Sunteți pe pagina 1din 6

Glandele anexe ale aparatului digestiv

Glandele anexe ale aparatului digestive sunt organe care ajut n digestie dar nu fac parte din
tubul gastrointestinal. Aceste glande sunt:

Ficatul

Pancreasul

Glandele salivare

Ficatul

Ficatul este un organ considerat glanda anexa a tubului digestiv, dar astazi i se atribuie peste
500 de functii in organism.
Situat in partea dreapta, sub coaste, ficatul este considerat un organ care nu doare, insa
capsula care il acopera este puternic inervata. Atunci cand aceasta capsula se contracta
simtim o durere acuta, ca un junghi.
Un exemplu fiziologic pentru aceasta durere ar fi cazul persoanele care fac brusc un efort
fizic sustinut. Ficatul este un organ bogat in sange, la fel si splina, iar in timpul efortului fizic,
daca sangele circulant nu este suficient, capsulele acesor organe se contracta pentru a scoate
in circulatie si sangele din rezerve. De aceea la efort fizic brusc poate sa apara o durere
puternica in partea dreapta (zona ficatului) sau stanga (zona splinei) a abdomenului.

Dimensiuni
Greutatea este de aproximativ 1, 5 kilograme (la cadavru) iar la individul viu cantareste cu
800 - 1000 grame mai mult datorita sangelui depozitat.

In sens transversal are un diametru de 28 centimetri si 16 centimetri anteroposterior. Forma


este a unui ovoid taiat oblic.

Ficatul are o fata superioara, una inferioara, o margine inferioara si o margine posterioara
mai lata.
Fata superioara vine in contact cu diafragmul si este impartita in 2 lobi (drept si stang) de
catre ligamentul falciform, care se intinde de la fata superioara a ficatului la diafragma. Lobul
drept este mai mare decat cel stang. Prin intermediul diafragmei, fata superioara vine in
raport cu cei 2 plamani si cu inima.
Fata inferioara (viscerala) prezinta 3 santuri. Doua santuri sunt longitudinalale (sagitale), iar
al treile este situat transversal. Santul transversal reprezinta hilul ficatului, locul in care intra
si ies elementele pediculului hepatic. Prin hil intra artera hepatica, vena porta si nervii
hepatici si ies limfaticele si caile biliare.
Santul longitudinal stang are in segmentul anterior ligamentul rotund (care provine din
obliterarea venei ombilicale), iar in segmentul posterior cordonul fibros Arantius (care
provine din obliterarea ductului venos cu acelasi nume, care face legatura la fat intre vena
ombilicala si vena cava inferioara).
Santul longitudinal drept prezinta in segmentul anterior fosta cistica in care se gaseste vezica
biliara iar la nivel posterior se afla vena cava inferioara.
Lobii ficatului
Fata viscerala a ficatului este impartita de catre cele 3 santuri in 4 lobi:
lobul stang
lobul drept
lobul patrat
lobul caudat
Marginea inferioara a ficatului este ascutita si prezinta doua incizuri: incizura ligamentului
rotund si incizura cistica.
Marginea posterioara apartine de fata superioara a ficatului.
Ficatul este invelit la exterior de catre peritoneul visceral. Pe fata superioara a ficatului,
peritoneul se rasfrange pe diafragma si se formeaza ligamentul falciform.
De pe fata inferioara peritoneul se rasfrange pe stomac si se formeaza micul epiploon sau
ligamentul gastroduodenohepatic.
Peritoneul de pe fata superioara si inferioara a ficatului se rasfrange pe peretele posterior al
cavitatii abdominale si se formeaza ligamentul coronar.

Sub peritoneul visceral se afla capsula fibroasa a ficatului, cunoscuta si sub numele de
capsula Glisson. Aceasta trimite in interiorul parenchimului hepatic septuri
conjunctivovasculare care delimiteaza lobulii hepatici, unitatile anatomice si functionale ale
ficatului.
Lobulii se pot vedea cu ochiul liber, ca niste granulatii de dimensiunea unui bob de mei. Au
forma de piramida cu 5 - 6 laturi.
La intalnirea a trei lobuli se formeaza spatiul portal, care contine o artera perilobulara care
provine din artera hepatica, o vena perilobulara care provine din vena porta, un canalicul
biliar perilobulare si vase limfatice, invelite de capsula fibroasa a ficatului.
In interiorul lobulului hepatic se afla celule hepatice numite hepatocite, capilare sinusoide de
care provin din capilarizarea venei perilobulare. In centru, lobulul hepatic prezinta vena
centrolobulara catre care se indreapta sinusoidele. De asemenea lobulul hepatic contine
canalicule biliare intralobulare.
Celulele hepatice sunt dispuse sub forma unor placi sau lame, formate dintr-un singur rand de
celule, intre care se afla capilarele sinusoide. Intre randurile de hepatocite alaturate se
formeaza canaliculele biliare intralobulare.
Secretia celulei hepatice se poate varsa fie in canaliculele biliare (in cadrul secretiei exocrine)
fie in sinusoide (pentru secretia endocrina).
Canaliculele biliare din interiorul lobulilor hepatici nu prezinta pereti proprii. Peretii acestora
sunt reprezentati de catre celulele hepatice. La exteriorul lobulului canaliculele biliare
prezinta pereti proprii si se numesc colangiola. Colangiolele converg catre canaliculele
biliare perilobulare din spatiul portal, care la randul lor se deschid in canaliculele biliare
interlobulare.

Vascularizatia ficatului
Ficatul are o vascularizatie dubla: nutritiva si functionala.
Vascularizatia nutritiva

Vascularizatia nutritiva este asigurata de catre artera hepatica, care provine din trunchiul
celiac, care aduce sange oxigenat.
Artera hepatica patrunde in pediculului hepatic si se divide la nivelul hilului in ramura
dreapta si ramura stinga.

Ramura dreapta se imparte in doua ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior al
lobului drept si alta pentru segmentul posterior ale lobului drept. Ramura stinga se imparte de
asemenea in doua ramuri segmentare: pentru segmentul medial al lobului stang si pentru
segmentul lateral.
Ramurile perilobulare sunt ultimele ramuri ale arterei hepatice si patrund in lobul hepatic se
termina la nivelul sinusoidului hepatic.
Vascularizatia functionala
Vena porta realizeaza vascularizatia functionala. Vena porta incepe din capilarele tubului
digestiv si se termina prin capilare la nivelul ficatului.
Vena porta se formeaza in spatele pancreasului, prin unirea venelor mezenterica superioara,
splenica si mezenterica inferioara. Vena porta aduce la ficat sange cu substante NUTRITIVE
absorbite din intestin. Vena porta ajunge la nivelul pediculului hepatic si la nivelul hilului se
imparte in ramura dreapta si ramura stinga.
Ramurile respective se impart la randul lor in ramuri segmentare. Ultimele ramificatii ale
venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spatiului portal. Acestea patrund in lobulii
hepatici, unde se capilarizeaza si formeaza sinusoidele hepatice.
Sangele venos ale ficatului este colectat de 2 - 3 vene hepatice care ajung in vena cava
inferioara.
Limfaticele se varsa in ganglionii din hilul ficatului, numiti ganglioni hilari. De aici limfa
este transportata in ganglioni celiaci.

Inervatia ficatului
Inervatia ficatului este asigurata de plexul hepatic formate din fibre simpatice si
parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

Factori care pot provoca tulburari ale functiei hepatice:


- Alcoolul produce steatoza hepatica (ficat gras) sau chiar hepatita alcoolica;
- Fumatul;
- Alimentele procesate si bogate in zahar ori grasimi;
- Stresul;

- Lipsa odihnei;
- Animalele de companie acestea trebuie vaccinate la timp si ferite de interactiunea cu alte
animale.

Pancreasul

Pancreasul este un organ ce este localizat n partea stnga a cavita?ii abdominale


(hipocondrul stng), sub stomac, n potcoava duodenala. Este o glanda anexa a tubului
digestiv, avnd att o func?ie exocrina (producnd sucul pancreatic, ce participa la digestie),
ct ?i una endocrina (secretnd doi hormoni antagoni?ti, insulina, care este un hormon
hipoglicemiant, ?i glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).
Pancreasul este un organ anex aparatului digestiv, fiind o glanda cu secre?ie interna, avnd
func?ie att exocrina, ct ?i endocrina. Are o greutate de aproximativ 80 g ?i o lungime de 15
20 cm. Pancreasului i se descriu un cap, un col (gt), un corp ?i o coada.
Capul pancreasului este por?iunea la?ita a organului nconjurat de potcoava duodenala. Este
ata?at por?iunii interne a duodenului. Prezinta o prelungire mica, n forma de crlig, numit
procesul uncinat, orientat spre linia mediana a corpului.
Colul (gtul) pancreasului este mai ngust dect capul, din cauza venei porte, de mare calibru
situata n spatele sau. Este a?ezat deasupra vaselor mezenterice superioare.
Corpul pancreasului are, n sec?iune, forma triunghiulara, ?i se gase?te n fa?a aortei; este
orientat n sus ?i spre stnga, pentru a fuziona cu coada.
Pancreasul este un organ bogat vascularizat. Capul pancreasului este irigat de doua arcade
arteriale formate din arterele pancreaticoduodenale superioara ?i inferioara. Corpul ?i coada
pancreasului sunt irigate de ramifica?ii ale arterei splenice. Sngele venos de la nivelul
pancreasului este colectat de ramuri ale venei porte.

Glandele salivare:
Glandele salivare sunt glande exocrine (care au canal de varsare a secretiei) in cavitatea
bucala care produc saliva.
Din glandele salivare fac parte urmatoarele glande:

Glandele sublinguala o pereche de glande salivare majore aflate sub limba si anterior
glandelor submandibulare

Glandele submandibulara o pereche de glande salivare majore aflate sub mandubula,


deasupra muschiului digastric. Produce secretii atat mucoasa cat si ceroasa.

Glanda parotid o pereche de glande salivare majore care produc aproximativ 20% din
saliva din cavitatea bucala. Produc secretii ceroase folosite in masticatie si in inceperea
digestiei amidonului.

Glandele salivare minore aproximativ 800 1000 glande aflate in mucoasa bucala.
Produc in mare parte secretie mucoasa.

n cadrul glandelor salivare exist 2 tipuri de celule:


-

Celule mucosae
Celule ceroase