 20 m. Reducând galaxia noastra (Calea
Lactee) la dimensiunea unui continent, sistemul nostru solar (soare + planete) ar avea
dimensiunea de 2 cm. Dozarea câmpurilor energetice in univers s-a facut exact cerintelor de
existenta ale materiei si vietii. Cineva trebuie sa fi planificat in chip inteligent aceasta dozare.
Câteva exemple. Daca la creerea universului gravitatia si forta de atractie atomica ar fi fost cu
foarte putin mai mare sau mai mica, nu ar fi fost posibila formarea materiei, planetelor,
galaxiilor. De forta gravitatiei a depins si expansiunea universului, dupa explozia primordiala
de acum 13,7 miliarde ani (Big Bang). Daca viteza de expansiune a universului in prima
secunda de dupa Big Bang ar fi fost numai cu 0,00000001% mai mica, universul s-ar fi
recomprimat dupa 50 milioane de ani. Daca gravitatia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai
mare, nu s-ar fi putut forma galaxiile. De marimea gravitatiei si fortei electromagnetice a
depins si aparitia vietii. La cea mai mica abatere, nu ar fi putut apare viata. Daca energia
nucleara ar fi fost numai cu ceva mai mica, in univers ar exista la ora actuala numai atomi de
hidrogen. Nici macar elementul urmator din tabloul periodic (heliul) nu s-ar fi putut forma.
Daca energia nucleara ar fi fost numai un pic mai mare, nu s-ar fi format apa, caci toti protonii
si neutronii ar fi fuzionat, formând elementul heliu. Daca particulele elementare (electronii si
quarkurile) ar fi fost ceva mai grele, stelele ar fi fost demult consumate, inclusiv soarele
nostru. Stiinta actuala nu poate explica gravitatia, electricitatea, magnetismul, forta nucleara...
Sa admitem ca ar fi existat un Big Bang. Ce a existat insa inaintea declansarii lui ?
Singularitatea, cum o numesc oamenii de stiinta, este imposibil de explicat, caci implica
energie, temperatura si o densitate infinita.
Alt aspect misterios: cum se poate explica ordinea actuala din univers, creata din dezordinea
totala existenta dupa Big-Bang ? Acest fapt contrazice flagrant principiul al doilea al legii
termodinamice, principiu dupa care dezordinea ar fi trebui sa creasca (pe masura scurgerii
timpului), nu sa descreasca, cum s-a petrecut in realitate.
Alt mister este cel al aparitiei vietii in univers. Atomii din lumea anorganica nu se deosebesc
cu nimic de atomii din corpurile vii. Cum se poate atunci explica faptul ca atomii anorganici se
transforma in atomi organici dupa introducerea lor in organism? Calcule statistice au
demonstrat ca probabilitatea aparitiei moleculelor mai complicate (proteine, enzime etc), ca
rezultat al unui lant de pure întâmplari, este practic zero. Originea vietii ramâne in continuare
o mare enigma. Probabilitatea nasterii întâmplatoare a vietii in univers este practic nula!
Inexplicabil este si modul cum constiinta comanda/actioneaza asupra materiei. Cum poate un
simplu gând sa puna in miscare muschii picioarelor, pentru ca omul sa faca câtiva pasi, sau
muschii mâinii, spre a ridica o carte de pe masa ? Unde este loc in lumea determinismului, cu
legile sale fizice previzibile, pentru libertatea de vointa? Fiintele nu pot fi numai simple masini
automate, dirijate de legi fizico-chimice! Unul din principiile fizicii quantice este
indeterminismul lumii microscopice. Misterul lumii microscopice, lume care nu se supune
legilor macroscopice determinist-previzibile, consta in faptul ca nu se poate explica de ce (la
depasirea unui anumit prag critic !) lumea microscopica (nebuloasa, haotica, imprevizibila !)
se transforma dintr'odata intr-o lume macroscopica ordonata, previzibila. Un scaun, de pilda,
este compus dintr-o suma de particule nebuloase, care se misca haotic, imprevizibil.
Macroscopic insa, scaunul ne apare ca un corp stabil, supus unor legi fizice bine definite.
Cum se explica atunci faptul ca dintr-o masa amorfa, haotica, lipsita practic de particule
materiale, organele noastre de simt definesc scaunul drept a fi un obiect material solid, stabil,
constant in spatiu si timp ?

Din cartea "Conversatii cu Dumnezeu - Un dialog neobisnuit"


de Donald Neale Walsch (USA, 2001)

- "Dumnezeu" (TOT CEEA CE ESTE) explica de ce a creat, prin fragmentarea propriei sale
fiinte energetice, universul, sufletele, viata pe pamânt si pe alte planete din univers. Inainte de
fragmentare si materializare, cunostea TOTUL dar numai TEORETIC, fara sa fi simtit
PRACTIC ce reprezinta realitatea fizica. Prin creerea universului dualistic, a sufletelor si a
vietii, si-a dat lui insasi posibilitatea practica de a se cunoaste pe el insusi, de a se cunoaste
pe sine, de a stii CINE ESTE si CE POATE DEVENI. Pentru a cunoaste ce e caldura (creind
frigul), de a cunoaste ce e sa fii satul (creind foamea), ce e fericirea (creind supararea), ce e
sanatatea (creind boala), ce e pacea (creind razboiul) etc. Cunosterea practica a tuturor
acestor trairi o poate realiza numai prin intermediul vietii terestre a SUFLETELOR.
- Sufletele sunt parti din TOT CEEA CE ESTEE. Ele cunosc programele extrem de complicate
(experimentate dealungul evolutiei pe parcursul a miliarde de ani) de crestere-evolutie a
corpurilor plantelor, animalelor, oamenilor, ele furnizeaza CENTRALEI informatii, impresii,
simtaminte, senzatii. Intre SUFLET si TOT CEEA CE ESTE nu exista nicio diferenta, TOTUL
E UNA.
- EXISTA: o forta energetica multidimensionnala hiperinteligenta numita TOT CEEA CE
ESTE, suflete (parti componente a TOT CEEA CE ESTE, preexistente), viata inainte si dupa
moarte, îngeri pazitori (mentori spirituali), un proces etern de autocunoastere (prin creatiile
sale) a TOT CEEA CE ESTE.
- NU EXISTA: paradis, purgatoriu, iad, diavvoli, judecata de apoi, pedepse eterne.
- Toate creatiile lui TOT CEEA CE ESTE din Univers se afla INAUNTRUL (nu INAFARA !) lui.
- TOT CEEA CE ESTE nu ameninta, nu se suparra, nu da porunci, nu judeca, nu se razbuna,
nu bate, nu pedepseste pe niciuna din propriile sale creatii, caci s-ar pedepsi pe el insusi.
TOT CEEA CE ESTE este o forma de energie subtila, exprimata prin IUBIRE PURA. Acest
mesaj, mesajul IUBIRII PURE, a fost transmis oamenilor de catre toti marii intemeietori ai
religiilor mondiale. Oamenii nu au inteles insa mesajul.
- TOT CEEA CE ESTE nu a cerut niciodata orgganizarea oamenilor in biserici, nu a cerut
proslaviri, inchinaciuni, cultul personalitatii, ofrande.
- Intrebat de ce nu apare manifest si simulltan tuturor oamenilor spre a-si dovedi existenta,
TOT CEEA CE ESTE a raspuns ca pentru el n-ar fi nicio greutate sa o faca, numai ca marea
majoritate a oamenilor, indoctrinati religios, ar crede ca ceea ce vad si aud nu este opera lui,
ci a diavolului.
- Oamenii dispun de 3 constiinte: a) constiiinta corpului fizic, b) constiinta Ego-ului (ambele în
interiorul corpului fizic) si c) constiinta sufletului (extinsa si inafara corpului). Primele doua
sunt formate la nastere, a treia (sufletul) este preexistenta (pastratoarea amintirilor si
experientelor acumulate in incarnarile anterioare). Primele doua nu au acces in timpul vietilor
la banca de date acumulate de suflet in cursul vietilor anterioare, având sarcina de intretinere
a corpului in viata. Dupa moarte sunt integrate in suflet.
- Indiferent de apartenenta confesionala (iin prezent exista pe glob sute de confesiuni
religioase) si de faptele savârsite din viata, toate sufletele ajung dupa moarte in acelasi loc,
nimeni nu va fi judecat si pedepsit.
- Oamenii sunt parti din TOT CEEA CE ESTE, din DUMNEZEU, sunt DUMNEZEI, egali intre
ei din toate punctele de vedere, dar aflati insa stadii diferite de evolutie spirituala. Unii sunt in
faza unor copii de gradinita, altii in clasele primare, altii in clasele de liceu. Cei evoluati, nu au
dreptul sa-i dispretuiasca si sa-i critice pe cei din clasele primare sau de la gradinita, precum
nici cei de la gradinita sau din clasele primare nu au dreptul sa-i invidieze pe cei care au atins
deja un stadiu de dezvoltare superior. Caci, toti sunt frati si surori, toti parti din TOT CEEA CE
ESTE, toti sunt - fara exceptie - DUMNEZEU.
- 70-80% din tot ceea ce traim in fiecare vviata este planificat de catre suflet inainte de
nastere, numai 20-30% reprezinta hotarîri spontane, neplanificate. Fiecare suflet este autorul
scenariului vietii, totodata regizorul si actorul care joaca in viata un anumit rol.
- TOT CEEA CE ESTE explica notiunea greu dee inteles a sincronicitatii timpului. In Univers
nu ar exista decât un etern ACUM, trecutul, prezentul si viitorul existând simultan. Viata ar fi
(ca si la desfasurarea unei partide de sah), o drama in care au fost prevazute, inca inainte de
creerea universului, toate variantele posibile de derulare. Si la jocul de sah exista un numar
extrem de mare de variante posibile de derulare a partidelor, dar limitate ca numar de
posibilitati. In orice stadiu exista un numar limitat de variante care mai stau la dispozitia
jucatorilor, la libera alegere. Orice mutare ar face jucatorul este una din miliardele de variante
care îi mai stau la dispozitie, pâna la incheierea partidei. Toate mutarile efectuate inaintea
viitoarei mutari reprezinta trecutul, mutarea imediat urmatoare prezentul, iar mutarile viitoare
ramase la dispozitie pâna la finele partidei de sah viitorul. Mutarile ar avea loc, in aceasta
conceptie, simultan, deoarece se petrec in interiorul unui joc cu mutari deja cunoscute,
limitate. In acest sens trebuie inteleasa si sincronicitatea trecutului, prezentului si viitorului in
Univers.

SCOPUL CREATIEI
Neale Donald Walsch: Exista unii care afirma ca viata ar fi o scoala, ca noi am fi venit aici ca
sa invatam anumite lectii. E adevarat ?
TOT CEEA CE ESTE: Este o alta parte a mitologiei voastre, bazata pe experienta umana.
N.D.W.: Viata nu e o scoala ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Nu suntem aici ca sa invatam lectii ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Atunci de ce suntem aici ?
TOT CEEA CE ESTE: Sa va amintiti si sa re-creati CINE SUNTETI.
N.D.W.: Nu sunt sigur ca inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: SUFLETUL STIE TOT TIMPUL TOT CEEA CE ESTE DE STIUT. Nimic
nu ii este ascuns, nimic nu ii este necunoscut. Totusi, A CUNOASTE nu este suficient. Sufletul
cauta sa TRAIASCA EXPERIENTE. Singura dorinta a sufletului este sa transforme
CONCEPTUL despre el insusi in EXPERIENTA TRAITA. Pâna când conceptul nu devine
experienta, totul este speculatie. Eu fac speculatii despre mine insumi de multa vreme. De
mai multa vreme decât ne-am putea aduce aminte amândoi. De mai multa vreme decât
vârsta universului, inmultita cu vârsta intregului univers. Vezi deci, cât de recenta este
experienta mea despre mine insumi.
N.D.W.: Tot nu inteleg. Experienta ta despre tine insuti ?
TOT CEEA CE ESTE: Da. Stai sa-ti explic. La inceput, CEEA CE ESTE este TOT CEEA CE A
FOST, si nu a fost nimic altceva. Totusi, TOT CEEA CE ESTE nu se putea cunoaste, pentru
ca TOT CEEA CE ESTE e TOT CEEA CE ERA si nu era nimic altceva. TOT CEEA CE ESTE,
NU ESTE. Acesta este marele "ESTE / NU ESTE" la care s-au referit MARII INITIATI
(Buddha, Lao-Tze, Moise, Isus etc), inca de la inceputul timpurilor. TOT CEEA CE ESTE stia
ca era TOT CEEA CE ERA, dar aceasta nu este destul, deoarece isi putea cunoaste maretia
numai ca un CONCEPT si nu ca EXPERIENTA. Totusi, EXPERIENTA despre el insusi este
ceea ce isi dorea, pentru ca dorea sa stie cum te simti sa fii atât de maret. Dar aceasta era
imposibil, pentru ca insusi termenul "maret" este un termen relativ. TOT CEEA CE ESTE nu
putea sa stie cum este când esti maret, decât daca aparea CEEA CE NU ESTE. In absenta
lui CEEA CE NU ESTE, CEEA CE ESTE NU ESTE. Intelegi ?
N.D.W.: Cred ca da... Continua...
TOT CEEA CE ESTE: CEEA CE ESTE stia un singur lucru: ca NU EXISTA NIMIC ALTCEVA.
Si, astfel, el nu putea si nu voia sa se cunoasca pe el insusi dintr-un punct de referinta
exterior lui insusi. Un astfel de punct de referinta NU EXISTA. Exista unul singur, si acela era
locul unic din INTERIOR. Acel "ESTE - NU ESTE", acel "SUNT - NU SUNT". Insa TOT CEEA
CE ESTE a hotarât sa se cunoasca pe el insusi prin EXPERIENTA. Aceasta ENERGIE pura,
nevazuta, neobservata, necunoscuta de nimeni altcineva, a hotarât sa TRAIASCA
EXPERIENTA SINELUI INSUSI. Pentru a face aceasta, si-a dat seama ca trebuie sa
foloseasca un PUNCT DE REFERINTA din INTERIOR. S-a gândit ca orice fragment din SINE
INSUSI va trebui, in mod necesar, sa fie mai putin decât intregul, si astfel daca se imparte in
fragmente, fiecare fragment fiind mai putin decât intregul, putea sa priveasca la RESTUL
SINELUI, si sa-i vada maretia si toate calitatile. Si astfel, TOT CEEA CE ESTE s-a fragmentat
benevol, devenind simultan ceea ce este ACEASTA si ceea ce este ACEEA. Pentru prima
data, ACEASTA si ACEEA au existat separat una de cealalta, si totusi ambele au existat
concomitent. Si tot asa exista CEEA CE NU ERA NICI UNA DINTRE ELE. Astfel, au fost
create trei elemente: CEEA CE ESTE AICI, CEEA CE ESTE ACOLO si CEEA CE NU ESTE
NICI AICI, NICI ACOLO, dar care trebuia sa existe, pentru ca AICI si ACOLO sa existe.
Nimicul tine la un loc totul. Non-spatiul tine la un loc spatiul. Intregul tine la un loc partile.
Intelegi toate acestea ? Ma poti urmari ?
N.D.W.: Cred ca da... Ai folosit o descriere atât de clara, incât inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: Sa mergem mai departe. Acest NIMIC care tine la un loc TOTUL, este
ceea ce oamenii numesc DUMNEZEU. Dar, acesta nu este termenul potrivit, pentru ca
sugereaza ca exista ceva, ce Dumnezeu NU ESTE, si anume TOT CEEA CE NU ESTE
NIMIC. Dar eu sunt TOT CE EXISTA, vazut si nevazut, astfel incât descrierea mea ca
MARELE NEVAZUT, CEEA CE NU EXISTA, sau SPATIUL DINTRE, nu este nici ea tocmai
potrivita. Aceia care cred ca DUMNEZEU este TOT CEEA CE ESTE, si simultan TOT CE NU
ESTE, sunt acei a caror intelegere e cea corecta. Creind ceea ce este AICI si ceea ce este
ACOLO, Dumnezeu i-a dat posibilitatea lui Dumnezeu sa se CUNOASCA PE EL INSUSI. In
momentul giganticei explozii din interior, Dumnezeu a creat RELATIVUL, cel mai mare cadou
pe care Dumnezeu si l-a facut vreodata lui insusi. Din CEEA CE NU EXISTA a fost creat
TOTUL, un eveniment in deplina concordanta cu ceea ce oamenii vostrii de stiinta numesc
BIG-BANG. In timp ce elementele intregului inaintau in viteza, a fost creat TIMPUL, pentru ca
ceva a fost mai intâi AICI, apoi a fost ACOLO, si perioada necesara de a ajunge de aici acolo
putea fi masurata. Pe masura ce fragmente din EL INSUSI, care pot fi vazute, au inceput sa
se contureze in relatie unele cu celalalte, acelasi lucru s-a intâmplat si cu fragmentele care nu
pot fi vazute. Dumnezeu a stiut ca, pentru ca IUBIREA sa existe, si sa se cunoasca pe ea
insasi ca IUBIRE PURA, trebuia sa fie creata si CONTRARIUL ei. Astfel Dumnezeu a creat
marea DUALITATE, OPUSUL IUBIRII, tot ceea ce nu este iubire, ceea ce se numeste FRICA.
In momentul in care a existat FRICA, IUBIREA a putut exista ca un lucru care putea fi TRAIT
sub forma de EXPERIENTA, nu numai de CONCEPT TEORETIC. Despre aceasta creare a
dualitatii, a polaritatii intre iubire si contrariul ei, vorbesc oamenii când se refera (in diferitele
lor mitologii religioase) la NASTEREA RAULUI, la CUNOASTEREA POMULUI BINELUI SI
RAULUI, la CADEREA LUI ADAM, la REVOLTA LUI SATAN si asa mai departe. Tot asa cum
voi, oamenii, ati hotarât sa personificati IUBIREA pura ca pe un personaj pe care-l numiti
DUMNEZEU, la fel ati hotarât sa personificati FRICA ca pe un personaj pe care-l numiti
DIAVOL. Pe pamânt, unii au elaborat mitologii in jurul acestui eveniment, completate cu
scenarii despre batalii si razboaie, soldati angelici si razboinici diavolesti, forte ale binelui si
raului, ale luminii si intunerecului. Aceasta mitologie a fost incercarea timpurie a omenirii de a
intelege si de a spune altora, INTR-UN MOD PE CARE EI IL PUTEAU PRICEPE, un
eveniment cosmic de care sufletul omenesc este profund constient, dar pe care MINTEA
(EGO, EU) il poate concepe cu greu. Facând ca universul sa fie o versiune fragmentara a lui
insusi, Dumnezeu a produs din energie pura tot ceea ce exista, atât cele vazute (universul
fizic) cât si cele nevazute (universul metafizic). Partea din Dumnezeu care formeaza a doua
jumatate a ecuatiei "SUNT / NU SUNT" a explodat deasemenea, intr-un numar infinit de
unitati mai mici. Voi, oamenii, numiti aceste unitati SUFLETE sau SPIRITE. In câteva dintre
mitologiile voastre religioase se spune ca "Dumnezeu-Tatal are multi copii intru spirit". Acest
paralelism cu experientele umane asupra vietii pare a fi unicul mod prin care masele pot fi
facute sa accepte ideea aparitiei spontane a nenumarate spirite in "Imparatia Cerului". In
acest caz, povestile voastre mitologice nu sunt chiar foarte departe de realitate, pentru ca
spiritele infinite care ma cuprind in totalitate sunt produsele mele. SCOPUL meu pentru care
m-am divizat a fost de a crea suficiente parti din mine, astfel incât SA MA CUNOSC PE MINE
INSUMI CA EXPERIENTA. Exista un singur mod prin care CREATORUL se poate
CUNOASTE PE SINE INSUSI ca TRAIRE a sa de CREATOR si acesta este prin A CREA. Si
astfel, eu le-am dat nenumaratelor parti create din mine si neseparate de mine (SUFLETELE)
ACEIASI PUTERE DE A CREA pe care o am eu ca INTREG. Aceasta vor sa spuna religiile
voastre, atunci când afirma ca ati fost creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu".
Aceasta nu inseamna, dupa cum spun unii, ca trupurile noastre arata la fel (desi Dumnezeu
poate sa preia, pentru un anumit scop, orice forma fizica pe care o alege). Aceasta inseamna
ca ESENTA NOASTRA ESTE ACEIASI. NOI SUNTEM CONSTRUITI DIN ACELASI
MATERIAL. NOI SUNTEM ACELASI MATERIAL. Scopul meu atunci când v-am creat pe voi,
sufletele, a fost SA MA CUNOSC PE MINE INSUMI CA DUMNEZEU. NU AM NICIO ALTA
MODALITATE DE A FACE ACEASTA DECAT PRIN VOI. Se poate spune ca scopul meu, in
ceea ce va priveste, este ca voi SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU. Acest
lucru este simplu, dar totusi devine mai complicat, deoarece EXISTA UN SINGUR MOD SA
VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU SI ACESTA E CA MAI INTAI SA VA
CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA NEFIIND EU...

TOT CEEA CE ESTE explica in continuare ce este IERTAREA:


Intr-un moment greu al vietii, Neale Donald Walsch l-a intrebat pe Dumnezeu de ce, daca
totul este drept si bun (asa cum de atâtea ori afirmase), a primit atâtea lovituri din partea celor
dragi, din partea celor apropiati ? De ce l-au parasit cei carora le daruise toata fiinta sa ? De
ce s-au purtat atât de nedrept cu el, tocmai cei carora le oferise dragostea, munca, implinirile
sale ? Dumnezeu, dupa ce l-a ascultat cu bunavointa, i-a raspuns cu o mica pilda: - "Odata, a
spus Dumnezeu, a venit la mine un MIC SUFLET care mi-a spus ca doreste sa afle ce este
IERTAREA. Ai toata libertatea sa inveti tot ce doresti tu, a spus Dumnezeu. In imparatia mea
fiecare invata tot ce doreste. Atunci, MICUL SUFLET, s-a uitat in dreapta, s-a uitat in stânga,
cautând sa afle pe cineva pe care sa-l ierte. Atâta doar ca acolo, in cer, toti se purtau atât de
frumos cu el, cautau sa-i îndeplineasca toate dorintele, erau atât de plini de atentie fata de el,
incât nu avea de ce sa ierte pe nimeni. Atunci a venit la el un SUFLET PRIETENOS, care i-a
promis ca o sa-l ajute sa afle ce este IERTAREA. Dar pentru asta, a spus el, va trebui sa ne
nastem amândoi pe Pamânt. Iar eu o sa-ti fac viata atât de amara, o sa ma port atât de rau
cu tine, o sa te chinuiesc si o sa te nedreptatesc atât de mult, iar tu va trebui sa ma ierti. Un
singur lucru iti cer, a adaugat el. Atunci când se vor intâmpla toate astea, sa-ti aduci aminte
ce am discutat impreuna, acum"... Asa ca, vedeti ce prieteni si rude aveti acum in preajma si
cu cine stati in casa. Sa va purtati cu multa iubire si intelegere, fata de cei de lânga voi, fata
de cei care va fac acum zile amare. S-ar putea ca unul dintre ei sa fie chiar SUFLETUL
PRIETENOS din aceasta pilda.

TOT CEEA CE ESTE explica deasemenea ROLUL VENIRII NOASTRE PE PAMANT:


Odata, in luminoasa lume de dincolo, a existat un MIC SUFLET, care stia ca el este LUMINA,
dar era nerabdator sa traiasca experienta de a fi luminos, de a se vedea pe el insasi ca
LUMINA, pur si nepatat. "Eu sunt lumina", spunea el, "sunt lumina pura". Totusi, nici faptul ca
o stia, nici faptul ca o spunea tuturor, nu puteau înlocui experienta practica de a sti ce este a fi
LUMINA, inconjurat fiind numai de LUMINA, de suflete luminoase. Fiecare suflet care-l
înconjura era numai LUMINA, radiind stralucirea luminii din împaratia lui Dumnezeu. Si astfel,
micul suflet se simtea ca o MICA LUMANARE, in soare, nevazuta, neremarcata de nimeni. In
mijlocul luminii coplesitoare care-l înconjura, din care era o mica particica, MICA LUMANARE
nu putea sa se vada pe sine însasi, nu putea trai experienta a sti CINE SI CE ERA CU
ADEVARAT. Si, astfel, acest mic suflet tânjea necontenit sa se autocunoasca. Atât de fierbinte
era dorinta lui, incât intr-o buna zi Dumnezeu i-a spus cu blândete si intelegere: "Stii tu, Mic
Suflet, ce trebuie sa faci ca sa-ti indeplinesti aceasta dorinta arzatoare ?" "Doamne, ce
trebuie sa fac ? Sunt in stare sa fac orice !" i-a raspuns micul si bunul suflet. "Trebuie sa te
separi de noi ceilalti" i-a raspuns Dumnezeu "...si trebuie sa aduci întunerecul asupra ta". "Ce
inseamna întunerec, Atotputernice ?", a intrebat sfios Mica Lumânare. "Ceea ce tu nu esti" i-a
spus Dumnezeu. Si asa a si facut, desprinzându-se temporar de INTREG si trecând
incorporat ca OM in lumea terestra. Aici, micul suflet a avut ocazia de a trai experienta tuturor
felurilor de întunerec, in care el a simtit pentru prima data ce inseamna sa nu fi LUMINA pura.
Si totusi, in mijlocul întunerecului apasator, greu de suportat, Mica Lumânare a strigat la un
moment dat: "Tata, Tata, de ce m-ai parasit ?", la care Tatal i-a raspuns: "Eu nu te-am parasit
niciodata, totdeauna am fost alaturi de tine, in tine, gata sa-ti reamintesc CINE ESTI TU CU
ADEVARAT, gata totdeauna sa te rechem cu drag acasa, in imparatia luminii vesnice. De
aceea, asa cum ti-ai dorit, mai fii putin timp LUMINA in intunerecul de pe pamânt, nu-l
blestema, caci fara intunerec n-ai fi putut afla niciodata CINE ESTI TU, n-ai fi aflat niciodata
ca tu esti numai LUMINA. In curând vei fi din nou cu noi, in imparatia luminii eterne, tu, mic si
bun suflet, tu, mica si buna lumânare".