Dac acasa, printii nu nceteaz s dea copiilor lor

spectacolul disputelor lor, al minciunilor lor, al nesinceritatii lor,

cum pot ei sa-si imagineze c-i vor educa ? S-a remarcat ca
un bebelus se poate mbolnvi si s manifeste tulburri
nervoase ca urmare a disputelor ntre printii si: chiar
dac el nu a asistat, aceste certuri creeaz n jurul lui o atmosfer
de dezarmonie pe care o resimte, deoarece este nc foarte legat
de printii si. Bebelusul nu este constient, dar n schimb
este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care
primeste socurile.
Brbatii si femeile nu trebuie niciodata s uite c,
copiii pe care i vor avea ntr-o zi vor reflecta ntr-un mod
sau altul, propriul lor mod de a gandi si de a tri. Deoarece
tot ceea ce se petrece n capul sau inima omului se realizeaza
mai devreme sau mai tarziu; fiecare din gandurile sale, fiecare
din dorintele sale, n momentul n care apar n el sunt vii, iar
copilul care vine exista deja n capul sau inima tatlui sau mamei.
Deci, dac crescnd copilul vostru devine un inger care va ajut,
este pentru c el era o idee magnific pe care ati conservat-o n
voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a ncarnat acum n copilul
vostru si care, prin el, continu s v ajute.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le exploateaz sau le
exploateaz prost. Trebuie ca ele sa fie constiente de aceste puteri,
ca ele s stie c de ele depinde tot viitorul neamului omenesc.
Dac femeile vor sa ma nteleag, ele vor fi o putere nemaipomenit
n lume, nimic nu le va putea rezista. Dar ele trebuie s se uneasc
pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele nu sunt unite, mai

putin atunci cand este vorba de a-i seduce pe brbati si de a-i atrage
n cursele lor. De aceea ele nu sunt nc ntr-adevr puternice. De
acum nainte, trebuie ca toate femeile de pe Pmant s se uneasc
ntre ele cu vointa de a regenera umanitatea. Cu toat inteligenta
lor, cu toate capacitatile lor brbatii, ei, nu pot mare lucru n acest domeniu.
Femeia, mama, este cea care a primit aceasta misiune
din moment ce natura i-a dat puterea de a influenta copilul
care se va naste.
Copilul trebuie s fie conceput n iubire si hrnit n iubire.
Ah! Mamele nu au nc constiinta att de larg si impersonal,
ele nu-si dau seama de importanta misiunii lor de educatoare.
Nimeni nu se ocup de adevarata pedagogie si iat de ce la
ora actual totul merge n deriv.
Ocupati-v de copiii vostri ! Eu stiu c actual, multi printi
gsesc educatia inutil. Ei au fost convinsi c trebuie s lase
copilul s se dezvolte singur, fr interventie exterioar, aceasta
risc s-i distrug originalitatea; n libertate, aceste calitti vor
apare n mod natural. Ce eroare! n fiecare copil dormiteaz
cerul si infernul, iar viitorul copilului depinde de tendintele
pe care printii vor ncerca s le trezeasc si s le dezvolte
n el. V ddeam ntr-o zi acest exemplu: luati o tnara fat, cea
mai pur, cea mai inocent, cea mai bine educat; ea pare
incapabil de a face cea mai mic prostie, dar de ndat ce este
excitat, de ndat ce este pus n anumite conditii care i
trezesc sexualitatea, veti fi stupefiati de a vedea de ceea ce este
ea capabil, aceasta creatura angelic! Fiecare este capabil
s fac tot binele si tot rul, aceasta depinde de conditiile

n care voi l puneti, de tendintele pe care le treziti n el.

Natura uman are dou prti, dou fete, una celest, alta
infernal si dupa metodele pedagogice pe care le folosesc,
printii favorizeaz fie una, fie cealalta; dac nu au grija vor
vedea ei ce va iesi. Trebuie s fiti foarte vigilenti, mai ales
att timp cat formarea unui copil nu este ncheiat. Cat timp
el creste, se formeaz, el este plin de energii care caut un drum.
Si nu este momentul s aveti o ncredere si s credeti ca ati
adus pe lume un mic ngeras. El va deveni un nger, da, dar
cu conditia ca voi s fiti vigilenti, inteligenti, intelepti, dar
dac sunteti neglijenti sau ignoranti, un diavol veti vedea
ce va iesi!
S presupunem o tnara fat care pune pe primul loc viata
spiritual: ea se roag, ea mediteaz, ea face exercitii pentru a se
apropia ct mai mult posibil de naltul ideal la care aspir. Dar
iat c ea se mrit, ea are un copil. Ei bine, ea va pune viata
conjugal, viata familial, viata copilului pe primul loc si va
abandona tot restul. S analizm aceasta atitudine.
Toat lumea, binenteles, va aproba aceast tnar femeie,
va gsi normal ca pentru copilul su ea s-si sacrifice viata
spiritual; ea este mama, iar el este copilul ei. Toate mamele si
toti tatii i vor da dreptate: n ochii unei mame nimic nu poate fi
mai important dect copilul sau, pentru el ea trebuie s ncalce
toate legile divine, iar dac acest copil se mbolnveste sau moare,
ea va merge s se certe cu Dumnezeu, ea il va acuza de injustitie
si de cruzime. Astfel se ntelege iubirea si toat lumea este
ncntat de aceast iubire. Dar nu eu, deoarece pentru ca o

femeie s fie atasat de copilul su pan la punctul de a-l uita

pe Dumnezeu, n realitate nseamn c nu se iubeste decat pe
sine inssi, ea nu se gandeste decat la ea inssi si nu la copilul ei.
Ei da, este clar: ndeprtndu-se de Cer pentru a se consacra
copilului su, ea il smulge vietii divine care este adevrata
viat, ea il smulge acestei imensitti de lumin si de pace
de care copilul nu va beneficia.
Crezind c il salveaz,
ea l duce spre Infern din moment ce ea l tine n afara frumusetii
si armoniei. Deci, vedeti voi, exista o nentelegere milenar care
treneaz n societate. Mama care si iubeste copilul nu trebuie
s-l fac s ias din Cer unde toate creaturile trebuie s nfloreasc.
Dac ea l uit pe Dumnezeu pentru a nu se gandi
decat la copilul su, gandirea sa nu mai contine aceste elemente imponderabile
venite din regiunile luminoase, venite de la
Divinitatea insasi si deci l hrneste cu o hran moart.
O mam care nu pstreaz obiceiul de a merge lnga
Dumnezeu, nu poate s radieze n apropierea copilului su particulele
vii si luminoase care ar face din el o fiinta
exceptional. Ea va fi sraca, ea nu va putea s-i dea nimic.
Iubirea ei obisnuit va crea un copil obisnuit. El va fi poate
sntos, bine mbrcat, dar el va rmane mediocru, pentru c a
fost educat departe de prezenta lui Dumnezeu. Pe cand mama
instruit n Stiinta Initiatic va merge spre Dumnezeu si i va
spune: "Doamne, vin langa Tine, astfel ca Tu s-mi dai pentru
copilul meu lumina, iubirea, sntatea, frumusetea Cerului." Iar
cand ea va reveni, l va impregna cu elemente pe care mamele

obisnuite nu le-au cunoscut niciodat, nici simtit. Ele spun c

ele nu au timp. Ba da, dar iubirea lor egoist nu le permite s
aib o asemenea filozofie, de aceea lumea continu s fie
populat de fiinte mediocre.
Mama nu trebuie niciodat s se ocupe de copilul su
nainte de a fi mers langa Dumnezeu, pentru a lua viata
si a i-o da. De ce si imagineaz ea c dac ea l prseste
cateva minute, copilul su va muri? Nu, chiar dac, copilul
este n pericol de moarte, pe timpul cat mama sa este langa
Dumnezeu, cand va reveni ea l va salva. Dar dac ea neglijeaz
s mearg spre Dumnezeu pentru a rmane lang copil, n
ziua n care i se va ntmpla ceva copilului ea nu va putea
face nimic pentru el.
De altfel toate ncercarile pe care Dumnezeu ni le trimite
ne servesc s ne cunoastem. Pentru ca noi suntem cei care nu
stim pn la ce punct putem fi rezistenti, inteligenti, puternici, buni, generosi
sau slabi, stupizi, va faceti iluzii, v spuneti: "Am nvins
aceasta, am nvins aceea, nu-l iubesc decat pe Domnul", dar n
fata celei mai mici ncercri capitulati si nu ntelegeti cum s-a
ntmplat aceasta. Si iat ca Abraham iubea pe Domnul mai presus
de toate, el stia c din moment ce Domnul i-a dat acest fiu, Domnul
putea s i-l ia.
Atunci de ce mamele nu gndesc astfel? Ele vor s-si salveze
copilul abandonandu-l pe Domnul; ele gandesc c este suficient
protectia lor pentru ca el sa fie la adpost. Dar ce protectie i pot
ele oferi cand ele nsele nu sunt protejate, din moment ce ele ntorc
spatele marelui Protector? Ce orgoliu, ce vanitate!

Mama face totul pentru copilul su; ea l iubeste si zi si noapte

se ocup de el. Dar de ce acest copil rmane un copil obisnuit,
cand nc el nu devine un vagabond sau un criminal? Pentru c
mama nu a nvtt c ea putea s-si proiecteze iubirea spre regiunile sublime,
spre a lua alte elemente de care copilul va avea nevoie
mai tarziu si s le infuzeze: particule care vor lucra asupra lui pentru
ca el sa devin o fiint exceptional. Cum poate o mama s cread,
cu ngustimea mintii sale, cu ignoranta sa, cu preocuprile sale
prozaice, c ea va putea obtine elementele indispensabile pentru
ca mai tarziu copilul su s fac minunatii, s contribuie la binele
societtii si a ntregii umanitati?
Atat timp cat mama nu caut s ating regiunile cele mai
elevate pentru a atrage particule de lumin, de puritate, de eternitate,
orice ar face ea, ceea ce va da copilului sau va fi ntotdeauna obisnuit.
Nu cantitatea elementelor este cea care
conteaz, ci calitatea lor, iar aceast calitate trebuie ca ea s-o caute
si s-o adauge. Este la fel ca n matematici : nici o cantitate de figuri
din a doua dimensiune nu poate sa dea o figura din a treia dimensiune. Nici
o cantitate de corpuri din a treia dimensiune nu poate sa
fabrice un corp din a patra dimensiune. Adica, nici o cantitate de
oameni obisnuiti nu va da un geniu, nici o cantitate de genii nu va
da o divinitate. Pentru a putea s pregtiti o fiint divina,
trebuie s adugati alte elemente care nu se gsesc decat n
lumea spiritual, n lumea divin. Trebuie s ntelegeti aceasta.
: "n loc de a v plimba copilul incolo si incoace pentru a-l calma, a-l adormi sau mai stiu
eu ce, asezati-va linistita undeva si adresati-va lui: "Tu, comoara mea, iubirea mea,
splendoarea mea..." si vorbindu-i astfel voi l spalati n lumina. Ca Soarele,

l penetrati cu iubirea voastra, voi invitati toti ngerii si arhanghelii prin puterea
iubirii voastre
Femeia posed o mare putere de imaginatie, gratie creia
ea modeleaz copilul su si cum toate sentimentele si dorintele
sale se inregistreaz n corpurile eteric, astral si mental al
copilului, actionnd astfel, nu numai c mama ajuta enorm
copilul n evolutia sa, dar ntre ea si el se creeaz o legatur
foarte puternic.
Una din principalele cauze ale rupturii care se vede acum ntre
copii si printi, este ca printii nu au stiut sa influenteze copiii lor cu propriile
lor vibratii, ei n-au stiut sa-i impregneze cu iubirea lor, ntelepciunea lor, cu
forta lor, cu viata lor. Cum nu au descoperit
mamele aceasta pan acum? Dac, din cand n cand, atunci cnd
ei sunt bolnavi sau cand ele vin s ii mbrtiseze, ele au un pic de
iubire pentru ei, dar este ineficace aceast iubire, deoarece este
nlocuit imediat cu alte sentimente. A sti s lucrezi constient,
inteligent, oh este atat de rar!
Cate anomalii n atitudinea printilor fat de copiii lor! Sub
pretextul c un copil este prea mic pentru a ntelege ceea
ce se petrece n jurul lui, ei si permit tot felul de cuvinte, de
gesturi, de comportamente, fr a-si da seama c aceasta actioneaz
foarte defavorabil asupra psihicului su.
Deoarece copilul este foarte vulnerabil, totul se nscrie
n el si deseori anumite dereglri ce apar mai tarziu vin de
la scene sau conversatii la care el a asistat cand el nu era
decat un bebelus. Multi printi nu sunt destul de atenti nici la
modul n care vorbesc copiilor lor. Ei nu nceteaz s-i trateze

drept incapabili, puturosi, idioti, iar copiii, sugestionati, hipnotizati,

devin dup un timp n mod real stupizi si incapabili. Acesti printi
nu stiu deci c, cuvantul este puternic, actioneaz si c ceea ce spun
poate avea o influent imens asupra copiilor lor. Printii sunt
uneori cei care si ucid copiii. Pentru a-i determina s rman linistiti
sau a-i obliga s-i asculte, de ce trebuie ca ei s-i ameninte cu
bau-bau, cu lupul, cu jandarmul? De ce trebuie ca la cea mai
mica prostie s-i copleseasca cu reprosuri si cu blesteme? Ei nu
stiu c toata viata lor acesti copii se vor simti amenintati, n
pericol si c ei vor deveni nevrozati.
Trebuie ca printii s invete ca de acum nainte s se serveasc
de puterea cuvntului pentru a face bine copiilor lor si eu v pot da
o metod. Ea este pentru mamele care au copii foarte mici. Pe timpul
cat bebelusul este adormit, mama poate s stea n apropierea patului
su, sau s-l ia n brate si s-i spuna foarte bland: "copilul meu,
te iubesc mult, ma gandesc la tine, vreau ca tu sa devii mare, nobil, luminos,
divin, ca tu sa fi plin de inteligent, de fort, de puritate, de buntate..." Ca
ea s-i vorbeasc astfel de tot ceea ce ea doreste
mai bun pentru el. Se poate ca unii s gseasc aceast metod
lipsit de sens, dar cei care cunosc marile legi ale universului ma
vor aproba, deoarece ei stiu c verbul este atotputernic. Chiar dac
pe moment copilul nu ntelege nimic, cuvintele mamei sale se
vor inregistra n subconstientul su si ele vor lucra asupra
lui n sensul n care ea ales s le dirijeze.
Fie ca mamele sa fac asta n fiecare zi, n fiecare sear, sau
chiar pe timpul noptii. Fie ca ele s vorbeasc, copilului lor
mngaindu-i capul cu blandete, mentionnd toate fortele, calitatile,

virtutiile pe care el le posed si pe care le va dezvolta mai tarziu.

Fie ca ele s-i vorbeasca de viitorul sau: el va fi fericit, va fi mare,
va deveni o fiint exceptional. Ca ele sa pronunte cuvintele cele
mai poetice, cele mai minunate.
n general, se asteapta pentru a-i educa pe copii ca ei sa fie
capabili de o anumita ntelegere intelectuala. n acest moment li se
dau explicatii si se crede ca aceasta este educatia. Nu, dealtfel,
explicatiile nu au avut niciodata o mare valoare pedagogica. n
pedagogie, singura metoda cu adevarat eficace, este exemplul. Aratati
concret copiilor ceea ce ei trebuie sa fac, faceti-o n fata
lor si nu le explicati nimic. Aratati-le cum se spala, cum se curata,
cum se pune n ordine, cum se pregateste masa. Copiii sunt mici
maimute: de ndat ce ei va vd facind ceva, o vor face si ei.
NU LASATI NICIODATA UN COPIL INACTIV

Voi ati vzut cum copiii erau mndri de a fi cantat! Pentru ei era
serios. Oh! la, la, ei au fcut ceva care conteaz! Toata viata lor ei
si vor aminti c au cantat n fata unui public. Pentru voi, poate, nu nseamn
nimic, dar pentru ei este un eveniment; dac voi ntrati n
inima acestor copii veti vedea ca este un eveniment. Acum, voi
trebuie s-i incurajati, s le spuneti ca a fost magnific, c noi avem
nevoie s-i ascultam si c ei trebuie s nvete nc alte cantece.
Trebuie s treziti la copii dorinta de a se arta cei mai
capabili posibil ntr-o activitate sau alta. Este cel mai bun mijloc
de a-i mpiedica sa fac prostii si de a-si pierde timpul lor n
dreapta si stanga. Nu trebuie niciodat s lsati un copil inactiv.
Deseori pentru a-i cere unui copil sa rmn linistit, i spuneti: "fii cuminte".

De ce se confund intelepciunea cu imobilitatea?

A nu se misca, a nu face nimic, aceasta este intelepciune? S nu
v mirati dac, copilul dup aceea detest ntelepciunea, deoarece
n capul su ea este legat la imobilitate, iar el este atat de dinamic!
De altfel, este mai bine s nu-i cereti unui copil s nu se miste, ci
totdeauna s-i dati ceva de fcut pentru a-l ocupa.
De aceea, printii trebuie s accepte ca, copiii lor sa sufere putin pentru
a face ceea ce li se cere la scoal sau n alta parte. Copiii au
atatea resurse, o asemenea rezistent, ncat uit imediat acest efort.
Cu fiecare efort caracterul lor este cel care se formeaz si
aceasta trebuie s-i bucure pe tati si pe mame. Dar dac din
contr , ei spun: "Oh, srmanul, nu trebuie s-l obosim" pentru a-i
evita cateva mici eforturi, ei l vor face slab, lenes, incapabil, egoist.
Iat iubirea si pedagogia adultilor! Priviti, oare copiii care urc pe
Stnc pentru a asista la rsritul soarelui sunt de plans? Sunt ei
nefericiti de a nu fi rmas n patul lor? Nu , ei sunt fericiti, priviti-i!
Printii trebuie s-si dea sema c deseori ei sunt cei care, sub
pretextul de a nu-i suprancrca, si mentin copiii n slbiciune.
Ei trebuie s-si schimbe atitudinea, altfel ei vor fi cei care vor
suferi toat viata de a fi fcut din copiii lor fiinte egoiste si capricioase.
Cunosc multi care au comis aceasta eroare si care acum si
smulg prul din cap. Eu le spun: " Este din vina voastra. Foarte
devreme trebuia s-i nvtti pe copiii vostri sa va ajute, s
spele cateva farfurii, s puna masa, s execute unele sarcini
usoare". Evident majoritatea muncilor sunt prea dificile pentru cei
foarte mici, ei nu au nici forta, nici abilitatea suficient, dar puteti
sa faceti n fata lor spunndu-le: " mai trziu tu o vei face". n asteptare, sun

t multe mici servicii pe care pot deja sa le fac. Numai ca printii

nu le dau nimic de fcut, pentru c este mai usor pentru ei de a executa rapid
anumite munci, dect a le arta copiilor cum s le execute si
a-i supraveghea pe timpul cat o fac. Dar nu este o bun metod
de educare, deoarece mai tarziu copiii nu mai vor s fac ceea ce
ar fi trebuit s nvete atunci cand erau mici: faculttile lor nu au fost exersate
destul de devreme. n acest moment printii vor putea spune: "lenesule, du-te
s faci asta, du-te s faci aia, ai grija s inveti"... dar copilul nu va voi deoarece
este prea trziu.
Exista obiceiuri bune care trebuie inoculate copiilor cand
ei sunt nc foarte tineri, deoarece aceste obiceiuri nu i vor mai
prsi. Odat, am ntlnit un om care a fcut mai multe zile de
inchisoare pentru furt si el mi-a mrturisit ca, chiar n inchisoare,
el si fcea dimineata si seara rugciunea. Era un obicei pe care
tatl su i l-a dat cnd era mic si nu se mai putea debarasa de el.
Eu i-am spus: "Dar atunci, v rugati dimineata si seara si continuati
s furati? - Ah, asta este altceva". Pentru el, a se ruga si a fura nu
erau lucruri incompatibile. Evident, ar fi fost preferabil ca tatal
sau s-i dea si obiceiul de a nu fura!
Nu v dati seama ce este forta obiceiului. Dac un copil
este obisnuit ca printii si sa cedeze capriciilor sale,
s-a terminat; mai tarziu, chiar cand nu va vea dreptate si
cand va fi constient ca nu are dreptate, el va continua s
vrea s i se cedeze. Iar n acest moment va fi prea tarziu
pentru a-l schimba. Un copil care a fost rsftat, alintat, rzgiat
va va cere s aveti ntotdeauna aceast atitudine fat de el. Din
nefericire nu va exista n acel moment dect o fort capabil s-l

educe: viata, pentru c viata este neindurtoare. Atunci copilul va

suferi si se va corecta. Dar ce suferinte inutile printii au pregtit
copiilor lor nestiind s se opun capriciilor lor!
De aceea eu le spun deseori printilor: "Atentie, atentie, buntatea voastr
nu este n realitate dect slbiciune, ignoranta... Mai trziu
veti plange pentru ca voi veti fi primele victime ale buntatii voastre stupide".
Cati printi nu au venit s mi se plng de atitudinea
copiilor lor! Eram obligat s le spun c ei erau vinovatii si evident
ei nu m ntelegeau. Nu trebuie sa fiti slabi cu copiii, pentru c
dup aceea abuzeaz ei si nu este din vina lor. Dac nimeni nu arat
unui copil c exist reguli de respectat si dac, foarte tanar deja el
are impresia c totul se poate inclina n fata capriciilor sale, cum
vreti voi ca apoi el s-l asculte pe cel care i face o mic
observatie? El nu va asculta si este normal. El va dori s infrunte
totul, s sparga totul, s se piarda chiar cu conditia s nu cedeze.
Pentru c astfel el a fost obisnuit si deci nu este vina sa.
Deci, cnd printii si dau seama c proasta lor educatie
a stricat caracterul copilului lor, nu le mai rmane decat s
roage Cerul, spiritele intelepciunii, pentru ca ele s-i dea o
lectie care s-l determine s reflecteze. Copilul va plange un pic,
voi l veti consola, dar el va ntelege si astfel, dupa cateva bune
mici lectii el va fi salvat. Am observat cu atentie si am vzut deseori
cum buntatea, buntatea stupid este cea care incurajeaz viciile.
Este minunat buntatea, dar cu conditia ca ea s fie pus n serviciul
ntelepciunii.
ntr-o zi m aflam ntr-o familie de oameni bogati si bine plasati
n societate. Ei erau foarte preocupati din cauza fiului lor unic, care

nu le fcea dect probleme. Ei l rsfatau, i ddeau multi bani si el, evident, se

amuza si si neglija studiile. Am vrut s-i ajut, atunci eu
le-am spus: "Vreti s v salvati fiul? Mai ntai trebuie s ntelegeti
c el nu este dotat pentru studii. Dac as fi n locul vostru, l-as
trimite ca ucenic ntr-un garaj, la un patron exigent care l-ar obliga
s lucreze si as inceta s-i dau bani, deoarece aceasta usurint nu
dezvolta dect latura sa rea". Le-am explicat ndelung toate acestea,
dar ei nu m-au nteles; ei erau chiar foarte nemultumiti de sfatul meu, deoarece
se simteau umiliti la ideea c eu voiam sa fac din fiul lor un muncitor, pe cand
ei sperau pentru el o situatie stralucit. Ei nu m-au ascultat deci si au continuat
s-si trimit fiul n cele mai bune scoli din Franta si strinatate, s-i dea cei mai
buni profesori si mai ales au
continuat s-l rsfete cu bani si cu cadouri. Cativa ani dup aceea,
situatia devenise att de catastrofic nct ei si-au amintit de sfatul
meu privitor la garaj. Dar si aici, ce surpriz pentru mine! Eu le-am
spus s-si trimit fiul n ucenicie la un garajist, iar ei i-au cumprat
garajul cel mai mare, cel mai modern si cel mai scump pe care l-au
putut gsi. Evident, nimic nu pregatea acest biat s fie patronul unui asemenea
garaj. Si s-a ntamplat ceea ce trebuia s se intample:
putin timp dup aceea el a dat faliment si ei au pierdut sume enorme.
Nu va voi mai povesti urmarea acestei istorii dar iat printi care
au fost cauza nenorocirii fiului lor, din cauza slabiciunii si iubirii lor stupide.
Astazi, printii nu mai ndrznesc sa utilizeze metode care clesc caracteru
l copiilor. Ei spun: "Ah, ei nu trebuie s sufere, ei trebuie
s aib tot ceea ce vor". Ei bine, ei si strica copiii cu aceasta
slbiciune. Intr-o buna zi nu vor mai putea obtine nimic de la ei,
ei vor avea n fata lor cli care i vor clca n picioare si vor primi

lectii usturtoare din cauza proastei lor pedagogii. Dar printii nu

m cred, ei gndesc c eu sunt crud. Eu nu sunt crud, eu cunosc
cateva mici legi, care sunt mari legi.
n trecut, multi oameni si cresteau astfel copiii, chiar si regii,
deoarece regii aveau totdeauna n palatul lor intelepti, care i
sftuiau. Si iat de exemplu sfatul pe care puteau s-l dea acesti
intelepti: "Maiestate, aveti un fiu care este destinat s domneasc.
Dar va fi el drept, va fi el cinstit, impartial? Iat ceea ce ar trebui
s faceti: nainte ca fiul dumneavoastr s stie c este un print si
viitorul mostenitor al tronului, trimiteti-l s traiasc ntr-o familie
srac pentru ca el s vad cum oamenii sufer si lupt pentru a
castiga cea mai mic buctic de pine. Cnd el va reveni si va urca
pe tron, va guverna cu dreptate, clement si mil". Iar anumiti regi
urmau aceste sfaturi.
n zilele noastre, familiile bogate nu vor s-si mai trimit copiii
la un mic patron, n conditii dure si dificile, unde ei pot primi chiar
cateva lovituri. i vor trimite n marile capitale, sau n Elvetia, n
pensiunile cele mai renumite, unde acestia vor frecventa printi,
vor juca tenis si vor face schi, natatie,etc. Si cand va iesi de acolo,
acest fiu iubit va fi nvelit n puf. Iat pedagogia oamenilor foarte
bogati si foarte "inteligenti"!
De altfel, un tat care este foarte bogat nu trebuie s o arate
copiilor si deoarece ei vor tine prea mult cont de viitoarea
mostenire si nu vor face nici un efort pentru a munci si a nvta
s se descurce singuri; ei vor crede c toate capriciile si plcerile
le sunt permise, ei vor deveni lenesi, iar aceasta este cea mai rea
dintre educatii. Printii s-i lase deci cat mai mult timp posibil

pe copiii lor n ignoranta bogatiilor care i asteapta. Cand

acestia vor fi luat obiceiuri bune de munc, de stpanire de sine,
atunci da, printii vor putea s le vorbeasc de bogatia pe care o
vor mosteni mai tarziu, dar nu nainte
Printii care vor s-si vad copiii asumndu-si mai tarziu mari responsabilitati
trebuie sa le dea o educatie care s-i fac s
cunoasc dificulttile vietii, altfel, cum ar ntelege ei chinul
muncitorilor lor, soldatilor lor, al subordonatilor lor? Cei care
au plecat dintr-un mediu foarte srac si s-au ridicat prin
munca lor, sunt fiinte ntelegatoare si comptimitoare fat de suferinta
altuia, pentru c au suferit ei nsisi. Pe cand ceilalti
vor spune ca regina Maria Antoaneta: "Ei nu au pine? Dar atunci,
s mnnce cozonac!" Ea nu putea s nteleag.
PREGTITI COPIII
PENTRU VIITOAREA LOR VIATA DE ADULTI

Eu stiu prea bine c problemele filozofice nu sunt chiar potrivite

varstei copiilor si adolescentilor care sunt aici si ca ei sunt mai degraba interesati
de tot felul de amuzamente si distractii. Dar cu toate acestea, ramanind printre
adulti, care fac tot posibilul de a tri dup regulile nvtmntului, chiar dac ei nu
nteleg nc profunzimea si sensul,
totul se nregistreaz n ei. Iar cand, mai tarziu, se vor gsi n fata
unor grave probleme de rezolvat, ei vor sti s actioneze si s se dirijeze
mai bine dect ceilalti, pentru c au primit aici o impulsiune spre bine;
prea putin conteaz ca nu au simtit nimic pe moment, ceea ce ei au
vzut si auzit va continua s-i influenteze toat viata lor. Iat de ce

tinerii trebuie s participe la munca noastr.

Chiar dac aveti impresia c ei sunt prea tineri, trebuie s pregtiti copiii
pentru viata pe care o vor duce mai tarziu si este deci preferabil pentru
aprofundarea ntelegerii lor ca ei sa poat s arunce o privire
n lumea adultilor. De altfel, priviti: ce face o mic fetit? Instinctiv
ea cere s aibe ppusi pe care le leagan, le hrneste, le spal. Aceasta ocupatie
este o pregtire pentru rolul su de viitoare mam. Exist deci ceva n ea care o
impinge s exploreze deja terenul pentru viitor.
Trebuie s reflectati la toate acestea.
Se aduc copiii la biseric unde totusi ei nu pot ntelege mare lucru
din ceea ce se petrece. Dar solemnitatea ceremoniei, reculegerea
adultilor produc n sufletul lor impresii care vor fi aprofundate mai tarziu.
Iar altii, din cauza mortii unui printe sau
unui prieten asist la o nmormantare unde ei ncep s se ntrebe ce
este o disparitie. Moartea este un eveniment cu care ei vor fi n mod obligatoriu
confruntati mai tarziu si este util pentru ei de a fi pregtiti.
Astfel este pentru tot n viata. Fiecare copil este ntr-o anumit
msura obligat s anticipeze evenimente care nu sunt nc
pentru varsta sa si pentru aceasta el trebuie s beneficieze de experineta
adultilor.
S luam nc un exemplu foarte simplu: un student n chimie
ncepe prin a studia tot ceea ce a fost descoperit n aceasta stiint
pan astazi; iar dac el este capabil va aduga propriile sale
descoperiri. Dar el ncepe prin a se apleca asupra experientelor
si descoperirilor altora, el nu decide s le ignore pentru a gsi el
nsusi totul, iar la capatul a 20 sau 30 de ani de cercetare s
sfarseasc prin a descoperi (dac nc o descoper!) c o molecula

de ap este compus dintr-un atom de oxigen si doi atomi de

hidrogen. El accept aceasta notiune si este mai ntelept, aceasta
i permite s castige timp.
Dac obisnuiti un copil s participe la viata adultilor, n clipa
n care va trebui s fac fata el nsusi la anumite evenimente el va
fi deja pregtit deoarece si va aminti si va imita ceea ce a vzut
fcndu-se. De aceea este foarte util ca tineretul s nu fie limitat la activitatile
care se cred a fi de varsta lui. Intr-o zi, vorbeam mamei
a dou tinere fete ncnttoare n varsta de l5 ani. Eu i spuneam:
"Le-ar face bine fiicelor dvs. s vin la Fraternitate pentru a asculta adevruri care
le vor ajuta mai tarziu n viat. Si stiti voi ce mi-a raspuns ea? "Oh, nu, ele sunt prea
tinere, la varsta lor trebuie ca ele s se
amuze: lor le plac balurile, petrecerile, ele vor avea destul timp
pentru a se gandi la lucruri serioase!" Ei bine, iat o mam care
pregatea catastrofe pentru copiii si.
Binenteles, trebuie s lsati tineretul s danseze, eu nu sunt
mpotriva dansului, dar trebuie s-l obisnuiti s aib si preocupari
de alt ordin. Natura uman nu este fcut doar pentru munc,
efort, reflectie, este de la sine nteles; si chiar initiatii au fost
cei care, n trecut au instituit srbatori unde poporul, prin
cantece, dansuri, deghizari, putea s dea o cale de iesire tuturor acestor
forte care comprima munca si grijile vietii cotidiene.
Dar a se gndi c esentialul este de a se amuza si distra, nseamn
ntr-adevr a-si rata existenta.
Eu nu sunt mpotriva unei mame care vrea ca fiica ei s se
amuze. Si eu m amuz, eu nu ma gandesc decat sa m amuz, ce
credeti voi? Dar exista amuzamente si amuzamente si trebuie s

vedeti pericolul amuzamentelor care nu sunt echilibrate prin reflectie. Foarte repede
aceast fiic pe care mama s o trimite s se amuze,
va fi murdrit si mancat de prima haimana venit si nu numai c
ea si va pierde sarmul si prospetimea, dar ea si va pierde si
luciditatea si va merge foarte repede s ngroase lumea tuturor
acestor femei care traverseaz existenta fr a sti niciodat unde
ele se afla.
Nu va gnditi ca eu sunt limitat. Nu exista om mai larg dect
mine. Eu vreau doar ca toti bietii si fetele s petreac, s
cante si s danseze, dar n acelasi timp ca ei s accepte s
studieze stiinta Initiatilor, ca ei s invete s se lege la fortele
nobile si insufletitoare ale naturii. n acest moment ei vor
deveni fiinte formidabile, capabile de a actiona benefic pentru familia lor,
tara lor si chiar pentru lumea ntreaga.
Deci iat, au fost cteva cuvinte pentru a v spune c nu trebuie
s lsati tineretul s caute n mod unic ceea ce-i place lui, ceea ce-i
este agreabil, la gradul la care el a ajuns, ci s vizati un pic mai departe
si s anticipati viitorul. Oh! Eu stiu bine, multi copii anticipeaz, dar
nu asa cum ar trebui. De exemplu, o mic fat delicat, gratioas,
vrea sa devin c mtusa ei pentru ca are buzele si unghiile vopsite,
iar degetele pline de inele; iar un mic biat vrea s devin ca bunicul
su din cauza pipei sale si a marilor sale mustti. Tinerii anticipeaz
deci deseori fr a o sti, dar ei sunt prea grbiti de a deveni btrani,
de a avea aerul important, blazat. S nu se grbeasc, Dumnezeule, aceasta va
veni chiar fr voia lor. Dac exista un lucru absolut
cert, este ca ei vor imbtrani, nimic nu va putea impiedica aceasta.
Deci, tineretul s ncerce s rmn tanar cat mai mult timp posibil!

Eu vreau sa spun tanr n inima sa: spontan, simplu,

suraztor. Eu, eu prefer s rman copil, din toate fortele mele
eu mentin n mine spiritul copilariei. Tinerii vor sa devin batrani,
iar eu vreau sa prelungesc tineretea, pentru c tineretea a trecut
atat de repede! Este de altfel ca primavara... Atat de efemera!
Priviti acesti copii care m ascult: dac ati sti cum ei imi nteleg cuvintele!
Fata lor vibreaza. n momentul n care trebuie sa rad,
ei rad; n momentul n care ei trebuie sa gandeasc ei gndesc. Ei reactioneaz
ntr-un mod magnific. Am aici un auditoriu care v
depseste. Numai Dumnezeu stie ce se petrece n micile lor capete,
cum vd si nteleg ei lucrurile! Poate ei gsesc adevrul de prima
data, pe cand voua, v vor trebui nc ani de zile. Da, eu sunt sigur
c ei vd adevrul mai rapid si mai bine decat adultii.
n replicile copiilor exist multe lucruri pe care adultii le
gsesc absurde, deoarece ei nu le nteleg. De cate ori nu am
fost stupefiat n fata profunzimii anumitor reflectii ale lor. Aceasta
pentru c ei sunt nc simpli, naturali si apropiati de regiunile celeste
de unde au coborat. Mai tarziu, familia, societatea reusesc s le
inoculeze propriul lor mod de a vedea lucrurile si de rationament
,iar copiii sfarsesc prin a accepta aceste puncte de vedere eronate.
Da, adultii nu fac deseori decat s deformeze copiii.
Cand copiii sunt foarte mici, ei au un simt innscut al supranaturalului,
ei cred c totul este viu, ca totul este inteligent:
ei vorbesc insectelor, pietrelor, plantelor, animalelor. Cand ei se
lovesc de o piatr, ei i dau o lovitur de picior adresandu-i reprosuri deoarece ei
gndesc c piatra i-a lovit n mod intentionat! Iar
cand li se povestesc povestiri cu zane, uriasi si animale extraordinare,

ei cred, este formidabil! Cativa ani mai trziu, ei pierd acest simt
al fantasticului, pentru c adultii si bat joc de credulitatea lor
si chiar dac ei nu-si bat joc, atitudinea lor materialist si grosier
sfarseste prin a se repercuta si asupra lor. Iar odata ce copiii au
pierdut acest simt al minunatului, ei au pierdut ntr-adevr esentialul. Deoarece
nu trebuie s v imaginati c este o mare dovad de superioritate, din partea
adultilor, de a crede c universul nu are
nici suflet, nici inteligent, c omul este singura fiint vie si
ganditoare din creatie.
Toat natura este vie, inteligent si populat de creaturi vii si
inteligente, iar unele mult mai inteligente decat omul. Din ziua n
care omul neag aceast viat si aceast inteligent, n el moartea
ncepe s se instaleze. Dac voi credeti c totul este mort n
jurul vostru, moartea se instaleaz n voi, nu uitati niciodat aceasta.
Dar s credeti c totul este inteligent si viu si veti mri n voi inteligenta
si viata.
Iat un adevr asupra cruia psihologii si pedagogii trebuie s se opreasc,
pentru c ei nu au studiat nc consecintele magice ale
unui simplu gand. Dac voi credeti c toti oamenii de pe Pmant
sunt ri, urati, depravati, criminali, este foarte ru, deoarece nu
numai c aceasta se reflect asupra voastr, dar mai devreme sau
mai tarziu veti deveni ca ei. Iar dac voi credeti c lumina, frumusetea,
splendoarea, grandoarea domnesc peste tot, voi lucrati asupra voastra insiv si
deveniti din zi n zi mai frumosi, mai nobili, mai expresivi.
Nu ucideti deci niciodat simtul fantasticului la copii.
Cultivati-l chiar, pentru ca ei s se hrneasc din el toat
viata lor. Si tocmai povestile pstreaz viu n ei simtul lumii invizibile si

al fiintelor care o locuiesc.

n copilria mea, am cunoscut printre membrii familiei noastre
anumite persoane foarte varstnice ale cror cuvinte erau ntotdeauna
pline de o mare ntelepciune. Ele nu aveau nici o instruire, majoritatea
nu au fost nici mcar la scoal (ntr-un mic sat pierdut din Macedonia, acum
mai mult de un secol, asta nu este de mirare) dar toata
atitudinea lor era de o asemenea demnitate, de o asemenea stpnire,
ncat eu admiram aceste fiinte, ele erau pentru mine modele. Cand
ei veneau s ne fac vizite acas (aveam sase sau sapte ani), cu ce
fericire si cu ce bucurie i primeam, cu ce atentie i ascultam! Eu
le ceream totdeauna s-mi spun povesti. Era mai ales unul care
se numea Mikhael si care m impresiona mult. El era foarte ntelept.
Cand vorbea, el si msura ntotdeauna cuvintele si gesturile. Ca
si bunica mea, mi povestea istorii extraordinare unde se derulau
lupte ntre bine si ru, lumina si tenebre, magicieni albi si vrjitori si ntotdeauna
binele era cel care sfarsea prin a nvinge. Toat
viata mea dup aceea, am simtit c, cu aceste povesti bunica mea
si el mi-au dat o impulsiune spre bine, spre lumin, dorinta spre
a face s triumfe ntotdeauna lumina.
Eu mi dau seama acum c trebuie s aud aceste povestiri,
pentru c ele au lsat o amprent profund n mine. Tot ceea ce
am nvtt din crti si la universitate s-a sters, singurele care au
rmas au fost aceste povesti n care lumina sfarsea ntotdeauna
prin a nvinge tenebrele.
Printii, rudele apropiate influenteaz mult copiii. De
aceea nu lsati copiii vostri s frecventeze oameni care i vor impinge
pe o cale ndoielnic, povestindu-le orice. La aceasta

varst, ceea ce ei vd, ceea ce aud, se imprim n el si ei vor fi

influentati pentru toat viata. Trebuie deci s vegheati asupra copiilor vostri.
Alegeti-le chiar si camarazii, dac este posibil: ncercati
totdeauna s stiti ce biat, ce fat, copiii vostri sunt pe cale s
frecventeze. Deoarece si voi, dac v uitati n urma, veti gsi n
copilria voastr ratiuni ale gusturilor voastre, ale tendintelor, comportamentelor
voastre actuale.
Copilria este cea care determin ntreaga viat. Amprentele primite
pe timpul copilriei nu se sterg niciodat. De aceea responsabilitatea adultilor
este imens. Dac influenteaz un copil
prin vulgaritate si uratenie, el va rmne marcat pentru totdeauna.
Ei trebuie deci s se supravegheze si s tremure de fric de a le
da o proast orientare n viat.
Acum, s m ntelegeti bine. Trebuie s cunoasteti si anumite
legi ale psihologiei initiatice. Eu nu spun c trebuie s cresteti un
copil n mod unic ntr-un climat de vis, de poezie, ireal si
imaginar. Ar fi si un mare pericol pentru el. Fiecare metod
are ntotdeauna o parte bun si o parte rea si trebuie s stiti
cand si cum s o aplicati. Printii, pedagogii trebuie s trezeasc intelectul
copilului si simtul su practic, s-l nvete s se descurce
n planul material si s-l pregateasc pentru a face fat mai tarziu
realitatilor vietii, dar ei nu trebuie s ucid gustul su pentru
fantastic si sensibilitatea sa fat de lumea invizibil. Ei pot s-i
vorbeasc de spiritele naturii: spiritele pmantului (gnomii),
spiritele apei (ondinele), spiritele aerului (silfe), spiritele focului (salamandrele)
si de munca pe care ele o fac n univers. Dar mai
ales ei trebuie s-i dea simtul lumii divine si pentru aceasta ei pot

ncepe prin a-i vorbi despre Arborele vietii, de ierarhiile celeste.

Binenteles, trebuie s v coborati la nivelul copilului. Nu se
pune problema de a-i enumera toate numele cabalistice ale
Arborelui sefirotic, dar este posibil s-l faceti s nteleag notiunea
de ierarhie, spunndu-i: "Iat, tu stii c deasupra animalelor, exist
oamenii, care sunt mai inteligenti" si i explicati de ce. "Iar printre
oameni, unii dintre ei i depsesc pe altii: ei sunt mai buni sau mai intelepti".
Copilul recunoaste c este adevrat. "Acum, de ce nu ar
exista si alte fiinte care i depsesc chiar pe oamenii cei mai buni
si mai intelepti?" Copilul accept si astfel el ncepe s aibe notiuni
de existenta ngerilor, Arhanghelilor si a tuturor entittilor ierarhiilor spirituale.
Un copil care va fi educat astfel va pstra ntotdeauna
constiinta unei lumi superioare n intelepciune si lumin si dorinta
de a tinde spre aceasta lume.
Lectura gandului zilei:
"Tatl si mama nu trebuie niciodat s cedeze capriciilor copilului lor.
Ei trebuie s fie tandri, plini de iubire, dar inflexibili. Cand au dat un ordin
copilului, ei trebuie s pretind ca el s asculte. Anumite mame cedeaz n fata
copilului pentru c el plnge si ele nu
vor s-i fac ru. Iat o induiosare stupid, deoarece mai trziu,
copilul, prost obisnuit, se v urc n capul printilor si. Mama
trebuie s rman plin de blandete, s nu se infurie, s nu
bat copilul, dar nici s nu cedeze, exact ca si natura pe care nici
o dorinta sau capriciu uman nu o pot face s cedeze.
Dac, copilul pune degetul n foc sau pe gheata, legile cldurii
si ale frigului nu se modific pentru a-l cruta. Natura asist impasibil
la actele copilului, de aceea el nvt s o respecte. Pentru copil,

mama reprezint natura iar dac ea nu o reprezint corect, copilul

va ignora ca exista limite care nu trebuie depasite si el va fi pierdut.
Deseori din cauza slbiciunii mamei lor anumiti copii devin mai
tarziu adevarati cli".
Da, deseori iubirea prost luminata a printilor este cea care face nefericirea
unei familii, pentru ca ei nu au stiut sa arate copiilor lor ca
exista legi n fata carora toata lumea este obligata sa se supuna, atat
printii ct si copiii. Un copil care a fost lasat sa fac totul, nu
va sti niciodat ceea ce este bun si ceea ce este ru si nu va fi
din vina sa, a fost prost obisnuit. nc de mic, copilul trebuie s inceap s
invete ca exista legi si ca printii lui sunt cei care trebuie
s-l invete. "Da, dar sarmanul, dac plange?..." Ei bine, s planga!
De ndat ce copilul plange, mama cedeaz pentru c micul
scump s nu fie nefericit. Atunci, s-a terminat, ea va ceda toata viata
sa, ea va deveni sclava, copilul sau se va purta ru cu ea si ea va
fi cea care va suferi pentru ca a confundat iubirea cu slbiciunea.
Copilul plange? Lsati-l s plang, aceasta i exerseaz plmnii
si n tot acest timp el ntelege ca exista reguli de respectat si
de aplicat. Dac la prima lacrim voi reveniti asupra deciziei
voastre, copilul va continua totdeauna s utilizeze plansul pentru
a va face sa cedati si s-si satisfac toate capriciile. Stiti voi ca,
copilul este mai inteligent si mai viclean dect mama sa?
El stie sa se serveasc de lacrimi pentru a o obliga
s cedeze si dup aceea se va urca pe capul ei pentru a face pipi...
n fine, ce vreti, astfel si mamele si nvt lectia!
Printii nu trebuie sa astepte pentru a face un copil sa nteleag
ca ei nu vor ceda n fata capriciilor sale, altfel, ziua n care ei se vor

decide s reactioneze, va fi prea tarziu. Cand ei si dau seama de

gravitatea situatiei anumiti printi devin dintr-o data inflexibili si
atunci, ce lupta! Ei lovesc chiar copilul, dar nu pot obtine nimic
deoarece au ntarziat prea mult. Atunci cand el este foarte mic ei
trebuie s arate fermitate, trebuie ca printii sa ajunga sa nvinga
aceasta slabiciune de a vrea sa fac plcere copilului pentru ca el
este mic, deoarece ei trezesc astfel tendinte rele n inima si n
sufletul sau. Din contra, tocmai pentru ca este mic, el va accepta constrngerile,
observatiile, ordinele. Iar mai tarziu, cand va
ntelege, si va iubi printii si le va fi recunoscator de a-l fi scutit
astfel de mari suferinte.
Anumiti printi nu stiu ce sa fac pentru a place copiilor lor
pentru a-i amuza iar rezultatul acestei dorinte att de exagerate
de a place copiilor are consecinte catastrofale. S lum doar
problema jucariilor. Ce jucrii se fabric pentru a-i amuza pe
copii? Revolvere, tancuri, tunuri, arme de toate felurile. S-a
mers chiar pan la a se vinde ghilotine n miniatur. Iar printii,
ce fac ei? n loc s se uneasc pentru a protesta si a face s se
interzic acest gen de jucrii, ei chiar le si cumpra. Iat cum se
pregtesc mici golani. Ce stupiditate, ce ignoranta! Cum nu s-a
gandit nimeni ca aceste jocuri vor avea repercursiuni asupra comportamentului
si mentalitatii copiilor? Dac unii dintre ei
devin monstri, este din cauza c au primit o educatie aberant
din partea oamenilor care nu cunosc marile adevruri initiatice.
Am vzut ieri un copil care facea grimase extrem de
dezagreabile si inestetice. Am ntrebat-o pe mama sa: "unde
a nvtt el asta? - Oh! Tatal sau a fcut-o pentru a-l amuza

si el l-a imitat. Priviti deci cum sunt educati copiii! Pentru a-i
amuza, pentru a-i face sa rada, li se arata orice grimasa stupida
pe care ei o vor imita. Niciodata nu trebuie sa aratati ceva
urat sau stupid copiilor, nici macar pentru a-i amuza. Exista
alte moduri de a-i amuza.
Printii nu trebuie sa fac decat ceea ce este educativ,
inteligent, chiar dac aceasta nu face plcere copilului. Copilul
este cel care trebuie s accepte, s se obisnuiasca. Lumea ntreag
nu caut decat plcerea, dar plcerea este cel mai ru dintre ghizi,
ea urateste omul si l face sa se intoarca la stadiul animal. Printii
ignoranti fac placere copiilor lor pentru c ei i "iubesc". Dar exist
iubire si iubire. Trebuie s alegeti iubirea care educ, infrumuseteaz,
fortific copilul vostru si l face perfect.
Fiint uman este n mod natural egoist, ingrat si acest egoism
si aceast ingratitudine voi riscati s le incurajati prin prea multa
indulgent. Pentru c iubiti copiii, vreti s le dati totul, dar intelepciunea sfatuieste
s-i privati putin de anumite lucruri.
Eu vorbesc, eu vorbesc, dar stiu ca printii nu-mi vor da
dreptate, ei vor gsi c sfaturile mele sunt n contradictie cu
metodele lor. Dar din moment ce ei au probleme cu copiii lor,
asta dovedeste c parerile lor au nevoie sa fie ameliorate, nu?
n pagina pe care v-am citit-o, spunem c nu trebuie s loviti
copiii. n realitate n cazuri exceptionale, o palm sau o btaie
la fund nu poate sa le fac ru. Doar ca, iat, dac loviti un
copil fiti atenti la privirea voastr. Da, privirea voastr nu
trebuie s exprime nici furie, nici ostilitate, nici un fel de
sentiment negativ, deoarece copilul va uita repede palma

sau btaia la fund pe care i-ati dat-o, dar nu va uita

niciodata o privire rea: el v va purta pica pentru aceasta si
mai devreme sau mai tarziu va ncerca sa se rzbune. Atentie
la privirea voastra dac va loviti copiii!
Deseori printii lovesc un copil deoarece sunt exasperati
de el, si-au pierdut rbdarea, ceea ce este o foarte proast reactie.
Palmele si btaile la fund nu trebuie sa fie rezultatul enervrii
printilor - enervarea nu este un sentiment pedagogic ci dorinta lor de a-l face pe copil sa nteleag existenta unor
reguli ce trebuie respectate. De aceea am dat uneori aceast
metod pe care multi - eu o stiu, au gsit-o bizar. Cand o
mam trebuie s-si corijeze copilul, trebuie ca ea sa rman
stpn pe ea inssi, s arate copilului cat de trist este de
a-l lovi, chiar s plang n fata lui spunandu-i: "nu voiam s
te bat, dar sunt obligat pentru c tu ai actionat ru si trebuie
sa fi pedepsit". Iar apoi, dati-i drumul: btaia la fund! Atunci,
copilul simte c mama sa este nefericit, c ea sufer si c din
vina lui ea este obligat s actioneze asa cum o face. Astfel copilul
va reflecta si va ntelege c exista legi care nu trebuie nclcate.
Insist asupra acestui punct, deoarece eu stiu c printii nu au
obiceiul de a fi atenti la modul n care si corijeaza copilul. Ei nu
trebuie niciodata s-l bata cand sunt furiosi, deoarece las n
capul su o impresie de ur, de rutate si nu de justitie, pe cand
tocmai pentru buna sa educatie el trebuie s simt c tatl si mama
sa l pedepsesc pentru c sunt drepti. Dar acest mod de a proceda
este foarte ru si din punct de vedere magic si eu v voi explica de ce.
Cand loviti un copil pe un fond de furie, curentul dizarmonios produs

de sentimentele voastre i se transmite lui si provoac

efecte extrem de distructive. Furia care a iesit din voi sub forma
unui curent de ostilitate va continua s actioneze n mod defavorabil asupra lui
timp de luni, ani de zile si astfel, fr s o stiti, ati lsat
copilul vostru prad fortelor negative care l vor acapara. Iat
ignoranta printilor care, n loc s-si ajute si protejeze copilul,
distrug n el elemente sacre, divine, deoarece ei i-au comunicat
prea multe forte negative iesite din inima lor. Printii trebuie de acum nainte s-si
interzic aceste iesiri de furie.
Evident nu sunt toti copiii la fel. Sunteti deci obligati de a-i educa functie de
gradul lor de evolutie, de temperamentul lor, de forta lor, de sntatea lor si nc
multi alti factori. Exist atatea cazuri diferite ncat
nu se pot da reguli generale, nici sa se spuna: "faceti asa". Trebuie o metod
pedagogic particular pentru fiecare copil, iar printii
sunt cei care trebuie s-si studieze copiii si s se arate destul de
inteligenti si luminati pentru a sti ce metod trebuie s foloseasc cu ei.
Dar sigur este ca n toate cazurile printii trebuie s fie
implacabili n fata copiilor lor, s nu-si arate nici o slbiciune, nici
o lacuna. Se cunosc cazuri de mame care aveau amanti, sau chiar
care pe timpul rzboiului se culcau pe cmp cu soldatii trii inamice. Copilul mic
era acolo, pentru c mama nu putea s-l lase singur acas
si el privea fr a ntelege. Dar cativa ani mai trziu, cand el si
amintea si ntelegea, se puteau vedea n comportamentul su fata
de mam pagubele pe care aceast scen le-au produs n el. De ce mamele
sunt atat de inconstiente? Ele comit orice act negativ n
fata micilor copii creznd c ei nu nregistreaz nimic. Ei ba da,
tocmai c ei nregistreaz totul. Sunt evenimente din al treilea,

al patrulea, al cincilea an pe care un om nu le poate uita vreodat.

El va uita ceea ce s-a ntamplat ieri, dar si va aminti totdeauna ceea
ce a trait acum 60 sau 80 de ani.
Cand printii las s se vad c au slbiciuni, copiii sunt tulburati,
dezorientati, ei nu mai au de ce s se agate. Copiii cauta totdeauna din
instinct s se sprijine de fiinte care ncarneaz dreptatea, nobletea, puterea,
perfectiunea; ei poart cu totii n ei o nevoie
instinctiv de dreptate si adevr, iar cand ei i vd pe printii lor
comitnd acte reprobabile, ceva se deregleaza n ei. Copilului care
se simte mic, slab, i place s simt deasupra lui o autoritatea infailibil care l
protejeaz. El este ignorant de toate, dar stie c este slab,
de aceea el are nevoie de protectie si se adposteste lang mama sa
pentru a-i simti cldura. Si nu numai n domeniul fizic el caut un
sprijin, dar si n domeniul psihic. De aceea cand un copil ntelege c mama sau
tatl sau nu sunt la nltimea situatiei, el se simte pierdut
sau se revolta si iat originea a numeroase tragedii.
Un copil are nevoie ca printii si s nu lase s apar nici o slbiciune
si de aceea este foarte ru ca dup ce au dat un ordin copilului, printii
s accepte ca el s nu asculte. Cand printii au
dat un ordin, ei trebuie s pretind ca, copilul s-l execute, altfel el
si va da seama ca printii si nu au nici o fermitate, nici o stabilitate
si aceast imagine pe care o va avea fata de ei i va impiedica educatia. Fat de
acest subiect as vrea s m opresc asupra unei probleme foarte interesante.
Cand un adult vrea s actioneze, el trebuie nainte s reflecteze.
Copilul nu are de reflectat deoarece creierul su nu este pregtit
pentru reflectie. La copil, actiunea este cea care primeaz, el trebuie
deci s actioneze executnd fr a discuta ceea ce adultii i cer.

Demersul copiilor este invers de cel al adultilor. Dac copilul vrea

nainte de toate s nteleag nainte de a actiona, el nu va face
niciodat nimic. El trebuie s actioneze nainte de a ntelege,
pentru c sunt altii care au nteles naintea lui si avand ncredere
n ei, el faciliteaza propriul sau proces de ntelegere care nu se va manifesta dect
mai tarziu.
Actionnd exact dup cum printii le cer, copiii au
posibilitatea de a deveni inteligenti. Deoarece inteligenta, cea adevrat, este
deja o munc. Realizarea presupune ntotdeauna c o inteligent a precedat
executiei. Cand o munca este bine facut,
se spune c a fost opera unei inteligente; c aceast inteligent este
vizibil sau invizibil, constienta sau inconstienta, asta este alt
problema.
Copilul trebuie deci s execute ceea ce i se cere fr a avea
nevoie de explicatii. Cand mama si duce micul biat cu ea, nu este
necesar ca ea s-i explice n detaliu unde l va duce. El are ncredere
si d manuta mamei sale stiind c ea nu-l va conduce ntr-un loc
unde sunt serpi, ursi sau mistreti care l vor devora - simbolic
vorbind - si astfel copilul progreseaz. Dar copiii care nu au ncredere n printii lor,
sau care s fie independenti, liberi, nu-si pot dezvolta
corect inteligenta.
Deseori mi s-au pus ntrebri referitor la educatia copiilor iar eu spuneam:
"vedeti voi, s-a fcut mult n scoli n acesti ultimi ani,
pentru copii si adolescenti. Dar ce s-a ameliorat? Partea exterioara.
Li s-au dat scoli mai mari, mai frumoase, cu laboratoare, radio,
cinema, TV, terenuri de sport, piscine...dar cu toate acestea copiii
nu s-au ameliorat.

n trecut, nu se acorda atata important laturii exterioare.

Orice cas, orice grajd chiar puteau servi drept scoala; vantul
sufla prin ferestre astupate cu putin hartie; nu exista provizie de
lemne iar copiii care veneau de departe aduceau fiecare cate un
bustean pentru a ntretine focul. Cteodat ei nu aveau nici mcar
crti, doar profesorul avea una. Dar iat ca din aceste scoli ieseau
fiinte excepsionale, caractere puternice, nobile, modele. n timp
ce astzi cand s-au asigurat toate conditiile materiale, pungasi, fiinte viclene,
interesate, necinstite, ies din scoli. Ah! ei sunt foarte instruiti,
da; pentru a recita, pentru a va uimi, ei sunt capabili, dar caracterul
lor nu este atat de solid sau nobil.
Si dac va povestesc cum eu mergeam la scoala! Tatal meu a
murit cand eu eram nc foarte mic si noi eram sraci, atat de saraci,
ncat mama mea nu putea s-mi cumpere crti. Deseori chiar, plecam
la colegiu dimineata fr a mnca si pe timpul cursurilor eram
somnolent, aproape adormeam. n timpul recreatiei mprumutam
crtile colegilor mei, ncercnd s nvt rapid cate ceva din lectie,
iar cand profesorul m ntreba ncercam s regsesc cate ceva din
ceea ce am citit pe timpul acelor catorva minute. Acum vd ca toate
aceste dificultati pe care a trebuit s le nfrunt au trezit n mine
anumite facultti de care am beneficiat mai trziu.
Cand triesti confortabil, te cloroformezi. Nu oamenii foarte
bine instalati n viat au fost cei care au dat mari lucruri umanitatii.
Toti cei care nu au dus lips de nimic, mergeti s vedeti ceea ce ei vorbesc, cu ce
se ocup! Cu lucruri nensemnate, idiotenii. Unii vor
spune: "dar toate aceste scoli bine echipate sunt foarte utile, copiii
nostri vor deveni tehnicieni, ingineri". Da, de acord, ei vor deveni tot

ceea ce veti dori voi. Dar oare fericirea umanittii depinde absolut de progresul
tehnic, de confort, de vitez? Eu nu sunt mpotriva progresului, dar trebuie
s stiti ce directie ia el. Actualmente,
oamenii nu se intereseaz decat de progresul material ca si cum nu ar exista multe
alte domenii unde de asemenea ar trebui s progreseze.
Eu sunt ntru-totul de acord cu progresul, dar ce fel de progres?
Cu toate ameliorrile tehnice care au fost realizate, viata nu s-a
ameliorat: oamenii nu sunt mai fericiti, mai linistiti, mai luminosi,
nici mcar mai sntosi!
n dorinta, laudabil binenteles de a ameliora partea
exterioar, s-a uitat partea interioar, caracterul. nvttorii, profesorii si chiar
printii au gandit c este suficient sa dea copiilor
cele mai bune crti, un material mai perfectionat, dar din nefericire
aceasta nu a dat atat de bune rezultate. Multi, binenteles si dau
seama, ei vd c, cu toate aceste ameliorri si n pofida tuturor observatiilor si
pedepselor, copiii nu se amelioreaz, din contra.
De ce? Pentru c ei nu au n fata lor exemple vii.
Pentru a obtine rezultate bune trebuie ca nvttorii,
educatorii s fie modele. Si cum primii educatori sunt printii,
dac printii si rateaz vocatia, dac ei dau sfaturi si fac
contrariul a ceea ce ei spun, copiii si dau seama c ceva nu
este n regul. n acest moment, nu numai ca printii si pierd
autoritatea, dar copiii ncep s le urmeze exemplul: ei si dau seama
ca exista doua adevruri, unul pentru altii si unul pentru sine insuti
si c pot face tot ceea ce vor cu conditia s salveze aparentele.
Deci, toti se exerseaz pentru a deveni capabili de a nsela, de a face fraude
,deoarece acesta este exemplul pe care l au n fata ochilor.

La ora actual, majoritatea pedagogilor sunt intelectuali care nu

au o adevarat vocatie pentru meseria lor: ei au citit crti care le-au
dat cateva cunostinte superficiale, dar n interiorul lor nu au nimic pedagogic.
Un veritabil pedagog trebuie s fie nscut pedagog si doar prin prezenta
sa, privirea sa, prin emanatiile sale, copiii
sunt educati. S-au vzut n instorie brbati si femei care s-au
nscut cu aceasta iubire, aceasta calitate moral care influenteaza
copiii. Deoarece copiii sunt sensibili, ei sunt ca animalele care simit
de departe dac voi sunteti un stpan sau nu. Priviti calul: dac,
clretul este un fricos calul o simte si hop, la Pmant! altfel,
el se supune. Iar copiii au si ei aceast intuitie natural.
Din ce n ce mai mult, se vd totusi profesori si nvttori
care pun la ndoial metodele lor pedagogice si putin mai tarziu ei
vor ntelege c pentru a educa tinerii trebuie s fii tu insuti
impecabil, altfel nu se poate avea o bun influent asupra lor. Si de
ce este astfel? Copiii, v-am spus-o, au flerul animalelor si judecata
lor este infailibil. Nu mi este teama de judecata adultilor, dar mi-e
fric de cea a unui copil deoarece este o judecat teribil. Opinia
copiilor este foarte important pentru mine, pentru ca ei vd, ei
simt, ei au simtul adevrului.
ntelegeti deci, de acum nainte, c adevarata filozofie este cea
care v d viat, iubirea, credinta. ncercati s nu o abandonati pentru
a v arunca nebuneste n elucubratii, originale poate, dar care nu v vor aduce
nimic bun. Dovada, este c voi nu sunteti nici mai puternici, nici
mai frumosi, nici mai luminosi, deoarece voi nu mancati viata, voi nu beti lumina:
voi v multumiti cu mici detalii superficiale n loc s munciti n profunzime.
n fine, fiecare este liber s fac ceea ce vrea, dar eu stiu dinainte care

vor fi rezultatele dac voi v hrniti cu adevrata viat sau dac

v veti petrece timpul citind crti. Pn n prezent voi nu ati vzut bine diferenta
care exista ntre a se hrni si a citi. Eu nu citesc, eu nu am timp, dar eu citesc
cartea naturii si mai citesc si pe fetele si n inimile voastre. Dar mai ales, eu citesc
n soare: el este cartea pe care o citesc n
fiecare zi. Zilnic el mi face noi revelatii si din cand n cand, eu vi le comunic. Voi
la fel, mai tarziu, veti citi mai putine crti pentru c veti nvt s cititi cartea
naturii vii.
Dimineata, voi ncepeti ziua luind micul dejun pentru a avea forte necesare
ndeplinirii tuturor sarcinilor voastre. Dac va veti petrece ziua ntr-o bibliotec
fr a fi mancat n prealabil, veti fi somnolent si nu veti ntelege nimic din ceea ce
cititi. Pentru a munci, trebuie s aveti forte,
iar pentru a avea forte, trebuie s mancati, toata lumea o stie. Atunci, de ce s nu
ntelegeti c aceeasi lege este si n plan spiritual?
Invtati deci s cutati o hrana spiritual vie, proaspat si absorbiti-o
asa cum absorbiti razele soarelui, dimineata. Voi aveti nevoie de o hran
pur care vine de la surs, care este ca viata inssi: o hran simpl,
puternic, care satur, care nvie ! Aceast hran este cea pe care o primiti aici.
De altfel, eu v-am spus deseori: aici, nu este o Universitate, este un restaurant.
Deci, veseliti-v, deoarece chiar dac voi nu nvtti nimic aici, primiti
cel putin un elan, entuziasmul, viata si aceasta este esential. Voi trebuie,
nainte de toate, s fiti viu si dup aceea puteti merge
s nvtati tot ce vreti!