Biblioteca antroposofică Căutare Inde x GA Lucrări Online Următoare a

Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
Paispre ze ce confe rinţe , ţinute în Stuttgart de la 21 august la 5 se ptembrie 1919
Curs de pre gătire pe ntru învăţători şi profe sori
cu ocazia înteme ie rii Şcolii Libe re W aldorf [ No ta ]
Parte a a II-a
Traducere după:
Rudolf Ste ine r
ERZIEHUNGSKUNST. METHODISCH-DIDAKTISCHES
Editura Rudolf Ste ine r, Dornach/Elve ţia 1990
GA 294
Traducător: Diana Sălăjanu
Lectori: Liliana Dumitriu, Sorin Ţigăre anu, Adriana Onofre i
Redactor: Ligia Sălăjanu
Ediţia a II-a, 2001
©1994 Editura TRIADE Cluj-Napoca
ISBN 973-9196-19-5
EDITURA TRIADE
Str. Ce tăţii Nr. 9
400166 Cluj Napoca
Te l/Fax: 021.240.13.17
Mobil: 0740.216.020; 0745.086.007
e dituratriade@yahoo.com
Despre publicaţiile din opera sub formă de conferinţe
a lui Rudolf Steiner
Baza ştiinţe i spirituale orie ntată antroposofic e ste constituită din lucrările scrise de Rudolf Ste ine r (1861-1925). Alături de ace ste a e l a ţinut,
între anii 1900 şi 1924, nume roase confe rinţe şi cursuri, atât publice cât şi pe ntru membrii Socie tăţii Te osofice , iar mai târziu, ai Socie tăţii
Antroposofice . Iniţial e l voia ca ace ste confe rinţe , ţinute totde auna libe r, să nu fie fixate în scris, e le fiind conce pute “dre pt comunicări orale ,
ne de stinate tipăririi”. Dar când te xte le ace stor confe rinţe au înce put să fie răspândite sub dive rse forme şi cu gre şe li, fiind re dactate de unii
dintre auditorii săi, e l s-a simţit răspunzător de a le ordona. Ace astă sarcină i-a încre dinţat-o Marie i Ste ine r von Sive rs. Ei îi re ve ne a
ale ge re a ste nografilor, administrare a te xte lor şi core ctare a lor în ve de re a e ditării. De oare ce , din lipsă de timp, Rudolf Ste ine r nu a putut să
core cte ze e l însuşi te xte le de cât într-un număr foarte mic de cazuri, tre buie ţinut cont de re ze rva sa faţă de toate scrie rile de ace st ge n:
“Totuşi, tre buie luat în conside rare faptul că în ste nograme le ne re vizuite de mine e xistă gre şe li “.
În lucrare a sa autobiografică Cursul v ieţii m ele (cap. 35) e l se e xprimă asupra raportului confe rinţe lor pe ntru membrii, care la înce put nu
au fost acce sibile de cât sub formă de manuscris tipărit, faţă de scrie rile sale publice . Pasajul re spe ctiv e ste re dat la sfârşitul ace stui volum.
Ce e a ce e ste spus acolo e ste valabil, în ace laşi fe l, şi pe ntru cursurile re fe ritoare le dive rse spe cialităţi, cursuri care se adre sau unui număr
mic de participanţi, familiarizaţi cu baze le ştiinţe i spirituale .
După moarte a Marie i Ste ine r (1867-1948) s-a înce put, conform liniilor dire ctoare date de e a, e ditare a ope re lor comple te ale lui Rudolf
Ste ine r. Pre ze ntul volum face parte din ace astă e diţie . Date mai amănunţite re fe ritoare la te xt se găse sc, atât cât e ste ne ce sar, la înce putul
capitolului “Indicaţii”.
CUPRINS
Conţinutul amănunţit al confe rinţe lor indicat pe larg la pagina 201
PRIMA CONFERINŢĂ — Stuttgart, 21 august 1919 — Introduce re . Obse rvaţii aforistice cu privire la activitate a artistică, la socotit, citit şi scris
CONFERINŢA A DOUA — Stuttgart, 22 august 1919 — De spre vorbire de spre le gătura omului cu Cosmosul
CONFERINŢA A TREIA — Stuttgart, 23 august 1919 — De spre e leme ntul plastic-plăsmuitor şi de spre ce l muzical-poe tic
CONFERINŢA A PATRA — Stuttgart, 25 august 1919 — Prima oră de şcoală îndemânare a manuală, de se nul şi pictura. De spre prime le
e leme nte de gramatică
CONFERINŢA A CINCEA — Stuttgart, 26 august 1919 — Scrisul şi cititul, ortografia
CONFERINŢA A ŞASEA — Stuttgart, 27 august 1919 — De spre ritmurile vie ţii şi de spre re pe tare a ritmică în pre dare
CONFERINŢA A ŞAPTEA — Stuttgart, 28 august 1919 — Pre dare a în ce l de al 9-le a an de viaţă - aspe cte de istorie naturală din re gnul animal
CONFERINŢA A OPTA — Stuttgart, 29 august 1919 — De spre pre dare a după împlinire a vârste i de 12 ani istoria fizica
CONFERINŢA A NOUA — Stuttgart, 30 august 1919 — De spre pre dare a limbii ge rmane (ca limbă mate rnă n. trad.) şi de spre limbile străine
CONFERINŢA A ZECEA — Stuttgart, 1 septembrie 1919 — Împărţire a mate riilor de învăţământ şi modul de pre dare până la 9 ani, până la 12
ani şi până la 14 ani
CONFERINŢA A UNSPREZECEA — Stuttgart, 2 septembrie 1919 — De spre pre dare a ge ografie i
CONFERINŢA A DOUĂSPREZECEA — Stuttgart, 3 septembrie 1919 — De spre fe lul cum tot ce e a ce învaţă copilul în de cursul anilor săi de şcoală
tre buie să fie re partizat, în ce le din urmă, în aşa fe l încât să conducă înspre viaţa umană practică
CONFERINŢA A TREISPREZECEA — Stuttgart, 4 septembrie 1919 — Despre formarea planului de învăţământ
CONFERINŢA A PAISPREZECEA — Stuttgart, 5 septembrie 1919 — De spre fe lul cum, în didactică, morala pe dagogie i de vine practică a pre dării
CUVINTE DE ÎNCHEIERE — Stuttgart, 6 septembrie 1919
INDICAŢII LA ACEASTĂ EDIŢIE
INDICAŢII LA TEXT
REGISTRU DE NUME
SUMAR AMĂNUNŢIT AL CONFERINŢELOR
DESPRE OPERA SUB FORMĂ DE CONFERINŢE
RUDOLF STEINER VIAŢA ŞI OPERA
Acasă Inde x GA Lucrări Online Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
PRIMA CONFERINŢĂ
Stuttgart, 21 august 1919
Dragii me i prie te ni, va tre bui să de spărţim [ No ta 1 ] confe rinţe le pe care vrem să le cuprindem în ace st curs în confe rinţe ge ne ral-pe dagogice
şi confe rinţe mai spe ciale , me todic-didactice , cum sunt ace ste a de faţă. Iar la ace ste confe rinţe aş vre a să pre zint un fe l de introduce re ,
de oare ce şi în privinţa me tode i propriu-zise pe care tre buie s-o aplicăm vom fi ne voiţi să ne distingem, cu toată mode stia, de me tode le care
s-au de zvoltat în zile le noastre pe baza cu totul altor premise de cât ce le de la care tre buie să pornim noi. De fapt, me tode le pe care le
aplicăm noi nu se vor de ose bi de ce le de până acum din cauza că noi vrem, cu tot dinadinsul, ce va nou sau de altă natură, ci pe ntru că e
ne ce sar să ne dăm se ama, din sarcinile e pocii noastre de ose bite , cum va tre bui să se de sfăşoare învăţământul pe ntru ome nire , dacă e ca
ace asta să fie în viitor pe măsura impulsurilor e volutive care i-au fost pre scrise de ordine a ge ne rală a lumii.
Înainte de toate , în aplicare a me tode i va tre bui să fim conştie nţi de faptul că vom ave a de -a face cu o armonizare , aş zice , a omului
supe rior, a omului spiritual-sufle te sc, cu omul corporal-trupe sc, cu omul infe rior. Dvs. nu va tre bui să folosiţi mate riile de studiu aşa cum au
fost folosite e le până acum. Dvs. va tre bui să le folosiţi, într-o anumită măsură, ca mijloace prin care să de zvoltaţi în mod just forţe le
sufle te şti şi corporale ale omului. De ace e a, pe ntru dvs. nu va fi vorba să transmite ţi un mate rial de cunoaşte re ca atare , ci va fi vorba de
folosire a ace stui mate rial în scopul de zvoltării facultăţilor umane . Aici va tre bui, înainte de toate , să face ţi distincţie între ace l mate rial de
cunoaşte re care se baze ază, propriu-zis, pe conve nţie , pe înţe le ge re a dintre oame ni chiar dacă ace st lucru nu se spune în mod absolut
e xact şi clar , şi ace l mate rial de cunoaşte re care se baze ază pe cunoaşte re a naturii umane în ge ne ral.
Înce rcaţi să studiaţi numai din punct de ve de re e xte rior, când îl învăţaţi astăzi pe copil cititul şi scrisul, fe lul cum se situe ază, de fapt, ace st
citit şi scris în cadrul culturii ge ne rale . Noi citim, dar arta cititului s-a format în cursul e voluţie i culturii. Forme le lite re lor, le gătura dintre
forme le lite re lor, toate ace ste a sunt ce va bazat pe conve nţie . Învăţându-l pe copil cititul în forma actuală, noi îl învăţăm ce va care , de îndată
ce facem abstracţie de faptul că omul e ste ancorat într-o cultură anume , nu are absolut nici o importanţă pe ntru e ntitate a umană. Tre buie
să fim conştie nţi de faptul că ce e a ce trăim în cadrul culturii noastre fizice nu are absolut nici o importanţă nemijlocită pe ntru ome nire a
suprafizică, pe ntru lume a suprafizică. Este cu totul e ronat ce e a ce se cre de , mai ale s în ce rcurile spiritiste , şi anume că spirite le scriu
folosind scrie re a umană, ca s-o introducă în lume a fizică. Scrie re a oame nilor a luat naşte re prin activitate a, prin conve nţia oame nilor pe
planul fizic. Spirite le nu au nici un inte re s să se supună ace ste i conve nţii fizice . Chiar dacă vorbire a spirite lor în lume a fizică e ste core ctă,
ace asta e ste o traduce re spe cială, prin activitate a me diumnică a omului, nu e ste ce va ce face spiritul însuşi în mod nemijlocit, prin faptul că
ar introduce ce e a ce trăie şte în e l în ace astă formă de scris sau citit. Aşadar, ce e a ce -l învăţaţi pe copil dre pt citit şi scris se baze ază pe
conve nţie , e ce va care a luat naşte re în cadrul vie ţii fizice [ No ta 2 ].
Cu totul altce va e ste când îl învăţaţi pe copil socotitul. Ve ţi simţi că aici principalul nu sunt forme le cifre lor, ci re alitate a care trăie şte în
forme le cifre lor. Iar ace astă viaţă are pe ntru lume a spirituală mai multă importanţă de cât ce e a ce trăie şte în citit şi în scris. Şi, iarăşi, dacă
înce pem să-l învăţăm pe copil anumite activităţi ce pot fi numite artistice , cu ace asta intrăm în sfe ra care are o importanţă e te rnă, care
ajunge până sus, la activitate a spiritual-sufle te ască a omului. Când îl învăţăm pe copil cititul şi scrisul, noi de sfăşurăm o activitate de
instruire pe tărâmul ce l mai fizic, instruim de ja într-un mod mai puţin fizic atunci când pre dăm socotitul, şi instruim, propriu-zis, spiritul-sufle t,
sau sufle tul-spirit, atunci când îl învăţăm pe copil ce e a ce ţine de muzică, de se n şi alte le aseme ne a.
Dar, în cadrul une i pre dări raţionale , noi putem uni ace ste tre i impulsuri, impulsul suprafizicului din dome niul artistic, ce l al semi-suprafizicului
din activitate a de socotit şi impulsul fizicului comple t din citit şi scris, şi tocmai prin ace asta vom re aliza armonizare a omului. Imaginaţi-vă că
ne apropiem, de pildă, de copil astăzi totul e ste numai introduce re , unde ne propunem să pre ze ntăm câte va lucruri doar sub formă
aforistică spunându-i: Ai văzut vre odată un pe şte ? Înce arcă să-ţi imagine zi cu toată claritate a cum a arătat ce e a ce ai văzut dre pt pe şte .
Dacă e u de se ne z ace asta (ve zi de se nul, stânga), se amănă foarte mult cu un pe şte . Ce e a ce ai văzut dre pt pe şte arată cam la fe l cu ce e a
ce ve zi aici pe tablă. Acum, gânde şte -te că roste şti cuvântul Fisch (pe şte n. t.). Ce e a ce spui atunci când roste şti cuvântul Fisch, e xistă în
ace st semn (ve zi de se nul, stânga). Dar ia străduie şte -te să nu roste şti cuvântul Fisch, ci numai să înce pi să roste şti ace st cuvânt. Aşadar,
ne străduim să-i arătăm copilului că tre buie numai să înce apă să spună Fisch: F-f-f-f. Iată, acum ai înce put să spui Fisch şi acum gânde şte -
te că oame nii au ajuns tre ptat să facă mai simplu ce e a ce ve zi tu aici (ve zi de se nul, dre apta). Dacă înce pi să spui Fisch, F-f-f-f, ace st lucru îl
e xprimi, când îl aşte rni pe hârtie , făcând ace st semn. Iar oame nii nume sc ace st semn f. Ai aflat, de ci, că ce e a ce roste şti în cuvântul Fisch
înce pe cu f şi acum, scrii ace st lucru pe hârtie dre pt f. Sufli me re u F-f-f-f, cu re spiraţia ta, când înce pi să scrii cuvântul Fisch. Înve ţi, aşadar,
semnul pe ntru înce putul rostirii cuvântului Fisch.
Dacă înce pe ţi să ape laţi în fe lul ace sta la natura copilului, îl transpune ţi pe copil în mod just în tre cut, în e poci mai ve chi de cultură, căci astfe l
a luat naşte re , iniţial, scrisul. Mai târziu, ace st proce s s-a transformat într-o pură conve nţie , astfe l încât astăzi nu mai re cunoaştem le gătura
dintre forme le abstracte ale lite re lor şi imaginile care au prove nit, ca de se n pur, din pe rce pţie şi din imitare a pe rce pţie i. Toate forme le de
lite re s-au născut din aseme ne a forme -imagini. Iar acum, gândiţi-vă, dacă-i arătaţi copilului numai conve nţia: Tu tre buie să-l faci pe f aşa! îi
arătaţi ce va cu totul de rivat, scos în afara cone xiunilor umane . Atunci, scrisul e ste scos în afara ace lui e leme nt din care a luat naşte re : ce l
artistic. Şi, de ace e a, atunci când vrem să-i învăţăm pe copii scrisul, tre buie să înce pem cu de se natul artistic al forme lor, al forme lor de lite re
ce re dau sune te le vorbirii, dacă vrem să ne întoarcem atât de mult înapoi, încât copilul să fie pătruns de dife re nţe le dintre forme . Nu e ste
suficie nt să-i spunem ace asta copilului doar cu gura, căci ace st lucru îi face pe oame ni să fie ce e a ce au de ve nit e i în zile le noastre . Prin
faptul că e libe răm forme le scrisului din ce e a ce e ste astăzi conve nţie şi arătăm de unde au izvorât, noi luăm în stăpânire omul între g şi
facem din e l cu totul altce va de cât am face dacă am ape la numai la cunoaşte re a lui. De ace e a, nu avem voie să ne gândim doar în mod
abstract: La de se n ş.a.m.d., tre buie să pre dăm artă, la socotit, tre buie să pre dăm ce va sufle te sc, iar la citit şi la scris tre buie să pre dăm în
mod artistic ce va conve nţional, ci e ne ce sar să impre gnăm între aga pre dare de un e leme nt artistic. De ace e a, va tre bui să acordăm de la
bun înce put o mare importanţă cultivării e leme ntului artistic din fiinţa copilului. Eleme ntul artistic acţione ază în mod cu totul de ose bit asupra
naturii volitive a omului. Prin ace asta, noi răzbatem până la ce va care are le gătură cu omul între g, pe când ce e a ce are le gătură cu
conve nţia are de -a face numai cu capul omului. De ace e a, vom proce da în aşa fe l încât îl vom pune pe fie care copil să de se ne ze şi să
picte ze . Înce pem, aşadar, cu de se nul şi cu de se nul pictural, în modul ce l mai simplu. Dar înce pem şi cu ce va muzical, astfe l încât copilul să se
obişnuiască de la bun înce put să mânuiască un instrume nt, pe ntru ca în copil să fie stimulat un se ntime nt artistic. În ace st caz, în e l se va
de zvolta şi posibilitate a de a simţi din între aga lui fiinţă ce e a ce , altfe l, e ste numai conve nţie .
În me todică, misiune a noastră va fi ace e a de a-l solicita întotde auna pe omul între g. N-am pute a face ace st lucru dacă nu ne -am îndre pta
ate nţia spre cultivare a unui se ntime nt artistic, care e xistă ca ge rme ne în om. Prin ace asta, vom face ca şi mai târziu omul să fie înclinat, cu
între aga lui fiinţă, să de zvolte inte re s pe ntru între aga lume . Gre şe ala fundame ntală a fost până acum me re u ace e a că oame nii s-au situat în
lume numai cu capul lor, ce alaltă parte a fiinţe i doar au tras-o după e i. Iar conse cinţa ace stui lucru e ste faptul că acum ce le lalte părţi se
îndre aptă spre pornirile lor animalice , se manife stă sub formă de de scărcări emoţionale aşa cum o ve dem la ce e a ce se e xtinde în mod atât
de ciudat dinspre Răsăritul Europe i. Ace asta se întâmplă din cauza faptului că n-a fost cultivată fiinţa inte grală a omului. Dar nu numai că
tre buie cultivat şi e leme ntul artistic, ci pre dare a, în totalitate a e i, tre buie să provină din e leme ntul artistic. Între aga me todică tre buie să fie
cufundată în e leme ntul artistic. Educare a şi instruire a tre buie să de vină o ade vărată artă. Cunoştinţe le tre buie să constituie aici doar
fundame ntul.
În ace st fe l, vom scoate din de se n mai întâi forme le scrise ale lite re lor, apoi forme le de tipar. Vom clădi cititul pe de se n. Ve ţi ve de a, cu
siguranţă, că prin ace asta atingem o coardă, împre ună cu care sufle tul copilului va vibra bucuros, pe ntru că în ace st caz copilul nu are doar
un inte re s e xte rior, ci pe ntru că e l ve de că ce e a ce are , de pildă, în suflare , ajunge în mod re al să se e xprime în citit şi scris.
Apoi, va tre bui să inve rsăm une le lucruri în cadrul pre dării. Ve ţi ve de a că ce e a ce vrem noi să re alizăm astăzi la citit şi la scris nu poate fi
construit, fire şte , în între gime în ace st fe l, aşa cum am de scris aici, ci vom pute a doar să tre zim forţe le ne ce sare pe ntru o aseme ne a
construire . Căci dacă am vre a, în cadrul vie ţii actuale , să construim între gul învăţământ în ace st fe l, încât să de zvoltăm cititul şi scrisul din
de se n, am ave a ne voie de pe rioada de până la 20 de ani, de ci, n-am te rmina cu ace asta în timpul anilor de şcoală. Aşadar, noi putem face
ace st lucru numai în principiu şi tre buie să me rgem apoi, totuşi, mai de parte , rămânând însă în e leme ntul artistic. Dacă, un timp, am scos în
ace st fe l câte ce va din fiinţa inte grală a omului, tre buie să continuăm să-l facem pe copil să înţe le agă că oame nii mari, când au în faţa lor
ace ste forme ciudate , de scope ră în e le un se ns. De zvoltând în continuare ce e a ce copilul a învăţat în amănunt, vom înce pe absolut
indife re nt dacă e l înţe le ge sau nu un lucru sau altul să scriem propoziţii. În ace ste propoziţii, copilul va obse rva forme de fe lul ce lor cu care
a făcut cunoştinţă aici dre pt f din cuvântul Fisch. El va obse rva apoi, alături de ace ste a, alte forme , pe care , din lipsă de timp, nu le putem
de zvolta în ace laşi fe l. Vom tre ce apoi la a de se na pe tablă cum arată dife rite le lite re ca forme de tipar şi într-o bună zi vom scrie la tablă o
propoziţie lungă şi-i vom spune copilului: Aşa ce va au în faţa lor ce i mari atunci când au de zvoltat tot ce e a ce am discutat dre pt f la cuvântul
Fisch ş.a.m.d. Apoi, îl vom învăţa pe copil să scrie după mode l. Vom ave a grijă ca ce e a ce ve de să pătrundă în mâinile lui, astfe l încât e l să
nu cite ască doar cu ochii, ci să mode le ze cu mâinile ce e a ce ve de şi să ştie : poate mode la e l însuşi, aşa şi aşa, tot ce e a ce ve de pe tablă.
Aşadar, e l nu va învăţa să cite ască fără să mode le ze cu mâinile ce e a ce ve de , până şi lite re le de tipar. În ace st fe l, re uşim să re alizăm ce va
e xtraordinar de important, şi anume ca niciodată copilul să nu cite ască doar cu ochii, ci, în mod tainic, activitate a ochilor să pătrundă în
între aga activitate a membre lor umane . Atunci, copiii simt, în mod inconştie nt, până în picioare , ce e a ce de obice i văd numai cu ochii. Lucrul
spre care tre buie să tindem aici e ste ca fiinţa inte grală a omului să fie inte re sată în ace astă activitate .
Apoi, parcurgem drumul inve rs: De zmembrăm propoziţia pe care am scris-o, iar ce le lalte forme de lite re , pe care nu le -am de zvoltat încă din
e leme nte le lor, le arătăm prin de scompune re a cuvinte lor, me rgem dinspre între g spre particular. De pildă: aici stă scris KOPF (cap n. t.).
Acum, copilul învaţă mai întâi să scrie “KOPF”, îl de se ne ază, pur şi simplu, după mode lul ofe rit de noi. Iar acum de scompunem cuvântul KOPF
în K, O, P, F, e xtragem dife rite le lite re din cuvânt, me rgem, aşadar, de la între g la particular.
Ace st me rs-de -la-între g-la-particular îl continuăm de -a lungul între gii pre dări. Poate , cu altă ocazie , tăiem o bucată de hârtie în câte va fâşii
mici. Apoi, numărăm ace ste fâşii de hârtie , să zicem că sunt 24. Îi spunem atunci copilului: Iată, e u însemne z ace ste fâşii de hârtie cu ce e a
ce am scris la tablă şi le nume sc: 24 de fâşii de hârtie . Bine înţe le s că pot fi şi boabe de fasole . Ve ţi re ţine ace st lucru. Acum, e u scot un
număr de fâşii de hârtie , le aşe z într-o grămăjoară, fac dincoace altă grămăjoară, acolo o a tre ia şi aici o a patra; din ce le 24 de fâşii am
făcut patru grămăjoare . Acum, uită-te : e u număr, tu încă nu ştii să nume ri, e u ştiu, şi ce e a ce se află într-una din grăme zi e u nume sc 9, ce e a
ce se află în a doua e u nume sc 5 fâşii de hârtie , ce e a ce se află în a tre ia nume sc 7 fâşii de hârtie , iar ce e a ce se află în a patra nume sc 3
fâşii de hârtie . Iată, înainte am avut o singură grămadă: 24 de fâşii de hârtie ; acum am patru grămăjoare : 9, 5, 7, 3 fâşii de hârtie . Este
absolut ace e aşi hârtie . O dată, când le -am împre unat, o nume sc 24; acum am împărţit-o în patru grămăjoare şi o nume sc o dată 9, apoi 5,
apoi 7, şi apoi 3 fâşii de hârtie . Acum spun: 24 de fâşii de hârtie sunt 9 şi 5 şi 7 şi 3 împre ună. Aşa l-am învăţat pe copil adunare a. Adică,
n-am pornit de la te rme nii izolaţi ai adunării, de zvoltând mai apoi suma; ace asta nu core spunde nicide cum naturii umane originare fac aici
trimite re la carte a me a Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lum e [ No ta 3 ] , ci naturii umane îi core spunde e xact contrariul:
tre buie luată în conside rare mai întâi suma, şi abia apoi ace asta tre buie de zmembrată în te rme nii se paraţi ai adunării. Aşa că noi tre buie săl
învăţăm pe copil adunare a inve rs de cât se face de obice i; să pornim de la sumă şi să tre cem la te rme nii adunării. Atunci, copilul va înţe le ge
mai bine noţiune a de “împre ună”, de cât dacă adunăm la un loc, ca până acum, ce e a ce e ste se parat. Va tre bui să dife re nţiem pre dare a
noastră de fe lul cum s-a pre dat până acum, în se nsul că noi vom proce da inve rs: îl vom învăţa pe copil mai întâi ce e ste suma, în opoziţie cu
te rme nii adunării. În ace st caz, ne putem aşte pta să ne întâmpine din parte a copiilor o cu totul altă înţe le ge re de cât dacă proce dăm inve rs.
De -abia în cadrul activităţii practice vă ve ţi da se ama, de fapt, care e ste e se nţialul în ace astă problemă. Căci dacă o ve ţi apuca pe drumul
caracte rizat, ve ţi obse rva cum copilul se adânce şte în cu totul alt mod în ace ste lucruri, cum e l pre zintă o cu totul altă re ce ptivitate .
Pute ţi apoi parcurge drumul inve rs şi la pre dare a ce lorlalte ope raţiuni aritme tice . Pute ţi spune : Acum, pun iarăşi la un loc toate ace ste fâşii
de hârtie ; iau acum din e le câte va, fac două grămăjoare şi nume sc 3 grămăjoara care mi-a rămas se parată de re st. Cum l-am obţinut pe
ace st 3? Prin faptul că l-am luat de lângă ce le lalte . Pe când mai e rau împre ună, le -am numit 24; am scos 3, şi ce e a ce a rămas e u nume sc
21. Tre ce ţi în ace st fe l la noţiune a de scăde re . Adică, iarăşi, nu porniţi de la scăzător şi de scăzut, ci de la re st, şi de la ace sta tre ce ţi la
te rme nul din care s-a născut re stul. Parcurge ţi şi aici drumul inve rs. Şi pute ţi e xtinde ace st proce de u aşa cum vom mai ve de a în cadrul
me todicii spe ciale la între aga artă a socotitului, pornind întotde auna de la între g spre părţi. Va tre bui să ne de prindem, în ace astă privinţă,
cu un cu totul alt fe l de pre dare de cât ce l cu care suntem obişnuiţi. Proce dăm în aşa fe l încât o dată cu pe rce pţia pe care nu avem voie
nicide cum s-o ne glijăm, dar care astăzi e ste scoasă în e vide nţă în mod unilate ral să cultivăm şi se ntime ntul autorităţii. Căci noi spunem în
pe rmane nţă: Eu nume sc asta 24, e u nume sc asta 9. Când e u sublinie z în confe rinţe le antroposofice : între 9 şi 14 ani tre buie să cultivăm
se ntime ntul autorităţii, nu tre buie să ne gândim la o dre sare a se ntime ntului autorităţii, ci ce e a ce e ste ne ce sar se poate re vărsa în
me todica pre dării. Ace st se ntime nt se face simţit aici ca un sune t fundame ntal. Copilul aude : Aha, e l nume şte asta 9, e l nume şte asta 24
ş.a.m.d. El se supune de la sine . Prin ace astă ascultare de ce l care aplică ace astă me todă, în copil pătrunde ce e a ce tre buie să iasă în ce le
din urmă la suprafaţă dre pt se ntime nt al autorităţii. În ace asta constă miste rul. Orice dre sare artificială în se nsul se ntime ntului de supune re
în faţa autorităţii tre buie să fie e xclusă prin me todica însăşi.
Pe urmă, tre buie să ne fie absolut limpe de faptul că vrem să facem ca întotde auna să conlucre ze : voinţa, simţire a şi gândire a. Dacă pre dăm
în ace st fe l, voinţa, simţire a şi gândire a conlucre ază. Dar e se nţial e ste ca nu cumva să conducem vre odată voinţa, prin mijloace gre şite , în
dire cţia gre şită, ci, cu ajutorul unor mijloace artistice , să facem ca fortificare a voinţe i să ajungă să se e xprime în mod just. La ace asta
tre buie să sluje ască de la bun înce put pre dare a arte lor, a picturii, dar şi a muzicii. Vom obse rva că tocmai în prima parte a ce le i de -a doua
pe rioade de vârstă copilul e ce l mai re ce ptiv la instruire a pe bază de autoritate prin inte rme diul arte i şi că acuma putem re aliza ce l mai mult
cu e l. El se va transpune ca de la sine , pe măsură ce cre şte , în ce e a ce vrem să-i transmitem şi va simţi ce a mai mare bucurie atunci când va
aşte rne pe hârtie un lucru sau altul prin de se n sau şi prin pictură, dar va tre bui să ne fe rim de tot ce e a ce e ste simplă imitare e xte rioară.
Aici, de aseme ne a, va fi ne ce sar să ne amintim, în cadrul pre dării, că tre buie să-l transpunem pe copil, într-un fe l, în tre cut, în nişte e poci de
cultură mai ve chi, dar că nu putem proce da ca ace ste culturi mai ve chi. Oame nii e rau pe atunci altfe l. Aşadar, dvs. ve ţi transpune copilul în
nişte e poci de cultură mai ve chi, e l având însă o cu totul altă dispoziţie sufle te ască şi spirituală. De ace e a, la de se n nu vom înce pe spunând:
Tu tre buie să imiţi cutare sau cutare lucru, ci îl vom învăţa să de se ne ze nişte forme originare , îl vom învăţa să facă un unghi aşa, altul aşa,
vom înce rca să-l învăţăm ce rcul, spirala. Vom porni, aşadar, de la forme le înche iate în sine , nu de la faptul că forma imită un lucru sau altul, ci
vom căuta să-i tre zim inte re sul pe ntru forma însăşi. Aduce ţi-vă aminte de confe rinţa în care am înce rcat să tre ze sc un se ntime nt pe ntru
fe lul cum ia naşte re frunza de acant [ No ta 4 ]. Am arătat acolo că e ste cu totul gre şit să cre dem că aici ar fi fost imitată frunza plante i de
acant sub forma în care apare e a în le ge ndă, ci frunza de acant a luat naşte re , pur şi simplu, pe baza une i forme pe rce pute lăuntric şi că
ulte rior oame nii au simţit: Asta se ase amănă cu natura. De ci, nu s-a copiat după natură. De ace st lucru va tre bui să ţinem se ama în cazul
e leme ntului de se n şi al ce lui pictural. Atunci are să dispară ace l lucru îngrozitor care pustie şte atât de mult inimile oame nilor. Când le vine în
întâmpinare ce va plăsmuit de om, e i spun: Asta e ste natural, asta e ste ne natural. Nu e de loc vorba să se emită jude cata: Ace st lucru e
bine imitat ş.a.m.d. Ace astă asemănare cu lume a e xte rioară tre buie să apară doar ca ce va se cundar. Ce e a ce tre buie să trăiască în om
e ste împre ună-cre şte re a inte rioară cu forme le înse şi. Aşadar, chiar atunci când de se năm un nas, tre buie să avem o astfe l de împre unăcre
şte re cu forma de nas şi abia după ace e a se arată asemănare a cu nasul. În pe rioada dintre 9 şi 14 ani nu putem tre zi niciodată
se ntime ntul pe ntru le gitate a lăuntrică printr-o imitare e xte rioară. Căci tre buie să fim conştie nţi de ace st lucru: Ce e a ce putem de zvolta între
9 şi 14 ani, nu mai putem de zvolta mai târziu. Pe urmă, forţe le care pulse ază aici, mor; mai târziu, dacă nu are loc o transformare a fiinţe i
umane , pe care o numim iniţie re , pe cale naturală sau ne naturală, nu mai putem ave a de cât un surogat al ace stor forţe .
Voi spune acum ce va ne obişnuit, dar, dacă vrem să fim dascăli în se ns just, tre buie să ne întoarcem la principiile naturii umane . Există cazuri
de e xce pţie , când, mai târziu în viaţă, omul poate re cupe ra ce va. Dar, în ace st caz, e l tre buie să fi tre cut printr-o boală gre a, sau tre buie să
fi sufe rit vre o de formare , tre buie să-şi fi rupt, de pildă, un picior, care pe urmă nu s-a mai vinde cat cum tre buie , aşadar, tre buie să fi sufe rit
o anumită de sprinde re a corpului e te ric de corpul fizic. Ace st lucru e ste , fire şte , ce va pe riculos. Dacă ni se întâmplă aşa ce va prin acţiune a
karme i, tre buie să acce ptăm. Dar nu se poate conta pe aşa ce va şi nu se poate da o anumită pre scripţie pe ntru viaţa publică în se nsul că
ce va ce a fost omis poate fi re cupe rat în ace st fe l – ca să nici nu mai vorbim de alte lucruri. Evoluţia omului e ste ce va miste rios şi în ce e a ce
tre buie să fie re alizat prin instruire şi e ducaţie nu avem voie să ne bizuim niciodată pe ce e a ce e ste anormal, ci întotde auna pe ce e a ce e ste
normal. De ace e a, instruire a e ste întotde auna o che stiune socială. De ace e a, tre buie să ne bizuim întotde auna pe ace asta: La ce vârstă
tre buie să se facă de zvoltare a anumitor forţe , pe ntru ca ace astă de zvoltare să-l poată situa pe om în viaţă în mod just? Aşadar, tre buie să
avem în ve de re faptul că anumite facultăţi pot fi de zvoltate numai între 9 şi 14 ani în aşa fe l încât mai târziu omul să poată ie şi victorios în
lupta vie ţii. Dacă ace ste facultăţi n-ar fi de zvoltate în ace astă pe rioadă, mai târziu oame nii n-ar fi în stare să facă faţă lupte i vie ţii şi ar fi
învinşi, ce e a ce se întâmplă în zile le noastre cu majoritate a oame nilor.
Noi, ca e ducatori, tre buie să ne apropiem de copil prin ace st mod, artistic, de a ne situa în viaţa lumii. Vom obse rva atunci că fiinţa omului
e ste de -aşa natură încât, aş zice , e l s-a născut muzician. Dacă oame nii ar ave a un trup mai uşor, e i ar dansa împre ună cu toţi copiii mici, sar
mişca, într-un fe l oare care , împre ună cu toţi copiii mici. Omul s-a născut pe lume în aşa fe l încât e l vre a să-şi transpună propria
corporalitate într-un ritm muzical, într-o re laţie muzicală cu lume a, şi ace astă facultate muzicală inte rioară e xistă ce l mai mult la copii între 3
şi 4 ani. Părinţii ar pute a să facă ne spus de mult dacă ar obse rva ace st lucru şi dacă ar porni mai puţin de la dispoziţia e xte rioară dată de
muzică, ci mai mult de la dispoziţia propriului trup, de la dans. Şi tocmai la ace astă vârstă s-ar pute a re aliza infinit de mult dacă am
impre gna trupului copilului o e uritmie e leme ntară. Dacă părinţii ar învăţa să se ocupe e uritmic cu copiii, în ace ştia ar lua naşte re cu totul
altce va de cât se întâmplă de obice i. Ei ar birui o anumită gre utate care trăie şte în membre . În zile le noastre , toţi oame nii au o aseme ne a
gre utate în membre ; ace asta ar fi biruită. Şi ce e a ce ar rămâne apoi, când se ajunge la schimbare a dinţilor, e ste pre dispoziţia pe ntru tot
ce e a ce e ste muzical. Dife rite le simţuri particulare , ure che a cu pre dispoziţie muzicală, ochiul cu pre dispoziţie plastică, iau naşte re de -abia
din ace st e leme nt muzical; ce e a ce numim ure che muzicală sau ochi cu pre sdispoziţie pe ntru de se n şi pe ntru e leme ntul plastic e ste o
spe cializare a omului muzical inte gral. De ace e a, va tre bui să cultivăm gândul că ce e a ce e xistă ca pre dispoziţie în omul între g, e ste pre luat
în omul de sus, în omul ne urose nzorial, atunci când tre cem la activitate a artistică. Prin faptul că vă slujiţi fie de e leme ntul muzical, fie de ce l
al de se nului, al arte lor plastice , dvs. face ţi ca simţire a să urce în sfe ra inte le ctului. Ace st lucru tre buie să se facă în mod just. În zile le
noastre , toate sunt învălmăşite , în spe cial când e ste cultivat e leme ntul artistic. Noi de se năm cu mâna şi mode lăm tot cu mâna – şi totuşi,
ace ste a sunt două activităţi absolut dife rite . Ace st lucru poate ie şi la ive ală mai ale s atunci când îi introducem pe copii în e leme ntul artistic.
Când îi introducem pe copii în e leme ntul artistic, tre buie să ave am ce a mai mare grijă ca e i să urmăre ască forme le plastice cu mâna. Când
copilul îşi simte propria activitate dătătoare de formă, prin faptul că-şi mişcă mâna şi de se ne ază ce va, îl putem face să urmăre ască forme le
cu ochiul, dar cu voinţa care străbate ochiul. Nu facem de loc ce va ce răne şte inge nuitate a copilului, dacă-l îndemnăm să pipăie e l însuşi cu
palma forme le corpurilor, dacă-i atragem ate nţia asupra ochiului, punându-l să urmăre ască curbe le ce rcului, de pildă, şi-i spunem: Tu însuţi
faci cu ochiul tău un ce rc. Ace asta nu înse amnă să răne şti inge nuitate a copilului, ci să soliciţi inte re sul omului inte gral. De ace e a, tre buie să
fim conştie nţi că noi facem astfe l ca ce e a ce e xistă în omul de jos să urce în omul de sus, în sistemul ne urose nzorial.
În ace st fe l, vom dobândi un anumit se ntime nt me todic fundame ntal, pe care tre buie să-l de zvoltăm în noi în calitate de oame ni care e ducă
şi instruie sc şi pe care nu-l putem transfe ra asupra nimănui în mod dire ct. Imaginaţi-vă că avem în faţa noastră un om pe care tre buie să-l
instruim şi să-l e ducăm, adică un copil. În zile le noastre , în e ducaţie dispare cu totul pe rce pe re a omului în de ve nire , toate sunt ame ste cate .
Dar noi tre buie să ne obişnuim să facem dife re nţie ri, în ce e a ce prive şte intuire a ace stui copil. Aş pute a spune că ce e a ce facem când
instruim şi e ducăm tre buie să fie însoţit de nişte trăiri lăuntrice , de nişte se ntime nte , şi, de aseme ne a, de nişte mişcări lăuntrice de voinţă,
care , într-un fe l, doar însoţe sc în subte xt, ca nişte armonice , sub formă de octavă infe rioară, dar care nu sunt e xe cutate . Tre buie să
de ve nim conştie nţi de ace st lucru: În copilul în de ve nire se de zvoltă tre ptat e ul şi corpul astral; prin e re ditate , sunt pre ze nte de ja corpul
e te ric şi corpul fizic. Acum, e bine să ne gândim: Corpul fizic şi corpul e te ric sunt ce va care tre buie să fie cultivat întotde auna în spe cial
dinspre cap înspre parte a infe rioară. Capul radiază ce e a ce -l plăsmuie şte , propriu-zis, pe omul fizic. Dacă aplicăm capului me tode le de
e ducare şi instruire potrivite , atunci slujim ce l mai bine organizării me tabolice . Dacă-i pre dăm copilului în aşa fe l încât să scoatem e leme ntul
cap din omul între g, atunci din cap tre ce în membre le lui ce e a ce e ste just: Omul cre şte mai bine , învaţă mai bine să me argă ş.a.m.d. Şi,
astfe l, putem spune : Dacă plăsmuim în mod ade cvat tot ce e a ce ţine de omul de sus, ace asta se re varsă în jos, în fizic şi în e te ric. Dacă,
de zvoltând cititul şi scrisul într-un mod mai inte le ctual, avem se ntime ntul că copilul ne vine în întâmpinare prin faptul că îşi însuşe şte ce le ce
vrem să-l învăţăm, atunci noi vom trimite ace ste a din cap în re stul trupului. Dar, atunci când în proce sul e ducativ e ste implicat omul între g,
e ul şi corpul astral se de zvoltă de jos în sus. Un se ntime nt viguros al e ului ar lua naşte re , de pildă, atunci când între 3 şi 4 ani am face cu
copilul e uritmie e leme ntară. Atunci, omul ar fi luat în stăpânire de ace asta şi fiinţe i lui i s-ar inte gra un se ntime nt just al e ului. Iar dacă i se
pove ste şte mult, atât lucruri de care se bucură, cât şi lucruri din cauza cărora sufe ră, ace st fapt plăsmuie şte , pornind de la omul de jos,
corpul astral. Vă rog să re fle ctaţi aici ce va mai intim la propriile dvs. trăiri. Cre d că ve ţi fi făcut cu toţii ace astă e xpe rie nţă: Dacă aţi me rs pe
stradă şi v-aţi spe riat de ce va, nu v-aţi spe riat numai cu capul şi cu inima, ci v-aţi spe riat şi cu membre le şi aţi simţit în e le e courile
spe rie turii. De aici ve ţi pute a trage concluzia că dăruire a spre ce va ce de clanşe ază se ntime nte şi afe cte îl ia în stăpânire pe omul între g, nu
numai inima şi capul.
Ace sta e ste un ade văr de care ce l ce e ducă şi instruie şte tre buie să ţină se ama în mod cu totul de ose bit. El tre buie să aibă grijă să fie luat
în conside rare omul între g. De ace e a, dacă vă gândiţi din ace st punct de ve de re la pove stire a de le ge nde şi basme şi dacă ave ţi un
se ntime nt just pe ntru ace asta, astfe l încât să-i spune ţi copilului basme din propria dvs. dispoziţie sufle te ască, atunci ve ţi pove sti în aşa fe l
încât copilul va simţi în între gul trup ce va din ce le pove stite . Atunci, dvs. vă adre saţi cu ade vărat corpului astral al copilului. Din corpul astral
radiază ce va în sus, spre cap, ce va ce copilul tre buie să simtă acolo. Tre buie să avem se ntime ntul cuprinde rii între gii fiinţe a copilului şi că
de -abia din se ntime nte le , din afe cte le pe le care tre zim, tre buie să vină înţe le ge re a pe ntru ce le pove stite . De ace e a, să conside raţi ca pe un
ide al ace st lucru, ca atunci când pove stiţi copilului basme sau le ge nde , sau când face ţi cu e l pictură, de se n, să nu e xplicaţi, să nu acţionaţi
prin noţiuni, ci să face ţi în aşa fe l încât să fie cuprinsă între aga fiinţă a omului, copilul să ple ce apoi de la dvs. şi abia după ace e a să ajungă
la înţe le ge re a lucrurilor, din sine însuşi. Înce rcaţi, aşadar, să e ducaţi e ul şi corpul astral de jos în sus, astfe l încât capul şi inima să le
urme ze . Nu căutaţi să pove stiţi aşa încât să acţionaţi asupra capului şi a inte le ctului, ci căutaţi să pove stiţi în aşa fe l încât să face ţi să apară
un fior tainic între anumite limite în copil, să apară bucurii şi ne plăce ri care iau în stăpânire între aga fiinţă, şi ace ste a să mai răsune ca
e cou după ce copilul a ple cat şi de -abia mai pe urmă va tre ce e l la înţe le ge re a ace stor lucruri şi la inte re sul pe ntru e le . Căutaţi să acţionaţi
prin între aga dvs. le gătură vie cu copiii. Nu căutaţi să tre ziţi inte re sul în mod artificial, contând pe se nzaţional, ci, cre ându-vă o le gătură
inte rioară cu copiii, înce rcaţi să face ţi ca inte re sul să se nască din propria e ntitate a copilului.
Cum putem face ace asta cu o clasă între agă? Cu un singur copil me rge re lativ uşor. Nu tre buie de cât să ne fie drag, nu tre buie de cât să
facem cu iubire ce e a ce facem cu e l, şi atunci ace asta ia în stăpânire între aga fiinţă, nu numai inima şi capul. Nu e mai gre u cu o clasă
între agă, dacă suntem noi înşine luaţi cu totul în stăpânire de lucrurile re spe ctive , nu numai inima şi capul. Să luăm ace st e xemplu simplu:
Vre au să-i e xplic copilului supravie ţuire a sufle tului după moarte . Dacă-i ofe r copilului te orii în le gătură cu ace asta, nu-l voi lămuri niciodată, ci
numai îmi închipui că-l lămure sc. Nici un fe l de noţiune nu-l poate învăţa ce va de spre nemurire pe un copil înainte ca ace sta să fi împlinit 14
ani. Dar e u îi pot spune : Ia prive şte numai ace astă pupă de fluture . Înăuntru nu e nimic. Înăuntru a fost fluture le , dar e l a zburat. Îi pot
arăta, de aseme ne a, cum se pe tre c lucrurile şi e bine să-i pre ze ntăm copilului aseme ne a me tamorfoze . Apoi, e u pot face comparaţia:
Imagine ază-ţi că acum tu însuţi e şti o aseme ne a pupă. Sufle tul tău se află în tine , mai târziu e l ie se afară, va ie şi afară, la fe l ca fluture le din
pupă. Ace asta e ste , în orice caz, o e xprimare naivă. Dvs. pute ţi vorbi mult timp de spre ace st lucru. Dar dacă dvs. înşivă nu cre de ţi că
fluture le întruchipe ază sufle tul omului, atunci nu ve ţi re aliza nimic cu copilul printr-o aseme ne a comparaţie . Nu ve ţi ave a voie nici să
introduce ţi ace l pur ne ade văr, şi anume că dvs. priviţi între aga che stiune doar ca pe o comparaţie născocită de oame ni. Nu e ste o astfe l de
comparaţie , ci o re alitate pusă în faţa noastră de către ordine a cosmică divină. Ce le două lucruri nu sunt născocite de inte le ctul nostru. Şi
dacă ne comportăm faţă de lucruri în mod just, învăţăm să cre dem în faptul că natura are pre tutinde ni analogii pe ntru re alităţile spiritualsufle
te şti. Dacă de ve nim una cu ce e a ce -i pre ze ntăm copilului, atunci activitate a noastră ia în stăpânire între aga fiinţă a copilului. Faptul de
a-nu-mai-pute a-simţi-împre ună-cu-copilul, de a cre de doar într-o simplă-transpune re într-o ratio oare care , în care nici noi înşine nu cre dem,
ace st lucru face să-l învăţăm atât de puţin pe copil. Noi tre buie să ne situăm în faţa re alităţilor, cu propria noastră înţe le ge re , în aşa fe l
încât, în cazul e xemplului cu ie şire a fluture lui din pupă, să nu introducem în sufle tul copilului o imagine arbitrară, ci un e xemplu pe care -l
înţe le gem şi în care cre dem, aşe zat în lume de către pute rile cosmice divine . Copilul tre buie să înţe le agă nu de la ure che la ure che , ci de la
sufle t la sufle t. Dacă ve ţi ţine se ama de ace asta, ve ţi pute a progre sa.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A DOUA
Stuttgart, 22 august 1919
Va tre bui acum să de zvoltăm în continuare lucrurile la care ne -am re fe rit ie ri. Ve ţi fi văzut, din ce le pre ze ntate ie ri, că şi în aspe cte le cu totul
spe ciale ale pre dării va tre bui să aducem schimbări şi să înnoim multe .
Înce rcaţi să vă re aduce ţi puţin în minte ce e a ce am pre ze ntat în ora pre ce de ntă [ No ta 5 ]. Dacă luaţi se ama la ace ste lucruri pe care le -am
pre ze ntat de ja, îl ve ţi pute a înţe le ge pe om ca pe o fiinţă ce poartă în sine tre i focare , unde se întâlne sc simpatia şi antipatia. Astfe l, putem
spune că antipatia şi simpatia se întâlne sc de ja în cap. Putem spune , pur şi simplu, în mod schematic: Să pre supunem că, într-un anumit loc
al capului, sistemul ne rvos ar fi între rupt pe ntru prima dată, pe rce pţiile se nzoriale pătrund pe aici înăuntru, le întâmpină antipatia care
emană din om. Cu un aseme ne a prile j, dvs. ve de ţi că tre buie să vă imaginaţi fie care sistem în parte dre pt om între g, căci activitate a
se nzorială ca atare e ste , de fapt, o activitate subtilă a membre lor, astfe l încât în sfe ra se nzorială domne şte în primul rând simpatia şi din
sistemul ne rvos e ste trimisă în afară antipatia. Dacă vă re pre ze ntaţi, de ci, văzul, în ochiul însuşi se de zvoltă un fe l de simpatie vase le
sanguine ale ochiului; antipatia inte rfe re ază cu ace astă simpatie sistemul ne rvos al ochiului. În ace st fe l ia naşte re văzul.
Dar o a doua întâlnire , mai importantă pe ntru noi, dintre simpatie şi antipatie se pe tre ce în parte a me diană a omului. Aici, simpatia şi
antipatia se întâlne sc din nou, astfe l încât şi în sistemul me dian al omului, în sistemul pie ptului, avem o întâlnire dintre simpatie şi antipatie .
Aici, iarăşi e ste activ omul între g, căci, în timp ce simpatia şi antipatia se întâlne sc în noi în re giune a pie ptului, noi suntem conştie nţi de ace st
lucru. Dar dvs. mai ştiţi că ace astă întâlnire se e xprimă în faptul că noi, să zicem, după ce am avut o impre sie , e xe cutăm ime diat un ge st
re fle x, fără să stăm mult pe gânduri, ci re spingem re pe de , pur şi simplu instinctiv, ce va care ne ame ninţă cu o prime jdie . Aseme ne a ge sturi
re fle xe mai mult inconştie nte se re fle ctă apoi şi în cre ie r, în sufle t, şi prin ace asta totul dobânde şte iarăşi un fe l de caracte r de imagine . Noi
însoţim cu imagini ce e a ce are loc în organizare a pie ptului dre pt confruntare dintre simpatie şi antipatie . Din ace astă cauză, nu ne mai dăm
se ama apoi pre a bine că ace st lucru are la bază întâlnire a dintre simpatie şi antipatie . Dar în pie pt se întâmplă ce va care are o le gătură
e xtraordinar de strânsă cu între aga viaţă a omului. Are loc o întâlnire dintre simpatie şi antipatie care are o le gătură e xtraordinar de
importantă cu viaţa noastră e xte rioară.
Noi de zvoltăm o anumită activitate în omul între g, care acţione ază ca simpatie , care e ste o activitate a simpatie i. Şi lăsăm ca ace astă
activitate a simpatie i să inte rfe re ze în pe rmane nţă, în omul-pie pt, cu o activitate cosmică de antipatie . Expre sia ace stor activităţi de simpatie
şi antipatie care se întâlne sc e ste vorbire a umană. Iar o însoţire clară de către cre ie r a ace ste i întâlniri dintre simpatie şi antipatie care are
loc în pie pt, e ste înţe le ge re a vorbirii. Noi urmărim vorbire a, înţe le gând-o. Când vorbim, e xistă, de fapt, o activitate care are loc în pie pt şi o
activitate parale lă care are loc în cap; numai că în pie pt ace astă activitate e ste mult mai re ală; în cap, e a e ste e stompată, de ve nind
imagine . Când vorbim, avem în pe rmane nţă activitate a pie ptului, pe care o însoţim în ace laşi timp cu imagine a e i, cu activitate a capului. Vă
ve ţi da se ama uşor că vorbitul se baze ază, de fapt, pe un ritm pe rmane nt al mişcărilor de simpatie şi antipatie , aşa cum e ste simţire a.
Vorbire a e ste şi e a ancorată în primul rând în simţire . Şi dacă avem pe ntru vorbire conţinutul ce coincide cu gândul, ace asta se întâmplă
pe ntru că noi însoţim conţinutul de se ntime nt cu conţinutul de cunoaşte re , cu conţinutul de re pre ze ntare . Dar, de înţe le s, vom înţe le ge
vorbire a numai dacă, într-ade văr, o conce pem în primul rând ca fiind ancorată în simţire a umană.
Dar, în re alitate , vorbire a e ste ancorată în simţire a umană în două fe luri. O dată, în tot ce e a ce aduce omul în întâmpinare a lumii prin
simţire a sa. Ce aduce omul în întâmpinare a lumii prin simţire a sa? Să luăm un se ntime nt clar, o nuanţă afe ctivă clară, de pildă uimire a,
mirare a. Câtă vreme rămânem, din punct de ve de re sufle te sc, în om, în ace st microcosmos, avem de -a face cu uimire a, cu mirare a. Dacă
ajungem în situaţia să stabilim re laţia cosmică, raportul cosmic care poate fi le gat de ace astă nuanţă afe ctivă a uimirii, atunci uimire a de vine
“O”. Sune tul “O” nu e ste , în fond, altce va de cât acţiune a re spiraţie i în noi, în aşa fe l încât ace astă re spiraţie e ste luată lăuntric în stăpânire
de mirare , de uimire . De ace e a îl pute ţi conce pe pe “O” dre pt e xpre sie a mirării, a uimirii.
Modul e xte rior de a privi lume a, în ultima vreme , a le gat me re u vorbire a de ce va e xte rior. Oame nii s-au între bat: De unde provin le găturile
dintre sune te şi ce e a ce înse amnă sune te le ? Ei n-au ajuns să-şi de a se ama că toate lucrurile din lume fac asupra omului o impre sie afe ctivă.
Într-un fe l, orice lucru acţione ază asupra simţirii umane , chiar dacă ade se ori în mod foarte subtil, rămânând pe jumătate inconştie nt. Dar nu
vom ave a niciodată în faţa noastră un lucru pe care -l de semnăm printr-un cuvânt în care e xistă sune tul “O”, fără să cădem în uimire în faţa
ace stui lucru, chiar dacă ace astă uimire e ste una foarte subtilă. Când spune ţi “Ofe n” (sobă, n. t.), dvs. spune ţi un cuvânt care conţine un
“O” pe ntru că în “Ofe n” e xistă ce va care e xprimă o uşoară uimire e xiste ntă în dvs. În ace st fe l e ste ancorată vorbire a în se ntime ntul uman.
Dvs. vă aflaţi într-o re laţie afe ctivă cu între aga lume şi daţi lumii între gi astfe l de sune te care e xprimă, într-un anumit fe l, re laţia afe ctivă.
De obice i, ace ste lucruri au fost privite într-un mod foarte e xte rior. S-a cre zut că omul imită în vorbire lătratul sau mormăitul animalului.
Conform cu ace asta, a fost de zvoltată o te orie , ce le bra te orie lingvistică “hau-hau” [ No ta 6 ], conform căre ia totul e ste imitare . Pe riculos în
cazul ace stor te orii e faptul că e le sunt sfe rturi de ade văr. Când imit câine le şi spun hau-hau aici e xistă nuanţa care se e xprimă în diftongul
“au” , cu ace asta mă transpun în stare a lui sufle te ască. Sune tul se forme ază nu în se nsul ace ste i te orii, ci pe o cale ocolită, prin faptul că
ne transpunem în stare a sufle te ască a câine lui. O altă te orie e ste ace e a care cre de că fie care lucru din lume conţine în sine un ton, aşa
cum, de pildă, clopotul îşi are în sine propriul său ton. Pe baza ace ste i conce pţii s-a de zvoltat mai apoi aşa-numita “te orie bing-bang”.
Ace ste două te orii, “te oria hau-hau” şi “te oria bing-bang”, e xistă. Dar pe om poţi să-l înţe le gi numai dacă acce pţi că vorbire a e ste e xpre sia
lumii se ntime nte lor, a raporturilor afe ctive pe care le de zvoltăm faţă de lucruri.
O altă nuanţă faţă de lucruri e ste ace a nuanţă afe ctivă pe care o avem faţă de vid sau faţă de ne gru, care e ste înrudit cu vidul, sau faţă de
tot ce e a ce e ste înrudit cu ne grul: e ste nuanţa fricii, a se ntime ntului de te amă. Ea se e xprimă prin vocala “U”. Faţă de ce e a ce e ste plin, faţă
de alb, luminos, sau faţă de tot ce e a ce e ste înrudit cu luminosul sau cu albul, sau faţă de sune tul care e ste înrudit cu luminosul, avem
nuanţa afe ctivă a admiraţie i, a re spe ctului: “A”. Dacă avem se ntime ntul că tre buie să ne fe rim de o impre sie e xte rioară, că tre buie , ca să
zicem aşa, să ne întoarcem faţa de la e a ca să ne prote jăm, dacă avem, de ci, se ntime ntul că opunem o re ziste nţă, atunci ace sta se e xprimă
în “E”. Şi dacă avem se ntime ntul diame tral opus, al faptului că indicăm ce va, că ne apropiem de ce va, că de ve nim una cu ce va, ace st lucru
se e xprimă în “I”.
Cu ace asta, avem vocale le ce le mai importante la toate de taliile ne vom re fe ri mai târziu, tot aşa şi la diftongi , aici mai intrând în discuţie
încă o vocală, care e xistă mai puţin în ţinuturile e urope ne şi care e xprimă ce va mai pute rnic de cât toate ce le lalte . Dacă face ţi înce rcare a să
obţine ţi o vocală prin faptul că ave ţi un sune t în care sună împre ună A, O, şi U, ace asta înse amnă, ce -i dre pt, în primă instanţă, a-ţi fi frică,
dar înse amnă a te transpune , totuşi, în lucrul de care mai întâi te -ai spe riat. Prin ace st sune t s-ar e xprima ce a mai înaltă ve ne raţie . Ace st
sune t e ste foarte folosit mai ale s în limbile orie ntale , dar e l dove de şte , de aseme ne a, că orie ntalii sunt nişte oame ni care pot de zvolta
multă ve ne raţie , pe când în limbile occide ntale e l e ste abse nt, pe ntru că acolo sunt oame ni cărora ve ne raţia nu le stă de loc la inimă.
Cu ace asta am dobândit o imagine de spre mişcare a lăuntric-sufle te ască ce se e xprimă în vocale . Toate vocale le e xprimă mişcări sufle te şti
lăuntrice care trăie sc în simpatia faţă de lucruri. Căci, chiar şi atunci când ne e ste frică de un lucru, ace astă frică se baze ază pe o anumită
simpatie tainică. Noi n-am simţi absolut de loc ace astă frică dacă nu am nutri o simpatie tainică faţă de ace st lucru. Numai că la obse rvare a
ace stor lucruri tre buie să ţine ţi se ama de încă ce va. Este re lativ uşor să obse rvăm că “O” are de -a face cu uimire a, “U” cu frica şi te ama, “A”
cu re spe ctul, cu admiraţia, “E” cu opune re a une i re ziste nţe , “I” cu apropie re a de ce va şi AOU cu ve ne raţia. Dar obse rvaţia vă e ste
înce ţoşată prin faptul că dvs. confundaţi uşor nuanţa afe ctivă pe care o avem când auzim sune tul cu ace e a pe care o avem când îl rostim.
Ace ste a două sunt dife rite . La nuanţe le pe care le -am amintit tre buie să ave ţi în ve de re faptul că e le sunt valabile pe ntru comunicare a
sune tului. Aşadar, ace st lucru e ste valabil atunci când vrem să comunicăm cuiva ce va prin sune t. Dacă vrem să-i comunicăm cuiva că ne -a
fost frică, e xprimăm ace asta prin “U”. Nu e ste una şi ace e aşi nuanţă când ne e ste frică sau când vrem să înfricăm pe altcine va prin rostire a
sune tului U. Dvs. simţiţi mai de grabă trăire a proprie , atunci când vre ţi să stârniţi frică, dacă, pe pildă, îi spune ţi unui copil: U-u-u. Este
important să ţine ţi se ama de ace asta pe ntru conte xtul social al vorbirii. Dacă ţine ţi se ama de ace st lucru, pute ţi ajunge uşor la ace astă
obse rvaţie .
Ce e a ce simţim aici e ste un pur proce s lăuntric-sufle te sc. Ace stui proce s sufle te sc, care se baze ază cu totul pe manife stare a une i simpatii, îi
poate ve ni în întâmpinare din e xte rior antipatia. Ace asta se întâmplă prin consoane . Când îmbinăm o consoană cu o vocală, noi îmbinăm
întotde auna între e le simpatia şi antipatia, iar limba noastră, buze le noastre , ce rul gurii, e xistă, propriu-zis, ca să se impună dre pt organe
ale antipatie i, ca să re ţină lucrurile . Dacă am vorbi numai în vocale , în sune te vocalice , noi numai ne -am dărui lucrurilor. Ne -am contopi, de
fapt, cu lucrurile , am fi foarte lipsiţi de e goism, căci am de zvolta simpatia ce a mai profundă faţă de lucruri; noi ne -am re trage doar puţin din
faţa lucrurilor, pe baza simţirii, prin nuanţare a simpatie i, de pildă dacă ne e ste frică sau suntem îngroziţi, dar chiar în ace astă re trage re din
faţa lucrurilor ar mai e xista încă simpatie . După cum vocale le se re fe ră la ce e a ce răsună din noi înşine , tot astfe l consoane le se re fe ră la
lucruri; aici lucrurile consună.
De ace e a, ve ţi constata că vocale le tre buie ce rce tate ca nuanţe afe ctive . Consoane le : F, B, M ş.a.m.d. tre buie ce rce tate ca imitări ale
lucrurilor e xte rioare . Aşadar, atunci când v-am arătat ie ri consoana F cu ajutorul cuvântului “Fisch”, e u am avut dre ptate în măsura în care
am imitat forma pe şte lui e xte rior. Consoane le vor pute a fi de duse întotde auna din imitare a lucrurilor e xte rioare , vocale le din manife stare a
absolut e leme ntară a nuanţe lor afe ctive umane faţă de lucruri. Tocmai de ace e a pute ţi conce pe vorbire a dre pt o întâlnire dintre antipatie şi
simpatie . Simpatia se află întotde auna în vocale , antipatia în consoane .
Dar putem conce pe formare a vorbirii şi într-un alt mod. Putem spune : Ce fe l de simpatie e ste , de fapt, ace asta, care se e xprimă în omulpie
pt, stăvilind antipatia, iar omul-cap doar o însoţe şte ? Ce e a ce stă la baza ace stui lucru e ste , în re alitate , un e leme nt muzical, care a
tre cut dincolo de o anumită limită. La baza ace stui lucru stă un e leme nt muzical şi e l me rge dincolo de o anumită limită, am pute a spune că
se autode păşe şte , de vine mai mult de cât muzical. Adică: în măsura în care vorbire a constă din vocale , e a conţine în sine un e leme nt
muzical; în măsura în care constă din consoane , e a conţine în sine un e leme nt sculptural, un e leme nt pictural. Iar în vorbire avem o
ade vărată sinte ză, o ade vărată unire , re alizată în om, între e leme ntul muzical şi e leme ntul plastic.
De aici pute ţi ve de a că în vorbire se e xprimă în mod ve ritabil, printr-un fe l de nuanţă inconştie ntă, nu numai fe lul în care sunt dife riţi
oame nii, ci, de aseme ne a, şi mai ale s, fe lul în care sunt dife rite comunităţile umane . Noi spunem în limba ge rmană “Kopf” (cap n. t.). “Kopf”
e xprimă între aga conformaţie a capului ce e a ce e ste rotund, forma. De ace e a, noi nu spunem numai capului uman “Kopf”, ci spunem şi
“Kohlkopf” (căpăţână de varză n. t.). În limba ge rmană, e xprimăm în cuvântul “Kopf” forma. Romanul nu e xprimă forma capului; e l spune
“te s ta ” [ No ta 7 ] şi e xprimă prin ace asta ce va sufle te sc. El e xprimă următorul lucru: capul e ste ace la care de pune mărturie , ce l care
ate ste ază, care constată. El îşi ia de numire a pe ntru “cap” dintr-un cu totul alt substrat. El trimite la simpatia inimii, pe de -o parte , şi la
contopire a antipatie i cu e xte riorul, pe de altă parte . Înce rcaţi mai întâi să vă lămuriţi, cu ajutorul vocale i principale , în ce constă de ose bire a.
“Kopf” o = uimire , mirare ! În sufle t e xistă ce va din uimire , din mirare , faţă de tot ce e a ce e ste rotund, pe ntru că ce e a ce e ste rotund, ca
atare , are le gătură cu tot ce e a ce provoacă uimire , mirare . Luaţi “te sta”: e = a opune re ziste nţă. Tre buie să ne afirmăm propria păre re , să
opunem re ziste nţă, atunci când ce lălalt afirmă ce va; altfe l, ne -am contopi cu e l. Ace astă nuanţă afe ctivă apare foarte clar, atunci când
caracte rul poporului se e xprimă în raport cu ate stare a, în cuvântul cap.
Astfe l, dacă luaţi se ama la ace ste lucruri, ve ţi fi de parte de abstractismul care v-ar face să căutaţi să ve de ţi ce stă scris în dicţionar: pe ntru
o limbă, ace st cuvânt, pe ntru ce alaltă limbă, cuvântul ce lălalt. Dar cuvinte le dife rite lor limbi provin, aici sau dincolo, din cu totul alte raporturi.
Este o atitudine pur e xte rioară dacă am vre a, pur şi simplu, să le comparăm; iar traduce re a cu ajutorul dicţionarului e ste , de fapt,
traduce re a ce a mai proastă. Dacă noi avem în limba ge rmană cuvântul “Fu􀀀” (laba piciorului n. t.), e l are le gătură cu ace st lucru: noi
păşim, facem un gol, lăsăm o urmă (ge rm. die Furche = urma lăsată de gre blă). Cuvântul “Fu􀀀” are le gătură cu cuvântul “Furche ”. Noi luăm
de numire a piciorului de la ce e a ce face e l, de la faptul că lasă urme . Limbile romane , “pe s”, iau ace astă de numire de la “a sta în mod solid
pe pământ, a ave a un punct de ve de re ”. Dar ace astă lingvistică e xtraordinar de folositoare pe ntru pe dagogie , care ar fi lingvistica
se nsurilor, nu e xistă absolut de loc în ştiinţă şi putem, de sigur, răspunde la între bare a: Din ce cauză nu avem încă în ştiinţă ace ste lucruri,
care , totuşi, ne -ar pute a ajuta în mod practic?
Nu le avem încă, fiindcă de -abia acum e laborăm lucrurile de care avem ne voie pe ntru ce a de -a cince a e pocă postatlante ană, în spe cial
pe ntru e ducaţie . Dacă ve ţi conside ra vorbire a, în ace st fe l, dre pt ce va care prin vocale indică ce va inte rior, iar prin consoane ce va e xte rior,
atunci ve ţi găsi uşor de se ne pe ntru consoane . Atunci nu ve ţi fi obligaţi să folosiţi doar ce e a ce voi da e u în confe rinţe le următoare dre pt
imagini pe ntru consoane , ci vă ve ţi pute a face dvs. singuri imagini şi prin ace asta ve ţi re uşi să dobândiţi dvs. înşivă contactul lăuntric cu
copiii, ce e a ce e ste mult mai bine de cât dacă vă însuşiţi numai imagine a e xte rioară.
În ace st, fe l am re cunoscut vorbire a dre pt re laţie a omului cu cosmosul. Căci omul singur s-ar opri la admiraţie , la uimire ; de -abia raporturile
lui faţă de Cosmos fac să ia naşte re admiraţie , uimire , faţă de ce e a ce răsună.
Omul e ste cuibărit într-un anumit mod [ No ta 8 ] în Cosmos şi putem obse rva, de ja prin nişte re fle cţii absolut e xte rioare , ace astă situare a
omului în lăuntrul Cosmosului. Ce e a ce spun acum o spun pe ntru că după cum aţi văzut de ja din confe rinţa de ie ri multe de pind de fe lul
cum ne raportăm afe ctiv la fiinţa umană în de ve nire , de fe lul cum putem ve ne ra cu ade vărat re ve lare a e nigmatică a între gului Cosmos în
fiinţa umană în de ve nire . Extraordinar de multe de pind de faptul că putem de zvolta ace st se ntime nt, în calitate de oame ni care e ducă şi
pre dau.
Să luăm în conside rare încă o dată, pe fundal ce va mai e xtins, importantul fapt că omul are aproximativ 8 re spiraţii pe minut. Câte are atunci
în 4 minute ? 18 ori 4 = 72 de re spiraţii. Câte re spiraţii are într-o zi? 18 ori 60 ori 24 = 25.920 re spiraţii pe zi. Pot socoti însă şi aşa: socote sc
numărul re spiraţiilor din 4 minute , asta face 72. Atunci ar tre bui să înmulţe sc numărul re spiraţiilor din 4 minute nu cu 24 ori 60, ci numai cu 6
ori 60, aşadar, cu 360, şi aş obţine tot 25.920 re spiraţii pe zi, 360 ori 72 = 25.920. Putem spune : în inte rvalul de 4 minute , proce sul
re spirator inspiraţie , e xpiraţie , inspiraţie , e xpiraţie , e ste un fe l de mic proce s e chivale nt cu o zi, iar dacă am înmulţit ace st număr cu 360,
ce alaltă sumă, 25.920, e ste faţă de ace sta un proce s e chivale nt cu un an, iar ziua de 24 de ore e ste pe ntru re spiraţia noastră ca un an.
Acum, luaţi proce sul nostru re spirator mai mare , care constă în faptul că noi alte rnăm zilnic între ve ghe şi somn. Oare ce înse amnă, propriuzis,
ve ghe a şi somnul? Ve ghe a şi somnul înse amnă şi faptul că e xpirăm şi inspirăm ce va. La adormire , noi e xpirăm e ul şi corpul astral, iar la
tre zire le inspirăm din nou. Facem ace asta în de cursul a 24 de ore . Dacă luăm ace astă zi, ca să obţinem ciclul anual tre buie să o înmulţim cu
360. Cu alte cuvinte , în de cursul unui an e fe ctuăm, prin ace astă re spiraţie , ce va asemănător micului proce s de re spiraţie din cadrul une i zile ,
în cazul căruia înmulţim cu 360 ce se întâmplă în 4 minute ; dacă înmulţim cu 360 timpul dintre tre zire şi adormire , care se scurge în timpul
une i zile , obţinem timpul care se scurge într-un an; iar dacă înmulţim 1 an cu vârsta umană me die , de ci, cu 72, obţinem iarăşi 25.920. Acum
avem, de fapt, un dublu proce s re spirator: inspiraţia şi e xpiraţia noastră, care are loc de 72 de ori în 4 minute [ No ta 9 ], iar într-o zi de
25.920 de ori; proce sul nostru de adormire şi tre zire , care are loc o dată pe zi, de 360 de ori într-un an, şi de 25.920 de ori în între aga
viaţă. Apoi mai ave ţi o a tre ia re spiraţie , dacă urmăriţi Soare le în circuitul lui. Dvs. ştiţi că punctul unde răsare Soare le primăvara înainte ază
apare nt în fie care an cu câte puţin şi că în ace st mod Soare le parcurge în 25.920 de ani între aga e cliptică, în salturi; aşadar, avem şi aici, din
nou, numărul 25.920, în anul cosmic plane tar [ No ta 10 ].
Cum e ste situată viaţa noastră în lume ? Noi trăim în me die 72 de ani. Dacă înmulţim ace st număr cu 360, obţinem iarăşi 25.920. Pute ţi să vă
imaginaţi, aşadar, că anul platonic, circuitul cosmic al Soare lui, care se împline şte în 25.920 ani, are dre pt zi a sa viaţa noastră umană, astfe l
încât noi, aşa cum suntem situaţi în viaţa noastră umană, putem privi ca o re spiraţie ace l proce s ce re pre zintă pe ntru între gul Cosmos un
an, astfe l că putem înţe le ge durata vie ţii noastre umane ca o zi din mare le an cosmic, astfe l încât, iarăşi, putem ve ne ra proce sul mai mic
dre pt copia mare lui proce s cosmic. Dacă privim lucrurile mai e xact, prin anul platonic, adică prin ce e a ce se întâmplă în anul platonic,
ajungem la o copie a între gului proce s care are loc de la ve che a e voluţie saturniană, tre când prin e voluţiile solară, lunară, pământe ască
ş.a.m.d., până la Vulcan [ No ta 11 ]. Dar toate proce se le care au loc în fe lul pe care l-am schiţat sunt orânduite ca proce se re spiratorii,
conform cu numărul 25.920. Iar prin ce e a ce se pe tre ce pe ntru noi în pe rioada de la tre zire până la adormire e ste e xprimat, iarăşi, ce s-a
pe tre cut în timpul e voluţie i lunare , ce se pe tre ce în timpul e voluţie i pământe şti, ce se va pe tre ce în timpul e voluţie i jupite rie ne . În ace asta
se e xprimă ce e a ce face ca noi să aparţine sfe re i e xtrapământe şti. Iar în ce e a ce se pe tre ce în proce sul nostru re spirator ce l mai mic, care
se e xprimă în 4 minute , acţione ază ce e a ce face din noi oame ni pământe şti. Tre buie , aşadar, să spunem: Suntem oame ni pământe şti prin
proce sul nostru re spirator; prin alte rnanţa dintre tre zire şi adormire suntem oame ni lunari, pământe şti şi jupite rie ni; iar prin faptul că prin
me rsul vie ţii noastre suntem inte graţi în raporturile anului cosmic, suntem oame ni cosmici. Pe ntru viaţa cosmică, pe ntru între gul sistem
plane tar, o re spiraţie cuprinde o zi a e xiste nţe i noastre , şi ce i 72 de ani ai vie ţii noastre sunt o zi pe ntru ace a fiinţă ale căre i organe
constituie sistemul plane tar. Dacă de păşiţi iluzia că sunte ţi un om cuprins între anumite limite , dacă înţe le ge ţi ce e a ce sunte ţi dre pt proce s
cosmic, aşa cum şi e ste în re alitate , atunci pute ţi spune : Eu însumi sunt o re spiraţie a Cosmosului.
Dacă dvs. conce pe ţi ace st lucru în aşa fe l încât parte a sa te ore tică vă e ste cât se poate de indife re ntă, spunându-vă că e ste doar un proce s
şi că dvs. doar v-a căzut odată bine să fi auzit aşa ce va, dar dacă luaţi din ace asta cu dvs. un se ntime nt: se ntime ntul ve ne raţie i infinite faţă
de ce e a ce se e xprimă în mod miste rios în fie care fiinţă umană, atunci ace st se ntime nt se va inte nsifica în dvs., transformându-se în ce e a ce
tre buie să ste a la baza instruirii şi e ducaţie i. În cadrul e ducaţie i pe ntru viitor nu putem proce da în aşa fe l încât să introducem, dacă pot să
spun aşa, viaţa e xte rioară a adultului în activitate a e ducativă. Este o imagine înfiorătoare , cum nu se poate mai înfiorătoare , ace e a că în
viitor oame nii s-ar pute a întâlni în parlame nte , pe baza unor ale ge ri democratice , pe ntru a lua hotărâri în probleme de învăţământ şi
e ducaţie , ce l mult pe baza avizului unor oame ni care nici e i nu s-au adâncit în problemă mai mult de cât prin se ntime ntul lor democratic. Dacă
lucrurile s-ar înfăptui aşa cum înce pe acum să se conture ze în Rusia, ace asta ar însemna că Pământul şi-ar rata misiune a, că e l ar fi sustras
misiunii sale , că ar fi scos afară din unive rs şi s-ar ahrimaniza comple t.
Acum e ste mome ntul ca omul să aducă ce le ne ce sare e ducaţie i din cunoaşte re a le găturii dintre om şi Cosmos. Tre buie să pătrundem
între aga noastră activitate e ducativă de se ntime ntul: în faţa noastră stă omul în de ve nire , dar e l e ste continuare a a ce e a ce s-a pe tre cut în
suprase nsibil înainte ca omul să fi fost născut sau zămislit. Ace st se ntime nt tre buie să ia naşte re dintr-o cunoaşte re de fe lul ace le ia pe care
am pre ze ntat-o adine aori, după ce am înche iat studie re a vocale lor şi a consoane lor. Ace st se ntime nt tre buie să ne pătrundă în între gime . Şi
noi ne vom pute a de sfăşura activitate a într-un mod cu ade vărat just numai dacă ne vom pătrunde în mod re al de ace st se ntime nt. Căci să
nu cre de ţi că ace st se ntime nt e ste ne rodnic! Omul e ste organizat în aşa fe l încât, dacă are un se ntime nt orie ntat în mod just, îşi dă e l
singur impulsurile juste , pe baza ace stui se ntime nt. Dacă nu vă însuşiţi ce e a ce vă face să-l priviţi pe fie care om dre pt o e nigmă cosmică,
atunci nu ve ţi pute a ajunge de cât la se ntime ntul de a-l ve de a pe fie care om ca pe un me canism, iar cultivare a ace stui se ntime nt, că omul ar
fi numai un me canism, ar însemna pie ire a culturii pământe ne . Dimpotrivă, aurora culturii pământe ne poate fi căutată numai în impre gnare a
impulsului nostru e ducativ cu se ntime ntul importanţe i cosmice a între gii fiinţe umane . Dar noi ne cuce rim ace st se ntime nt cosmic, după cum
ve de ţi, numai dacă avem în ve de re faptul că ce e a ce e xistă în simţire a umană ţine de pe rioada dintre naşte re şi moarte ; apoi, pe de -o
parte , ce e a ce avem în activitate a de re pre ze ntare umană ne trimite la pe rioada pre natală, iar, pe de altă parte , ce e a ce se află în voinţa
umană ne trimite spre viaţa de după moarte , spre ce e a ce e ste embrionar şi aparţine viitorului. Când avem în faţa noastră omul tripartit,
avem mai întâi e leme ntul pre natal, apoi ce e a ce se află între naşte re şi moarte şi, în al tre ile a rând, ce e a ce ţine de viaţa de după moarte ,
numai că ce e a ce e ste pre natal se pre lunge şte în e xiste nţa noastră sub formă de imagini, pe când ce e a ce ţine de viaţa de după moarte
e xistă embrionar în noi de ja înainte de moarte .
Numai cu ajutorul unor aseme ne a lucruri vă pute ţi face o re pre ze ntare de spre ce e a ce se întâmplă în re alitate atunci când un om intră în
re laţie cu un alt om. Când citim cărţi de pe dagogie mai ve chi, de pildă pe dagogia lui Herbart [ No ta 12 ], e xce le ntă pe ntru vremuri mai ve chi,
avem întotde auna se ntime ntul: oame nii ope re ază cu nişte noţiuni prin care e i nu se pot apropia de loc de re alitate , ci rămân în afara
re alităţii. Gândiţi-vă numai la faptul că simpatia, de zvoltată astfe l în mod just în se ns pământe sc, impre gne ază între aga voinţă; aşadar,
ce e a ce e xistă în noi prin voinţă, ca ge rme ne al viitorului, ca ge rme ne al vie ţii de după moarte , e ste impre gnat de iubire , de simpatie . Prin
ace asta, am pute a spune dar, de fapt, nu am pute a spune , ci chiar aşa e ste , tot ce e a ce are le gătură cu voinţa, ca să poată fi frânat sau
cultivat în mod just, tre buie să fie urmărit şi în e ducaţie cu o iubire cu totul de ose bită. Va tre bui să ve nim în ajutorul simpatie i, care e xistă
de ja în om, prin faptul că ne adre săm voinţe i sale . Care va tre bui să fie atunci impulsul propriuzis pe ntru e ducare a voinţe i? Nu poate fi altul
de cât ace la de a de zvolta noi înşine simpatie faţă de copil. Cu cât vom de zvolta simpatii mai bune faţă de e l, cu atât vor fi mai bune
me tode le pe care le vom ave a în e ducaţie .
Şi acum, ve ţi spune : Dacă e ducare a inte le ctului e ste opusul e ducării voinţe i, pe ntru că e ste impre gnată de antipatie , atunci va tre bui,
de sigur, să de zvoltăm antipatii, când îl e ducăm pe copil în ce e a ce prive şte raţiune a, inte le ctul său! Ace st lucru e ste ade vărat, numai că
tre buie să-l înţe le ge ţi în mod just. Tre buie să pune ţi antipatiile la locul potrivit. Tre buie să înce rcaţi să-l înţe le ge ţi în mod just pe copilul
însuşi, dacă vre ţi să-l e ducaţi în mod just pe ntru viaţa de re pre ze ntare . În înţe le ge re se află de ja e leme ntul antipatie i, căci antipatia ţine de
ace astă latură. Prin faptul că-l înţe le ge ţi pe copil, prin faptul că înce rcaţi să pătrunde ţi în toate nuanţe le fiinţe i lui, de ve niţi e ducatorul,
învăţătorul său în ce e a ce prive şte inte le ctul, cunoaşte re a. Aici e xistă de ja antipatiile ; numai că dvs., prin faptul că îl e ducaţi pe copil, face ţi
ca antipatia să fie ce va bun. Şi pute ţi fi absolut siguri: Viaţa nu ne conduce pe unii spre ce ilalţi fără să e xiste condiţiile pe ntru ace asta.
Eve nime nte le e xte rioare sunt, de fapt, întotde auna e xpre sia e xte rioară pe ntru ce va lăuntric, oricât de ciudat ar păre a ace st lucru une i
conside rări e xte rioare a lumii. Faptul că dvs. sunte ţi puşi în situaţia de a de sfăşura o activitate de instruire şi e ducare a copiilor de la Şcoala
W aldorf [ No ta 13 ] şi să face ţi tot ce ţine de ace asta ne atrage ate nţia asupra le găturii karmice dintre e xact ace st grup de dascăli şi ace st
grup de copii. Şi dvs. ve ţi de ve ni dascălul potrivit pe ntru ace şti copii pe ntru că în nişte vremuri tre cute aţi de zvoltat cândva antipatii faţă de
ace şti copii, şi de ace st lucru vă e libe raţi prin faptul că e ducaţi acum inte le ctul ace stor copii. Iar simpatiile tre buie să le de zvoltăm în mod
just prin faptul că mode lăm voinţa în mod just.
Aşadar, să vă fie limpe de : Dvs. ve ţi pătrunde ce l mai bine în fiinţa duală a omului dacă ve ţi face ce e a ce am înce rcat noi în cadrul discuţiilor
de seminar [ No ta 14 ]. Dar tre buie să înce rcaţi să pătrunde ţi în toate aspe cte le fiinţe i umane . Prin ce e a ce am înce rcat să facem la seminar [
No ta 15 ], ve ţi de ve ni buni e ducatori numai în ce e a ce prive şte viaţa de re pre ze ntare a copilului. Ve ţi de ve ni buni e ducatori şi pe ntru viaţa lui
de voinţă dacă ve ţi înce rca să-l înconjuraţi pe fie care în parte cu simpatie , cu o simpatie re ală. Ace ste lucruri ţin şi e le de e ducaţie : antipatia,
care ne dă capacitate a de a înţe le ge simpatia, care ne dă capacitate a de a iubi. Prin faptul că avem un trup şi, datorită lui, nişte focare
unde se întâlne sc simpatia şi antipatia, ace st lucru se furişe ază şi în ace le re laţii sociale dintre oame ni care se e xprimă în activitate a de
e ducare şi instruire . Vă rog să re fle ctaţi la ace st lucru, să-l pătrunde ţi cu simţire a, şi atunci mâine vom pute a me rge mai de parte .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A TREIA
Stuttgart, 23 august 1919
Am atras ate nţia de ja ie ri asupra faptului că [ No ta 16 ] în proce sul instruirii ar tre bui să se porne ască de la o anumită plăsmuire artistică a
ore i, pe ntru ca omul între g, mai ale s cu viaţa lui de voinţă, să fie antre nat în proce sul instruirii. Din discuţii de fe lul ce lor pe care le -am
cultivat noi aici vă ve ţi pute a da uşor se ama de importanţa une i aseme ne a măsuri şi vă ve ţi da se ama de faptul că instruire a tre buie să fie
re alizată în aşa fe l încât să nu uităm nici un mome nt că în om e xistă ce va mort, ce va pe cale de a muri, care tre buie transformat în ce va nou,
viu. Dacă ne apropiem numai contemplând, de ci, cu re pre ze ntare a noastră, care e ste ce va imaginativ, de fiinţa naturii şi de alte e ntităţi ale
lumii, noi ne situăm mai mult într-un proce s de moarte ; dacă ne apropiem de fiinţe le naturii şi ale lumii cu voinţa noastră, atunci ne aflăm
într-un proce s re ge ne rator. În calitate de e ducatori, noi vom ave a, aşadar, sarcina de a re ge ne ra în pe rmane nţă ce va mort, de a fe ri de
moarte a totală ce e a ce , în fiinţa umană, me rge în întâmpinare a morţii, ba chiar, aş zice , să-l fe cundăm cu ce e a ce putem de zvolta din voinţă
dre pt e leme nt re ge ne rator. De ace e a, nu tre buie să ne sfiim să înce pem să de zvoltăm, de ja când e vorba de copil, o anumită mode lare
artistică a pre dării.
Ce e a ce se apropie de om ca e leme nt artistic se împarte , la rândul lui, în două cure nte , cure ntul plastic-sculptural şi cure ntul muzical-poe tic.
Ace ste două dome nii artistice , ce l plastic-sculptural şi ce l muzical-poe tic, sunt cu ade vărat diame tral opuse , cu toate că, tocmai prin
dife re nţa lor polară, e le se pot întâlni foarte bine într-o sinte ză supe rioară, într-o unitate supe rioară. Dvs. ve ţi fi ştiind că, în cadrul e voluţie i,
ome nirii ace astă dualitate a e leme ntului artistic se e xprimă chiar şi sub raport rasial. Nu tre buie de cât să vă aduce ţi aminte de anumite
e xpune ri ale lui Heinrich Heine [ No ta 17 ], şi ve ţi fi trimişi la o aseme ne a dualitate : la faptul că tot ce e a ce a pornit de la ve chii gre ci sau a
fost înrudit cu ace ştia, tot ce e a ce s-a de zvoltat, aşadar, sub aspe ct rasial, din natura ve chiului popor gre c, e ra o pre dispoziţie , în ce l mai
emine nt se ns al cuvântului, spre mode lare a plastic-sculpturală a lumii, pe când tot ce e a ce s-a de zvoltat din e leme ntul iudaic e ra o
pre dispoziţie de ose bită pe ntru e leme ntul propriu-zis muzical al lumii. Aşadar, şi aici găsiţi ace ste două cure nte distribuite pe rase , şi cine
are o re ce ptivitate pe ntru aseme ne a lucruri le va pute a urmări foarte bine în istoria arte i. Bine înţe le s că apar me re u te ndinţe , te ndinţe
îndre ptăţite , care vor să une ască e leme ntul muzical cu ce l plastic-sculptural. Dar ace ste cure nte ar pute a fi unite cu ade vărat numai în
e uritmia adusă la de săvârşire , în care e leme ntul muzical şi ce l vizibil pot de ve ni o unitate bine înţe le s că nu în forma incipie ntă la care am
ajuns până acum, ci în ţe lurile pe care e uritmia tre buie să le aibă în faţă. Aşadar, tre buie să ţinem se ama de faptul că în între aga natură
umană armonioasă e xistă un e leme nt plastic-sculptural spre care tinde ce e a ce ţine de voinţa omului. Dar cum putem caracte riza în mod
just ace astă te ndinţă [ No ta 18 ] care e xistă în om, de a de ve ni plastic-sculptural?
Dacă am fi oame ni înze straţi numai cu inte le ct, dacă am privi lume a numai cu ajutorul activităţii de re pre ze ntare , noi am de ve ni tre ptat nişte
cadavre ambulante . Am face cu ade vărat impre sia, aici, pe Pământ, că suntem nişte fiinţe pe cale de a muri. Ne salvăm de la ace astă moarte
numai prin faptul că simţim în noi imboldul de a re învia prin fante zie , în mod plastic-sculptural, ce e a ce în noţiuni e ste pe cale de a muri. Dacă
vre ţi să de ve niţi e ducatori ade văraţi, tre buie să vă fe riţi să uniformizaţi totul, în mod abstract. Dar nu ave ţi voie să spune ţi acum: Aşadar, nar
tre bui să de zvoltăm e leme ntul aducător de moarte din om, ar tre bui să e vităm a de zvolta în om lume a noţională, lume a de re pre ze ntare .
Cu privire la spiritual-sufle te sc, ace asta ar conduce la ace e aşi gre şe ală pe care ar face -o nişte me dici care , ca mari pe dagogi, ar privi
e voluţia culturii şi ar spune apoi: Oase le sunt e leme ntul care moare în om, aşadar, să-l fe rim pe om de ace st e leme nt pe cale de a muri, să
înce rcăm să me nţinem oase le vii, moi. Vă daţi se ama că o astfe l de conce pţie i-ar face pe oame ni să de vină toţi rahitici, aşa încât e i nu şi-ar
pute a re aliza pe de plin misiune a. Este întotde auna un principiu gre şit să vre i să proce de zi aşa cum vor s-o facă mulţi te osofi şi antroposofi,
care , atunci când se vorbe şte de Ahriman şi de Lucife r şi de influe nţe le lor asupra e voluţie i ome nirii, spun apoi: Ace ste a sunt lucruri care
dăune ază naturii umane , aşadar, ar tre bui să ne fe rim de e le . Dar ace asta ne -ar face să-l ţinem pe om de parte de tot ce e a ce tre buie să
intre în constituţia sa. Astfe l, noi nu putem împie dica nici de zvoltare a e leme ntului de re pre ze ntare ; tre buie să-l de zvoltăm, dar niciodată nu
avem voie să ne glijăm să ne apropiem de natura umană, în alt mome nt, cu e leme ntul plastic-sculptural. De aici re zultă unitate a. Ea nu
re zultă din faptul că e liminăm unul din e leme nte , ci din faptul că-l de zvoltăm pe unul alături de ce lălalt. În ace astă privinţă, oame nii e pocii
actuale încă nu pot gândi în mod unitar. De aici provine şi faptul că e i nu înţe le g tripartiţia organismului social [ No ta 19 ]. Pe ntru viaţa socială
e ste just numai ca tărâmul spiritual, tărâmul e conomic şi tărâmul juridic să se situe ze unul alături de ce lălalt şi unitate a să re zulte abia după
ace e a, nu să ia naşte re prin faptul că noi o formăm în mod abstract. Gândiţi-vă numai ce -ar însemna dacă oame nii ar spune : De oare ce capul
e ste o unitate şi re stul corpului, tot o unitate , omul, de fapt, n-ar tre bui să e xiste de loc; ar tre bui să de sprindem capul de re stul omului şi
să-l lăsăm să umble libe r prin lume ! De sfăşurăm o activitate cre atoare după mode lul naturii, doar dacă facem ca din aspe cte le unilate rale să
ia naşte re între gul.
Aşadar, aici se pune problema să de zvoltăm unul dintre e leme nte le unilate rale : e ducare pe baza vie ţii de re pre ze ntare ; pe urmă, ce lălalt
e leme nt unilate ral, ce l plastic-sculptural, face să de vină viu ce e a ce de zvoltăm în simpla noţiune . Aici se pune problema ca, în e poca noastră
care nimice şte întotde auna conştie nţa, să ridicăm ace ste lucruri în conştie nţă, fără a pie rde inge nuitate a. Dar nu e ne apărat ne voie să ne
pie rdem inge nuitate a, dacă plăsmuim lucrurile în mod concre t, nu abstract. Ar fi, de pildă, foarte bine , în orice caz, dacă am înce pe cât mai
de vreme posibil, în ce e a ce prive şte e leme ntul plastic-sculptural, să-l facem pe copil să trăiască în lume a culorilor, dacă ne -am pătrunde , ca
dascăli, de ce e a ce ne ofe ră Goethe în parte a didactică a te orie i culorilor [ No ta 20 ]. Pe ce se baze ază ace astă parte didactică a te orie i
goe the e ne a culorilor? Ea se baze ază pe faptul că Goe the pătrunde întotde auna fie care culoare în parte cu o nuanţă afe ctivă. Astfe l, e l
subliniază caracte rul provocator al culorii roşii; e l nu subliniază numai ce e a ce ve de ochiul, ci ce e a ce simte sufle tul în contact cu roşul. Tot
astfe l, e l subliniază linişte a, adâncire a în sine , pe care o simte sufle tul sub influe nţa albastrului. Putem să-l introducem pe copil în lume a
culorilor, fără a afe cta cu ce va inge nuitate a, în aşa fe l încât nuanţe le afe ctive ale lumii culorilor să ia naşte re în mod viu. Dacă la înce put
copilul se murdăre şte , poate , foarte rău, vom ave a prile jul să luăm o măsură bună în e ducaţie , învăţându-l pe copil să nu se mai
murdăre ască atât de tare .
Înce pe ţi cât mai de vreme să-l pune ţi pe copil în contact cu culorile , aici ar fi bine să aşte rne ţi alte culori şi pe o suprafaţă colorată, nu numai
pe o suprafaţă albă, şi să înce rcaţi să tre ziţi în copil se ntime nte de fe lul ce lor ce pot lua naşte re numai printr-o înţe le ge re spiritual-ştiinţifică
a lumii culorilor [ No ta 21 ]. Dacă ve ţi lucra aşa cum am lucrat e u cu câţiva prie te ni la cupola mică a construcţie i din Dornach [ No ta 22 ], ve ţi
dobândi o le gătură vie cu fiinţa culorii. Ve ţi de scope ri atunci, dacă aşte rne ţi, de pildă, albastru, că e ste în însăşi natura culorii albastre să
caracte rize ze tot ce e a ce e ste inte rioritate . Aşadar, să zicem, la un înge r care se mişcă sub imboldul inte riorităţii sale vom ave a de la sine
te ndinţa de a-l picta în albastru, pe ntru că nuanţa albastrului, clarobscurul albastrului, face să se nască în sufle t se ntime ntul mişcării ce îşi
are origine a în ce va sufle te sc. Culoare a galbe n-roşiatică face să se nască în sufle t se ntime ntul strălucirii, se ntime ntul a ce e a ce se
re ve le ază radiind în afară. Aşadar, dacă e vorba de ce va care acţione ază în mod agre siv, dacă în faţa noastră apare ce va ce vre a să ne
ave rtize ze , dacă înge rul vre a să ne spună ce va, dacă vre a să ne vorbe ască din planul în care e ste situat e l, atunci noi e xprimăm ace asta
prin nuanţe le galbe n-roşiatice . Putem atrage ate nţia copiilor, într-un mod e leme ntar, asupra ace stui caracte r lăuntric-viu al culorilor.
Apoi, tre buie să ne pătrundem noi înşine foarte pute rnic de gândul că simplul de se n are de ja în e l ce va ne ade vărat. Ce l mai ade vărat e ste
se ntime ntul ce ia naşte re din culoare , ce va mai ne ade vărat e ste se ntime ntul ce se naşte din clarobscur şi ce l mai ne ade vărat e ste de se nul.
De se nul ca atare se apropie de ja întru totul de ace l e leme nt abstract care e xistă în natură ca e leme nt pe cale de a muri. De fapt, noi ar
tre bui să de se năm numai dacă de ve nim conştie nţi de următorul lucru: noi de se năm, în e se nţă, numai ce e a ce e ste mort. Cu culori, ar tre bui
să pictăm în aşa fe l încât să fim conştie nţi de ace st lucru: noi facem ca din ce e a ce e ste mort să ia naşte re ce va viu. Ce e ste , la urma urme i,
linia orizontului? Când luăm cre ionul şi de se năm linia orizontului
ace asta e ste ce va abstract, ce va aducător de moarte , ce va ne ade vărat faţă de natură, în care se manife stă întotde auna două cure nte :
ce e a ce e ste mort şi ce e a ce e ste viu. Noi izolăm unul din cure nte şi afirmăm că ace asta e ste natura. Dar când e u spun că văd ce va ve rde şi
că văd ce va albastru, care se de ose be sc între e le , apoi linia orizontului se de zvoltă prin faptul că ce le două culori sunt înve cinate ,
atunci e u spun un ade văr. Astfe l, vă ve ţi da se ama, tre ptat, că forma naturii ia naşte re cu ade vărat din culoare , că, de ace e a, de se nul e ste
ce va care abstractize ază. Ar tre bui să facem ca de ja în copilul în cre şte re să ia naşte re o re pre ze ntare justă, un se ntime nt just, în le gătură
cu aseme ne a lucruri, pe ntru că ace asta îi re vigore ază între aga fiinţă sufle te ască şi o pune într-un raport just cu lume a e xte rioară. Ace asta
e ste boala de care sufe ră civilizaţia şi cultura noastră, faptul că nu avem o le gătură justă cu lume a e xte rioară. Nu e ne voie aici, aş zice , să
de ve nim noi înşine unilate rali în pre dare . Ar fi, de pildă, cât se poate de bine , dacă am pute a de zvolta, înce tul cu înce tul, posibilitate a de a
tre ce de la e leme ntul artistic pur abstract care se manife stă la om prin savurare a frumosului, la artisticul concre t, la practicare a arte i
aplicate , pe ntru că ome nire a actuală are , cu siguranţă, foarte multă ne voie ca în viaţa culturală ge ne rală să se introducă o activitate
artistică re ală. În de cursul se colului al XIX-le a, am ajuns, re alme nte , să ne facem mobila pe ntru ochi; un scaun, de pildă, noi îl facem pe ntru
ochi, pe când, de fapt, e l ar tre bui să fie ce va pe care să-l simţim când stăm pe e l. Scaunul tre buie să fie făcut în conformitate cu ace st lucru.
Noi tre buie să simţim scaunul, e l nu tre buie să fie doar frumos, ci e l tre buie să fie ce va pe care omul poate să ste a. În fe lul cum e ste făcut
scaunul ar tre bui să se e xprime între aga contopire a simţului inte rior cu scaunul şi chiar a simţului inte rior format prin fe lul cum sunt făcute
braţe le scaunului ş.a.m.d., având în ve de re că omul îşi căută în scaun un sprijin. Dacă în şcoală s-ar pute a introduce ore de lucru manual
care să cultive în mod de cisiv arta aplicată, prin ace asta s-ar face un mare se rviciu civilizaţie i actuale . Căci, ia gândiţi-vă numai cât de
îngrijorat e ste , în zile le noastre , cu privire la soarta culturii şi civilizaţie i actuale , un om pre ocupat în mod since r de ome nire , când ve de cum,
de pildă, abstractisme le din zile le noastre e le nu vor apăre a dacă noi ne vom pute a re aliza inte nţiile , cum gogomăniile oame nilor cu
gândire socialistă vor să inunde civilizaţia actuală: atunci în civilizaţia noastră nu vor mai e xista lucruri frumoase , ci numai lucruri utile ! Şi
chiar dacă oame nii vor visa la lucruri frumoase e i nu vor mai ave a nici un simţ pe ntru faptul că, din cauză că se me rge spre socializare , va
tre bui să subliniem şi mai mult de cât înainte ne ce sitate a frumosului. Oame nii ar tre bui să înţe le agă ace st lucru.
Aşadar, în pre dare , n-ar tre bui să facem e conomie de e leme ntul plastic-sculptural. Dar tot atât de puţin ar tre bui să facem e conomie de ace l
e leme nt dinamic ce se e xprimă în arta arhite cturii şi care ar tre bui să fie simţit de copii în mod re al. Aici putem să cădem foarte uşor în
gre şe ala de a pre ze nta copiilor pre a de vreme un lucru sau altul. Dar, într-un anumit se ns, ace st lucru chiar tre buie să se întâmple . Eu le -am
adre sat câte va cuvinte ace lor copii din Münche n care -şi pe tre ce au vacanţa la Dornach, 80 la număr, şi care au făcut cu doamna Kisse le ff [
No ta 23 ] 12 ore de e uritmie , pre ze ntând apoi ce le învăţate în faţa câtorva dascăli din cole giul şcolii lor şi a unor antroposofi din Dornach.
Copiii au lucrat foarte frumos şi după ce s-a te rminat între aga re pre ze ntaţie de e uritmie , care a mai constat şi din câte va pie se pre ze ntate
de e uritmiste le noastre din Dornach, copiii au ve nit şi au între bat: Oare a plăcut şi re pre ze ntaţia noastră? Ei simţe au cu ade vărat imboldul
să re pre zinte şi e i ce va; a fost ce va cât se poate de frumos. Acum, la dorinţa ace lor pe rsoane care organizase ră totul, e u tre buia să le
adre se z copiilor câte va cuvinte . Era în ajunul zile i în care copiii urmau să se întoarcă la Münche n. Atunci am spus, lite ralme nte : Vă spun
acum ce va ce nu înţe le ge ţi încă. Abia în viitor ve ţi înţe le ge ace st lucru. Dar luaţi aminte , dacă ve ţi auzi în viitor cuvântul “sufle t”, căci acum
încă nu-l pute ţi înţe le ge . Ace astă atrage re a ate nţie i copiilor asupra unui lucru pe care încă nu-l înţe le g, care abia de acum înainte urme ază
să se maturize ze , e ste e xtraordinar de importantă. Şi e ste gre şit numai principiul pe care oame nii îl pun astăzi în prim-plan: Tre buie să-l
învăţăm pe copil numai lucruri pe care le înţe le ge de ja un principiu care face ca între aga activitate e ducativă să fie lipsită de viaţă. Căci o
activitate e ducativă e ste plină de viaţă de -abia când copilul a purtat o vreme în subconştie nt ce le primite , scoţându-le la suprafaţă abia
după câtva timp. Ace st lucru e ste foarte important pe ntru e ducaţia copiilor de la 7 până la 15 ani; atunci se pot picura în sufle tul copilului
foarte multe din ce le ce pot fi înţe le se abia mai târziu. Vă rog să nu vă împie dicaţi de gândul că de păşiţi gradul de maturitate al copilului şi
ape laţi la un lucru pe care copilul îl va pute a înţe le ge abia mai târziu. Principiul contrar a introdus în pe dagogia noastră un e leme nt
distrugător. Dar copilul tre buie să ştie că tre buie să aşte pte . Putem chiar face ca în e l să ia naşte re ace st se ntime nt, se ntime ntul că tre buie
să aşte pte , în ce e a ce prive şte înţe le ge re a lucrurilor pe care şi le însuşe şte acum. De ace e a, nici nu e ra atât de rău în vremurile ve chi, când
copiii tre buiau să înve ţe , pur şi simplu, 1 x 1 = 1, 2 x 2 = 4, 3 x 3 = 9 ş.a.m.d., în loc să înve ţe ace st lucru, cum se întâmplă în zile le noastre ,
cu ajutorul socotitoare i. Ar tre bui să fie de păşit ace st principiu, de a face ca înţe le ge re a copiilor să rămână încreme nită în ce le de ja învăţate .
Ace st lucru se poate face , fire şte , numai cu tactul ne ce sar, căci nu ne putem înde părta pre a mult de la ce e a ce copilul poate face cu plăce re ;
dar e l se poate pătrunde cu de stul de multe lucruri, doar pe baza autorităţii ce lui care pre dă, iar înţe le ge re a ace stora îi va ve ni abia mai
târziu.
Dacă îi aduce ţi aproape copilului în ace st fe l e leme ntul plastic-sculptural, ve ţi ve de a că pute ţi face să de vină vii multe din lucrurile
aducătoare de moarte .
Eleme ntul muzical, care trăie şte în om de la naşte re şi care , după cum am spus, se manife stă la copil mai ale s în pe rioada dintre 3 şi 4 ani,
în dorinţa de a dansa, e ste un e leme nt care ţine de voinţă şi care conţine în sine viaţă. Dar, oricât de ciudat ar păre a, e ste , totuşi, ade vărat
că e l conţine , la înce put, în fe lul în care se manife stă în copil, o viaţă pre a pute rnică, o viaţă care ame ţe şte , o viaţă care amorţe şte uşor
conştie nţa. Sub influe nţa unui e leme nt muzical pute rnic, e voluţia copilului ajunge foarte uşor la o anumită stare de ame ţe ală. De ace e a,
tre buie să spunem: Educaţia pe care o re alizăm atunci când folosim e leme ntul muzical tre buie să conste a într-o armonizare pe rmane ntă a
e leme ntului dionisiac, care izvorăşte din natura umană, cu ajutorul e leme ntului apolinic. Pe când ce e a ce e ste pe cale de a muri tre buie să
fie re vigorat prin e leme ntul plastic-sculptural, ce e a ce e ste viu în gradul ce l mai înalt în e leme ntul muzical tre buie să fie tempe rat, pe ntru ca
să nu-l afe cte ze pe om pre a pute rnic în ace st e leme nt muzical. Ace sta e se ntime ntul cu care tre buie să apropiem de copii e leme ntul muzical.
Dar acum se pune problema să ţinem se ama de faptul că, datorită karme i, natura umană e ste de zvoltată în mod unilate ral, într-o dire cţie
sau alta. Ace st lucru poate fi obse rvat mai ale s în privinţa e leme ntului muzical. Dar, aş zice , acolo e l e ste pre a mult subliniat. N-ar tre bui să
subliniem pre a mult: ace sta e ste un copil nemuzical, ace sta e ste unul muzical. De sigur, re alitate a e xistă, oricum, dar a ţine copilul
nemuzical, din ace astă cauză, de parte de tot ce e a ce e ste muzică şi a face să aibă parte de e ducaţie muzicală numai copiii înze straţi din
punct de ve de re muzical e ste ce va absolut gre şit; chiar şi copiii ce i mai nemuzicali ar tre bui să fie ce l puţin de faţă la toate activităţile
muzicale . Este , de sigur, cu totul just să-i facem să se producă din punct de ve de re muzical în public, din ce în ce mai mult, numai pe ace i
copii care sunt cu ade vărat muzicali. Totuşi, şi copiii nemuzicali ar tre bui să fie de faţă, să de zvolte re ce ptivitate ; căci vom obse rva că şi la
copilul ce l mai nemuzical e xistă un re st de pre dispoziţii muzicale , dar e le sunt situate foarte adânc şi pot fi scoase la suprafaţă numai printro
cultivare plină de iubire . N-ar tre bui să ne glijăm niciodată ace st lucru, fiindcă e ste mult mai ade vărat de cât cre dem ce e a ce scrie într-una
din pie se le lui Shake spe are [ No ta 24 ]: “Omul care nu are muzică în e l... înclină spre trădare , spre tâlhărie şi înşe lăciune ... să nu te încre zi în
e l!”. Ace sta e ste un ade văr foarte profund. De ace e a, n-ar tre bui să ne glijăm nimic din ce e a ce se poate face pe ntru a apropia muzica şi de
ace i copii care sunt conside raţi, în primă instanţă, nemuzicali.
Dar va fi de ce a mai mare importanţă, de aseme ne a, tocmai sub raport social, ca e leme ntul muzical să fie cultivat într-un mod e leme ntar,
astfe l încât copiilor să li se pre de a muzica pe baza re alităţilor e leme ntare ale muzicii, fără o te orie care să-i ame ţe ască. Copiii ar tre bui să-şi
forme ze o re pre ze ntare clară de spre e leme nte le primare ale muzicii, armonii, me lodii ş.a.m.d., prin folosire a unor re alităţi cât mai
e leme ntare , prin analizare a după auz a me lodiilor şi armoniilor, astfe l încât, în ce e a ce prive şte muzica, să proce dăm la construire a
între gului proce s artistic într-un mod la fe l de e leme ntar cum proce dăm în dome niul plastic-sculptural, unde lucrăm tot pornind de la de taliu.
Prin ace asta, vom diminua ce e a ce acţione ază atât de pute rnic pe tărâm muzical: dile tantismul, cu toate că nu putem ne ga întru totul
faptul că şi dile tantismul muzical are o anumită utilitate în viaţa noastră socială. N-am pre a pute a face progre se fără e l, totuşi, ar tre bui să
se limite ze la ce i ce re ce pte ază arta. Dar tocmai prin ace asta ar fi posibil ca ce i care de sfăşoară o activitate muzicală să fie apre ciaţi în mod
just în cadrul ordinii noastre sociale . Căci n-ar tre bui să uităm faptul că tot ce e a ce ţine de e leme ntul plastic-sculptural lucre ază în se nsul
individualizării oame nilor, pe când tot ce e a ce ţine de e leme ntul muzical-poe tic stimule ază viaţa socială. Prin e leme ntul muzical-poe tic,
oame nii se întâlne sc într-o unitate ; prin e leme ntul plastic-sculptural, e i se individualize ază. Individualitate a e ste me nţinută mai mult prin
activitate a e leme ntului plastic-sculptural, socie tate a, mai mult prin viaţa şi urzire a-împre ună în e leme ntul muzical şi poe tic. Cre aţia poe tică
e ste produsă în singurătate a sufle tului, numai acolo; e a e ste înţe le asă de comunitate a umană. Nu vrem să stabilim ce va abstract, ci ce va
absolut concre t, când spunem că omul, prin cre aţiile sale poe tice , îşi de schide inte riorul şi că ace stui inte rior îi vine în întâmpinare , prin
re ce ptare a ce lor cre ate , inte riorul ce l mai adânc al ce luilalt. De ace e a, la copilul în cre şte re ar tre bui să e ducăm, înainte de toate , bucuria
pe ntru cre aţiile muzicale şi poe tice şi dorul după e le . În ce e a ce prive şte poe zia, copilul ar tre bui să intre în contact cât mai de vreme cu
ade vărata poe zie . În zile le noastre , omul cre şte într-o ordine socială în care e ste tiranizat cu proza vorbirii. Există astăzi ne număraţi
re citatori care -i tiranize ază pe oame ni cu proza, prin faptul că scot în e vide nţă ce e a ce e ste proză într-o poe zie , ce e a ce ţine numai de
conţinut. Şi când, prin re citare , poe zie i i se dă o aseme ne a formă, încât rolul principal îl joacă ce e a ce ţine , propriu-zis, de conţinut, atunci, în
zile le noastre , oame nii conside ră că ace asta e ste o re citare de săvârşită. Dar o re citare cu ade vărat de săvârşită e ste ace e a care subliniază
în mod de ose bit e leme ntul muzical. În ce le câte va cuvinte pe care le spun une ori înainte de re pre ze ntaţiile de e uritmie [ No ta 25 ], am atras
ade se ori ate nţia asupra faptului că, la un poe t cum e Schiller, o poe zie izvorăşte din adâncurile subte rane ale sufle tului său. În cazul
multora dintre poe ziile lui Schille r, în sufle tul său se făce a simţită mai întâi o me lodie ge ne rală şi abia mai târziu e l cobora, dacă mă pot
e xprima astfe l, în ace astă me lodie ge ne rală, conţinutul, cuvinte le . În me lodia ge ne rală e ste atras ce e a ce ţine de conţinut, iar e leme ntul
poe tic se e puize ază atunci în mode lare a vorbirii, nu în conţinut, ci în tact, în ritm, în păstrare a rime i, aşadar, în e leme ntul muzical ce stă la
baza e leme ntului poe tic. Am spus că, prin modul actual de a re cita, oame nii sunt tiranizaţi, pe ntru că tiranizăm întotde auna când punem
acce ntul principal numai pe proză, pe conţinutul une i poe zii, pe care -l inte rpre tăm în mod absolut abstract. Din punct de ve de re spiritualştiinţific,
de păşim tirania numai prin faptul că, aşa cum înce rc e u întotde auna, de scriem un lucru din ce le mai dife rite puncte de ve de re , astfe l
încât să me nţinem, şi din punct de ve de re artistic, noţiunile fluide . Am avut o bucurie de ose bită atunci când unul dintre prie te nii noştri cu
înclinaţii artistice mi-a spus că anumite cicluri de confe rinţe ar pute a fi transpuse , pur şi simplu, datorită construcţie i lor lăuntrice , într-o
simfonie . Aşa ce va stă, într-ade văr, la baza anumitor cicluri, prin modul cum sunt construite . Luaţi, de pildă, ace l ciclu pe care l-am pre ze ntat
la Vie na [ No ta 26 ] de spre viaţa între moarte şi o nouă naşte re , şi ve ţi pute a ve de a că din e l s-ar pute a face o simfonie . Ace st lucru e ste
posibil din cauză că o confe rinţă spiritual-ştiinţifică nu tre buie să acţione ze în mod tiranic, ci tre buie să tre ze ască voinţa oame nilor. Dar când
oame nii se apropie de ce va cum e carte a Punctele centrale ale problem ei sociale [ No ta 27 ], e i spun că aşa ce va ar fi de ne înţe le s pe ntru
e i. Dar e a nu e ste ce va de ne înţe le s, ci numai oame nii nu sunt obişnuiţi cu ace st mod de e xpune re .
De ace e a, e ste e xtraordinar de important ca la orice ope ră poe tică să atragem copilului ate nţia asupra e leme ntului muzical care -i stă la
bază. Învăţământul ar tre bui organizat în aşa fe l încât e leme ntul de re citare pe care -l introducem în şcoală să ajungă cât mai aproape de
e leme ntul muzical. Ce l care pre dă muzica ar tre bui să fie cât mai aproape de ce l care pre dă ce e a ce ţine de re citare , astfe l încât una să
urme ze ime diat după ce alaltă şi în ace st fe l între ce le două să se stabile ască o le gătură vie . Ar fi foarte bine dacă ce l care pre dă muzica ar
pute a să fie de faţă la ora de re citare , şi inve rs, astfe l încât întotde auna unul dintre e i să poată atrage ate nţia asupra le găturilor cu ce alaltă
mate rie . Prin ace asta, s-ar e limina în mod radical ce e a ce acţione ază încă atât de pute rnic în şcoala noastră actuală şi care e ste un lucru cu
ade vărat înfiorător: e xplicare a abstractă a poe ziilor. Ace astă e xplicare abstractă a cre aţiilor poe tice , care e ste împinsă până aproape de
e leme ntul gramatical, e ste moarte a a tot ce e a ce ar tre bui să acţione ze asupra copiilor. Inte rpre tare a poe ziilor e ste ce va absolut îngrozitor.
Acum ve ţi obie cta: Dar inte rpre tare a e ste ce va ne ce sar pe ntru înţe le ge re a poe zie i! Re fe ritor la ace asta, tre buie să spunem: E ne ce sar să
dăm pre dării o formă unitară. De spre ace asta tre buie să se vorbe ască în confe rinţa săptămânală a cadre lor didactice . Urme ază să fie
re citată o poe zie sau alta. Atunci, de la ce le lalte mate rii tre buie să conflue ze ce le ne ce sare pe ntru înţe le ge re a ace le i poe zii. Tre buie să
facem în aşa fe l încât copilul să aducă de ja cu e l la ore le de re citare ce e a ce e ste ne ce sar pe ntru înţe le ge re a poe zie i re spe ctive . Putem
foarte bine dacă ne ocupăm cu copiii de poe zia lui Schille r “Plimbare a” [ No ta 28 ] să-i pre ze ntăm copilului e leme nte le de psihologie şi de
istoria culturii care au le gătură cu poe zia, dar nu parcurgând poe zia ve rs cu ve rs, ci pre ze ntându-i copilului ce e a ce stă de asupra
conţinutului. În ora de re citare ar tre bui să se acorde importanţă în mod e xclusiv comunicării artistice a e leme ntului artistic.
Dacă am folosi e leme ntul artistic, cu ce le două cure nte ale sale , în aşa fe l încât să armonizăm în între gime natura umană, cu ace asta am
re aliza e xtraordinar de mult. Tre buie numai să avem în ve de re că re alizăm ce va infinit de important în ce e a ce prive şte le gătura omului cu
lume a, prin faptul că omul cântă. Cântatul în sine e ste o imitare a ce e a ce e xistă de ja în lume . Când omul cântă, e l e xprimă înţe le pciune a
plină de se ns din care e ste clădită lume a. Dar n-avem voie să uităm nici că, atunci când cântă, omul asociază e leme ntului cosmic din
succe siune a propriu-zisă de sune te cuvântul uman. Prin ace asta, în cânt intră ce va ne natural. Vom pute a simţi ace st lucru dacă vom se siza
lipsa de afinitate dintre sune te le une i poe zii şi conţinutul e i. Ar însemna de ja un anumit progre s dacă s-ar pute a continua înce rcare a pe care
am înce put-o acum: de a me nţine ve rsurile în e leme ntul strict re citativ şi a de da viaţă numai cuvântului-rimă, cu ajutorul me lodie i, astfe l
încât ve rsul să tre acă în re citare , iar cuvântul-rimă să fie cântat în fe lul une i arii [ No ta 29 ]. Prin ace asta, ar apăre a o distincţie clară între
sune te le une i poe zii şi cuvinte , care pe omul propriu-zis muzical îl de ranje ază.
Şi iarăşi, când de zvoltăm auzul omului pe ntru e leme ntul muzical, îl facem pe om să simtă în mod viu muzica e xiste ntă în lume a însăşi. Ace st
lucru e ste de ce a mai mare importanţă pe ntru omul în de zvoltare . N-avem voie să uităm: În e leme ntul plastic-sculptural noi contemplăm
frumuse ţe a, o trăim; în ce l muzical, de ve nim noi înşine frumuse ţe . Ace st lucru e ste e xtraordinar de important. Dacă ne întoarcem în vremuri
mai ve chi, constatăm că, pe măsură ce ajungem într-un tre cut şi mai înde părtat, e xistă tot mai puţin din ce e a ce numim noi muzică propriuzisă.
Putem ave a se ntime ntul clar că e leme ntul muzical e ste ce va în de ve nire , cu toate că anumite forme muzicale sunt şi e le de ja pe
moarte . Ace asta are la bază o re alitate cosmică foarte importantă. În tot ce e a ce ţine de e leme ntul plastic-sculptural omul copia ve che a
ordine ce re ască. Copie re a supremă a une i ordini ce re şti e ste o copie re plastic-sculpturală a lumii. Dar în e leme ntul muzical omul cre e ază e l
însuşi. Aici e l nu cre e ază din ce e a ce e xistă de ja, ci pune teme lia pe ntru ce e a ce va lua naşte re abia în viitor. Putem cre a, de sigur, o anumită
muzică, doar imitând, de pildă, pe cale muzicală, murmurul valurilor sau cânte cul privighe torilor. Dar ade vărata muzică şi ade vărata poe zie
sunt ce va nou cre at şi din ace st ce va nou cre at va lua naşte re , cândva, e voluţia ulte rioară de pe Jupite r, Ve nus şi Vulcan [ No ta 30 ]. Prin
faptul că facem ape l la e leme ntul muzical, noi salvăm, într-un fe l, de la ine xiste nţă, confe rindu-i re alitate , ce va care mai are posibilitate a să
ia naşte re .
De -abia ape lând în ace st fe l la marile re alităţi ale lumii dobândim înţe le ge re a justă pe ntru fe lul în care tre buie să pre dăm. De -abia ace st
lucru poate să-i de a ade vărata sfinţire , astfe l încât activitate a şcolară să poată de ve ni cu ade vărat un fe l de se rviciu divin, prin faptul că
e ste un astfe l de se rviciu de sfinţire .
Ce e a ce pre zint e u în ace st fe l va fi fiind, mai mult sau mai puţin, un ide al. Totuşi, noi putem încadra în ide al ce e a ce facem în mod concre t.
De pildă, n-ar tre bui să ne glijăm un lucru când ne ducem cu copiii pe care îi instruim în munţi, pe câmp, se întâmplă, de sigur, şi aşa ce va,
când îi ducem, aşadar, în natură , în cazul ace ste i ie şiri cu copiii în natură ar tre bui să avem me re u în ve de re faptul că pre dare a însăşi a
ştiinţe lor naturii tre buie să se facă numai în clădire a şcolii. Să pre supunem că ie şim cu copiii în natură, că le îndre ptăm ate nţia spre o piatră
sau o floare . Făcând ace st lucru, ar tre bui să e vităm cu străşnicie să amintim afară, în natură, de spre ce e a ce pre dăm înăuntru, în clădire a
şcolii. Afară, în natură, ar tre bui să-i orie ntăm pe copii înspre natură în cu totul alt fe l de cât în clădire a şcolii. Ar tre bui să nu uităm niciodată
să le atragem ate nţia asupra ace stui lucru: noi vă aducem în ae r libe r că să simţiţi frumuse ţe a naturii, şi luăm cre aţiile naturii înăuntru în
clădire a şcolii, pe ntru ca acolo să putem dise căm împre ună cu voi natura. De ace e a, afară n-ar tre bui să le vorbim niciodată copiilor de spre
ce e a ce le pre ze ntăm înăuntru, de pildă, cu privire la plante . Ar tre bui să scoatem în e vide nţă ace astă de ose bire , că una e să dise căm
natura moartă în clasă, şi alta să contemplăm afară natura, în frumuse ţe a e i. Ace ste două lucruri ar tre bui puse alături. Ce l care îi duce pe
copii în natură ca să le e xemplifice acolo ce va în le gătură cu un obie ct din natură, ce va ce îi învaţă în clasă, ace la nu proce de ază în mod just.
Ar tre bui să tre zim în copii un anumit se ntime nt: noi tre buie , din păcate , să dise căm natura atunci când o aducem în clasă. Dar copiii ar
tre bui să re simtă ace st lucru dre pt o ne ce sitate , căci distruge re a unor lucruri din natură e ste ne ce sară şi pe ntru e dificare a omului. Însă, din
ace st motiv, n-ar tre bui să cre dem că facem bine dacă afară, în natură, e xplicăm un gândăce l din punct de ve de re ştiinţific. Locul e xplicării
ştiinţifice a gândăce lului e ste în clasă! Bucurie în faţa gândăce lului, bucurie în faţa fe lului său de a ale rga, în faţa drăgălăşe nie i sale , în faţa
le găturii sale cu re stul naturii, asta ar tre bui să tre zim în copii când îi ducem în ae r libe r. Şi n-ar tre bui să ne glijăm, de aseme ne a, să tre zim
în sufle te le copiilor ace st se ntime nt clar, şi anume că în muzică e xistă ce va cre ator, ce va care de păşe şte natura şi că omul însuşi de vine
cre ator împre ună cu natura, prin faptul că de zvoltă e leme ntul muzical. De sigur, ace st lucru va tre bui să fie mode lat în mod foarte e leme ntar
dre pt se ntime nt, dar va fi primul lucru care tre buie să porne ască tocmai de la e leme ntul-voinţă al muzicii: faptul ca omul să se simtă pe sine
în lăuntrul Cosmosului!
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A PATRA
Stuttgart, 25 august 1919
Sprijinindu-mă pe astfe l de se ntime nte , care pot izvorî din nişte e xpune ri de fe lul ce lor pe care le -am făcut la cursul de pe dagogie ge ne rală [
No ta 31 ], aş vre a să aminte sc ime diat ce va ce ţine de me todică, ce va care e ste e xtraordinar de important şi care , pe lângă ace asta, se va
alătura e xpune rilor de me todică din zile le pre ce de nte .
Tre buie să vă imaginaţi că prima oră de şcoală pe care o ţine ţi cu copiii dvs. în fie care clasă are o importanţă de cisivă. De la ace astă primă
oră de şcoală va ve ni, într-o anumită privinţă, ce va mult mai important de cât de la toate ce le lalte ore . Dar şi ce le lalte ore vor tre bui să fie
folosite la maximum, pe ntru a face în aşa fe l încât ce e a ce poate ve ni de la prima oră de şcoală să de vină fe cund pe ntru între aga activitate
şcolară. Ne propunem să ne re pre ze ntăm ime diat, în mod concre t, în ce fe l vom plăsmui cu copiii şi ve ţi fi în situaţia de a face cunoştinţă cu
ace şti copii ve niţi din toate dire cţiile pe dagogice , cât şi ne pe dagogice prima oră de şcoală. Bine înţe le s că e u nu pot da aici de cât suge stii
ge ne rale , pe care dvs. le pute ţi de zvolta în continuare . Ese nţialul va fi să nu vă orie ntaţi după anumite principii e ducative încâlcite , care au
apărut tocmai în e poca mode rnă, ci să înce rcaţi să ve de ţi ce poate ave a cu ade vărat importanţă pe ntru de zvoltare a copilului.
Aşadar, ave ţi în faţa dvs. clasa cu copiii atât de dife riţi între e i. Primul lucru pe care -l ve ţi face va fi să atrage ţi copiilor ate nţia asupra
motivului pe ntru care e i sunt, de fapt, aici. Este e xtraordinar de important să vorbiţi cu copiii cam în fe lul următor: Aşadar, voi aţi ve nit acum
la şcoală, şi e u o să vă spun de ce aţi ve nit la şcoală. Şi acum, ve ţi ridica ime diat în conştie nţă ace st fapt faptul că e i au ve nit la şcoală.
Aţi ve nit la şcoală pe ntru că la şcoală ave ţi să învăţaţi ce va. Încă nu vă pute ţi face nici o ide e de spre toate câte o să le învăţaţi la şcoală,
dar la şcoală va tre bui să învăţaţi tot fe lul de lucruri. De ce va tre bui să învăţaţi la şcoală tot fe lul de lucruri? Ei bine , doar îi cunoaşte ţi de ja
pe adulţi, pe ce i mari, şi ve ţi fi obse rvat că e i pot face lucruri pe care voi nu le pute ţi face . Şi voi sunte ţi aici, ca să pute ţi face şi voi cândva
ce e a ce pot să facă oame nii mari. Ve ţi pute a face cândva ce e a ce acum încă nu pute ţi. Este e xtraordinar de important să tre cem cu copiii
prin ace st comple x de re pre ze ntări. Dar ace st comple x de re pre ze ntări mai are şi o altă conse cinţă.
Nici un proce s şcolar nu me rge pe făgaşul just dacă nu e ste însoţit de o anumită ve ne raţie faţă de ge ne raţia ante rioară. Chiar dacă ace astă
nuanţă tre buie să rămână în sfe ra simţirii, a se ntime ntului, e a tre buie , totuşi, cultivată la copii, prin toate mijloace le : astfe l încât copilul să
prive ască plin de re spe ct la ce e a ce au re alizat de ja ge ne raţiile mai ve chi, lucruri pe care şi e l tre buie să ajungă să le re alize ze , cu ajutorul
şcolii. Ace astă dispoziţie de a privi cu un anumit re spe ct la cultura şi civilizaţia lumii înconjurătoare tre buie stimulată de la bun înce put în
copil, în aşa fe l încât e l să vadă cu ade vărat în oame nii mai vârstnici un fe l de fiinţe supe rioare . Dacă nu tre zim ace st se ntime nt, nu putem
progre sa cu instruire a şi cu e ducaţia. Dar nu progre săm nici dacă nu ridicăm în conştie nţa sufle tului ce e a ce urme ază, propriu-zis, să se
întâmple acum. De ace e a, continuaţi cu copilul conside raţiile următoare , fără a ave a re ze rve , gândindu-vă că prin ace asta de păşiţi de ja
orizontul copilului. Nu face nimic dacă e l va înţe le ge abia mai târziu multe dintre lucrurile pe care i le spunem. Principiul că tre buie să-i ofe rim
copilului numai lucruri pe care le înţe le ge de ja, în le gătură cu care îşi poate forma de ja o păre re , e ste ace la care a minat atât de multe în
cultura noastră. Un e ducator foarte cunoscut al une i pe rsonalităţi şi mai cunoscute [ No ta 32 ] din e poca actuală s-a lăudat odată că a
e ducat ace astă pe rsonalitate conform cu următorul principiu. Ace st om a spus: L-am e ducat bine pe băiat, căci l-am silit să-şi forme ze
ime diat o păre re de spre toate . Ei bine , cu ace st principiu, de a-ţi forma ime diat o păre re de spre toate , sunt de acord în zile le noastre
foarte mulţi oame ni, şi nu e ste ciudat să ve dem că un pe dagog foarte cunoscut al une i pe rsonalităţi şi mai cunoscute spune că e l vre a să
scoată în e vide nţă ace st principiu în nişte cărţi de pe dagogie . Eu am trăit ace st lucru, faptul că, pornindu-se de la ace st principiu, într-o
lucrare de pe dagogie din e poca actuală se spune a: Nu putem de cât să dorim ca fie care băiat ge rman şi fie care fată ge rmană să poată ave a
parte de o aseme ne a e ducaţie e xemplară. Ve de ţi de aici că în cărţile actuale de pe dagogie putem găsi de scrise multe dintre lucrurile pe
care nu tre buie să le facem, căci un mare tragism plane ază asupra ace stui mod de a e duca, şi ace st tragism are le gătură cu catastrofa
mondială actuală.
Aşadar, copilul nu tre buie să-şi forme ze ime diat o păre re de spre toate , ci, între 7 şi 15 ani, e l tre buie să-şi însuşe ască ce e a ce e ne ce sar din
iubire faţă de e ducator, pe baza autorităţii ace stuia. De ace e a, convorbire a cu copilul la care ne -am re fe rit de ja şi pe care o pute ţi e xtinde
după cum doriţi, pute ţi s-o continuaţi cam în fe lul următor: Iată, oame nii mari au cărţi şi ştiu să cite ască. Tu încă nu ştii să cite şti, dar ve i
învăţa să cite şti şi, după ce ve i fi învăţat să cite şti, ve i lua şi tu cândva cărţi în mână şi din ace ste a ve i pute a şti ce e a ce oame nii mari pot să
ştie din ace ste cărţi. Oame nii mari ştiu, de aseme ne a, să-şi scrie scrisori, e i ştiu să-şi note ze ce va în le gătură cu toate lucrurile . Şi tu ve i şti
mai târziu să scrii scrisori, căci, în afară de faptul că ve i învăţa să cite şti, ve i învăţa şi să scrii. Şi, pe lângă citit şi scris, oame nii mai ştiu şi să
socote ască. Tu nu ştii încă de loc ce e ste socotitul. Dar în viaţă omul tre buie să ştie să socote ască, dacă vre a să-şi cumpe re , de pildă, ce va
de mâncare , ori dacă vre a să-şi cumpe re sau să-şi facă haine . Tre buie să avem o aseme ne a convorbire cu copilul şi să-i spunem apoi: Tu ve i
învăţa şi socotitul. E bine să atragem copilului ate nţia asupra ace stor lucruri şi, poate ime diat a doua zi, să-i atragem din nou ate nţia
asupra lor, astfe l încât să pre lucrăm cu copilul ace ste lucruri prin re pe tări fre cve nte . Este important, de ci, să ridicăm în conştie nţă, într-un
aseme ne a mod, ce e a ce face copilul.
În ge ne ral, e ste de ce a mai mare importanţă pe ntru instruire şi e ducaţie să avem grijă să ridicăm în mod conştie nt în conştie nţă dacă-mi
îngăduiţi să mă e xprim astfe l ce e a ce altminte ri are loc în viaţă în virtute a obişnuinţe i. Dimpotrivă, nu e bine pe ntru instruire şi e ducaţie să
introducem în pre dare tot fe lul de lucruri pe care le introducem numai în scopul apare nt al pre dării. Dvs. pute ţi afla astăzi că se re comandă
ca e le vul să vină la şcoală înarmat cu nişte be ţe de chibrit într-o cutie şi e l să fie îndemnat apoi să construiască ce va cu ace ste be ţe de
chibrit arse care e ste mai bine să nu fie rotunjite , ci dre ptunghiulare , ca să nu se rostogole ască jos de pe băncile oblice ale sălii de clasă.
El tre buie îndemnat, de pildă, să imite cu ace ste be ţe de chibrit o casă şi alte lucruri asemănătoare . Construitul cu be ţişoare e ste o mate rie
pre fe rată, care e ste re comandată astăzi pe ntru copii în mod de ose bit. Totuşi, faţă de o cunoaşte re re ală a vie ţii, aşa ce va e ste un fe l de
joacă gratuită, a învăţa ce va construind cu be ţe de chibrituri nu are nici un se ns pe ntru fiinţa omului. Căci mai târziu în viaţă omul poate privi
lucrurile la care conduce construitul cu be ţe de chibrituri doar ca pe o joacă gratuită. Nu e bine să introducem în e ducaţie jocul gratuit.
Dimpotrivă, misiune a noastră e ste să introducem în e ducaţie ce e a ce e ste cu ade vărat plin de viaţă; dar ce e a ce e ste joacă n-ar tre buie să
fie introdus. Dar vă rog să nu mă înţe le ge ţi gre şit: e u nu spun că jocul n-ar tre bui introdus în e ducaţie , ci spun numai că în şcoală nu tre buie
introdus jocul alcătuit în mod artificial. De spre fe lul în care jocul tre buie să se inte gre ze în pre dare , vom mai ave a multe de discutat.
Dar cum putem acţiona în mod re al, de la bun înce put, asupra formării voinţe i?
După ce am discutat în suficie ntă măsură lucrurile la care m-am re fe rit adine aori, care , pe de -o parte , au rostul de a-l face pe copil să
de zvolte o conştie nţă a motivului pe ntru care se află la şcoală şi care , pe de altă parte , au rostul de a face ca în copil să apară un anumit
re spe ct faţă de ce i mari, e ste important să tre cem la altce va. E bine , atunci, să-i spunem, de pildă: Uită-te puţin la tine însuţi. Tu ai două
mâini, o mână stângă şi o mână dre aptă. Ace ste mâini le ai ca să lucre zi; cu ace ste mâini poţi face tot fe lul de lucruri. Prin urmare , căutaţi
să ridicaţi în conştie nţă şi ce e a ce are omul. Copilul nu tre buie numai să ştie că are mâini, ci e l tre buie să şi de vină conştie nt de faptul că are
mâini. Poate că dvs. ve ţi spune acum: Dar sigur că e l are o conştie nţă a faptului că are mâini. Dar e ste o de ose bire dacă ştie că are mâini
ca să lucre ze cu e le sau că ace st gând nu i-a tre cut niciodată prin sufle t. Dacă aţi vorbit o vreme cu copilul de spre mâini şi de spre faptul că
lucrăm cu mâinile , tre ce ţi la altce va, pune ţi copilul să facă ce va care ce re îndemânare manuală. Ace asta se poate face de ja, dacă e cazul, în
prima oră de şcoală. Îi putem spune copilului: Acum, e u fac asta (ve zi de se nul, stânga).
Aşadar, pune mâna şi fă şi tu aşa! Putem acum să-i punem pe copii să facă ace laşi lucru cât se poate mai le nt, căci, de sigur, o să me argă
foarte înce t, dacă îi chemăm pe copii pe rând şi-i punem să facă asta la tablă, lăsându-i apoi să se întoarcă la locul lor. Mistuire a justă a
ce lor pre date e ste de ce a mai mare importanţă. După care îi putem spune copilului: Acum, e u fac asta (ve zi de se nul, dre apta); face ţi şi voi
acum asta cu mâinile voastre . Şi fie care copil face şi e l asta. După ce am te rminat, le spunem: Ace asta e ste o linie dre aptă, iar ce alaltă
e ste o linie curbă; aşadar, voi aţi făcut acum cu mâinile voastre o linie dre aptă şi o linie curbă. Pe copiii care sunt ne îndemânatici îi ajutăm,
dar tre buie să avem grijă ca fie care copil s-o facă de la bun înce put într-o anumită pe rfe cţiune .
Aşadar, îi pune ţi de la bun înce put pe copii să facă ce va şi ave ţi grijă apoi ca o aseme ne a acţiune să fie re pe tată în ore le următoare .
Aşadar, în ora următoare îi pune ţi să facă o linie dre aptă, apoi o linie curbă. Dar acum tre buie să ave ţi în ve de re o nuanţă subtilă. La
înce put, nu e ste de ce a mai mare importanţă să-i pune ţi pe copii să facă din memorie o linie dre aptă şi o linie curbă; ci face ţi şi de astă dată
la tablă linia dre aptă ca mode l şi pune ţi-i pe copii să facă una la fe l, şi tot aşa cu linia curbă. Numai că pe urmă între baţi: Tu, ce e ste asta?
O linie dre aptă! Tu, ce e ste asta? O linie curbă! Ar tre bui, aşadar, să aplicaţi principiul re pe tării prin faptul că-l pune ţi pe copil să
de se ne ze după dvs. şi, fără să indicaţi dvs. înşivă ace st lucru, îl lăsaţi pe copilul însuşi să indice ce are în faţa lui. Folosire a ace ste i nuanţe
subtile e ste de mare importanţă. În ge ne ral, tre buie să acordaţi importanţă faptului ca, făcând în faţa copiilor ce e a ce e ste just, s-o face ţi
din obişnuinţă, să face ţi ca maxime le pre dării să intre în obişnuinţe le dvs.
În ace st caz, nu tre buie să vă teme ţi de loc să aduce ţi în clasă, de stul de de vreme , o cutie cu culori tocmai că e ste e xtraordinar de bine să
face ţi cu copiii cât de de vreme aşa ce va , să pune ţi alături un pahar cu apă, să luaţi în mână o pe nsulă, s-o cufundaţi în paharul cu apă, să
luaţi puţină culoare şi, după ce aţi fixat la tablă mai înainte cu pione ze o suprafaţă albă, să aşte rne ţi pe e a o mică suprafaţă galbe nă. După
ce aţi făcut ace astă mică suprafaţă galbe nă, îl pune ţi iarăşi pe fie care copil să facă o aseme ne a suprafaţă galbe nă. Fie care tre buie să lase o
anumită distanţă de la ce alaltă suprafaţă galbe nă, astfe l încât să ave ţi pe urmă atâte a şi atâte a suprafe ţe galbe ne . După ace e a, cufundaţi
pe nsula în culoare a albastră şi face ţi ime diat lângă mica suprafaţă pe care aţi pictat-o în galbe n o pată albastră. Acum, pune ţi-i şi pe copii
să facă, în ace laşi fe l, pe te albastre . După ce cam jumătate din copii au făcut asta, spune ţi: Acum vom face altce va; acum vre au să cufund
pe nsula în culoare a ve rde şi lângă ce le lalte suprafe ţe voi face una ve rde . Îi pun pe ce ilalţi copii e vitând, într-un fe l oare care , ca e i să
de vină invidioşi unii pe alţii să facă, în ace laşi fe l, pe te ve rzi. Ace st lucru va ce re un anumit timp, copiii vor îl mistui bine , aşa cum, în ge ne ral,
e ste e se nţial să înaintăm cu pre dare a foarte înce t, me re u câte puţin. Dvs. ar tre bui să le spune ţi de ja: Acum o să vă spun un lucru pe care
voi încă nu-l înţe le ge ţi pre a bine , dar pe care îl ve ţi înţe le ge bine cândva: ce e a ce am făcut aici sus, când am aşte rnut albastrul lângă
galbe n, e ste mai frumos de cât ce e a ce am făcut aici jos, unde am pus ve rde lângă galbe n; albastru lângă galbe n e ste mai frumos de cât
ve rde lângă galbe n! Ace st lucru se va imprima foarte adânc în sufle tul copilului. Asupra ace stui lucru va tre bui să re ve niţi mai de s în
re pe tare , dar şi copilul însuşi îl va rume ga; nu-l va pre lua absolut indife re nt, ci, cu ajutorul unor e xemple simple , e leme ntare , va învăţa să
înţe le agă ace st lucru foarte bine , va ajunge , înce tul cu înce tul, să distingă prin simţire a sa ce va frumos de ce va mai puţin frumos.
E posibil să facem ce va semănător şi la pre dare a muzicii. Şi aici e bine să pornim de la un sune t oare care . Aici nici nu e ne voie să-l învăţăm
pe copil nume le ace stui sune t, ci facem să se audă într-un mod oare care un sune t. E bine să-i punem apoi ime diat pe copii să producă e i
înşişi ace st sune t, prin urmare , şi aici, să unim cu ace asta voinţa. După ace e a, facem să se audă un al doile a sune t, consonant cu primul, şi
punem iarăşi o se rie de copii să producă ace laşi sune t consonant cu primul. Continuăm apoi, făcând să se audă, pe lângă un anumit sune t,
un sune t disonant, şi punându-i iarăşi pe copii să facă ace laşi lucru. Şi acum înce rcăm, tot aşa cum am făcut în cazul culorii, să tre zim în copii
un se ntime nt al consonanţe i şi al disonanţe i dintre sune te , fără a le vorbi de consonanţă şi disonanţă, ci de frumos şi de mai puţin frumos,
aşadar, având şi aici în ve de re simţire a. De la ace ste lucruri, nu de la lite re , ar tre bui să porne ască prima învăţătură pe care o dăm copiilor.
Acum, să pre supunem că la înce put îl avem pe dascălul clase i. El va purta cu copiii la ora lui ace ste convorbiri la care tocmai ne -am re fe rit.
Poate că muzica va tre bui să fie făcută se parat; e a va fi pre dată copiilor altă dată. Acum, va fi bine dacă profe sorul de muzică va ave a cu
copiii o convorbire absolut asemănătoare , numai că orie ntată mai mult spre muzică, şi dacă o va şi re pe ta, astfe l încât copilul să vadă: Asta
nu se re pe tă numai la dascălul clase i, ci şi profe sorul de muzică spune ace laşi lucru şi prin ace astă aflăm ace laşi lucru. Prin ace asta se poate
re aliza caracte rul mai re publican [ No ta 33 ] al şcolii. Ace ste lucruri ar tre bui să fie discutate me re u în confe rinţa săptămânală a cadre lor
didactice şi prin ace asta să se re alize ze o anumită unitate în pre dare .
Numai după ce am proce dat într-un aseme ne a fe l cu copiii, învăţându-i să înce apă să-şi folose ască mâinile şi înce pând să le formăm auzul, a
ve nit mome ntul să tre cem la prime le e leme nte le ale cititului, şi anume ale cititului scrie rii de mână. De spre toate aspe cte le particulare vom
mai vorbi în mod mai pre cis; astăzi, în ora pre gătitoare , n-aş vre a să aşe z toate lucrurile în mod pe dant unul lângă altul, aş vre a mai
de grabă să indic puncte le de ve de re conform cărora vom proce da în continuare . Va acţiona de ja e xtraordinar de bine asupra copilului, sub
raport me todic, faptul că în prime le ore i-aţi spus că e l încă nu ştie să scrie , să cite ască şi să socote ască, dar că va învăţa toate ace ste
lucruri la şcoală. Prin ace asta, în copil se imprimă spe ranţa, dorinţa, hotărâre a, şi ace ste a trăie sc în copii prin faptul că transpun ce e a ce fac
e i înşişi într-o lume a simţirii, care , la rândul e i, e ste un stimule nt pe ntru lume a voinţe i. Aşadar, dvs. pute ţi face chiar şi ace st lucru, în ce e a
ce prive şte e ducaţia, pute ţi să nu-i transmite ţi ime diat copilului ce ave ţi de gând să face ţi mai târziu, ci să-l lăsaţi un timp în aşte ptare . Ace st
lucru acţione ază e xtraordinar de favorabil asupra formării voinţe i la omul în de ve nire .
Înainte de a mă ocupa mai înde aproape de ace st lucru, aş vre a să vă ofe r nişte re pre ze ntări care ar pute a, e ve ntual, să vă inducă în
e roare . S-a păcătuit atât de mult prin me tode le de învăţare a cititului şi scrisului de până acum, dar mai ale s în privinţa ace lor aspe cte care
au le gătură cu învăţare a cititului şi a scrisului: pre dare a limbii, gramatica, sintaxa ş.a.m.d. S-a păcătuit atât de mult, încât probabil că e xistă
pre a puţini oame ni care să nu-şi aducă aminte cu o anumită groază de fe lul în care au fost ne voiţi să înve ţe gramatica sau chiar sintaxa.
Ace astă groază e ste pe de plin îndre ptăţită. Numai că, din ace asta pricină, nu tre buie să cre de ţi că învăţare a ca atare a gramaticii e ce va
ne folositor şi că e a ar tre bui înlăturată cu totul. Ar fi o păre re absolut gre şită. Dar s-ar pute a, fire şte dat fiind faptul că oame nii, căutând să
nime re ască ce e a ce e ste just, cad dintr-o e xtremă în ce alaltă , ca cine va să spună: Aşadar, să lăsăm la o parte între aga gramatică, să-l
învăţăm pe copil în mod practic să cite ască, pre ze ntându-i bucăţi de le ctură: să-l învăţăm cititul şi scrisul fără nici un fe l de gramatică!
Ace astă re pre ze ntare s-ar pute a naşte tocmai din groaza de care unii îşi aduc aminte . Totuşi, învăţare a gramaticii nu e un factor inutil, mai
ale s în e poca noastră, din următorul motiv.
Ce facem noi, propriu-zis, prin faptul că înălţăm vorbire a inconştie ntă la nive lul de vorbire gramaticală, la cunoaşte re a a ce e a ce ţine de
gramatică? Prin ace asta, în ge ne ral, înălţăm la e le vul nostru vorbire a din inconştie nt în conştie nt; nu vrem absolut de loc să-l învăţăm
gramatica în mod pe dant, ci vrem să înălţăm ce e a ce e ste înde plinit de obice i în mod inconştie nt, pe tre apta conştie nţe i. Într-ade văr, omul
se agaţă, în viaţă, în mod inconştie nt sau semiconştie nt, de lume a e xte rioară, în mod core spunzător cu ce e a ce învaţă la gramatică. La
gramatică învăţăm, de pildă, că e xistă substantive . Substantive le sunt de numirile obie cte lor, ale obie cte lor, care , într-un anumit se ns, sunt
de limitate în spaţiu. Faptul că în viaţă ne apropiem de aseme ne a obie cte nu e ste lipsit de importanţă pe ntru viaţa noastră. În contact cu tot
ce e a ce se e xprimă prin substantive , noi de ve nim conştie nţi de inde pe nde nţa noastră ca oame ni. Ne de limităm de lume a e xte rioară prin
faptul că învăţăm să de semnăm lucrurile cu ajutorul substantive lor. Când numim un obie ct masă sau scaun, noi ne de limităm de masă sau
de scaun: Noi suntem aici, masa şi scaunul acolo. Cu totul altfe l stau lucrurile atunci când de semnăm lucrurile cu ajutorul adje ctive lor. Când
spun: Scaunul e ste albastru , e u e xprim ce va care mă une şte cu scaunul. Însuşire a pe care o pe rce p mă une şte cu scaunul. Când
de semne z un obie ct cu ajutorul unui substantiv, mă de limite z de e l; când roste sc însuşire a, mă apropii din nou de e l, astfe l încât
de zvoltare a conştie nţe i noastre în raport cu lucrurile se e xprimă în nişte adre sări de care tre buie să de ve nim ne apărat conştie nţi. Când
roste sc ve rbul: Omul scrie , e u nu numai că mă une sc cu fiinţa în le gătură cu care roste sc ve rbul, ci fac şi e u ce e a ce face ce lălalt cu corpul
lui fizic. Fac şi e u asta, e ul me u face şi e l asta. Atunci când roste sc un ve rb, şi e ul me u face ce e a ce se e fe ctue ază cu corpul fizic. Când
roste sc un ve rb, îmi une sc e ul cu corpul fizic al ce luilalt. Când ascultăm nişte ve rbe , facem şi noi, în re alitate , acţiune a e xprimată de e le .
Eleme ntul care e ste , în primă instanţă, ce l mai spiritual din om vibre ază şi e l în se nsul activităţii e xprimate de ve rb, numai că re primă
activitate a. Numai în e uritmie ace astă activitate e ste transpusă în lume a e xte rioară. Pe lângă toate ce le lalte , e uritmia re dă şi ascultatul.
Când cine va pove ste şte ce va, ce lălalt ascultă, iar e ul său vibre ază în se nsul ce lor ce trăie sc fizic în sune te , numai că e l re primă ace asta. Eul
face me re u e uritmie şi ce e a ce face e uritmia, la rândul e i, prin corpul fizic, nu e ste altce va de cât re dare a în vizibil a ascultatului. Aşadar, dvs.
face ţi întotde auna e uritmie atunci când ascultaţi, iar atunci când face ţi în mod re al e uritmie , doar face ţi să de vină vizibil ce e a ce , atunci când
ascultaţi, rămâne invizibil. Căci e uritmia e ste re ve lare a activităţii omului care ascultă. Ea nu e ste de loc ce va arbitrar, ci e ste , în re alitate ,
re ve lare a activităţii omului care ascultă. În zile le noastre , oame nii sunt îngrozitor de de lăsaţi lăuntric, aşa că, la înce put, când ascultă, e i
fac în inte riorul lor o e uritmie te ribil de proastă. Când face ţi ace st lucru aşa cum tre buie , îl înălţaţi pe tre apta une i e uritmii ade vărate . Prin
e uritmie , oame nii vor învăţa să asculte în mod just, căci în zile le noastre e i nu ştiu să asculte în mod just. Eu am făcut nişte de scope riri
ciudate la confe rinţe le me le actuale [ No ta 34 ]. În cadrul discuţie i, apar, de pildă, nişte vorbitori. Dar, din ce e a spun ce e i, îţi dai se ama
curând că, de fapt, e i n-au auzit absolut de loc confe rinţa, nici măcar din punct de ve de re fizic, ci au auzit numai anumite părţi ale confe rinţe i.
În spe cial în e poca actuală a e voluţie i ome nirii, ace st lucru e ste de ose bit de important. Astfe l, cine va inte rvine în discuţie şi spune lucrurile
pe care de de ce nii e ste obişnuit să le gânde ască. Vorbe şti în faţa unor oame ni cu gândire socialistă, dar e i aud, de fapt, numai ce e a ce au
auzit timp de de ce nii de la agitatorii lor, re stul nu-l aud nici măcar din punct de ve de re fizic. Ei e xprimă une ori ace st lucru în mod naiv,
spunând: Dr. Ste ine r spune une le lucruri frumoase , dar nu spune nimic nou! Oame nii au de ve nit atât de rigizi din cauza ace stui fe l de a
asculta, încât învălmăşe sc totul, în afară de ce e a ce a încreme nit în minte a lor de de ce nii. Oame nii nu ştiu să asculte şi vor şti din ce în ce
mai puţin să asculte , în e poca noastră, dacă ace astă facultate de a asculta nu va fi tre zită din nou cu ajutorul e uritmie i.
Tre buie să aibă loc din nou un fe l de însănătoşire a fiinţe i sufle te şti. De ace e a, va fi de ose bit de important ca aspe ctului mate rialist-igie nic al
pre dării gimnasticii şi a tuturor activităţilor în cadrul cărora se ţine se ama numai de fiziologia corporală, să i se adauge igie na sufle tului, prin
faptul că se vor pre da întotde auna alte rnativ o oră de gimnastică şi o oră de e uritmie [ No ta 35 ]. Atunci, chiar dacă e uritmia e ste ce va în
primul rând artistic, e leme ntul igie nic al e uritmie i va fi de un re al folos pe ntru ce l care e ste e ducat, căci oame nii nu vor învăţa la ora de
e uritmie doar ce va artistic, ci prin e uritmie e i vor învăţa pe ntru sufle t ace laşi lucru pe care îl învaţă pe ntru trup prin gimnastică, şi ace ste
două lucruri vor inte racţiona foarte frumos. Ese nţialul e ste ca noi să-i e ducăm cu ade vărat pe copiii noştri în aşa fe l încât e i să înve ţe din
nou să ia se ama la lume a din jur, la seme nii lor. Ace asta e ste teme lia între gii vie ţi sociale . În zile le noastre , toată lume a vorbe şte de
impulsuri sociale , dar printre oame ni e xistă numai porniri antisociale . Socialismul ar tre bui să înce apă prin a-i învăţa pe oame ni să se
re spe cte din nou între e i. Ei pot face ace asta numai dacă se ascultă cu ade vărat unii pe alţii. Este e xtraordinar de important să ne
îndre ptăm din nou simţire a spre ace ste lucruri, dacă vrem să de ve nim e ducatori şi profe sori.
Dacă ştiţi un aseme ne a lucru: că prin rostire a substantivului e u mă de limite z de lume a înconjurătoare , prin rostire a adje ctivului mă une sc cu
e a, iar prin rostire a ve rbului mă inte gre z în mod activ în lume a înconjurătoare , acţione z împre ună cu e a, dacă ştiţi ace st lucru, ve ţi vorbi de ja
cu un alt acce nt inte rior de spre substantiv, adje ctiv şi ve rb, de cât dacă n-aţi ave a conştie nţa ace stui lucru. Dar toate ace ste a sunt numai
lucruri pre liminare , e le tre buie continuate . Acum, e u vre au doar să tre ze sc în dvs. anumite re pre ze ntări, a căror abse nţă v-ar pute a induce
în e roare .
Este e xtraordinar de important să ştim ce semnificaţie are pe ntru om faptul-de -a-de ve ni-conştie nt de alcătuire a vorbirii noastre . Dar, pe
lângă ace asta, ar tre bui să ne de zvoltăm capacitate a de a simţi ce înţe le aptă e ste , de fapt, limba, capacitate care , în omul actual, a murit
de ja în ce a mai mare parte . Ea e mult mai înţe le aptă de cât noi toţi. Limba ve ţi admite , fără îndoială, de la bun înce put ace st lucru nu e ste
construită de oame ni. Căci, ia gândiţi-vă, dacă oame nii ar fi tre buit să se adune în parlame nte şi să hotărască pe baza inte lige nţe i lor cum
să fie construită limba, ce ar fi ie şit de aici! Ce va la fe l de inte lige nt ca le gile noastre . Dar alcătuire a limbii e ste cu ade vărat mai inte lige ntă
de cât le gile noastre statale ! Alcătuire a limbii conţine ce le mai mari comori de înţe le pciune . Şi din fe lul cum vorbe şte un popor sau o seminţie
putem învăţa e xtraordinar de mult. Dacă ne transpunem în mod conştie nt în structura limbii, învăţăm foarte mult de la ge niul limbii însuşi. Şi
a învăţa să simţim ce va concre t din activitate a şi urzire a spiritului limbii are o importanţă e xtraordinară. A cre de că în structura limbii
acţione ază ge niul limbii e ste de mare importanţă. Ace st se ntime nt poate fi de zvoltat în continuare , e l poate fi de zvoltat atât de mult, încât
să de ve nim conştie nţi de următorul lucru: Noi, oame nii, vorbim; animale le încă nu pot vorbi, au, ce l mult, înce puturile une i vorbiri articulate .
În vreme a noastră, în care oame nii ame ste că toate lucrurile între e le , capacitate a de a vorbi e ste atribuită, de aseme ne a, furnicilor şi
albine lor. Dar, faţă de re alitate , ace asta e ste o absurditate . Toate ace ste a sunt construite pe baza une i forme de jude cată asupra căre ia
am atras ade se a ate nţia. Există în zile le noastre oame ni pre ocupaţi de filosofia naturii care se cre d foarte inte lige nţi şi care spun: De ce să
nu aibă şi plante le o viaţă de voinţă şi de se ntime nt? Doar e xistă chiar nişte plante , aşa-numite le plante carnivore , care , când în apropie re a
lor zboară nişte mici animale , le atrag, şi apoi, când animalul a intrat în e le , se închid. Prin urmare , ace ste a sunt nişte fiinţe care , în
apare nţă, manife stă voinţă în le gătură cu ce e a ce ajunge în apropie re a lor. Dar nu e voie să folosim aseme ne a indicii e xte rioare pe ntru
caracte rizare a voinţe i. Când e vorba de o aseme ne a conce pţie , e u spun, de obice i, folosind ace le aşi forme logice : Eu cunosc un obie ct care
aşte aptă şi e l până când în apropie re a lui vine o fiinţă vie , pe urmă o prinde şi o ţine prizonie ră. E vorba de cursa de şoare ci. Dacă doar
privim cursa de şoare ci, am pute a conside ra că avem aici o dovadă a faptului că e a e ste vie , la fe l cum, dacă privim planta carnivoră, am
pute a conside ra că avem aici o dovadă a faptului că ace astă plantă are conştie nţă.
Tre buie să ajungem să de ve nim pe de plin conştie nţi de faptul că vorbire a articulată e ste proprie numai omului. Omul tre buie să de vină, de
aseme ne a, conştie nt de fe lul cum se situe ază e l în lume faţă de ce le lalte tre i re gnuri. Dacă e conştie nt de ace asta, e l ştie că e ul său e
condiţionat în mod e se nţial de tot ce e a ce ţine de vorbire . În orice caz, vorbire a a de ve nit astăzi pe ntru oame ni ce va foarte abstract. Dar aş
vre a să vă aduc aminte de un lucru prin care pute ţi dobândi iarăşi re spe ct faţă de limbă. În vremuri străve chi, în cultura iudaică, de pildă
dar ace st lucru e ste cu atât mai acce ntuat în culturile şi mai ve chi , re pre ze ntanţii cultului, administratorii cultului, pre oţii, când ajunge au, în
de cursul acţiunilor cultice , la anumite noţiuni, e i îşi între rupe au vorbire a şi re dau anumite de numiri ale unor fiinţe supe rioare nu prin cuvinte ,
ci de ve ne au atunci muţi şi făce au numai ge stul e uritmic core spunzător, pe urmă vorbe au mai de parte . Astfe l, de pildă, ace l nume care nouă
astăzi ne sună de ja foarte abstract şi care -l re dă în e braică pe “Eu sunt Eu sunt-ul”, nu e ra rostit niciodată, ci se vorbe a întotde auna până
la e l, apoi se făce a semnul, şi apoi se vorbe a mai de parte . Ace sta însemna, e xprimat prin ge st, “nume le ine xprimabil al lui Dumne ze u din
om”. De ce se proce da astfe l? Pe ntru că, dacă ace st nume ar fi fost rostit şi re pe tat, oame nii, cu se nzitivitate a lor de odinioară, ar fi căzut,
pur şi simplu, în inconştie nţă. Mai e xistau sune te şi asociaţii de sune te ale vorbirii la auzul cărora oame nii unor culturi mai ve chi ar fi căzut în
inconştie nţă, atât de pute rnic acţionau ace ste a asupra lor. La rostire a şi ascultare a unor aseme ne a cuvinte , oame nii ar fi fost cuprinşi de o
se nzaţie de le şin. De ace e a se vorbe a de “nume le ine xprimabil al lui Dumne ze u” Ace st lucru ave a o mare importanţă. Şi îl găsiţi re dat prin
faptul că se spune a: Numai pre oţii, şi chiar şi e i, numai cu prile juri de ose bite , au voie să roste ască aseme ne a nume , pe ntru că altfe l, dacă
e le ar fi rostite în faţa unor oame ni ne pre gătiţi, Ce rul şi Pământul s-ar prăbuşi. Cu alte cuvinte , omul ar căde a în le şin. De ace e a, un
aseme ne a nume e ra e xprimat printr-un ge st. Aşadar, ce e a ce e ste vorbire a în re alitate e ra e xprimat printr-un aseme ne a se ntime nt. Dar
astăzi oame nii pălăvrăge sc de spre orice , fără să se mai gânde ască. Astăzi, noi nu mai putem nuanţa se ntime nte le , iar oame nii cărora, fără
a fi se ntime ntali, la anumite pasaje dintr-un roman, de pildă, le vin lacrimile în ochi, au de ve nit foarte rari. În zile le noastre , ace st lucru e ste
de ja ce va foarte atavic. Se ntime ntul viu pe ntru ce e a ce zace în vorbire şi în simţul vorbirii s-a tocit foarte mult.
Ace sta e ste un lucru care , printre multe alte le , tre buie re înviat şi cu ajutorul căruia, dacă-l vom fi re înviat, vom învăţa să simţim în mod clar
ce datorăm noi faptului că avem vorbire a. Tocmai vorbirii îi datorăm noi foarte multe în ce e a ce prive şte se ntime ntul e ului, faptul că ne
simţim pe noi înşine ca pe rsonalitate . Şi în om se poate înălţa până la nive lul une i dispoziţii de rugăciune se ntime ntul: Eu aud de jur
împre jurul me u vorbindu-se , aici se re varsă în mine forţa e ului prin vorbire [ No ta 36 ]. Dacă ve ţi ave a ace st se ntime nt sacru al faptului că
e ul e ste chemat prin vorbire , atunci ve ţi şti să-l tre ziţi şi la copii, prin dife rite măsuri. Şi atunci nu ve ţi tre zi în copii se ntime ntul e ului în mod
e goist, ci într-un alt mod. Căci se ntime ntul e ului poate fi tre zit în copil în două moduri. Dacă-l tre zim în mod gre şit, e l acţione ază tocmai în
se nsul aprinde rii e goismului, dacă-l tre zim în mod just, e l acţione ază în se nsul aprinde rii voinţe i, duce tocmai la altruism, la viaţa împre ună
cu lume a e xte rioară.
Ce e a ce am spus acum e ste pe ntru dvs. ce e a ce tre buie să vă pătrundă în calitate de e ducatori şi profe sori. Va tre bui să aplicaţi ace ste
lucruri în fe lul cum plăsmuiţi ore le de pre dare a limbii. De spre fe lul cum le putem pătrunde , în mod practic, de conştie nţă, ca să tre zim în copil
se ntime ntul conştie nţe i pe rsonalităţii, vom vorbi mai de parte mâine .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A CINCEA
Stuttgart, 26 august 1919
Am vorbit ie ri de spre fe lul cum ar tre bui să înce apă prima oră de şcoală. Bine înţe le s că nu pot caracte riza mai de parte fie care pas, totuşi, aş
vre a să vă indic, în e se nţă, fe lul cum tre buie să se de sfăşoare pre dare a, ca să pute ţi lucra apoi în mod practic.
Aţi văzut că noi am pus acce ntul principal pe faptul că mai întâi copilul tre buie să de vină conştie nt de motivul pe ntru care vine e l, de fapt, la
şcoală, că apoi tre buie să de vină conştie nt că are mâini; şi, după ce l-am ajutat să conştie ntize ze ace ste lucruri, ar tre bui să înce pem cu
puţin de se n şi chiar să tre cem la ce va pictură, cu ajutorul căre ia putem de zvolta se ntime ntul a ce e a ce e ste frumos şi a ce e a ce e ste mai
puţin frumos. Am văzut că ce e a ce se de zvoltă aici poate fi urmărit şi în cazul auzului şi că prime le e leme nte ale simţirii muzicale pe ntru ce e a
ce e ste frumos şi ce e a ce e ste mai puţin frumos vor porni de aici.
Vrem să urmărim acum puţin ce urme ază în pre dare ime diat după ace asta. Pre supun că aţi continuat un timp aseme ne a e xe rciţii cu cre ionul
şi cu culoare a. Este , de sigur, o ce rinţă a une i pre dări făcute pe teme lii bune ca învăţare a scrisului să fie pre ce dată de o anumită pre ocupare
cu de se nul, astfe l încât scrisul să fie de zvoltat din de se n. Şi o altă ce rinţă e ste ca citire a lite re lor de tipar să se de zvolte numai din citire a
lite re lor scrise de mână. Aşadar, vom căuta să găsim tre ce re a de la de se n la scrisul de mână şi de la scris la citire a lite re lor scrise , iar de la
citire a lite re lor scrise la citire a ce lor de tipar. Pre supun că aţi re uşit să face ţi în aşa fe l încât, cu ajutorul de se nului, copilul să poată stăpâni
într-o anumită măsură forme le rotunde şi dre pte de care are ne voie la scris. Apoi, pornind de aici, vom căuta să găsim tre ce re a spre ce le ce
discutate de ja ca fiind baza învăţării scrisului şi cititului. Voi înce rca să vă arăt astăzi, pe ntru înce put, în câte va linii schiţate , cum pute ţi
proce da aici.
Pre supunem, aşadar, că de ja copilul a ajuns să stăpâne ască cu mânuţe le forme le dre pte şi forme le curbe . Înce rcaţi apoi să-i atrage ţi
ate nţia asupra faptului că e xistă o se rie de lite re [ No ta 37 ]. Noi am înce put cu cuvântul Fisch (pe şte n. t.) şi cu lite ra f, ordine a e ste
indife re ntă. Nu e ne voie să înaintaţi în mod alfabe tic, e u o fac acum numai ca să ave ţi ce va e nciclope dic. Ve ţi ve de a cum o scoate ţi la capăt
dacă de zvoltaţi scrisul şi cititul aşa cum de curge e l din propria dvs. fante zie imaginativă libe ră. Aici, e u i-aş spune mai întâi copilului: Tu ştii
ce e ste o baie (ge rm. Bad n. t.) şi aici vre au să inte rcale z o obse rvaţie : în pre dare e ste foarte important să fim şme che ri într-un mod
raţional, adică să avem întotde auna în culise ce va care , iarăşi, să contribuie atât la e ducare , cât şi la instruire . E bine dacă pe ntru ce e a ce
voi de zvolta e u acum ve ţi folosi tocmai cuvântul Bad (baie n. t.), pe ntru ca astfe l copilul, fiind acum la şcoală, să-şi aducă aminte de baie ,
de spălat, de curăţe nie . E bine să avem întotde auna aşa ce va în fundal, fără să-l caracte rizăm în mod e vide nt şi fără să-l îmbrăcăm în haina
îndemnului. E bine să ne ale gem e xemple le în aşa fe l încât copilul să fie obligat să se gânde ască la ce va care poate contribui totodată la
formare a une i atitudini moral-e ste tice . Apoi ve ţi spune : Iată, când ce i mari vor să scrie ce e a ce e ste baia, e i o scriu în fe lul următor: BAD.
Ace asta e ste , aşadar, imagine a pe ntru ce e a ce roste şti tu când spui “Bad”, când de semne zi baia. Acum, pun iarăşi o se rie de copii să scrie
ace st lucru, pur şi simplu, după mode lul făcut de mine , pe ntru ca, de fie care dată când prime sc aşa ce va, copiii să simtă ace st lucru şi cu
mâinile , să nu-l se size ze doar cu privire a, ci cu între aga lor fiinţă. Acum, voi spune : Iată, tu înce pi să spui “Bad”. Să înce rcăm să ve dem care
e ste înce putul: B. Copilul tre buie condus de la rostire a între gului cuvânt BAD spre e xprimare a sune tului iniţial, aşa cum am arătat la
cuvântul Fisch. Şi acum tre buie să-i e xplicăm copilului: După cum BAD e ste semnul pe ntru între aga baie , tot astfe l B e ste semnul pe ntru
înce putul cuvântului BAD.
Acum îi atrag copilului ate nţia asupra faptului că un aseme ne a înce put e xistă şi la alte cuvinte . Spun: Când roste şti Band (panglică n. t.),
înce pi tot aşa; când spui Bund (turban n. t.), ce e a ce poartă pe cap une le feme i, înce pi tot aşa. Pe urmă, poate că ai văzut la grădina
zoologică un urs (ge rm. Bär n. t.): aici înce pi să e xpiri tot aşa; fie care dintre ace ste cuvinte înce pe cu ace e aşi suflare . În ace st fe l, înce rc
să tre c cu copilul de la între gul cuvântului la înce putul cuvântului, înce rc să-l fac să tre acă la simplul sune t, re spe ctiv la lite ră; înce rc să
de zvolt întotde auna din cuvânt o lite ră de la înce put.
Poate tre buie să înce rcaţi să de zvoltaţi acum mai întâi lite ra de înce put, într-un mod plin de se ns, din de se n. Ve ţi pute a face bine ace st lucru
dacă ve ţi chema în ajutor fante zia dvs. şi vă ve ţi spune : Ace i oame ni care au văzut animale de fe lul ce lor care înce p cu B, pre cum Bibe r
(bibe r n. t.), Bär (urs n. t.) şi alte le aseme ne a, de se nau spate le animalului, labe le de dinapoi, pe care stă, şi labe le din faţă, care sunt
ridicate ; e i de se nau un animal care se ridică în picioare şi de se nul se transforma în B. La un cuvânt ve ţi ve de a întotde auna
şi aici pute ţi lăsa să se de sfăşoare libe r imaginaţia dvs. plină de fante zie , nu tre buie să vă adânciţi în istoria culturilor, care tot nu e ste
comple tă , că lite ra de înce put e ste un de se n, o formă de animal sau de plantă, sau chiar forma unui obie ct e xte rior. Din punct de ve de re
istoric, lucrurile stau în ace st fe l: Dacă ne întoarcem la forme le ce le mai ve chi ale scrie rii e gipte ne , care mai e ra o scrie re în imagini
(hie roglifică n. t.), găsim pre tutinde ni în forma lite re lor copie re a unor aseme ne a lucruri. Şi de -abia când s-a făcut tre ce re a de la cultura
e gipte ană la ce a fe niciană s-a pe tre cut ce va ce putem numi: e voluţia de la imagine la semn, pe ntru sune tul vorbirii. Tre buie să-l facem pe
copil să re trăiască ace astă tre ce re . Să căutăm să ne -o clarificăm o dată în mod te ore tic, pe ntru informare a noastră.
În prime le pe rioade ale de zvoltării scrisului în Egipt, tot ce e a ce tre buia să fie scris, e ra, pur şi simplu, scris, de se nat, cu ajutorul scrie rii în
imagini, în orice caz, se de se na, în aşa fe l încât tre buia să înve ţi să faci de se nul cât se poate mai simplu. Dacă ace la care e ra angajat să
copie ze ace astă scrie re în imagini (scribul n. t.) făce a gre şe li, dacă gre şe a un cuvânt sfânt, e ra condamnat la moarte . Aşadar, în ve chiul
Egipt, ace ste lucruri care ave au le gătură cu scrisul e rau luate foarte în se rios. Dar tot ce e a ce e ra scris e ra imagine , în fe lul de scris. Apoi,
cultura a tre cut asupra fe nicie nilor, care trăiau mai mult în lume a e xte rioară. Aici, se păstra întotde auna imagine a de la înce putul unui
cuvânt şi ace astă imagine de la înce put e ra transfe rată asupra sune tului. Astfe l, e u vre au să vă arăt ce e a ce e ste valabil şi pe ntru limba
e gipte ană pe ntru că nu putem pre da aici limba e gipte ană , cu ajutorul unui cuvânt la care asemănare a cu limba noastră e ste e vide ntă.
Egipte nilor le e ra limpe de că ce e a ce e ste sune tul M poate fi de semnat prin faptul că-ţi îndre pţi ate nţia mai ale s asupra buze i supe rioare .
De ace e a, e i luau semnul pe ntru M din imagine a buze i supe rioare . Din ace st semn s-a născut apoi ace a lite ră pe care o avem pe ntru
înce putul cuvântului Mund (gură n. t.), care a rămas apoi pe ntru orice aseme ne a înce put, pe ntru tot ce e a ce înce pe cu M. Prin ace asta,
de semnare a prin imagine a cuvântului se lua întotde auna imagine a de la înce putul cuvântului a de ve nit de semnare a sune tului.
Ace st principiu, care a fost re spe ctat în istoria de zvoltării scrisului, poate fi folosit foarte bine în pre dare , şi noi îl folosim aici. Cu alte cuvinte ,
noi vom înce rca să ajungem de la de se n la lite ră: După cum de la Fisch (pe şte n. t.), cu ce le două înotătoare ale lui, ajungem la f, de la Bär
(urs n. t.), care danse ază, care stă în două labe , ajungem la B, tot aşa ajungem de la buza supe rioară, la Mund (gură n. t.), la M, şi astfe l,
cu imaginaţia noastră, înce rcăm să de schidem pe ntru copil un drum de la de se n la scris.
Am spus că nu e ne ce sar să vă ocupaţi cu istoria scrisului şi să căutaţi acolo ce le de care ave ţi ne voie . Căci ce e a ce căutaţi acolo vă
sluje şte mult mai puţin în pre dare , de cât ce e a ce găsiţi prin propria activitate sufle te ască, prin propria dvs. fante zie . Activitate a pe care o
de pune ţi la studie re a istorie i scrisului vă face atât de morţi, încât ve ţi acţiona într-un mod mult mai puţin viu asupra e le vului dvs., de cât dacă
născociţi singur ce va de fe lul de zvoltării lite re i B din imagine a ursului (ge rm. Bär n. t.). Ace astă activitate proprie vă împrospăte ază în aşa
fe l încât ce e a ce vre ţi să-i transmite ţi e le vului va acţiona într-un mod mult mai viu, de cât dacă aţi face mai întâi incursiuni în istoria culturii ca
să dobândiţi ce va pe ntru pre dare . Şi în se nsul ace stor două aspe cte tre buie să privim viaţa şi pre dare a. Căci dvs. tre buie să vă între baţi:
Ce e important, să-mi fi asimilat cu toată truda un lucru care ţine de istoria culturii şi să-l fi introdus cu trudă în pre dare , sau să fiu atât de
activ în sufle tul me u, încât să transfe r asupra copilului, împre ună cu e ntuziasmul me u, ce e a ce am găsit e u însumi? Ve ţi simţi întotde auna
bucurie , chiar dacă o bucurie foarte tăcută, atunci când ve ţi transfe ra de la un animal sau de la o plantă oare care , asupra lite re i, forma pe
care aţi găsit-o dvs. înşivă. Iar ace astă bucurie pe care o ave ţi dvs. înşivă va trăi în ce e a ce ve ţi face din e le vul dvs.
Apoi, vom înce pe să-i atragem copilului ate nţia asupra faptului că ce e a ce a văzut e l astfe l la înce putul unui cuvânt se întâlne şte şi în
mijlocul cuvântului. Aşadar, îi spune ţi acum copilului: Iată, tu cunoşti ce e ste afară pe câmp sau pe de aluri, ce se re colte ază toamna şi din
care se face vin: viţa de vie (ge rm. Re be n. t.). Ce i mari scriu Re be aşa: REBE. Acum, gânde şte -te , dacă vorbe şti foarte înce t: Re be , în
mijloc e xistă ce e a ce la BÄR (urs n. t.) e ra la înce put. Pe ntru înce put, scriem întotde auna cu lite re mari, pe ntru ca e le vul să vadă
asemănare a cu imagine a. Prin ace asta, îi arătăm că ce e a ce e l a învăţat pe ntru înce putul unui cuvânt poate fi găsit şi în mijlocul cuvinte lor.
În continuare , îi de scompunem între gul.
Vă daţi se ama ce e ste e se nţial pe ntru noi, care vrem să re alizăm o pre dare vie spre de ose bire de una moartă : să pornim întotde auna de
la între g. După cum în cazul ope raţiunilor aritme tice pornim de la sumă şi nu de la te rme ni, şi apoi de zmembrăm suma, şi aici me rgem de la
între g la parte . Ace st lucru are pe ntru e ducaţie şi instruire mare le avantaj că re uşim să-l situăm pe copil în mod cu ade vărat viu în lume ; căci
lume a e ste un între g şi, dacă proce dăm în fe lul de scris, copilul rămâne în pe rmane ntă le gătură cu între gul viu. Dacă îl face ţi pe copil să
înve ţe lite re le de zvoltându-le din imagini, copilul are o le gătură cu re alitate a vie . Dar nu ave ţi voie să ne glijaţi vre odată să scrie ţi forme le
lite re lor aşa cum re zultă e le dintr-o imagine , şi tre buie să ave ţi grijă întotde auna să e xplicaţi consoane le ca de semnare a unor lucruri
e xte rioare , dar niciodată vocale le . La vocale , porniţi întotde auna de la re dare a inte riorului uman şi a re laţie i sale cu lume a e xte rioară.
Aşadar, dacă înce rcaţi să-l învăţaţi pe copil, de pildă, lite ra A, îi ve ţi spune : Acum, imagine ază-ţi soare le pe care îl ve zi dimine aţa. Nu poate
să-şi aminte ască nici unul dintre voi ce a făcut când soare le a răsărit dimine aţa? Poate că unul sau altul dintre copii îşi va aduce aminte ce
a făcut. Dacă nu ajunge ţi la ace asta, dacă nici unul nu-şi aduce aminte , tre buie să-l ajutaţi pe copil să-şi aminte ască ce a făcut, cum a stat,
ce va fi spus, dacă răsăritul a fost de ose bit de frumos: Ah! Tre buie să facem să vibre ze ace astă re dare a unui se ntime nt, tre buie să
înce rcăm să scoatem din se ntime nt re zonanţa care sună în vocală. Şi pe urmă tre buie să înce rcăm să spunem, mai întâi: Când tu ai spus Ah!
e ca şi cum din inte riorul tău, din gura ta, ar fi ple cat ca într-un unghi raze le de soare . Ce e a ce trăie şte în inte riorul tău când ve zi răsăritul
de soare , se re varsă din tine în ace st fe l (ve zi de se nul, stânga),
şi tu îl produci spunând A. Dar tu nu-l laşi să se re ve rse cu totul din tine , re ţii ce va, şi atunci totul de vine ace st semn (ve zi de se nul,
dre apta). Pute ţi face odată înce rcare a de a îmbrăca în forma de se nului ce e a ce se află în suflare în cazul vocale i. Prin ace asta ve ţi obţine
nişte de se ne care vă pot re pre ze nta în imagine [ No ta 38 ] fe lul în care au luat naşte re semne le pe ntru vocale . La culturile primitive , vocale le
sunt puţine la număr, şi la culturile primitive din zile le noastre . Limbile culturilor primitive sunt foarte bogate în consoane , e le sunt de aşa
natură încât oame nii e xprimă în consoane mult mai multe lucruri de cât cunoaştem noi. Une ori, e i ple scăie de -a bine le a din limbă, au tot fe lul
de mijloace subtile ca să e xprime nişte consoane complicate şi între ace ste a se aude numai uşor câte o vocală. La triburile africane întâlniţi
sune te care sună de parcă cine va ar pocni din bici ş.a.m.d., în schimb vocale le doar înce p să se facă auzite înce t, şi călătorii e urope ni care
vin la ace ste triburi fac de obice i să se audă vocale le mult mai mult de cât se obişnuie şte la ace ste popoare .
Aşadar, noi putem scoate întotde auna vocale le din de se n. Dacă, de pildă, îi spune ţi copilului, dacă îi e xplicaţi adre sându-vă se ntime ntului
său că e l se află într-o situaţie , cum ar fi, să spunem, următoare a: Ia te uită, frate le tău, sau sora ta, vine la tine . Ei îţi spun ce va, tu nu-i
înţe le gi ime diat. Apoi vine un mome nt când înce pi să-i înţe le gi. Oare cum e xprimi tu ace st lucru? atunci iarăşi se va găsi un copil sau copiii
pot fi conduşi până acolo încât unul să spună: iii. În indicare a a ce e a ce a fost înţe le s constă forma de se nată a sune tului I, care se e xprimă
e a însăşi în mod grosie r în faptul de a indica. În e uritmie , e l e ste e xprimat într-un mod clar. Se face , aşadar, linioara simplă pe ntru i, linioara
simplă care jos ar tre bui să fie mai groasă, iar sus mai subţire ; în loc de ace asta, facem numai linioara şi e xprimăm apoi faptul de a de ve ni
mai subţire prin semnul mai mic de de asupra. Astfe l, noi putem de zvolta toate vocale le pornind de la forma suflării, de la forma re spiraţie i.
În ace st fe l re uşiţi să-l învăţaţi pe copil mai întâi un fe l de scrie re cu ajutorul semne lor. Nu tre buie să vă sfiiţi de loc să chemaţi în ajutor
anumite re pre ze ntări care tre ze sc şi în simţire ce va din ce e a ce a trăit cu ade vărat în e voluţia culturii. Astfe l, dvs. îl pute ţi învăţa pe copil
următorul lucru. Îi spune ţi: Ia uită-te la parte a de sus a case i: Cum e xprimi tu ace asta. Dach! (acope riş n. t.), D! Dar pe D ar tre bui să-l
facem atunci aşa: , dar e ste incomod, de ace e a oame nii l-au aşe zat altfe l: D. Aseme ne a re pre ze ntări e xistă în scrie re , şi dvs. le pute ţi
folosi foarte bine .
Pe urmă, însă, oame nii n-au vrut să mai scrie atât de complicat, ci au vrut să simplifice lucrurile . De ace e a, din ace st semn: Δ care , de fapt,
ar tre bui să fie făcut aşa: D , dacă tre ce ţi acum la scrisul cu lite re mici, s-a de zvoltat ace st semn, d mic. Pute ţi de zvolta foarte bine în ace st
mod forme le de lite re e xiste nte din aseme ne a figuri, pe care le -aţi arătat copilului prin de se n. Discutând me re u, în ace st fe l, tre ce re a de la o
formă la alta, fără a pre da vre odată în mod pur abstract, îl ve ţi face pe copil să progre se ze în aşa fe l încât să găse ască tre ce re a ade vărată
de la forma obţinută mai întâi din de se n la ace a formă pe care o are cu ade vărat lite ra actuală, atunci când o scriem.
În zile le noastre , aseme ne a lucruri au fost obse rvate de câţiva oame ni, în orice caz, de foarte puţini. Există pe dagogi care au atras de ja
ate nţia asupra ace stui lucru: Ar tre bui să de zvoltăm scrisul din de se n. Numai că e i fac ace asta în alt fe l de cât ce l pe care -l urmărim noi aici.
Ei iau ime diat în conside rare forme le , aşa cum apar e le la urmă; e i iau o formă aşa cum e ste e a de ja acum, astfe l încât e i nu ajung la B de la
de se nare a ursului aşe zat sau dansând, ci e i îl iau pe B aşa cum e ste acum, îl de zmembre ază în dife rite linii dre pte şi curbe : | ) şi vor să-l
conducă în ace st fe l pe copil de la de se n la scris. Ei fac in abstracto ce e a ce noi înce rcăm să facem în mod concre t. Aşadar, câţiva pe dagogi
au obse rvat în mod just că e ste practic să facem ca scrisul să se de zvolte din de se n, dar oame nii sunt vârâţi pre a mult în ce e a ce şi-a trăit
traiul în cultură, ca să mai poată să ajungă în mod absolut clar la ce e a ce e ste viu.
Şi aici n-aş vre a să omit a vă atrage ate nţia asupra faptului că nu tre buie să vă lăsaţi induşi în e roare , când ve de ţi tot fe lul de înce rcări
actuale , şi să spune ţi: Ace st lucru a fost de ja urmărit, a fost urmărit aici sau dincolo. Căci întotde auna vă ve ţi da se ama: Ace st lucru nu e ste
voit din nişte străfunduri foarte adânci. Dar ome nire a tinde me re u să re alize ze aseme ne a lucruri. Totuşi, e le nu vor pute a fi re alizate înainte
de a se fi asimilat în cultură ştiinţa spirituală.
Astfe l, putem porni întotde auna de la om şi de la le gătura ace stuia cu lume a înconjurătoare , prin faptul că scriem în mod organic şi că
pre dăm şi cititul prin citire a lite re lor scrise .
Dar de pre dare ţine un anumit dor şi noi n-ar tre bui să ne glijăm ace st lucru , ace la de a fi total libe r. Şi obse rvaţi cum libe rtate a se re varsă
în ace astă discuţie de spre fe lul cum pre gătim pre dare a. Ea are de -a face în mod lăuntric cu libe rtate a. Căci e u vă atrag ate nţia asupra
faptului că nu tre buie să vă face ţi ne libe ri tratând lucruri le gate de apariţia scrisului la tre ce re a de la cultura e gipte ană la ce a fe niciană, ci e u
vă spun că tre buie să căutaţi să vă de zvoltaţi propriile facultăţi sufle te şti. Se poate foarte bine ca ce e a ce tre buie făcut aici să fie făcut de
un dascăl într-un fe l, de ce lălalt în alt fe l. Nu pot să se folose ască toţi de ursul care danse ază; poate că unul folose şte pe ntru ace laşi lucru
ce va mult mai bun. Ce e a ce se obţine la urmă poate fi obţinut de unul dintre dascăli la fe l de bine , ca şi de ce lălalt. Dar fie care se dăruie pe
sine însuşi în timp ce pre dă. Libe rtate a îi rămâne absolut ne atinsă. Cu cât vor urmări mai mult cadre le didactice să-şi păstre ze libe rtate a în
ace astă privinţă, cu atât mai mult se vor pute a uni cu pre dare a, cu atât mai mult se vor pute a dărui pre dării. E un lucru care în vremurile din
urmă s-a pie rdut aproape cu totul. Îl pute ţi ve de a cu ajutorul unui fe nome n.
În urmă cu câtva timp s-a pus problema ce i mai tine ri dintre dvs. poate că n-au mai apucat ace st lucru, dar ce lor mai vârstnici, care ave au
minte , le -a provocat de stule supărări , s-a pus problema să se re alize ze pe tărâm spiritual ce va asemănător cu ve stitul sos impe rial ge rman
pe tărâm mate rial. Dvs. ştiţi că s-a subliniat ade se ori că în toate ospătăriile care nu se aşte ptau la vizitatori străini de ose biţi, ci numai la
vizitatori ge rmani, tre buia să se facă unul şi ace laşi sos. El e ra numit sos impe rial ge rman, se urmăre a să se cre e ze o anumită uniformizare .
Tot aşa, s-a urmărit să se cre e ze o uniformizare şi în ce e a ce prive şte ortografia. Dar, cu privire la ace st obie ct, oame nii gânde sc într-un
mod foarte ciudat. Putem studia ace st mod de a gândi cu ajutorul unor e xemple concre te . Există în cadrul vie ţii spirituale ge rmane o
le gătură foarte frumoasă, gingaşă ace e a dintre Novalis şi o fiinţă feminină [ No ta 39 ]. Ace astă le gătură e ste atât de frumoasă pe ntru că
Novalis, după ce fiinţa feminină re spe ctivă murise , a continuat să trăiască împre ună cu e a în mod absolut conştie nt, pe când ace asta se afla
de ja în lume a spirituală, şi e l vorbe şte de spre ace astă trăire -împre ună cu e a, prin care e l o urmase şi după moarte pe ce a care murise ,
printr-o activitate sufle te ască lăuntrică me ditativă. Le gătura lui Novalis cu ace astă fiinţă feminină e ste unul dintre lucrurile ce le mai
frumoase , ce le mai intime , pe care le poţi citi în istoria lite raturii ge rmane . Dar e xistă o lucrare foarte plină de spirit, chiar inte re santă din
punct de ve de re strict filologic, a unui e rudit ge rman, re fe ritoare la le gătura dintre Novalis şi iubita lui. Aici se “pune la punct” ace astă
le gătură frumoasă, de licată; căci se poate dove di că ace astă pe rsonalitate feminină a murit mai înainte să fi ştiut să scrie core ct din punct
de ve de re ortografic. În scrisorile e i, e a a făcut gre şe li de ortografie ! Într-un cuvânt, imagine a ace ste i pe rsonalităţi care a fost le gată de
Novalis, e ste pre ze ntată într-un mod foarte me schin totul după principiile ştiinţe i ce le i mai riguroase . Me toda ace ste i ştiinţe e ste atât de
bună, încât oricine face o dise rtaţie în care urme ază ace astă me todă, me rită să prime ască nota maximă pe ace astă dise rtaţie ! Vre au
numai să atrag ate nţia asupra unui lucru pe care oame nii l-au uitat de ja, şi anume că Goe the n-a ştiut niciodată să scrie ortografic, că, în
re alitate , e l a făcut gre şe li de -a lungul între gii sale vie ţi, dar mai ale s în tine re ţe . Cu toate ace ste a, e l s-a putut înălţa la măre ţia goe the ană!
Şi, cu atât mai mult, une le pe rsoane care ave au re laţii cu e l, pe care e l le -a pre ţuit foarte mult e i bine , scrisorile ace stora, aşa cum apar
une ori în facsimil, ar ie şi din mâinile unui dascăl pline de semne roşii! Ele ar primi o notă foarte proastă.
Ace st lucru are le gătură cu o nuanţă cu ade vărat ne libe ră a vie ţii noastre , care n-ar tre bui să joace nici un rol în instruire şi e ducaţie . Dar
acum câte va de ce nii, e a a jucat un rol atât de important, încât ace ia dintre dascăli care pose dau o înţe le ge re a lucrurilor au re simţit-o dre pt
foarte supărătoare . Urma să fie promovată o ortografie ge rmană unitară, ve stita ortografie a lui Puttkamme r [ No ta 40 ]. Cu alte cuvinte ,
statul nu e xe rcita doar dre ptul de a suprave ghe a, până şi în şcoală, e l nu ave a în mână doar administraţia, ci e l stabile a şi ortografia, prin
le ge . Şi e a e ste pe măsura lui! În fond, prin ace astă ortografie a lui Puttkamme r noi am pie rdut multe dintre lucrurile care ne -ar mai pute a
atrage ate nţia asupra anumitor intimităţi ale limbii ge rmane . Prin faptul că oame nii au astăzi în faţă o scrie re abstractă, e i pie rd multe dintre
lucrurile care mai demult au putut trăi în limba ge rmană; ace ste a se pie rd în ce e a ce prive şte aşa-numita limbă lite rară.
Aşadar, e se nţialul e ste să avem un mod de a gândi just cu privire la un aseme ne a lucru. Bine înţe le s că nu putem lăsa să prolife re ze o
ortografie arbitrară, dar putem şti ce l puţin cum se comportă un pol sau ce lălalt cu privire la ace st obie ct. Dacă, după ce au învăţat scrisul,
oame nii ar pute a să scrie ce e a ce aud la alţii sau al e i înşişi aşa cum aud, e i ar scrie în moduri foarte dife rite . Ei ar ave a ortografii foarte
dife rite , ar individualiza foarte pute rnic. Ace st lucru ar fi e xtraordinar de inte re sant, dar ar îngre una re laţiile . Pe de altă parte , avem în faţa
noastră faptul că în convie ţuire a umană noi nu de zvoltăm numai individualitate a, ci şi instincte le sociale şi se ntime nte le sociale . Aici e vorba
de faptul că multe dintre lucrurile care s-ar pute a re ve la în individualitate a noastră noi le uzăm, pur şi simplu, în contact cu ce e a ce tre buie
să de zvoltăm de dragul convie ţuirii cu ce ilalţi. Dar noi ar tre bui să avem un se ntime nt al ace stui fapt şi ace st se ntime nt ar tre bui e ducat,
se ntime ntul că facem aşa ce va numai din motive sociale . De ace e a, conducând pre dare a scrisului spre învăţare a ortografie i, dvs. va tre bui
să porniţi de la un anumit comple x de se ntime nte . Va tre bui să-i atrage ţi copilului ate nţia în re pe tate rânduri asupra faptului că am amintit
de ja ace st lucru dintr-un alt punct de ve de re e l tre buie să nutre ască stimă, re spe ct, faţă de ce i mari, că e l se află de ja în inte riorul une i
vie ţi gata făcute , care urme ază să-l prime ască în sânul e i, că de ace e a e l tre buie să re spe cte ce e a ce e xistă de ja. De pe ace astă poziţie
tre buie să înce rcăm să-l introducem pe copil într-un aseme ne a dome niu cum e ste ortografia. În parale l cu învăţare a ortografie i, noi tre buie
să-i de zvoltăm se ntime ntul re spe ctului faţă de ce e a ce au stabilit ce i ve chi. Şi nu tre buie să vrem să-i învăţăm pe copii ortografia pe baza
une i abstracţiuni oare care , ca şi cum ortografia ar e xista în virtute a une i le gi divine după alţii, în virtute a une i le gi a lui Puttkamme r ,
scoasă din absolut, ca să zicem aşa, ci dvs. tre buie să de zvoltaţi în copil se ntime ntul: Ce i mari, faţă de care tre buie să avem re spe ct, scriu
aşa, noi tre buie să ne orie ntăm după e i. Prin ace asta vom introduce , în orice caz, o anumită variabilitate în ortografie ; dar ace astă
variabilitate nu va prolife ra, ci va e xista o adaptare la ce i mari a copilului aflat în cre şte re . Şi pe ace astă adaptare ar tre bui să contăm. N-ar
tre bui să facem de loc să ia naşte re cre dinţa: aşa e core ct şi aşa e gre şit , ci ar tre bui să facem să ia naşte re numai cre dinţa: aşa obişnuie sc
să scrie ce i mari , aşadar, să clădim şi aici pe baza autorităţii vii.
La ace asta m-am gândit, când am spus: Ar tre bui să tre cem de la copilul de dinainte de schimbare a dinţilor la copilul ajuns la pube rtate aşa
cum tre cem de la imitare la autoritate . Ce e a ce înţe le g e u prin ace asta tre buie să fie re alizat pre tutinde ni în mod just, nu dre sându-l pe
copil în se nsul autorităţii, ci acţionând în aşa fe l încât să ia naşte re se ntime ntul autorităţii, aşadar, acţionând, în cazul pre dării ortografie i, în
aşa fe l încât să înteme iem între gul scris ortografic pe aşa-numita autoritate , aşa cum am e xplicat adine aori.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A ŞASEA
Stuttgart, 27 august 1919
Sigur că dvs. nu va tre bui să de ve niţi doar dascăli şi e ducatori la Şcoala Waldorf, ci, dacă lucrurile vor me rge pe cale a justă, va tre bui să
de ve niţi şi apărători ai între gului sistem al Şcolii Waldorf. Căci dvs. ve ţi şti cu mult mai e xact ce vre a Şcoala Waldorf, de cât o poate afla
lume a din ime diata noastră apropie re sau situată mai de parte de noi. Dar ca să pute ţi fi nişte apărători, în se ns just, a ce e a ce urmărim să
re alizăm cu Şcoala Waldorf şi, o dată cu e a, pe ntru cultura spirituală ge ne rală, va tre bui să ajunge ţi în situaţia de a apăra ace ste lucruri
împotriva păre rilor e pocii actuale , chiar şi atunci când ace ste păre ri ale e pocii actuale se manife stă cu duşmănie sau numai ridicând obie cţii.
De ace e a, sunt novoit să inte rcale z în studiul nostru pe dagogic-didactic un e pisod, care se va alătura însă în mod absolut fire sc la tot ce e a
ce am e xpus de ja în ore le de didactică ante rioare .
Dvs. ştiţi că şi pe tărâmul pe dagogie i se aşte aptă acum mult de la aşa-numita psihologie e xpe rime ntală. Se fac e xpe rime nte cu oame nii,
pe ntru a se constata în ce fe l e ste dotat omul în ce e a ce prive şte formare a noţiunilor, memoria, acum se fac de ja e xpe rime nte şi în ce e a ce
prive şte voinţa, cu toate că ace st lucru, fire şte , nu poate fi constatat de cât pe o cale ocolită, dat fiind faptul că voinţa e ste cufundată în
somn şi că ce e a ce vie ţuie şte omul în somn poate fi constatat cu aparatul e le ctric în laboratorul de psihologie tot numai în mod indire ct, aşa
cum şi ce e a ce vie ţuie şte e l în somn nu poate fi constatat pe cale e xpe rime ntală într-un mod dire ct. Se fac, aşadar, aseme ne a e xpe rime nte .
Să nu cre de ţi că e u aş ave a, din principiu, ce va împotriva unor aseme ne a e xpe rime nte . Ace ste e xpe rime nte pot ave a importanţa lor, ca
araci pe care se caţără ştiinţa, ca ramificaţii e xte rioare ale ştiinţe i. Poţi afla tot fe lul de lucruri inte re sante prin aseme ne a e xpe rime nte , şi e u
nu vre au de loc să le condamn în totalitate . Aş dori ca toţi ce i ce vor ace st lucru să poată dobândi mijloace le ne ce sare pe ntru ame najare a
unor aseme ne a laboratoare şi să-şi poată face acolo e xpe rime nte le . Totuşi, noi tre buie să e xaminăm puţin apariţia ace ste i psihologii
e xpe rime ntale , aşa cum e ste e a re comandată în spe cial de pe dagogul Meumann [ No ta 41 ], care , în fond, se situe ază şi e l pe tărâmul şcolii
he rbatie ne .
De ce se practică în zile le noastre o psihologie e xpe rime ntală? Pe ntru că s-a pie rdut darul obse rvării nemijlocite a omului. Nu ne mai putem
sprijini pe ace le forţe care -l une sc în mod lăuntric pe un om cu alt om, de ci, şi cu copilul. De ace e a, vrem să aflăm pe căi e xte rioare , prin
e xpe rime nte e xte rioare , ce tre buie să facem cu copilul aflat în curs de de zvoltare . De ja pute ţi ve de a: Atât pe dagogia, cât şi didactica
noastră, me rg pe un drum mult mai lăuntric. Ace st fapt e ste impe rios ne ce sar, atât pe ntru pre ze ntul, cât şi pe ntru viitorul ce l mai apropiat al
ome nirii. Dacă, pe de -o parte , apare te ndinţa de a face psihologie e xpe rime ntală, pe de altă parte , ace astă psihologie e xpe rime ntală duce
la ignorare a anumitor stări de lucruri simple ale vie ţii. Vre au să vă ilustre z ace st lucru cu ajutorul unui e xemplu.
Pe psihologii şi pe dagogii care s-au ocupat cu psihologia e xpe rime ntală i-a inte re sat în ultima vreme în mod de ose bit ce e a ce e i nume sc
proce sul înţe le ge rii, de pildă proce sul înţe le ge rii în cazul cititului, al cititului une i bucăţi de le ctură oare care . Pe ntru a se cunoaşte ace st
proce s al înţe le ge rii, s-a înce rcat să se lucre ze , cum se spune , cu subie cţi de e xpe rime nt. Ce e a ce se face în mod foarte amănunţit, ar
de curge , aşadar, în fe lul următor, pe care -l voi de scrie pe scurt. Se pune în faţa subie ctului e xpe rime ntului, în faţa unui copil sau a une i
pe rsoane mai mature , o bucată de le ctură şi se urmăre şte să se vadă ce tre buie să facă, de pildă, copilul, în modul ce l mai e ficie nt, pe ntru a
ajunge cât mai rapid la înţe le ge re a ace ste i bucăţi de le ctură. Se constată că ce l mai e ficie nt pe ntru atinge re a scopului e ste ca bucata de
le ctură să fie mai întâi “dispusă”, aşadar, pe rsoana re spe ctivă să fie mai întâi introdusă în se nsul une i aseme ne a bucăţi de le ctură. Pe
urmă, prin nume roase înce rcări, se tre ce la ce e a ce se nume şte “re ce ptare pasivă” din parte a subie ctului e xpe rime ntal re spe ctiv. Aşadar,
după ce s-a scrutat se nsul prin dispune re , pe rsoana re spe ctivă tre buie să-şi însuşe ască bucata de le ctură în mod pasiv. Căci prin ace astă
asimilare pasivă a une i bucăţi de le ctură se pe tre ce , după câte se cre de , ce e a ce poartă nume le de “învăţare anticipativă”: a re pe ta încă o
dată printr-o activitate spirituală libe ră ce e a ce mai întâi a fost “dispus” şi pe urmă asimilat în mod pasiv. Şi după ace e a, dre pt al patrule a
act al ace ste i drame , vine re pe tare a a tot ce e a ce a rămas încă ne sigur, a tot ce e a ce a intrat încă incomple t în viaţa spiritual-sufle te ască a
omului. Dacă punem subie ctul e xpe rime ntului să e fe ctue ze într-o succe siune justă mai întâi luare a de cunoştinţă a se nsului une i bucăţi de
le ctură, apoi asimilare a pasivă, apoi învăţatul anticipativ, apoi căutare a unor părţi care n-au fost pătrunse pe de plin, putem obse rva că prin
ace asta un mate rial citit e ste înţe le s, citit şi re ţinut în modul ce l mai e ficie nt. Să nu mă înţe le ge ţi în mod gre şit: Ce e a ce e u e xplic aici, de
ace e a tre buie s-o e xplic, pe ntru a arăta că în zile le noastre oame nii vorbe sc atât de mult pe alături, căci se poate să vrem să de semnăm
prin cuvinte diame tral opuse unul şi ace laşi lucru. De ace e a, ade pţii psihologie i e xpe rime ntale vor spune : Tocmai printr-o aseme ne a me todă
plină de dăruire vom afla ce tre buie făcut în pe dagogie . Dar ace la care cunoaşte în mod mai profund viaţa omului între g ştie că pe ace astă
cale nu ajungem la ade vărata activitate pe dagogică la fe l de puţin cum putem re compune din dife rite le părţi izolate , după ce am dise cat un
gândăce l, gândăce lul viu. Aşa ce va nu se poate . Aşa ce va nu se poate nici când facem anatomie cu activitate a sufle te ască umană. Este
inte re sant şi, în altă privinţă, poate fi e xtraordinar de fe rtil, din punct de ve de re ştiinţific: să facem anatomie cu activitate a sufle te ască
umană , dar nu de ve nim prin ace asta pe dagogi! De ace e a, de la ace astă psihologie e xpe rime ntală nu va ve ni, de fapt, un re virime nt al
pe dagogie i; ace sta poate ve ni numai de la o înţe le ge re lăuntrică a omului.
A tre buit să spun ace st lucru, ca să nu-l ve de ţi într-o lumină gre şită, dacă voi rosti acum o frază care , fire şte , îl supără foarte tare pe omul
ce ţine la păre rile e pocii actuale , o frază care , bine înţe le s, e ste şi e a unilate rală, în fe lul e i, dar care , pur şi simplu, tre buie comple tată în
unilate ralitate a e i. Ce obţin re pre ze ntanţii psihologie i e xpe rime ntale , după ce au dise cat în ace st fe l, din punct de ve de re sufle te sc un
subie ct de e xpe rime nt sau, de fapt, l-au cam martirizat căci ace astă proce dură nu e de loc plăcută, când e şti supus tu însuţi la aşa ce va ,
ce obţin e i prin aşa ce va? Ei obţin un re zultat e xtraordinar de important, după păre re a lor, care în manuale le de pe dagogie e ste scos me re u
în e vide nţă cu lite re distanţate , dre pt un re zultat la care s-a ajuns. Ace astă frază sună, dacă o traduc într-o ge rmană curată, aşa: O bucată
de le ctură se învaţă şi se re ţine mai bine dacă am înţe le s se nsul, de cât dacă n-am înţe le s se nsul. Aşadar, ca să vorbim în te rme ni ştiinţifici,
am ce rce tat următorul lucru: că e ste e ficie nt să facem mai întâi cunoştinţă cu se nsul une i bucăţi de le ctură, pe ntru că atunci o re ţinem mai
uşor. Aici tre buie să roste sc fraza e re tică: În măsura în care ace astă afirmaţie e ste justă, aş fi putut-o şti mai înainte , căci aş vre a să ştiu ce
om cu jude cată sănătoasă n-ar şti e l însuşi că o bucată de le ctură poate fi re ţinută mai bine dacă i-ai înţe le s se nsul, de cât dacă nu l-ai
înţe le s. Ace sta e ste , în ge ne ral, se nsul re zultate lor psihologie i e xpe rime ntale , faptul că e a dă la ive ală nişte banalităţi te ribile . Banalităţile
aflate în manuale le de psihologie e xpe rime ntală sunt une ori de -aşa natură, încât e le pot ave a se ns pe ntru numai ace la care s-a e ducat
de ja în dire cţia conside rării la un loc, în cadrul activităţii ştiinţifice , a lucrurilor captivante şi a ce lor absolut plicticoase . Oame nii sunt e ducaţi
în ace st se ns, când sunt dre saţi în şcoala e leme ntară, căci şi în şcoala e leme ntară se cunoaşte ace astă de ficie nţă, chiar dacă acolo,
de ocamdată, mai puţin, ca să nu mai vorbim de unive rsitate .
Ace astă frază e re tică are o valoare cu totul de ose bită pe ntru pe dagog: faptul că, într-un anumit se ns, e ste de la sine înţe le s că dacă
tre buie să re ţinem ce va, tre buie mai întâi să-i fi înţe le s se nsul. Dar acum vine altce va: faptul că ce e a ce ne -am însuşit conform se nsului
acţione ază numai asupra cuge tării, numai asupra cunoaşte rii bazate pe gândire şi că, prin înălţare a-spre -se ns a omului, îl e ducăm pe
ace sta în mod unilate ral numai spre contemplare a lumii, spre cunoaşte re a bazată pe gândire . Şi dacă noi am pre da e xclusiv în se nsul
ace ste i fraze , am face să iasă din şcoală nişte oame ni care ar ave a cu toţii o voinţă slabă. Fraza e ste , aşadar, justă într-o anumită privinţă
şi, totuşi, e a nu e întru totul justă. Şi anume , în mod supe rficial ar tre bui să mai fie rostită şi aşa: Dacă vre i să aduci ce l mai bun se rviciu
cunoaşte rii bazate pe gândire a omului, să ştii că poţi face ace st lucru dacă, în cazul a tot ce e a ce tre buie e l să-şi asimile ze , dise ci se nsul.
Şi într-ade văr, dacă dise căm la toate , în primă instanţă, în mod unilate ral, numai se nsul, am pute a e duca [ No ta 42 ] omul, în foarte largă
măsură, pe ntru studie re a lumii. Dar prin ace asta nu l-am e duca niciodată pe omul-voinţă, căci voinţa n-o putem e duca prin faptul că punem
sub o lumină pute rnică se nsul unui lucru. Voinţa vre a să doarmă, şi e a nu vre a să fie tre zită pe de plin în ace st mod, astfe l încât să
de zvăluim pre tutinde ni, în mod impudic, aş zice , se nsul. Şi, prin ace asta, ne ce sitate a vie ţii încalcă, pur şi simplu, ace st ade văr e leme ntar al
de zvăluirii se nsului, astfe l încât noi tre buie să facem cu copilul şi lucruri care nu ne de te rmină să de zvăluim se nsul. Atunci îi e ducăm voinţa.
Insole nţa în ce e a ce prive şte practicare a de zvăluirii unilate rale a se nsului s-a manife stat în spe cial în cadrul unor astfe l de mişcări cum e ste ,
de pildă, mişcare a te osofică. Dvs. ştiţi câte am spus în de cursul anilor împotriva une i anumite insole nţe pe tărâmul te osofic. Eu a tre buit
chiar să trăie sc faptul că, de pildă, “Hamle t”, o ope ră pur artistică, a fost e xplicat în se nsul jargonului te osofic: ace sta e ste Manasul, ace sta
e ste e ul, ace sta corpul astral; unul dintre pe rsonaje re pre zintă ce va, alt pe rsonaj re pre zintă altce va. Aseme ne a inte rpre tări e rau de ose bit
de agre ate . Eu am tunat şi am fulge rat împotriva lor, pe ntru că e ste un păcat împotriva vie ţii umane să inte rpre te zi în mod simbolic ce e a ce
tre buie să fie asimilat în mod e leme ntar, nemijlocit, ca ope ră de artă. Prin ace asta, e ste introdus în lucruri, în mod forţat, un se ns şi e le sunt
ridicate la nive lul une i simple e xaminări prin gândire , la care n-ar tre bui să fie ridicate . Toate ace ste a îşi au cauza în faptul că mişcare a
te osofică propriu-zisă e ste o mişcare de cade ntă. Ea e ste ultimul vlăstar al une i culturi în de clin; prin între aga e i atitudine , e a nu are nimic
comun cu antroposofia. Antroposofia vre a să fie e xact contrariul: o mişcare asce nde ntă, înce putul unui urcuş. Este o de ose bire radicală. De
ace e a se produc pe tărâmul te osofie i atâte a lucruri care , în fond, sunt fe nome ne e xtrem-de cade nte . Dar faptul că e xistă oame ni care
re uşe sc pe rformanţa de a-l inte rpre ta pe “Hamle t” în mod simbolic în ce e a ce prive şte dife rite le pe rsonaje e ste conse cinţa fe lului în care am
fost e ducaţi, a faptului că noi am fost e xtraordinar de prost e ducaţi, a faptului că noi am avut te ndinţa să fim e ducaţi numai conform cu
se nsul.
Viaţa umană ce re ca noi să nu fim e ducaţi numai conform cu se nsul, ci să fim e ducaţi conform cu ce e a ce vie ţuie şte omul din voinţa în stare
de somn: ritmul, tactul, me lodia, armonizare a culorilor, re pe tare a, în ge ne ral, activitate a care are loc fără se sizare a se nsului. Dacă dvs. îl
pune ţi pe copil să re pe te propoziţii pe care , la vârsta lui, nici vorbă să le înţe le agă, dacă-l îndemnaţi să-şi imprime ace ste propoziţii pe cale
pur memorativă, atunci nu ve ţi acţiona, în nici un caz, asupra inte le ctului său, căci nu pute ţi vorbi de spre se ns, de oare ce ace sta tre buie să
se de zvăluie abia mai târziu, ci acţionaţi asupra voinţe i lui, şi chiar e bine să face ţi ace st lucru, tre buie să face ţi ace st lucru. Dvs. tre buie să
înce rcaţi, pe de -o parte , să-i aduce ţi copilului aproape ace le lucruri care sunt mai ale s artistice : muzică, de se n, mode laj ş.a.m.d.; dar dvs.
tre buie să-i pre ze ntaţi copilului, pe de altă parte , şi ce e a ce poate ave a un se ns în formă abstractă, în aşa fe l încât la înce put e l să nu
înţe le agă încă se nsul, ci, de oare ce şi-a asimilat prin re pe tare ace st lucru şi şi-l poate aminti, va înţe le ge mai târziu în viaţă, cu un grad mai
mare de maturitate , ce e a ce nu pute a înţe le ge înainte . Atunci aţi acţionat asupra voinţe i sale . Şi, prin ace asta, aţi acţionat în mod cu totul
de ose bit şi asupra simţirii lui, şi ace st lucru n-ar tre bui, de fapt, să-l uitaţi. După cum simţire a ace st lucru se arată atât une i abordări
sufle te şi, cât şi une ia spirituale e ste situată între voinţă şi gândire , tot astfe l şi activitate a e ducativă în ce e a ce prive şte simţire a e ste
situată între măsurile care tre buie să fie luate cu privire la gândire a cunoscătoare şi ace le măsuri care tre buie să fie luate cu privire la voinţă
şi de zvoltare a e i. În privinţa cunoaşte rii gânditoare , tre buie să facem ce e a ce e ste e se nţial pe ntru e a, să de zvăluim se nsul: citit, scris,
ş.a.m.d.; în privinţa făptuirii bazate pe voinţă, tre buie să de zvoltăm tot ce e a ce se re fe ră nu la o simplă e xplicare a se nsului, ci la o luare în
stăpânire nemijlocită a între gii fiinţe a omului: e leme ntul artistic. Ce e a ce se află între ace ste a două va acţiona mai ale s asupra cultivării
se ntime ntului, asupra cultivării simţirii. Acţionăm cu ade vărat foarte pute rnic asupra ace ste i cultivări a simţirii, dacă-l punem pe copil în
situaţia de a-şi asimila mai întâi ce va pe cale pur memorativă, ne înţe le s, fără să scormonim după se ns, cu toate că e xistă unul, astfe l încât
numai după un timp, când s-a mai maturizat prin alte mijloace şi îşi aminte şte din nou, să poată înţe le ge ce e a [ No ta 43 ] ce şi-a asimilat mai
demult. Ace asta e ste o subtilitate în activitate a e ducativă, dar de care tre buie să ţinem se ama ne apărat, dacă vrem să e ducăm oame ni cu o
simţire caldă. Căci simţire a ocupă un loc spe cific în viaţă. Oame nii ar tre bui să facă obse rvaţii şi pe ace st tărâm. Numai că e i nu obse rvă cu
ade vărat. Vre au să vă indic o obse rvaţie pe care o pute ţi face fără mare dificultate , chiar dacă e ste ne ce sară pe ntru ace asta o oare care
sârguinţă.
Imaginaţi-vă că înce rcaţi să vă lămuriţi asupra stării sufle te şti a lui Goe the din anul 1790. Pute ţi face ace st lucru dacă vă ve ţi ocupa,
se le cţionându-le , numai cu câte va dintre lucrurile pe care Goe the le -a dat la ive ală tocmai în anul 1790. La sfârşitul fie căre i e diţii a ope re lor
lui Goe the găsiţi un indice cronologic al poe ziilor sale , aşa cum au luat e le naşte re una după alta. Dvs. se le cţionaţi, aşadar, poe ziile care au
luat naşte re în anul 1790 şi drame le pe care le -a scris în ace st an şi le studiaţi. Vă aduce ţi aminte faptul că tocmai în ace st an e l a te rminat
frumosul tratat “Me tamorfoza plante lor”; vă amintiţi că tocmai atunci a conce put prima ide e a “Te orie i culorilor”, din toate ace ste a,
actualizaţi în inte riorul dvs. dispoziţia lui sufle te ască din anul 1790 şi vă între baţi: Ce a influe nţat ace astă viaţă sufle te ască a lui Goe the din
anul 1790? Ve ţi pute a găsi răspuns la ace astă între bare numai dacă ve ţi arunca o privire ce rce tătoare asupra a tot ce e a ce a e xistat în
viaţa lui Goe the din 1749 până în 1790 şi ce a urmat după ace st an lucruri pe care atunci Goe the nu le ştia încă, pe care dvs. acum le ştiţi ,
în pe rioada din 1790 şi până în 1832, adică până la moarte a lui. Atunci se ive şte trăire a remarcabilă că stare a sufle te ască de mome nt din
anul 1790 e ste o conlucrare dintre lucrurile de mai târziu, pe care omul vre a să şi le cuce re ască abia de acum înainte , şi ce le ante rioare , pe
care le -a vie ţuit de ja. Ace asta e ste o obse rvaţie e xtraordinar de importantă. Oame nii au o re ţine re faţă de ace st lucru numai pe ntru că îi
conduce pe nişte tărâmuri pe care , lucru le sne de înţe le s, nu le poţi aborda cu uşurinţă, pe ntru a face obse rvaţii de ace st fe l. Înce rcaţi să vă
e xtinde ţi obse rvaţia, în fe lul de scris, asupra vie ţii sufle te şti a unui om care a murit re ce nt şi pe care l-aţi cunoscut un timp mai înde lungat.
Dacă v-aţi e ducat capacitate a de a face obse rvaţii mai subtile , ve ţi vie ţui următoare le . Aţi pie rdut un prie te n care a murit, să zicem, în anul
1918. L-aţi cunoscut de mai mult timp, aşa că vă pute ţi pune între bare a: Care e ra stare a lui sufle te ască în anul 1912? Dacă ţine ţi se ama de
tot ce e a ce ştiţi de spre e l, ve ţi constata că dispoziţia lui sufle te ască din anul 1912 a fost de -aşa natură, că pre gătire a morţii lui apropiate se
făce a simţită în mod inconştie nt în dispoziţia lui sufle te ască de atunci; se făce a simţită în mod inconştie nt în viaţa de simţire , iar viaţa de
simţire , luată în ansamblu, e u o nume sc dispoziţie sufle te ască. Un om care va muri curând are o cu totul altă dispoziţie sufle te ască de cât
unul care va mai trăi mult.
Aşadar, ve ţi înţe le ge că oame nilor nu le place să obse rve ace ste lucruri, căci, ca să ne e xprimăm e ufemistic, ne face o impre sie cât se poate
de ne plăcută să obse rvăm că în dispoziţia sufle te ască a unui om se e xprimă moarte a lui apropiată. Aşa stau lucrurile . Şi pe ntru viaţa
obişnuită nici nu e bine ca oame nii să obse rve aşa ce va. De ace e a, aseme ne a lucruri sunt sustrase , de obice i, ace ste i vie ţi obişnuite , la fe l
cum voinţa, care e cufundată în stare a de somn, e sustrasă conştie nţe i tre ze chiar şi atunci când nu dormim. Dar e ducatorul tre buie , totuşi,
să iasă dintre limite le vie ţii obişnuite . El nu are voie să e vite a se situa dincolo de viaţa lui obişnuită şi a-şi însuşi pe ntru activitate a lui
pe dagogică nişte ade văruri care au şi ce va zguduitor, ce va tragic, pe ntru viaţa obişnuită. În ace astă privinţă, tocmai în cazul e ducaţie i din
Europa Ce ntrală tre buie să se facă ce va pe ntru a se re cupe ra un lucru care e ste ne glijat de ja de mult timp. Ştiţi că în spe cial profe sorii de la
şcolile supe rioare din de ce niile tre cute ale ace stui sistem e ducaţional şi de învăţământ din Europa Ce ntrală mai e rau nişte pe rsonalităţi la
care omul de lume propriu-zis prive a în jos cu o anumită aroganţă. Nişte pe danţi străini de lume , care nu pre a ştiau să se poarte în
socie tate , care purtau întotde auna o haină lungă şi niciodată un smoking, ş.a.m.d., aşa e rau e ducatorii de odinioară ai tine re tului, şi anume
ai tine re tului mai copt. În vremurile mai re ce nte , ace astă situaţie s-a schimbat. Profe sorii unive rsitari au înce put să îmbrace smokinguri bine
făcute , să se adapte ze vie ţii de socie tate , ca să zicem aşa, şi se conside ră că e un mare progre s faptul că, în sfârşit, s-a te rminat cu ve chile
stări de lucruri. E bine că e ste aşa. Dar cu ve chile stări de lucruri tre buie să se te rmine şi în altă privinţă; în viitor, tre buie să se te rmine cu
ace ste stări de lucruri prin faptul că situare a mai aparte faţă de viaţă nu tre buie să conste a, pur şi simplu, ca mai înainte , numai în faptul ca
e ducatorul să apară întotde auna în pe danta haină lungă, pe când ce ilalţi ar fi îmbrăcaţi în smoking. Situare a mai aparte faţă de viaţă poate
să rămână, într-un anumit mod, dar e a ar tre bui să fie asociată cu o conce pţie de spre viaţă mai profundă de cât ace e a pe care şi-au putut-o
asimila ce i care îmbracă smokingul în anumite scopuri. Bine înţe le s că vorbe sc numai în se ns figurat, căci n-am nimic împotriva smokingului.
Un e ducator tre buie să fie în stare să prive ască viaţa în mod mai profund, altfe l e l nu-l va pute a trata niciodată pe omul în de ve nire în mod
obie ctiv şi rodnic. De acum înainte , e l va tre bui să-şi însuşe ască ade văruri de fe lul ce lui caracte rizat adine aori. Viaţa însăşi ce re , într-o
anumită privinţă, ca e a să ascundă în sine şi nişte taine . Sigur, pe ntru viitorul ime diat, nu avem ne voie de taine diplomatice . Dar pe ntru
e ducaţie avem ne voie de cunoaşte re a anumitor taine ale vie ţii. Învăţătorii din ve chile miste rii au păstrat pe cale e sote rică aseme ne a taine
ale vie ţii, pe ntru că ace ste a nu pute au fi transmise vie ţii în mod nemijlocit. Dar, într-o anumită privinţă, orice dascăl tre buie să aibă nişte
ade văruri pe care nu le poate transmite în mod nemijlocit lumii, pe ntru că lume a care trăie şte afară, fără a ave a misiune a de a e duca, ar fi
stânje nită în paşii e i robuşti dacă s-ar apropia în fie care zi de aseme ne a ade văruri. Dar dvs. nu ve ţi înţe le ge în mod absolut just cum tre buie
să-l trataţi pe copilul în de ve nire , dacă nu ve ţi fi în stare să apre ciaţi: ce drum parcurge , în cazul copilului, un lucru pe care i-l transmite ţi în
aşa fe l încât copilul, cu gradul lui de maturitate din ace st mome nt, nu-l înţe le ge încă de tot, dar pe care îl va înţe le ge atunci când ve ţi re ve ni
mai târziu asupra lui şi când îi ve ţi pute a e xplica nu numai ce e a ce pe rce pe e l acum, ci şi ce e a ce şi-a asimilat de ja mai demult. Aşa ce va
acţione ază foarte pute rnic asupra simţirii. De ace e a, în orice şcoală bună ar tre bui să se urmăre ască în ce a mai largă măsură ace st lucru:
faptul ca dascălul să-şi păstre ze e le vii cât mai mult timp posibil: îi pre ia în clasa I, îi păstre ază în anul următor în clasa a II-a, urcă mai
de parte cu e i în a III-a ş.a.m.d., în măsura în care o pe rmit condiţiile e xte rioare . Iar dascălul care a avut în ace st an clasa a VIII-a, să pre ia
iarăşi în anul următor clasa I. Căci tre buie să poţi re ve ni, une ori după ani de zile , la lucruri pe care le -ai făcut să intre în sufle te le copiilor cu
ani în urmă. În orice caz, de zvoltare a simţirii are de sufe rit dacă li se dă copiilor în fie care an alt dascăl, care nu duce e l însuşi mai de parte
ce e a ce a făcut să se re ve rse în sufle te le copiilor cu ani în urmă. Ţine de didactica proce sului de învăţământ ca dascălul să urce împre ună cu
e le vii tre pte le şcolare . Numai prin ace asta putem urma ritmul vie ţii. Iar viaţa are , în se nsul ce l mai cuprinzător al cuvântului, un ritm. Ace st
ritm se arată de ja în activităţile cotidie ne , şi iarăşi în cotidian. Dacă v-aţi obişnuit, de pildă, să mâncaţi zilnic, fie şi numai timp de o
săptămână, la ora unspre ze ce dimine aţa, o chiflă cu unt, probabil că în ce a de -a doua săptămână ve ţi simţi ne voia să mâncaţi la ace astă
oră o chiflă cu unt. Atât de mult e făcut organismul uman pe ntru ritm. Dar nu numai organismul e xte rior, ci omul între g e ste făcut pe ntru
ritm. De ace e a, e bine , de aseme ne a, ca la de sfăşurare a în totalitate a vie ţii şi cu e a avem de -a face , când e ducăm şi-i învăţăm pe copii să
avem în ve de re o re pe tare ritmică. De ace e a, e bine să ne gândim la faptul că în fie care an putem re ve ni la anumite motive e ducaţionale .
Căutaţi, de ace e a, lucruri pe care să le face ţi cu copiii, notaţi-le şi re ve niţi în fie care an la ce va asemănător. Chiar în cazul lucrurilor mai
abstracte putem re spe cta ace st principiu. Pre daţi, să zicem aşa cum e pe măsura simţirii copilului , adunare a în clasa I, re ve niţi la adunare
în clasa a II-a şi-i învăţaţi pe copii mai mult de spre ace asta, în clasa a III-a re ve niţi iar la adunare . Astfe l încât ace laşi act se re ia în re pe tări
progre sive .
Ace astă inte grare în ritmul vie ţii e ste de o importanţă cu totul de ose bită pe ntru între aga e ducare şi pe ntru între aga instruire , e a e ste mult
mai importantă de cât sublinie re a pe rmane ntă: Tre buie să conce pi între aga pre dare în funcţie de se ns, astfe l încât să de zvălui în mod
impudic ce e a ce e ste conţinut în lucrurile pe care le ofe ri. Putem pre simţi ce e a ce se ce re cu ace asta numai dacă de zvoltăm tre ptat în noi
un simţ prin care să se sizăm viaţa. Dar atunci, tocmai în calitate de pe dagogi, ne vom înde părta foarte mult de ce e a ce unii înce arcă să
re alize ze astăzi în dife rite fe luri, într-un mod e xte rior, chiar şi prin e xpe rime nte , şi în pe dagogie . Nici de data ace asta e u nu sublinie z
aseme ne a lucruri ca să condamn, ci numai din dorinţa de a ame liora anumite lucruri care au ajuns să aducă pre judicii culturii noastre
spirituale . Dvs. pute ţi lua în mână nişte manuale de pe dagogie în care sunt pre lucrate re zultate le obţinute prin e xpe rime nt în le gătură cu
memoria. Aici, subie cţii e xpe rime ntului sunt trataţi foarte ciudat. Se e xpe rime nte ază cu e i modul în care pot să re ţină ce va ce şi-au însuşit o
dată cu se nsul; apoi, li se scriu pe tablă unul după altul multe cuvinte care luate împre ună n-au nici un se ns şi e i sunt puşi să re ţină ace ste
cuvinte ş.a.m.d. Ace ste e xpe rime nte , care au dre pt scop să constate le gile memorie i, sunt e fe ctuate astăzi în număr foarte mare . Aici a
re zultat iarăşi ce va care e ste înre gistrat acum sub formă ştiinţifică, dre pt le gi. După cum, de pildă, în fizică se înre gistre ază le ge a lui Gay-
Lussac sau alte le , tot astfe l se urmăre şte să fie înre gistrate aseme ne a le gi şi în pe dagogia sau psihologia e xpe rime ntală. Găsiţi e xplicat, de
pildă, într-un mod foarte e rudit, un lucru ce se spune cu privire la o anumită dorinţă a ştiinţe i, care e ste cu totul îndre ptăţită, şi anume că
e xistă mai multe forme ale memorie i: în primul rând, memoria care asimile ază uşor sau gre u; în al doile a rând, memoria care re produce uşor
sau gre u. Aşadar, mai întâi e ste chinuit un subie ct al e xpe rime ntului pe ntru a se afla că e xistă oame ni care asimile ază uşor şi oame ni care
asimile ază gre u ce va, apoi e ste chinuit un alt subie ct al e xpe rime ntului pe ntru a se afla că e xistă oame ni care îşi aminte sc uşor şi oame ni
care îşi aminte sc gre u ce e a ce şi-au însuşit. Aşadar, s-a ce rce tat că e xistă forme ale memorie i care indică o asimilare uşoară sau gre a, apoi
une le care indică o e vocare , o re produce re uşoară sau gre a a mate rialului însuşit. În al tre ile a rând, e xistă nişte forme ale memorie i pe care
le putem numi fide le şi e xacte , în al patrule a rând, o memorie cuprinzătoare , în al cincile a rând, o memorie durabilă sau suficie ntă, spre
de ose bire de ace e a care uită uşor. Aşa ce va core spunde foarte bine dorinţe i de sistematizare a ştiinţe i actuale . Avem acum re zultatul
ştiinţific. Putem spune : Ce s-a ce rce tat din punct de ve de re ştiinţific, în cadrul une i psihologii e xacte , cu privire la forme le memorie i? Şi ştim:
În primul rând, e xistă o formă a memorie i care asimile ază uşor sau gre u, în al doile a rând, una care re produce uşor sau gre u, în al tre ile a
rând e xistă o memorie fide lă sau e xactă, spre de ose bire de o memorie infide lă sau ine xactă, în al patrule a rând o memorie cuprinzătoare ,
adică e xistă oame ni care pot memora bucăţi de le ctură întinse , spre de ose bire de unii care nu pot memora de cât bucăţi de le ctură de mici
proporţii, în al cincile a rând, o memorie durabilă, care poate că mai păstre ază după mulţi ani lucrurile însuşite , spre de ose bire de una care
uită re pe de .
În pofida între gului re spe ct datorat modului de ce rce tare ştiinţific, care maltrate ază într-un mod plin de dăruire şi cu ade vărat foarte
conştiincios ne număraţi subie cţi, care lucre ază în mod foarte inge nios pe ntru a ajunge la re zultate le lui, pe ntru ca să se ştie şi în
pe dagogie , după ce lucrurile au fost constatate la copii, tot pe cale a psihologie i e xpe rime ntale , câte fe luri de forme ale memorie i tre buie să
distingem, în pofida între gului re spe ct datorat une i aseme ne a ştiinţe , e u aş vre a să spun, totuşi: Cine nu ştie , dacă e ste înze strat cu un
dram de raţiune umană sănătoasă, că e xistă oame ni care memore ază uşor sau gre u, care -şi aminte sc ce va uşor sau gre u, apoi oame ni
care pove ste sc în mod fide l şi e xact, spre de ose bire de alţii care încurcă totul când re pove ste sc; că e xistă oame ni cu o memorie
cuprinzătoare , care pot memora o pove stire lungă, spre de ose bire de alţii care nu pot re ţine de cât una scurtă, şi că e xistă, de aseme ne a,
oame ni care pot ţine minte un lucru foarte mult timp, ani de zile , şi oame ni care după opt zile au uitat totul? Ace asta e ste , totuşi, o
înţe le pciune de stul de ve che a raţiunii umane sănătoase ! Totuşi, ace st lucru e ste ce rce tat iarăşi în cadrul une i ştiinţe care inspiră tot
re spe ctul, căci me tode le pe care le folose şte e a sunt foarte inge nioase , ace st lucru nu poate fi ne gat câtuşi de puţin.
Acum, noi putem spune două lucruri: În primul rând, că în proce sul de pre dare şi e ducare e mai bine să cultivăm, înainte de toate , raţiune a
umană sănătoasă, de cât s-o implicăm în aseme ne a e xpe rime nte , care îi de zvoltă, ce -i dre pt, foarte mult age rime a, dar n-o vor face să se
apropie de spe cificul individualităţilor copiilor. Dar putem spune şi altfe l: Lucrurile stau de ja rău cu e poca noastră, dacă tre buie să
pre supunem că ace ia din care vrem să facem dascăli şi e ducatori au atât de puţină raţiune umană sănătoasă, încât tre buie să afle abia pe
un drum atât de ocolit un lucru ca ace sta, că e xistă dive rse fe luri de memorie , aşa cum am arătat adine aori. Ace ste lucruri pot fi conside rate ,
fără discuţie , nişte simptom a ce e a ce a de ve nit cultura noastră spirituală.
Tre buia să vă atrag odată ate nţia asupra ace stor lucruri. Căci vi se va întâmpla ca cine va să vă spună: Ei bine , v-aţi angajat la ace astă
Şcoală Waldorf. Ace asta e ste o instituţie absolut dile tantă, care nu vre a să ştie nimic de spre ce a mai mare cuce rire a e pocii noastre : de spre
me toda e xpe rime ntală în psihologie . Adâncire a în ace astă me todă e xpe rime ntală din psihologie e ste ce va de spe cialitate , pe când ce e a ce
se face , din punct de ve de re didactic, la Şcoala Waldorf e ste ce a mai curată cârpăce ală! Va tre bui să ajunge ţi să vă daţi se ama că une ori
ve ţi ave a ne voie să re cunoaşte ţi le găturile dintre ştiinţă care nu tre buie de loc re spe ctată mai puţin şi ce e a ce tre buie să clădim pe baza
une i pe dagogii şi didactici lăuntrice , care , în comparaţie cu raporturile e xte rioare pe care le cunoaştem prin e xpe rime nte , re pre zintă o
pre ocupare lăuntrică, plină de iubire , faţă de copil. Sigur, ace st din urmă aspe ct n-a dispărut cu totul; e l domne şte chiar mai mult de cât se
cre de . Dar e l domne şte în pofida a ce e a ce se urmăre şte să se impună tot mai mult dre pt pe dagogie ştiinţifică. Într-o anumită privinţă, e ste
ade vărat că practica ştiinţifică poate , ce -i dre pt, să distrugă mult în pre ze nt, dar e a n-are , totuşi, pute re a de a alunga între aga raţiune
umană sănătoasă. Tocmai de la ace astă raţiune umană sănătoasă vrem noi să pornim şi, dacă o cultivăm în mod just, e a va face să ia
naşte re o le gătură inte rioară cu ce e a ce tre buie să re alizăm în cadrul învăţământului. Tre buie să de ve nim conştie nţi de faptul că trăim în
zorii une i noi e poci şi să ne pătrundem bine de ace st lucru. Până la mijlocul se colului al 15-le a s-a me nţinut ce e a ce ne -a prove nit de la
e poca gre acă şi latino-romană şi care , după mijlocul se colului al 15-le a, e ste ce va ce doar se târăşte în urma noastră. Dar ce i care trăie sc în
ace astă dispoziţie mai au încă, în anumite straturi subte rane ale conştie nţe i lor, te ndinţa de a se întoarce tot me re u la e poca gre co-latină,
pe care , aşa cum a e xistat e a la vreme a e i, o putem admira pe de plin, dar a căre i continuare nu mai e ste viabilă în e poca noastră. Gândiţivă
numai ce mulţumit de sine e ste astăzi omul care a învăţat ce va, dacă vă poate e xplica ace st lucru: Ce l care e ducă în mod just nu are
voie , când se uită la poe zii, să se uite numai la ritm, la rimă, e l tre buie să come nte ze în mod concre t, să-i facă pe copii să înţe le agă se nsul,
şi abia după ce i-a făcut în mod concre t să înţe le agă se nsul va re aliza şi ce e a ce omul tre buie să-şi însuşe ască dre pt activitate . Căci aşa va
spune un aseme ne a om, după ce a e xplicat multă vreme că tre buie să pornim de la se ns de ja ve chiul latin spune a: Rem te ne , ve rba
se quuntur... Dacă ai înţe le s che stiune a, cuvântul va urma de la sine . Ace asta e ste un comportame nt tactic pe care îl ve ţi întâlni astăzi la
mulţi oame ni care cre d că au învăţat foarte multe , că au de păşit foarte mult dile tantismul, dacă ţin mai întâi o pre le ge re , dre pt înaltă
înţe le pciune a pre ze ntului, şi după ace e a spun: De ja bătrânul latin spune a... Şi dacă o poate spune chiar pe gre ce şte , atunci oame nii cre d
cu atât mai mult că asta e ce va cu totul de ose bit. Pe ntru ce a de -a patra e pocă de cultură post-atlante ană a fost bine să te comporţi aşa,
pe ntru e poca noastră aşa ce va nu se mai potrive şte . Gre cul nu şi-a trimis mai întâi copiii la gimnazii ve chi, unde să înve ţe , de pildă, ve che a
limbă e gipte ană, e l i-a pus să înve ţe limba gre acă. Astăzi, însă, noi îi introducem pe oame ni mai întâi în limbile ve chi. Aici avem de -a face cu
un lucru care tre buie să fie înţe le s.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A ŞAPTEA
Stuttgart, 28 august 1919
Cu privire la didactică se vor ivi une le gre utăţi, pe care şcoala dvs., conform cu natura e i, va tre bui să le aibă la înce put în comun cu şcolile
de la ţară. Şcolile de la oraş, care în zile le noastre n-au me tode pre a bune sau au nişte me tode născocite şi prin ace asta distrug de stule
lucruri bune care ar pute a fi conţinute în ace ste me tode , ace ste şcoli de la oraş au, pe de altă parte , ce va bun prin faptul că au la dispoziţie
într-o măsură suficie ntă mijloace le didactice , şi anume mijloace le didactice pe ntru fizică, pe ntru chimie , pe ntru istoria naturală. În cazul
pe dagogie i pe ntru şcoala e leme ntară e ste la fe l ca în cazul pe dagogie i pe ntru tre pte le supe rioare sau ca în cadrul ce rce tării ştiinţifice : Pe
când şcolile de la oraş au nişte me tode mai puţin bune cu toate că nu tre buie de loc să tre cem cu ve de re a bunăvoinţa pe dagogilor mai noi
de a căuta să găse ască nişte me tode bune , fiind înze strate , însă, în schimb, din be lşug cu mijloace didactice , şcolile de la ţară au astăzi,
une ori, în cazul în care dascălii n-au fost pre a mult pe rve rtiţi prin faptul că au fost trimişi la ţară din mijlocul culturii orăşe ne şti, au astăzi,
une ori, me tode didactice mai bune , fiind însă mai puţin dotate cu mijloace didactice . Ce i care caută în zile le noastre să se orie nte ze în mod
just în le gătură cu probleme le şi conce pţiile e pocii, ace ia nu au laboratoare , nu au la dispoziţie mijloace le ne ce sare pe ntru a face
e xpe rie nţe , iar ce i care au la dispoziţie din be lşug, în cadrul unive rsităţilor ş.a.m.d., mijloace le ne ce sare , au me tode le ştiinţifice ce le mai
puţin rodnice . Tre buie să spunem, de pildă căci ace astă situaţie domne şte de ja de multă vreme în ştiinţă: Ce ar fi putut de ve ni filosofia
schope nhaue riană, care acum e ste doar un fe l de dile tantism filosofic, dacă, de pildă, lui Schopenhauer i-ar fi stat la dispoziţie toate ace le
mijlo a ce [ No ta 44 ] de care dispui când e şti mai multă vreme confe re nţiar la o unive rsitate şi cât de puţin din spiritul schope nhaue rian
emană, propriu-zis, astăzi de la confe re nţiarii unive rsitari, care au la dispoziţia lor mijloace din be lşug!
Atunci va tre bui să ape laţi în multe cazuri la inve ntivitate a dvs. Va tre bui să vă ajutaţi cu une le mijloace simple pe ntru lucruri pe ntru care
şcolile de la oraş obişnuite au mijloace auxiliare din be lşug. Poate că tocmai ace st lucru va da viaţă pre dării dvs., dar, în anumite dome nii, va
şi face ca pre dare a să fie , într-ade văr, foarte ane voioasă. Ve ţi ajunge să simţiţi ace asta în mod cu totul de ose bit atunci când ve ţi fi tre cut cu
copiii de vârsta de 9 ani şi când nu pute ţi me rge mai de parte cu pre dare a, de cât dacă ave ţi la dispoziţie suficie nte mijloace didactice . Atunci
ve ţi fi ne voiţi să înlocuiţi une le lucruri prin de se n, printr-o pictură simplă, e leme ntară, lucruri pe care , dacă aţi ave a condiţiile ide ale , nu le -aţi
pre ze nta prin de se n sau pictură, ci prin contemplare a obie ctului însuşi.
Am făcut ace astă obse rvaţie încă de la înce put, din cauză că aş dori să vă vorbe sc astăzi de spre tranziţia, privită din punct de ve de re
didactic, de care tre buie să ţinem se ama atunci când copiii se apropie de vârsta de 9 ani. Vom înţe le ge planul didactic, în ace astă privinţă,
numai dacă ne -am pre gătit atât de mult din punct de ve de re didactic, încât am înţe le s fiinţa individuală a copilului aflat între 7 şi 15 ani. Aş
vre a să ilustre z pe ntru dvs., ca dascăli, ce e a ce va tre bui să aplicaţi în pre dare , în le gătură cu ace asta de sigur, întru câtva altfe l, într-un
mod mai e leme ntar, care să fie înţe le s de copii , tocmai atunci când copiii se află între 9 şi 10 ani. La unii copii, ace st mome nt e ste atins
de ja înainte de a împlini 9 ani, la alţii, e l apare mai târziu, dar, în me die , ce e a ce am de gând să vă istorise sc înce pe o dată cu împlinire a
vârste i de 9 ani.
Când ne apropiem de ace astă pe rioadă a vie ţii, va tre bui să simţim ne ce sitate a de a introduce şi pre dare a unor e leme nte de istorie
naturală. Înainte de ace st mome nt le vom pre ze nta copiilor e leme nte le de istorie naturală sub formă narativă, aşa cum am vorbit e u ie ri la
seminar de spre raportare a lumii animale şi a ce le i ve ge tale la om [ No ta 45 ]. Înainte de ace astă vârstă îi vom pre ze nta copilului e leme nte le
de istorie naturală sub formă mai mult narativă, de scriptivă. Dar pre dare a propriu-zisă a cunoştinţe lor de istorie naturală nu va tre bui să
înce apă înainte ca Rubiconul vârste i de 9 ani să fi fost de păşit.
Aici e ste de mare importanţă să ştim că, dacă nu înce pem cu e xplicaţiile de spre om, distrugem din teme lii ce e a ce tre buie să stimulăm în
copil prin pre dare a ştiinţe lor naturii. Dvs. ve ţi spune , poate , şi pe bună dre ptate : Copilului care a împlinit 9 ani îi vom pute a spune pre a
puţine lucruri le gate de istoria naturală a omului. Dar, oricât de puţin ar fi, puţinul pe care i-l pute ţi pre ze nta copilului în le gătură cu omul să
i-l pre ze ntaţi ca pre gătire pe ntru tot re stul pre dării cunoştinţe lor de istorie naturală. Va tre bui să ştiţi, când ve ţi face ace st lucru, că în om
avem un fe l de sinte ză a tuturor ce lor tre i re gnuri ale naturii, că ce le lalte tre i re gnuri ale naturii sunt sinte tizate în om pe o tre aptă
supe rioară. Nu va tre buie să-i spune ţi copilului ace st lucru, dar, prin fe lul cum vă ve ţi ordona mate rialul, va tre bui să face ţi ca în copil să ia
naşte re un se ntime nt al faptului că omul e ste o aseme ne a sinte ză a tuturor ce lorlalte re gnuri ale naturii. Ve ţi re uşi să re alizaţi ace st lucru
dacă ve ţi da discuţie i de spre om ponde re a ne ce sară, dacă în fe lul cum trataţi ace st subie ct ve ţi face ca în copil să ia naşte re impre sia
importanţe i omului în cadrul între gii ordini a lumii. Poate că ve ţi înce pe , cu copilul care a împlinit 9 ani, să de scrie ţi forma e xte rioară a omului.
Îi ve ţi atrage ate nţia asupra principale i împărţiri a omului în cap, trunchi şi membre , dar va tre bui să ave ţi în ve de re mai mult aspe ctul
e xte rior, forma e xte rioară. Va fi bine dacă ve ţi face să se nască în copil, ape lând la e poca de de se n ante rioară, o re pre ze ntare a ce e a ce
e ste e se nţial la forma umană: a faptului că aici capul e sfe ric, că parte a de jos e puţin turtită şi că stă cu ace astă parte pe trunchi, că e l
e ste , aşadar, o sfe ră aşe zată pe trunchi. E bine să tre zim în copil ace astă re pre ze ntare . Ea face să se tre ze ască, totodată, une le e leme nte
ale simţirii şi voinţe i, căci copilul înce pe să vadă capul sub aspe ct artistic, pornind de la forma lui sfe rică. Ace st lucru e ste important. Prin
ace asta, dvs. acţionaţi asupra omului între g, nu numai asupra inte le ctului său. Dar apoi, căutaţi să tre ziţi în copil re pre ze ntare a că trunchiul
e ste , într-un anumit fe l, un fragme nt de cap. Căutaţi să tre ziţi în copil ace astă re pre ze ntare cu ajutorul unui de se n, spunându-i: Capul e
sfe ric. Dacă e xtragi o parte din sfe ră (parte a haşurată a de se nului) şi o păstre zi, iar re stul îl acope ri, astfe l încât din Soare să rămână Luna,
ve i obţine forma e se nţială a trunchiului.
Ar fi bine dacă aţi mode la din ce ară sau din aluat frământat o sfe ră, dacă aţi e xtrage ce e a ce e ste haşurat şi aţi împie dica Luna să de vină cu
ade vărat sfe rică în configuraţia e i, pe ntru a tre zi, într-ade văr, în copil o aseme ne a re pre ze ntare a faptului că trunchiul uman e ste un
fragme nt de sfe ră. Iar în ce e a ce prive şte membre le , căutaţi să tre ziţi re pre ze ntare a că e le sunt ataşate de trunchi şi că au fost înfipte în e l.
Aici, copilul nu va pute a înţe le ge une le lucruri, dvs. face ţi, totuşi, în mod e ne rgic, să ia naşte re re pre ze ntare a că membre le sunt înfipte în
organismul uman. În ace st loc nu ave ţi voie să me rge ţi mai de parte , pe ntru că membre le se pre lunge sc înspre inte rior în pre figurările
morfologice ale omului şi sunt le gate aici de organe le dige stive şi de re produce re , care nu sunt de cât o pre lungire înspre inte rior a
membre lor. Dar dvs. face ţi în mod e ne rgic să ia naşte re în copii ace astă re pre ze ntare , că membre le sunt înfipte în organism din e xte rior. Prin
ace asta, copilul dobânde şte mai întâi o re pre ze ntare de spre forma umană.
Înce rcaţi apoi să tre ziţi în copil şi o primă re pre ze ntare , chiar dacă e leme ntară, a faptului următor: contemplare a lumii e ste le gată de sfe ra
capului. Îi putem spune copilului: La cap, tu ai ochii, ure chile , nasul, gura. Cu ochii ve zi, cu ure chile auzi, cu nasul miroşi, cu gura simţi
gusturile . Ce a mai mare parte a lucrurilor pe care le ştii de spre lume a e xte rioară le ştii prin inte rme diul capului tău. Dacă de zvoltaţi în
continuare ace st gând, în copil se naşte o re pre ze ntare de spre forma şi misiune a de ose bită a capului. După ace e a, înce rcaţi să tre ziţi în e l o
re pre ze ntare de spre trunchi, spunându-i: Ce e a ce tu simţi cu limba intră apoi ca hrană în trunchiul tău, ce e a ce auzi cu ure chile intră ca
sune t în trunchiul tău. E bine să tre ziţi în copii o re pre ze ntare de spre sistemul de organe al omului între g, e bine să-i mai suge raţi copilului
că are în pie pt organe le re spiratorii prin care re spiră, că are în abdome n stomacul prin care dige ră. E bine să-i suge răm ace ste lucruri
copilului [ No ta 46 ]. Şi e bine , apoi, să-l punem în continuare pe copil să se gânde ască la faptul că membre le omului sluje sc, pe de -o parte ,
ca picioare , me rsului, pe de altă parte , ca mâini, mişcărilor libe re şi muncii. Şi e ste bine să tre zim de ja în copil înţe le ge re a pe ntru [ No ta 47 ]
de ose bire a dintre se rviciul pe care picioare le îl fac corpului omului prin faptul că-l susţin şi-i dau posibilitate a să lucre ze în dife rite le locuri în
care tre buie să trăiască şi se rviciul pe care îl fac, în opoziţie cu e le , braţe le şi mâinile , cu care omul nu tre buie să-şi susţină propriul corp, ci
cu ajutorul cărora poate lucra în mod libe r. Pe când picioare le stau pe sol, mâinile pot fi întinse în ae r ca să lucre ze . Într-un cuvânt, e bine
să-i atragem copilului ate nţia cât mai de vreme asupra de ose birii de e se nţă dintre picioare le umane , pe de -o parte , şi braţe le şi mâinile
umane , pe de altă parte . Ar tre bui să tre zim de vreme în copil, pe bază afe ctivă, conştie nţa de ose birii dintre se rviciul pe care -l fac picioare le ,
prin faptul că susţin corpul uman, şi se rviciul pe care -l fac mâinile şi braţe le , prin faptul că lucre ază nu pe ntru trupul uman, ci pe ntru lume ,
copiii ar tre bui să facă ace astă de ose bire cât mai de vreme , de ose bire a dintre se rviciul e goist al picioare lor şi se rviciul altruist al mâinilor în
de sfăşurare a muncii pe ntru lume a umană e xte rioară.
Astfe l, e laborând din formă noţiune a, ar tre bui să-i ofe rim copilului cât mai multe aspe cte de istorie naturală de spre om. Abia după ace e a
ve ţi tre ce la re stul cunoştinţe lor de istorie naturală, şi anume mai întâi la re gnul animal. Aici ar fi bine dacă aţi pute a aduce în clasă va
tre bui să vă de scurcaţi întotde auna cumva , de pildă, o se pie , un şoare ce , un mie l sau şi un cal, ce va din sfe ra ace stor mamife re , iar apoi,
poate , o imagine a omului, e i bine , e xemplare umane aţi ave a de stule , n-aţi ave a de cât să le pre ze ntaţi ce lorlalţi un e le v dre pt obie ct uman.
Dar tre buie să vă lămuriţi asupra fe lului cum proce daţi acum. Ve ţi înce rca să le face ţi cunoscută e le vilor mai întâi se pia. Le ve ţi pove sti
de spre fe lul cum trăie şte e a în mare , le ve ţi arăta prin pe rce pe re dire ctă sau prin de se n cum arată, într-un cuvânt, le ve ţi face cunoştinţă
copiilor cu se pia. Când ve ţi de scrie se pia, copiii vor simţi că o de scrie ţi într-un mod spe cial. Poate abia mai târziu, când ve ţi de scrie
şoare ce le , de pildă, copiii vor obse rva cât de dife rit e ste fe lul în care aţi de scris şoare ce le de fe lul în care aţi de scris se pia. Tre buie să căutaţi
să de zvoltaţi la copii ace st simţ artistic, astfe l încât, din fe lul dife rit în care proce daţi la de scrie re a se pie i sau la de scrie re a şoare ce lui, să
de zvolte un anumit simţ pe ntru de ose bire a dintre ace ste două animale . În cazul se pie i, tre buie să suge raţi ace st spe cific arătând că se pia
simte ce va din ce e a ce se află în ambianţa e i: Dacă adulme că ce va pe riculos în ambianţă, e a dă drumul ime diat sucului e i de culoare închisă,
pe ntru a se învălui într-o aură, ca să alunge din pre ajmă ce e a ce se apropie de e a. Putem spune apoi copilului multe lucruri prin care ace sta
să înţe le agă că se pia, când acţione ază, când se prote je ază într-un fe l oare care de duşmanii e i, sau şi când se hrăne şte , se comportă
întotde auna aşa cum se comportă omul, de pildă, atunci când mănâncă ce va sau când se uită la ce va: Când omul mănâncă ce va, e l simte un
gust o se nzaţie care i se transmite prin limba sa, prin organul gustului. Iar ochiul omului simte în pe rmane nţă ne voia să prive ască înspre
lumină; când face asta, e l se poate confrunta cu lumina. Prin faptul că organe le gustative ale omului vor să simtă gustul, e le pre iau ce e a ce
sluje şte hrănirii. Înce rcaţi, aşadar, să de scrie ţi se pia în aşa fe l încât copilul să simtă din de scrie re a dvs. se nzitivitate a se pie i, facultate a e i
subtilă de -a pe rce pe lucrurile din ambianţă. Va tre bui să vă e laboraţi o de scrie re artistică a se pie i, astfe l încât copiii s-o poată înţe le ge cu
ade vărat cu ajutorul ace ste i de scrie ri artistice .
De scrie ţi apoi şoare ce le . De scrie ţi faptul că are un bot ascuţit, că la ace st bot ascuţit pot fi obse rvate , mai întâi, ca ce va ce sare foarte tare
în ochi, mustăţile , că, pe lângă ace ste a, la bot mai pot fi obse rvaţi dinţii incisivi, de sus şi de jos, care ie s în e vide nţă; de scrie ţi apoi ure chile
mari ale şoare ce lui; ajunge ţi să de scrie ţi după ace e a trunchiul, corpul cilindric al şoare ce lui şi părul fin, mătăsos. Tre ce ţi apoi la de scrie re a
membre lor, a picioruşe lor de dinainte , mai mici, a picioruşe lor din spate , ce va mai mari, lucru care -i dă şoare ce lui posibilitate a să sară bine .
El mai are o coadă acope rită cu solzi, care e ste mai puţin păroasă. Aici atrage ţi copilului ate nţia asupra faptului că şoare ce le , dacă se caţără
unde va sau vre a să cuprindă ce va cu lăbuţe le din faţă, se sprijină pe coadă, pe care şoare ce le o poate folosi foarte bine , tocmai fiindcă e ste
mai se nsibilă în inte rior şi ace asta din cauză că nu are păr, ci solzi. Într-un cuvânt, ve ţi înce rca să-i de scrie ţi copilului şoare ce le , construind şi
de astă dată forme le şoare ce lui în mod artistic. Şi ve ţi re uşi să-l construiţi în ace st mod artistic, dacă ve ţi tre zi în copil o re pre ze ntare a
faptului că, pe ntru toate mişcările pe ntru care se pia nu are ne voie de aseme ne a organe înfipte în corp, şoare ce lui îi sunt ne ce sare
aseme ne a organe înfipte în corp. Se pia e ste se nsibilă prin e a însăşi, prin corpul e i, de ace e a nu are ne voie de nişte pavilioane ale ure chii
aşa de mari ca ce le ale şoare ce lui. Ea se află într-o aseme ne a le gătură cu me diul ambiant, încât poate să introducă hrană în e a însăşi fără
botul ascuţit pe care -l are şoare ce le . Se pia, de aseme ne a, nu are ne voie de nişte membre atât de mari înfipte în corp, cum are şoare ce le ,
pe ntru că-şi poate folosi însuşi trupul ca să înainte ze prin apă. Face ţi o sinte ză bună a ce e a ce vre ţi să-l învăţaţi pe copil, prin
înve şmântare a artistică: faptul că se pia se manife stă mai puţin prin organe le -membre ale sale , că e a se manife stă mai mult prin însuşi
trupul e i.
Tre buia să vă de scriu mai întâi toate ace ste lucruri, pe ntru ca dvs. să le transpune ţi apoi în pre dare a, căci tre buie să fiţi conştie nţi de ce e a
ce e ne ce sar să introduce ţi mai târziu în mod mai mult inconştie nt în pre dare a mode lată artistic. Într-un cuvânt, de scrie ţi şoare ce le în aşa fe l
încât să tre ziţi tre ptat în copil se ntime ntul: Şoare ce le e ste în între gime structurat în aşa fe l încât să sluje ască prin membre le sale vie ţii
trunchiului. Lămuriţi-l apoi pe copil şi în privinţa ace stui lucru: La urma urme lor, şi mie lul e ste astfe l structurat încât să sluje ască vie ţii
trunchiului cu membre le lui, şi calul e ste în aşa fe l structurat încât, dacă trăie şte în sălbăticie , să poată sluji cu membre le lui vie ţii trunchiului.
Face ţi-l pe copil să înţe le agă, de pildă, următorul lucru: Uite , şoare ce le are nişte dinţi foarte ascuţiţi, ace şti dinţi tre buie să fie ascuţiţi şi
tăioşi, altfe l şoare ce le n-ar pute a să roadă obie cte le , aşa cum tre buie s-o facă pe ntru a se hrăni, pe ntru a-şi face cu e i chiar găuri în care să
locuiască. Din ace astă cauză, e l tre buie să-şi folose ască în pe rmane nţă dinţii. Totuşi, la şoare ce lucrurile sunt astfe l organizate încât dinţii,
la fe l ca şi unghiile noastre , să cre ască me re u din lăuntru în afară, în aşa fe l încât şoare ce le să prime ască în pe rmane nţă înlocuitorul inte rior
pe ntru substanţa dinţilor. Putem ve de a ace st lucru în spe cial la dinţi, care sunt şi e i nişte organe ataşate de re stul organismului, putem
ve de a că e i sunt astfe l făcuţi încât trunchiul şoare ce lui să poată trăi.
În ace st fe l aţi tre zit în copil o re pre ze ntare viguroasă, chiar dacă e leme ntară, bazată pe se ntime nt, de spre se pie , şi aţi mai tre zit în e l o
re pre ze ntare viguroasă de spre alcătuire a şoare ce lui. Şi acum tre ce ţi din nou la alcătuire a omului. Îl face ţi pe copil să înţe le agă următorul
lucru: Dacă vom căuta acum la om ce e a ce -l face ce l mai mult să seme ne cu se pia, vom fi conduşi, ciudat lucru, la capul uman. La om, ce l mai
asemănător cu se pia e ste capul. Faptul că oame nii îşi conside ră capul ca parte a ce a mai de săvârşită a fiinţe i umane e ste o pre jude cată. Ce -
i dre pt, capul are o alcătuire foarte complicată, dar e l nu e ste , de fapt, altce va de cât o se pie me tamorfozată; vre au să spun, un animal
infe rior me tamorfozat, căci capul uman se comportă faţă de ambianţa sa într-un mod asemănător ace luia în care se comportă faţă ambianţa
lor animale le infe rioare . Iar prin trunchiul său, omul se ase amănă ce l mai mult cu animale le supe rioare : şoare ce , mie l, cal. Numai că, în timp
ce se pia îşi poate între ţine între aga e xiste nţă prin capul e i, omul n-ar pute a face ace st lucru. Capul tre buie să fie aşe zat pe trunchi şi să
odihne ască pe ace sta, e l nu se poate mişca în mod libe r, se pia însă, care , propriu-zis, e ste în între gime cap şi nimic altce va, se mişcă libe r
prin apă. Tre buie să re uşiţi să-i face ţi pe copii să de zvolte un se ntime nt al faptului că animale le infe rioare sunt nişte cape te care se mişcă
în mod libe r, numai că încă nu sunt aşa de săvârşite cum e ste capul uman. Şi tre buie să tre ziţi în copii un se ntime nt al faptului că animale le
supe rioare sunt, în principal, trunchi şi că natura a plăsmuit în mod rafinat organe le , în principal, pe ntru satisface re a ne voilor trunchiului,
ce e a ce e ste mult mai puţin cazul la om; în privinţa trunchiul său, e l e ste mult mai impe rfe ct de cât animale le supe rioare .
Tre buie apoi să facem ca în copii să ia naşte re un se ntime nt în le gătură cu ace le părţi prin care omul e ste ce l mai de săvârşit, în ce e a ce
prive şte forma e xte rioară. El e ste ce l mai de săvârşit, în ce e a ce prive şte forma e xte rioară, prin membre le sale . Dacă urmăriţi animale le
supe rioare până sus, la maimuţă, ve ţi constata că membre le ante rioare încă nu sunt pre a dife rite de ce le poste rioare şi că, în ge ne ral, ce le
patru membre au, în e se nţă, funcţia de a susţine trupul, de a-l face să se de plase ze ş.a.m.d. Ace astă dife re nţie re minunată a membre lor în
picioare şi mâini apare de -abia la om şi e a se conture ază de ja în pre dispoziţia pe ntru me rsul organizat pe ve rticală, o dată cu pre dispoziţia
pe ntru ţinuta organizată pe ve rticală. Nici una dintre spe ciile de animale nu e ste atât de pe rfe ct plăsmuită în ce e a ce prive şte organizare a
membre lor, ca omul.
Inte rcalaţi apoi o de scrie re cât se poate de e xpre sivă a braţe lor şi mâinilor umane : Cum ace ste a au fost e libe rate de funcţia de susţine re a
organismului, cum mâinile nu intră în atinge re cu pământul pe ntru scopuri ce ţin de corp, cum e le sunt transformate în aşa fe l încât să apuce
obie cte le , să poată munci. Şi pe urmă tre ce ţi la aspe ctul volitiv-moral. Căutaţi să tre ziţi în copil pe cale afe ctivă, nu în mod te ore tic, o
re pre ze ntare pute rnică: Tu ie i, de pildă, cre ta în mână ca să scrii; tu poţi să ie i cre ta în mână numai datorită faptului că mâna ta e ste
transformată în aşa fe l încât să poată munci, că nu mai tre buie să susţină trupul. În ce e a ce prive şte braţe le , animalul nu poate fi le ne ş,
pe ntru că, de fapt, e l nu are braţe . Dacă se vorbe şte de spre maimuţă ca fiind un animal cu patru mâini, ace sta nu e ste de cât un mod de
e xprimare ine xact, căci e a are , propriu-zis, patru picioare cu o formă asemănătoare mâinilor, şi nu patru mâini. Căci, chiar dacă, la urma
urme i, animale le sunt făcute pe ntru căţărat, totuşi, şi căţăratul e ce va care sluje şte trupului, iar picioare le lor sunt transformate , de ve nind
asemănătoare mâinilor, pe ntru ca prin căţărat, să poată sprijini trupul. Pe ntru ce e a ce se pe tre ce în trupul uman, mâinile şi braţe le omului
au de ve nit inutile din punct de ve de re e xte rior, fiind însă simbolul ce l mai frumos al libe rtăţii umane . Nu e xistă nici un simbol mai frumos al
libe rtăţii umane de cât braţe le şi mâinile umane . Omul poate lucra prin mâinile sale pe ntru lume a înconjurătoare şi, la urma urme i, şi atunci
când se hrăne şte , prin faptul că mănâncă singur, e l poate lucra pe ntru sine prin mâini dintr-o voinţă libe ră.
În ace st fe l tre zim în copil, înce tul cu înce tul, prin de scrie re a se pie i, a şoare ce lui sau a mie lului sau a calului şi a omului însuşi, o pute rnică
re pre ze ntare impre gnată de simţire , de se ntime nt, a faptului că animale le infe rioare au caracte r de cap, animale le supe rioare au caracte r
de trunchi, iar omul are caracte r de membre . Dacă-l învăţăm în pe rmane nţă pe om că e l e ste ce a mai de săvârşită fiinţă din lume datorită
capului său, asta îl duce numai la trufie . Prin ace asta, e l îşi însuşe şte fără să vre a re pre ze ntare a că suntem de săvârşiţi prin le ne , prin
trândăvie . Căci omul ştie , în mod instinctiv, că, de fapt, capul e ste un le ne ş, că e l odihne şte pe ume ri, că nu vre a să se mişte e l însuşi prin
lume , că se lasă purtat de membre . Şi nu e ste ade vărat că omul e ste , propriu-zis, fiinţa ce a mai de săvârşită datorită capului, datorită
trândavului cap, ci e l e ste fiinţa ce a mai de săvârşită datorită membre lor sale care sunt inte grate lumii şi muncii în lume . Dvs. îl face ţi pe om
mai moral în ce l mai adânc străfund al fiinţe i sale , dacă-l învăţaţi că nu e ste de săvârşit prin le ne şul cap, ci prin membre le active . Căci ace le
fiinţe care sunt numai cap, aşa cum sunt animale le infe rioare , tre buie să-şi mişte e le înse şi capul, iar ace le fiinţe care -şi folose sc membre le
numai în se rviciul trunchiului, ca animale le supe rioare , sunt mai ne de săvârşite în comparaţie cu omul tocmai prin faptul că membre le lor sunt
mai puţin făcute spre folosire libe ră de cât sunt membre le omului; e le sunt alcătuite de ja în aşa fe l, încât să sluje ască unui anumit scop, e le
sluje sc pre tutinde ni trunchiului. La om, una dintre pe re chile de membre , mâinile , e ste situată în între gime în sfe ra libe rtăţii umane . Dvs. ve ţi
face ca în om să ia naşte re un se ntime nt sănătos faţă de lume numai dacă tre ziţi în e l re pre ze ntare a că e ste de săvârşit datorită membre lor
sale , nu datorită capului său. Pute ţi re aliza foarte bine ace st lucru prin de scrie re a comparativă a se pie i, a şoare ce lui sau a mie lului sau a
calului şi a omului. Prin ace asta, ve ţi obse rva, totodată, că atunci când de scrie ţi ce va dintr-un re gn al naturii n-ar tre bui să-l uitaţi niciodată
pe om, căci în om se re une sc toate activităţile din natură. De ace e a, când de scriem ce va din natură ar tre bui să-l avem întotde auna în
fundal pe om. Şi tot de ace e a, atunci când, după ce copilul a împlinit vârsta de 9 ani, tre cem la pre dare a cunoştinţe lor de istorie naturală, ar
tre bui să pornim de la om.
Ace la care -l obse rvă pe om când e ste copil va constata că e xact între 9 şi 10 ani cu omul se întâmplă ce va. Ce va ce nu se conture ază atât
de clar ca primul înce put al ace stui proce s la o vârstă ante rioară a copilului. Când copilul înce pe , într-un mod ce va mai conştie nt, să-şi mişte
membre le , să me argă, ade se ori cu stângăcie , când înce pe să-şi mişte braţe le şi mâinile într-un mod plin de se ns, avem aproximativ
mome ntul în care copilul înce pe să de vină întru câtva conştie nt de e ul său, iar mai târziu e l îşi va aminti numai de lucrurile care s-au
întâmplat înce pând din ace st mome nt, nu de ce e a ce s-a pe tre cut înainte . Dacă obse rvaţi că, în mod normal ace st lucru e dife rit la dife riţi
copii , omul înce pe să spună “e u” la ace astă vârstă, chiar ce va mai târziu, pe ntru că tre buie să se fi de zvoltat mai întâi activitate a de
vorbire , aşadar, e leme ntul voinţă, de aici pute ţi ve de a că în ace st mome nt apariţia în om a conştie nţe i de sine poate fi obse rvată în mod
clar, pe când ace a schimbare care se pe tre ce cu privire la conştie nţa de sine a omului în jurul împlinirii vârste i de 9 ani nu poate fi obse rvată
atât de bine . Aici, conştie nţa de sine se fortifică; aici putem obse rva cum copilul prime şte cu mult mai multă înţe le ge re ce e a ce -i spunem
de spre de ose bire a dintre om şi lume . Înainte de a tre ce Rubiconul vârste i de 9 ani, copilul e ste încă mult mai unit cu lume a înconjurătoare
de spre de ose bire a dintre om şi lume . Înainte de a tre ce Rubiconul vârste i de 9 ani, copilul e ste încă mult mai unit cu lume a înconjurătoare
de cât după ce intră în ace astă pe rioadă. Apoi, copilul se distinge mult mai mult de lume a înconjurătoare . De ace e a, acum putem înce pe să-i
vorbim puţin copilului de spre sufle t şi e l nu ne va mai asculta aşa lipsit de înţe le ge re ca înainte de a fi împlinit vârsta de 9 ani. Într-un
cuvânt, conştie nţa de sine a copilului de vine mai profundă, se fortifică şi mai mult, o dată cu împlinire a vârste i de 9 ani.
Ce l care are un simţ pe ntru aseme ne a lucruri va obse rva că, înce pând cu ace astă vârstă, copilul înce pe să se folose ască de cuvinte într-un
mod mult mai lăuntric de cât înainte , că e l înce pe să de vină mult mai conştie nt de faptul că e le sunt ce va care ia naşte re din inte riorul său. În
zile le noastre , când oame nii se pre ocupă mult mai mult de ce le e xte rioare de cât de ce le inte rioare , tocmai ace astă schimbare din jurul
vârste i de 9-10 ani e ste mult pre a puţin obse rvată. Dar e ducatorul tre buie să-şi îndre pte ate nţia spre ace ste i schimbări. De ace e a, îi ve ţi
pute a vorbi copilului dintr-o cu totul altă dispoziţie fundame ntală, dacă-i ve ţi pre da abia după ace st mome nt cunoştinţe de istorie naturală
care , de fapt, întotde auna tre buie să-l compare pe om cu ce le lalte re gnuri ale naturii. Dacă înainte , când omul mai e ra încă strâns unit cu
natura, îi pute am vorbi copilului numai sub formă narativă de spre lucrurile care se învaţă în cadrul ştiinţe lor naturii, acum, după împlinire a
vârste i de 9 ani, putem pune în faţa copilului se pia, şoare ce le sau mie lul sau calul şi omul, şi avem voie să vorbim cu e l şi de spre re laţiile cu
forma umană. Mai înainte , dvs. v-aţi izbi de ce va care e ste de ne înţe le s pe ntru copil, dacă aţi vre a să raportaţi la se pie ce e a ce ţine de cap,
dacă aţi vre a să pune ţi în le gătură cu şoare ce le ce e a ce ţine de e xiste nţa trunchiului şi dacă aţi vre a să căutaţi în membre le umane ce e a ce -
l ridică pe om de asupra ce lorlalte re gnuri ale naturii. Şi dvs. chiar tre buie să folosiţi acum ce e a ce vă aduce în întâmpinare aici vârsta
spe cială a copilului, de oare ce , chiar dacă folosiţi ore le de ştiinţe le naturii în fe lul pe care l-am suge rat, ve ţi introduce mai târziu în sufle tul
copilului nişte noţiuni morale foarte solide , care nu pot fi clătinate . Noţiunile morale nu le introducem în sufle te le copiilor ape lând la inte le ct,
ci ape lând la se ntime nt şi la voinţă. Dar la se ntime nt şi la voinţă vom pute a ape la dacă vom îndre pta gândurile şi se ntime nte le copilului
asupra faptului că e l însuşi e ste întru totul om numai atunci când îşi folose şte mâinile pe ntru a lucra în folosul lumii, că prin ace asta e ste e l
fiinţa ce a mai de săvârşită, şi că e xistă o le gătură între capul uman şi se pie şi între trunchiul uman şi şoare ce sau oaie sau cal. Prin faptul că
se simte astfe l inte grat în ordine a naturii, copilul îşi asimile ază nişte se ntime nte datorită cărora mai târziu va şti cu ade vărat că e ste om.
Dvs. pute ţi sădi în sufle tul copilului ace st e leme nt moral de ose bit de important dacă vă ve ţi strădui să mode laţi pre dare a ştiinţe le naturii în
aşa fe l încât copilul să nu simtă de loc că vre ţi să-l îndopaţi cu morală. Dar nu ve ţi transmite copiilor nici măcar o urmă de moralitate dacă vă
ve ţi ţine ore le de ştiinţe le naturii inde pe nde nt de om, de scriind se pia se parat, şoare ce le sau mie lul sau calul se parat, şi chiar pe om
de scriindu-l se parat, folosind în principal numai e xplicaţii ve rbale . Căci pe om nu-l pute ţi de scrie de cât dacă-l compune ţi din toate ce le lalte
organisme şi activităţi ale naturii. Ace st lucru îl admira Schiller la Goethe: conce pţia de spre natură a lui Goe the consta, în mod naiv (în se nsul
de “e leme ntar” n.t.), în a-l compune pe om din toate bucăţile izolate ale naturii, aşa cum se e xprimă e l în frumoasa scrisoare [ No ta 48 ] pe
care i-a scris-o lui Goe the la înce putul anilor ‘90 ai se colului al XVIII-le a. Eu am adus-o în re pe tate rânduri în ce ntrul ate nţie i, de oare ce e a
conţine ce va ce ar tre bui să se inte gre ze în între gime culturii noastre : conştie nţa de spre sinte za între gii naturi în om. Goe the e xprimă în
re pe tate rânduri ace st lucru în fe lul următor: Omul e situat pe culme a naturii [ No ta 49 ] şi acolo se simte , la rândul lui, dre pt o între agă
natură. Sau Goe the se e xprimă şi aşa: Între g re stul lumii ajunge , de fapt, la conştie nţa de sine în om. Dacă parcurge ţi scrie rile me le , ve ţi
găsi citate pe ste tot aseme ne a maxime ale lui Goe the . Nu le -am citat pe ntru că mi-au plăcut mie , ci pe ntru că aseme ne a ide i ar tre bui să se
inte gre ze conştie nţe i e pocii. De ace e a îmi pare întotde auna foarte rău că una dintre scrie rile ce le mai importante de pe dagogie a rămas, de
fapt, absolut ne cunoscută sau ce l puţin ne rodnică în cadrul activităţii pe dagogice propriu-zise . Căci Schille r a învăţat o bună pe dagogie în
contact cu autoe ducaţia naivă a lui Goe the şi a re vărsat ace astă pe dagogie în scrie re a sa “Scrisori de spre e ducaţia e ste tică a omului.” În
ace ste scrisori se află ide i pe dagogice ne spus de rodnice ; numai că tre buie să gândim dincolo de e le şi să gândim în mod conse cve nt mai
de parte ce e a ce e ste conţinut în e le . Schille r a ajuns la toate ace ste a prin conce pţiile lui Goe the . Gândiţi-vă numai la faptul că Goe the , ca un
fragme nt de cultură, dacă mă pot e xprima astfe l, care a fost transpus în natură, a făcut opoziţie din ce a mai frage dă copilărie faţă de
principiile e ducative din ambianţa sa. Goe the nu l-a putut se para niciodată pe om de me diul înconjurător. El l-a conside rat întotde auna pe
om în le gătura lui cu natura şi s-a simţit ca om una cu natura. De ace e a, de pildă, ore le de pian nu i-au plăcut, câtă vreme i-au fost pre date
în mod cu totul izolat de natura omului. El a înce put să manife ste inte re s pe ntru ore le de pian de -abia când i-a fost e xplicată activitate a
fie cărui de ge t, când a auzit: Ace sta e ste “de ge tul mare ” (“Däume rling”?), ace sta e ste “de ge tul arătător” (“De ute rling”?) ş.a.m.d., şi când a
ştiut cum se folose sc de ge tul mare şi de ge tul arătător (“Däume rling” şi “De ute rling”) când cântăm la pian. El voia să-l ştie întotde auna pe
între gul om cuibărit în între aga natură. Şi încă un lucru l-am amintit şi pe ace sta ade se ori: La vârsta de 7 ani, e l îşi construie şte un altar
propriu închinat naturii, ia în ace st scop un suport pe ntru note al tatălui său, pune pe e l plante din ie rbarul tatălui său şi mine rale , iar
de asupra tuturor ace stora o lumânare cu miros parfumat, apoi capte ază cu o lupă raze le soare lui de dimine aţă, pe ntru a aduce prin
ace asta o je rtfă mare lui ze u al naturii: o opoziţie faţă de ce e a ce căutau ce i mari să-i ofe re prin e ducaţie . Goe the s-a manife stat
întotde auna ca un om care voia să fie e ducat aşa cum ar tre bui să se e duce în e poca mode rnă. Şi pe ntru că Goe the e ra astfe l, după ce s-a
e ducat mai întâi în ace st se ns, de ace e a i-a plăcut atât de mult lui Schille r şi apoi Schille r a scris în scrisorile sale de spre e ducaţia e ste tică [
No ta 50 ] e xact lucrurile care sunt conţinute în ace ste scrisori.
Bătrânul me u prie te n şi profe sor Schröer [ No ta 51 ] mi-a pove stit odată că a tre buit să ia parte , ca profe sor într-o comisie de şcoală me die ,
la un e xame n al unor profe sori înce pători şi că e l nu putuse pre găti între bările la care să răspundă în cadrul ace stui e xame n viitorii
profe sori. Şi atunci e l le -a ce rut să vorbe ască de spre scrisorile e ste tice ale lui Schille r. Ei e rau orie ntaţi în tot fe lul de dome nii, în Platon
ş.a.m.d., dar când Schröe r a înce put să le pună între bări în le gătură cu scrisorile e ste tice ale lui Schille r, e i s-au re voltat! Şi în toată Vie na sa
spus atunci: Schröe r i-a între bat la e xame n pe profe sori de spre scrisorile e ste tice ale lui Schille r, dar pe ale a nu le înţe le ge nime ni! Aste a
sunt lucruri care nu pot fi înţe le se !
Dar dacă am căuta une le ide i didactice sănătoase , chiar dacă numai în rudime nte le lor, ar tre bui să ne întoarcem, de pildă, la scrisorile lui
Schille r de spre e ducaţia e ste tică şi, de aseme ne a, la carte a de spre e ducaţie a lui Jean Paul, “Le vana” [ No ta 52 ]. Şi ace asta conţine
e xtraordinar de multe indicaţii practice pe ntru învăţământ. În e poca mode rnă, situaţia s-a mai îmbunătăţit în privinţa anumitor lucruri, totuşi,
nu putem spune că ce e a ce ar pute a porni de la scrisorile e ste tice ale lui Schille r şi de la carte a de spre e ducaţie a lui Je an Paul ar intra cu
totul ne falsificat în pe dagogie . Lucrurile sunt transpuse întotde auna pe un te re n oare cum schimbat.
Am înce rcat astăzi să vă dau o noţiune de spre fe lul cum, înce pând de la o anumită vârstă a copilului, aproximativ de pe la 9 ani, putem citi
după caracte risticile vârste i ce avem de făcut acum în dome niul e ducaţie i. Mâine vom arăta în ce fe l tre buie să folosim anul al 14-le a, al 15-
le a de viaţă, pe ntru a-l învăţa pe copil lucrurile ce core spund fiinţe i sale . În ace st fe l vrem să ne apropiem de cunoaşte re a fe lului în care
e ste împărţită între aga pe rioadă dintre 7 şi 15 ani şi a ce e a ce tre buie să facem în calitate de e ducatori şi dascăli. Din ace asta ia naşte re pe
urmă planul didactic. În zile le noastre , oame nii pun in abstracto între bare a: Cum să de zvoltăm facultăţile copilului? Dar ar tre bui să ne fie
limpe de : Tre buie să cunoaştem mai întâi facultăţile omului în de ve nire , dacă e ste ca propoziţia abstractă: Tre buie să de zvoltăm facultăţile
copilului să aibă o semnificaţie concre tă.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A OPTA
Stuttgart, 29 august 1919
Am spus de ja că noi, bine înţe le s, tre buie să facem compromisuri, atât cu privire la pre dare a re ligie i, cât şi cu privire la planul didactic, de
vreme ce în zile le noastre e xistă le ge a şcolară e xte rioară. Totuşi, noi tre buie să înţe le gem teme iurile juste , bune , ale planului didactic,
pe ntru ca să putem core cta pe rsonal, într-un loc sau altul, dacă planul didactic ne impune ce va ne organic, să putem core cta, ca să spunem
aşa, “pe sub mână”.
Pe ntru a găsi planul didactic just pe ntru pe rioada de la 7 la 14-15 ani, e ne ce sar, în ge ne ral, să cunoaştem în mod re al de zvoltare a copilului
în ace astă pe rioadă. Ie ri, noi am scos în e vide nţă un mome nt al de zvoltării, ace l mome nt care se situe ază între vârsta de 9 şi 10 ani,
aşadar, în pe rioada în care copilul de păşe şte vârsta de 9 ani şi intră în al 10-le a an de viaţă. Dacă urmărim, de ci, de zvoltare a copilului
înce pând cu vârsta de 7 ani, trave rsând al 8-le a an de viaţă, al 9-le a an de viaţă, înainte ca e l să fi atins vârsta de 10 ani, avem unde va
ace l punct pe care l-am caracte rizat în cadrul de zvoltării prin faptul că am spus: Acum, conştie nţa e ului se fortifică şi se conce ntre ază, astfe l
încât, înce pând cu ace astă vârstă, ne putem apropia de copil cu noţiuni de istorie naturală, aşa cum am pove stit ie ri în le gătură cu se pia şi
cu şoare ce le sau cu mie lul sau cu calul şi cu omul. Dar dvs. ve ţi fi văzut că aici mai tre buie să ţinem se ama şi de re laţiile re ciproce dintre om
şi lume a înconjurătoare , să ţinem se ama de faptul că omul e ste , propriu-zis, sinte za tuturor ce lorlalte re gnuri ale naturii, că e l nu tre buie
izolat în mod ne t de ce le lalte re gnuri ale naturii. Îi pre judiciem foarte mult omului în de ve nire dacă nu proce dăm în aşa fe l încât să-i atragem
me re u ate nţia copilului de 10-11 ani, pe cale a simţirii, asupra faptului că omul are le gătură cu natura e xte rioară, asupra faptului că e l e ste o
sinte ză a lumii naturii e xte rioare .
Dar pe urmă avem un alt punct important în de zvoltare a copilului, când omul se află între 12 şi 13 ani. În ace astă pe rioadă se fortifică
spiritual-sufle te scul omului, în măsura în care ace st spiritual-sufle te sc e ste mai puţin subordonat e ului. Ce e a ce obişnuim să numim în ştiinţa
spirituală corp astral se fortifică şi se une şte cu ce e a ce numim corp e te ric. După cum ştim, corpul astral se naşte cu ade vărat ca e ntitate
inde pe nde ntă de -abia la pube rtate , dar între 12 şi 13 ani e l transpare prin corpul e te ric într-un mod spe cial, impre gnându-l şi fortificându-l.
Aici avem, aşadar, iarăşi un punct important al de zvoltării. El se manife stă prin faptul că omul, dacă tratăm în mod just ce e a ce zace în e l,
înce pe să de zvolte înţe le ge re pe ntru impulsurile ce acţione ază în lume a e xte rioară, care sunt asemănătoare cu impulsurile spiritualsufle
te şti, aşa cum acţione ază e le , de pildă, în lume a e xte rioară ca forţe ale istorie i. V-am e xplicat, astfe l, cu ajutorul unui e xemplu, fe lul cum
acţione ază aseme ne a forţe istorice [ No ta 53 ], aşa cum pot fi e le folosite în pre dare a la şcoala e leme ntară. Dar, cu toate că dvs. va tre bui
să transpune ţi într-un limbaj pe înţe le sul copiilor ce le ce v-am e xpus, n-aţi pute a tre zi în copil înţe le ge re a justă pe ntru impulsurile istorice ,
oricât de copilăre şte aţi vorbi, dacă v-aţi apropia de copil cu conside raţii de istorie înainte ca e l să fi împlinit vârsta de 12 ani. Înainte de
ace astă vârsta pute ţi să-i pre ze ntaţi copilului istoria sub formă de pove stiri, istorisindu-i biografii. Aşa ce va e l înţe le ge . Dar e l nu va înţe le ge
core laţiile istorice înainte de a fi împlinit 12 ani. De ace e a, dacă nu ve ţi re spe cta ace st mome nt, îi ve ţi aduce pre judicii. În ace st mome nt,
omul înce pe să de zvolte dorinţa de a i se pre ze nta cu ade vărat şi ca istorie ce e a ce şi-a însuşit mai înainte sub formă de pove stiri. Iar dacă
înainte i-aţi spus copilului pove stiri de spre vre un cruciat sau de spre altce va, acum tre buie să căutaţi să me tamorfozaţi ace ste lucruri, astfe l
încât în ace st mate rial me tamorfozat copilul să pe rce apă impulsurile istorice , core laţiile istorice . Dacă ve ţi obse rva aşa ce va, dacă ve ţi
constata în mod clar că, înce pând cu vârsta de 12 ani, copilul vă înţe le ge , cu condiţia să lucraţi aşa cum tre buie , atunci vă ve ţi spune :
Aşadar, până la 9 ani mă voi limita, în principal, la ce e a ce noi am suge rat dre pt e leme nt artistic şi din ace sta voi de zvolta scrisul şi cititul, iar
mai târziu voi tre ce şi la socotit; dar la cunoştinţe le de istorie naturală voi tre ce numai după mome ntul caracte rizat ie ri, iar la ce le de istorie ,
în măsura în care nu e vorba doar de pove stiri, voi tre ce abia după ce copilul a împlinit 12 ani. Acum copilul înce pe să participe lăuntric la
marile core laţii istorice . Pe ntru viitor, ace st lucru va fi de ose bit de important, căci se va arăta din ce în ce mai mult ne ce sitate a de a-i e duca
pe oame ni în se nsul înţe le ge rii core laţiilor istorice , în timp ce până acum e i nu ajunge au de loc la o înţe le ge re propriu-zisă a istorie i. Căci e i
e rau mai mult membri ai vie ţii e conomice şi ai vie ţii de stat, e rau angre naţi în viaţa e conomică şi de stat ca într-o mare maşinărie , şi, de
aseme ne a, e i făce au faţă ce rinţe lor, inte re se lor vie ţii e conomice şi de stat, dacă ştiau, de bine , de rău, nişte istorioare de spre domnitori şi
războaie ce e a ce nu e ste istorie şi dacă ştiau anii între care au trăit domnitorii şi, ce l mult, alte câte va pe rsonalităţi ce le bre şi anii în care
au avut loc războaie le .
Fe lul în care s-a de zvoltat viaţa culturală a ome nirii va tre bui să fie în viitor un obie ct de învăţământ spe cial. Atunci însă învăţământul va
tre bui să-şi asimile ze impulsurile istorice şi să introducă în planul didactic în mod just, la mome ntul potrivit, ace ste impulsuri istorice .
Cu ace asta, omul mai înce pe să înţe le agă şi altce va, după ce a tre cut ace st Rubicon al vârste i de 12 ani. Înainte de ace st mome nt, pute ţi
discuta oricât de clar cu copilul structura ochiului uman înainte de ace st mome nt, copilul nu-şi va pute a însuşi în mod just, înţe le gând,
structura ochiului uman. Căci ce înse amnă, propriu-zis, să-l învăţăm pe copil structura ochiului uman? Ace asta înse amnă să-i atragem
ate nţia asupra faptului că raze le de lumină ajung la ochi, intră în ochi, că ace ste raze de lumină sunt pre luate şi re fractate de cristalin, că
e le tre c apoi prin corpul vitros, că apar ca imagini pe pe re te le poste rior al ochiului ş.a.m.d. Toate ace ste a tre buie să le de scrie ţi ca proce se
de fizică. De scrie ţi un proce s de fizică ce are loc, de fapt, în omul însuşi, şi anume în organul de simţ uman. Dacă vre ţi să de scrie ţi ace st
lucru, tre buie să fi de zvoltat în copil noţiunile care să-i de a posibilitate a de a primi o de scrie re a ochiului făcută în ace st se ns. Cu alte
cuvinte , dvs. tre buie să-l fi învăţat mai înainte pe copil ce e ste re fracţia raze lor de lumină. Ace st lucru poate fi e xplicat copilului foarte simplu,
dacă-i arătăm o le ntilă, îi spunem ce e ste focarul şi-i arătăm cum sunt re fractate raze le . Atunci de scriem doar nişte fe nome ne din dome niul
fizicii, care au loc în afara omului. Putem face ace st lucru în pe rioada dintre punctul de după împlinire a vârste i de 9 ani şi punctul situat
înainte de 12 ani. Dar ace astă de scrie re a unui fe nome n din dome niul fizicii ar tre bui s-o aplicăm asupra organe lor din omul însuşi numai
după împlinire a vârste i de 12 ani, pe ntru că abia acum înce pe copilul să apre cie ze în mod just fe lul cum acţione ază lume a e xte rioară în omul
însuşi, fe lul cum activitate a lumii e xte rioare se continuă în inte riorul omului. El nu poate înţe le ge aşa ce va înainte de a împlini vârsta de 12
ani. Proce se le din dome niul fizicii le poate înţe le ge dar nu şi fe lul în care se de sfăşoară proce se le din dome niul fizicii în omul însuşi.
Există o oare care înrudire între înţe le ge re a impulsurilor istorice din ome nire şi înţe le ge re a impulsurilor fizice e xte rioare ale naturii din
organismul uman. În impulsurile istorice trăie şte ce e a ce e ste ome ne scul ade vărat, dar ce e a ce e ste conce ntrat în ace ste impulsuri trăie şte
sub formă de de sfăşurare istorică e xte rioară şi acţione ază iarăşi asupra omului. Când de scrie ţi ochiul uman, în om acţione ază, iarăşi, ace laşi
lucru care acţione ază afară în natură. Ambe le proce se tre buie să fie întâmpinate cu o înţe le ge re similară, iar ace astă înţe le ge re apare ,
propriu-zis, abia la vârsta de 12 ani. De ace e a, va fi ne ce sar să mode lăm în aşa fe l planul didactic, încât să-i transmitem copilului în pe rioada
dintre 9-12 ani noţiunile de fizică ade cvate pe ntru înţe le ge re a omului însuşi, aşadar, să pre dăm alături de cunoştinţe le de istorie naturală o
fizică simplă, aşte ptând însă cu aplicare a le gităţilor fizice asupra omului însuşi până la vârsta de 12 ani întocmai aşa cum tre buie să
continuăm cu pove stire a de istorioare până la 12 ani, pe ntru a face apoi din istorioare “istorie ”.
Ce e a ce am e xpus cu ace asta se re fe ră la înce putul pre dării ace stor lucruri. De sigur, mode lare a pe mai de parte a pre dării fizicii se poate
continua în pe rioada de după împlinire a vârste i de 12 ani. Dar n-ar tre bui să se înce apă nici pre dare a fizicii, nici pre dare a cunoştinţe lor de
istorie naturală, înainte de 9 ani, iar pre dare a istorie i şi a unor cunoştinţe de fiziologie nu tre buie să înce apă înainte de împlinire a vârste i de
12 ani. Dacă vă gândiţi că înţe le ge re a e ste ce va care nu se de schide doar în inte le ctul uman, ci cuprinde întotde auna şi se ntime ntul şi
voinţa, nu ve ţi fi pre a de parte de ce le ce am spus acum. Iar dacă oame nii nu iau în se amă aseme ne a lucruri, ace asta se întâmplă pe ntru că
e i se lasă în prada unor iluzii. Îi putem transmite , de bine , de rău, inte le ctului uman noţiuni de istorie sau de fiziologie înainte de 12 ani, dar
prin ace asta aducem pre judicii naturii umane , o facem incapabilă pe ntru între aga viaţă. Ve ţi ajunge astfe l în situaţia de a discuta, de pildă,
cu copilul aflat între 9 şi 12 ani, în mod tre ptat, noţiunile de re fracţie a raze lor, de formare a imaginilor prin le ntile sau prin alte instrume nte .
Ve ţi pute a discuta, de pildă, cu copilul aflat între 9 şi 12 ani modul de funcţionare a lornionului. Ve ţi pute a discuta cu e l în ace astă pe rioadă
şi alcătuire a, modul de funcţionare a ce asului, îi ve ţi pute a e xplica de ose bire a dintre o pe ndulă şi un ce as de buzunar şi toate lucrurile de
ace st fe l. Dar înainte de 12 ani n-ar tre bui să-i e xplicaţi copilului fe lul cum se aplică la ochiul uman re fracţia raze lor şi formare a imaginilor.
Acum v-aţi cuce rit câte va puncte de ve de re care vă pot învăţa cum tre buie să proce daţi, în ce e a ce prive şte planul didactic, cu re partizare a
mate rialului de pre dat, pe ntru a de zvolta în mod just facultăţile copilului. În ace st se ns, mai tre buie să obse rvaţi încă un lucru. Are o
anumită importanţă să nu ne înde părtăm pre a mult de viaţă cu pre dare a noastră, dar nici să nu ţinem pre a mult se ama de viaţă în mod
forţat. A-i spune copilului: Ce ai în picioare ? O pe re che de cizme , răspunde e l. De ce ai cizme le ? Ca să le încalţ , unii dascăli nume sc
aşa ce va pre dare intuitivă şi e i dau la ive ală în cadrul pre dării intuitive ade vărate banalităţi. Dacă practicăm învăţare a intuitivă aşa cum e ste
e a pre scrisă une ori în cărţile didactice , îl plictisim îngrozitor pe copil în subconştie nt şi prin ace asta, iarăşi, îi dăunăm foarte mult copilului. Nar
tre bui să practicăm ace asta rămâne re -pre a-aproape de viaţă şi ace astă pe rmane ntă ridicare -în-conştie nţă-a-noţiunilor, care pot foarte
bine să zacă în inconştie nt, ace astă ridicare pre a pronunţată în conştie nţă a acţiunilor pe care le facem doar în virtute a obişnuinţe i. Dar nu
tre buie nici să ne înde părtăm cu totul de viaţă şi să-i pre ze ntăm copilului pre a de vreme abstracţiuni goale . Ace st lucru va fi de o de ose bită
importanţă mai ale s în pre dare a fizicii. Pre dare a fizicii va ofe ri chiar şi fără ace asta prile jul de a pune în le gătură ce e a ce e ste aproape de
viaţă şi ce e a ce e ste de parte de viaţă, de viaţa e xte rioară, în primul rând. De ace e a, ar tre bui să ave ţi grijă să de zvoltaţi noţiunile de fizică
în contact cu viaţa. Atât cât v-o pe rmit împre jurările , ar tre bui să-i pune ţi pe copii, în funcţie de inve ntivitate a dvs., să pe rce apă lucruri de
ace st fe l: cum în clasă, după ce am încălzit-o, la picioare încă mai e re ce , pe când sus, la tavan, e de ja cald. Aici îi atrage ţi copilului ate nţia
asupra une i re alităţi a vie ţii şi pute ţi să porniţi de la ace astă re alitate a vie ţii şi să-i e xplicaţi apoi că, bine înţe le s, soba încălze şte mai întâi
ae rul de jos, din jurul sobe i. Came ra nu se încălze şte mai întâi în parte a de sus. Dar ae rul cald are te ndinţa de a o lua me re u în sus şi atunci
ae rul re ce tre buie să vină în jos, aşadar, tre buie să-i e xplicăm copilului proce sul în fe lul următor. Ae rul de vine mai întâi cald jos, în jurul
sobe i, ace st ae r cald urcă, şi astfe l ae rul re ce tre buie să cadă apoi în jos şi de ace e a într-o came ră la picioare mai e încă re ce , pe când sus
de mult e cald. Aţi pornit, astfe l, de la o re alitate a vie ţii şi de aici pute ţi găsi tre ce re a spre e xplicare a faptului că ae rul cald se dilată, iar
ae rul re ce se contractă. Aici vă înde părtaţi, de sigur, de viaţă. Dar şi astfe l, dacă vorbiţi la fizică de spre pârghie , de pildă, nu e bine să
pre ze ntaţi doar pârghia abstractă; înce rcaţi să porniţi de la cumpănă şi să ajunge ţi de la ace asta la modul de funcţionare a pârghie i.
Aşadar, înce rcaţi să porniţi de la ce e a ce are aplicare în viaţă şi tre ce ţi apoi la ce e a ce se poate scoate de aici pe ntru fizică.
Dar e u nu pot tre ce sub tăce re faptul că prin une le lucruri care intră în noţiunile noastre de fizică se pot e xe rcita, totuşi, acţiuni
de vastatoare asupra copilului şi că foarte mult de pinde de faptul dacă noi înşine , ca dascăli, ştim sau nu ce e ste just, dacă înce rcăm sau nu
să avem o anumită maturitate în jude cată. Dvs. sunte ţi ne voiţi să le spune ţi unor copii re lativ mari: Ai aici o maşină de e le ctrizat; ce e a ce -ţi
arăt e u aici se nume şte maşină de e le ctrizat prin fre care . Fre când anumite obie cte , e u pot să produc e le ctricitate , dar înainte tre buie să
şte rg întotde auna cu grijă obie cte le care urme ază să fie e le ctrizate , căci e le tre buie să fie uscate . Dacă sunt ude , e xpe rie nţa nu re uşe şte ,
atunci nu se produce e le ctricitate . De zvoltaţi apoi în faţa copiilor motive le pe ntru care nu putem să producem e le ctricitate cu instrume nte
ude . Apoi înce pe ţi să e xplicaţi în ce fe l ia naşte re fulge rul, de spre care spune ţi că e ste tot un fe nome n e le ctric. Mulţi oame ni spun: Norii se
fre acă unii de alţii şi prin fre care a norilor ia naşte re fulge rul dre pt de scărcare e le ctrică. Copilul poate că va cre de asta, pe ntru că o cre de
dascălul însuşi, dar în subconştie ntul lui se pe tre ce ce va cu totul de ose bit, de spre care copilul, fire şte , nu ştie nimic. El îşi spune : Da,
întotde auna dascălul şte rge mai înainte cu grijă instrume nte le care urme ază să fie fre cate şi la care urme ază să ia naşte re e le ctricitate a, ca
să nu fie ude , dar după ace e a îmi pove ste şte că la fre care a norilor, care şi e i sunt uzi, poate lua naşte re e le ctricitate a! Copilul obse rvă
ace ste ne potriviri. Şi multe din sfârşie rile vie ţii provin din faptul că i se pove ste sc copilului aseme ne a lucruri contradictorii. Lucrurile
contradictorii ar tre bui să ia naşte re afară în lume locul lor nu e în gândire a noastră! Dar cunoaşte re a actuală a oame nilor nu e suficie nt de
profundă şi, din ace astă cauză, în ce e a ce le ofe rim copiilor sau mai târziu tine rilor trăie sc în pe rmane nţă aseme ne a lucruri contradictorii,
care sfâşie , de fapt, inte riorul inconştie nt al omului. De ace e a, noi ar tre bui să avem grijă ca ce l puţin în ce e a ce -i pre ze ntăm în mod
conştie nt copilului să nu e xiste pre a multe lucruri pe care mai apoi e l să şi le re pre zinte altfe l în subconştie nt. Noi, ca dascăli, nu vom ave a
misiune a de a suprima ime diat, pe tărâmul ştiinţe i, aseme ne a balive rne , cum e ste le gătura ne roadă dintre fulge r şi e le ctricitate pe care o
introduce fizica. Dar dacă ne folosim de nişte lucruri oare cum “cusute cu aţă albă”, ca să spunem aşa, ar tre bui să luăm întotde auna se ama
la faptul că nu acţionăm doar asupra conştie nţe i copilului, ci acţionăm întotde auna şi asupra subconştie ntului său. Cum putem ţine se ama
de ace st subconştie nt?
O putem face numai prin faptul că noi, ca dascăli, de ve nim tot mai mult şi mai mult oame ni care nu pre găte sc pe ntru copil înţe le ge re a
raţională. Privind lucrurile dintr-un alt punct de ve de re , e u am spus de ja ce intră aici în conside rare . Ar tre bui să de zvoltaţi în dvs. ace le
facultăţi care , în mome ntul când vă pre gătiţi pe ntru o oră de pre dare într-un dome niu sau altul, să fiţi tot atât de absorbiţi de ace st dome niu
cum va fi copilul în timpul pre dării, indife re nt de tema pe care o ve ţi trata. N-ar tre bui să vă pătrunde ţi de gândul: Eu ştiu de ja multe alte
lucruri şi aranje z totul aşa cum e potrivit pe ntru copil, mă situe z cu totul de asupra copilului şi aranje z tot ce e a ce vre au să-i spun copilului
aşa cum e potrivit pe ntru copil. Nu! Dvs. tre buie să ave ţi facultate a de a vă me tamorfoza în aşa fe l încât prin pre dare a dvs. copilul să se
tre ze ască de -a bine le a, încât să de ve niţi dvs. înşivă copil împre ună cu copilul. Dar nu într-un mod copilăre sc-proste sc. Guve rnante le fac
ade se ori aşa, e le gângure sc aseme ni copiilor; când copilul spune “tati”, spun şi e le “tati”, în loc de tata. Nu de spre asta e vorba, să
de ve nim în mod e xte rior la fe l de copilăroşi cum e ste copilul, ci să transpunem într-o formă copilăre ască ce e a ce e ste mai matur. În orice caz,
ca să putem face ace st lucru în mod just, tre buie să privim ce va mai adânc în natura umană. Tre buie să luăm în se rios faptul că omul de vine
cre ator în ce e a ce prive şte însuşire a spirituală ce a mai importantă, dacă-şi păstre ază pe ntru între aga viaţă ce e a ce e ste copilăre sc în e l.
Cine va e ste poe t, artist, dacă poate face ca în e l să trăiască me re u în mod viu activitate a copilului împre ună cu ce e a ce aparţine omului
matur. A fi întotde auna un tip aşe zat, a nu-ţi mai pute a manife sta gândire a, simţire a şi voinţa care acum, o dată cu vârsta de tre ize ci de
ani, şi-au însuşit nişte noţiuni mai mature în mod copilăre sc, lăuntric-copilăre sc, a fi întotde auna un om aşe zat, nu ace asta e ste dispoziţia
de viaţă potrivită pe ntru un dascăl. Pe ntru e l, dispoziţia de viaţă potrivită e ste ace asta: a te pute a întoarce în copilărie cu tot ce e a ce afli, cu
tot ce e a ce cunoşti tu însuţi. Fire şte , e l nu se va întoarce în copilărie în aşa fe l încât, atunci când e singur, dacă face cunoştinţă, de pildă, cu
un fapt nou, să-l de scrie în cuvinte gângurite . Dar se va pute a întoarce în copilărie prin faptul că se bucură de ace st fapt nou, că se bucură
la fe l de inte ns cum se bucură copilul când pe rce pe un fapt nou al vie ţii. Într-un cuvânt, în copilărie tre buie să se întoarcă sufle te scspiritualul,
nu ce e a ce e ste e xte rior-trupe sc.
Apoi, multe vor de pinde , fire şte , de atmosfe ra care se cre e ază între dascăl şi e le vi. Căci dacă vorbiţi, de pildă, de spre viaţă, de spre natură,
bucurându-vă de e a la fe l ca şi copilul însuşi, fiind la fe l de uimit ca şi copilul însuşi, atunci e xistă atmosfe ra potrivită. Un e xemplu: Toţi aţi
învăţat ce va fizică, de ci, înţe le ge ţi foarte bine ce e ste te le graful Morse . Ştiţi cum se pe tre c lucrurile atunci când trimitem o te le gramă de la o
localitate la alta. Ştiţi că prin dife rite le ope raţiuni, prin clapa pe care apasă funcţionarul de la poştă o dată scurt, o dată lung , cure ntul
circulă fie pe ntru un timp scurt, fie pe ntru unul mai lung, iar când nu se apasă pe clapă, e l e între rupt. Ştiţi că la cure nt e cone ctat te le graful
Morse propriu-zis, care are un braţ de fie r şi ace sta e atras de o bobină ce are în e a un e le ctromagne t. Ştiţi că la cure nt e cone ctat un aşanumit
re le u. Ştiţi că în ace st fe l se stabile şte , cu ajutorul une i sârme , o le gătură de la un aseme ne a te le graf al une ia dintre staţii la
te le graful ce le ilalte , astfe l încât în a doua staţie te le graful face mişcările provocate în prima staţie . Când re stabile sc circuitul cure ntului
pe ntru un timp scurt sau lung, la ce alaltă staţie se pe rce pe iarăşi ce va, prin transmite re luând naşte re ce e a ce va citi apoi funcţionarul de la
ce alaltă staţie . Ce e a ce e ste o între rupe re scurtă sau lungă [ No ta 54 ] a cure ntului de vine vizibil ca urmă lăsată pe o bandă de hârtie , astfe l
încât la o durată scurtă a cure ntului pe hârtie ve dem un punct, iar la o durată mai lungă o linie . Banda de hârtie se înfăşoară în suluri.
Ve dem, aşadar, un punct, de pildă, apoi, după o între rupe re , ve dem, poate , tre i puncte ş.a.m.d. În ace st fe l, alfabe tul e ste compus din
puncte şi linii; un a e ste : . , un b: .., o singură linie e ste un t ş.a.m.d. În ace st fe l se poate citi ce e a ce se transmite de la o staţie la alta.
Dar tot ce e a ce se pove ste şte în le gătură cu ace st aparat te le grafic e ste , de fapt, doar obie ctul une i abordări inte le ctuale . Cu siguranţă, nu
e ne voie să che ltuim multă forţă sufle te ască pe ntru a face cuiva inte ligibil tot ce e a ce se pe tre ce acolo din punct de ve de re me canic, prin
faptul că me canismul e ste străbătut de acţiune a e le ctricităţii, în le gătură cu care astăzi în ştiinţă e xistă numai ipote ze . Totuşi, un lucru
rămâne aici ca minune , şi, de sigur, putem pove sti lucrurile ca pe o minune . Şi mă simt ne voit să spun: Când mă gânde sc la le gătura care ia
naşte re între aparatul Morse al une ia dintre staţii şi ace la al ce le ilalte staţii, stau me re u din nou cu ce a mai mare uimire în faţa ace stui fapt,
când mă gânde sc la fe lul cum se închide circuitul. Căci e l nu se închide prin faptul că o sârmă me rge de la prima staţie la ce a de a doua şi o a
doua sârmă se întoarce de la ace asta la prima. S-ar pute a face şi asta, şi atunci am re aliza între rupe re a prin faptul că între rupem circuitul
închis. Dar, de fapt, nu se re alize ază, prin sârme care me rg încolo şi încoace , un aseme ne a circuit închis, la care să fie cone ctat apoi aparatul
Morse , ci numai o parte a cure ntului e ste condusă prin sârmă. Pe urmă, sârma de la una din staţii intră în pământ şi acolo intră într-o placă
me talică. Iar le gătura care ar pute a fi stabilită aici prin sârmă, e stabilită prin pământul însuşi. Prin inte rme diul pământului se re alize ază
ce e a ce , altminte ri, s-ar face prin ce alaltă jumătate a sârme i, dacă circuitul ar fi închis. Şi, de fie care dată când ne gândim că un te le graf de
la una din staţii e ste le gat de te le graful alte ia, tre buie să ne gândim ca la o minune la faptul că Pământul, între gul Pământ, de vine
mijlocitorul, că e l ia cure ntul, ca să zicem aşa, în grija lui şi-l pre dă iarăşi cuminte ce le ilalte staţii, de vreme ce numai e l îşi asumă sarcina de a
inte rme dia. Toate e xplicaţiile care se dau în le gătură cu ace asta sunt ipote ze . Dar, pe ntru re laţia noastră umană, e ste important ca noi să
putem simţi iar şi iar ace st lucru ca pe ce va miraculos, să nu de ve nim inse nsibili nici atunci când e vorba de a se siza pe cale afe ctivă
proce se le din dome niul fizicii. Vom găsi dispoziţia sufle te ască potrivită dacă, atunci când e xplicăm ace st lucru copilului, ne întoarcem tot
me re u la fe lul în care am întâmpinat un lucru atunci când l-am înţe le s pe ntru prima dată. Atunci, la e xplicare a unui fe nome n de fizică vom
de ve ni şi noi înşine , împre ună cu copilul care se minune ază, un copil care se minune ază. Şi aseme ne a lucruri zac în toate proce se le lumii, şi
în ce le de dome niul fizicii.
Imaginaţi-vă că-l învăţaţi pe copil următorul lucru: Acolo se află ce va ca un fe l de bancă, pe ace astă bancă se află o bilă, e u trag re pe de
banca bila cade jos. Ce va spune , în majoritate a cazurilor, un dascăl din zile le noastre , atunci când îi e xplică copilului un aseme ne a
fe nome n? El va spune : Bila e ste atrasă de pământ, e a e ste supusă, dacă nu are un suport, forţe i gravitaţionale . Dar cu ace asta n-am
spus, de fapt, nimic. Fiindcă ace astă propoziţie : Bila e supusă forţe i gravitaţionale nu are , de fapt, absolut nici un conţinut; e ste una dintre
ace le e xplicaţii ve rbale de spre care am vorbit de ja. Căci de spre forţa gravitaţională şi de spre e se nţa e i, fizicie nii mai spun: De spre e a nu se
ştie nimic , totuşi, vorbe sc de spre e a. Numai că noi nu putem să nu vorbim de spre forţa gravitaţională. Tre buie să vorbim de spre e a. Căci
altfe l e le vul ple acă în viaţă şi e ste între bat, într-un loc sau altul, unde ar tre bui să-şi dove de ască îndre ptăţire a pre ze nţe i lui acolo: Ce e ste
forţa gravitaţională? Şi imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă un ne isprăvit sau o ne isprăvită de 15 ani n-ar şti ce e ste forţa gravitaţională! Ar
da de dracu’. Aşadar, tre buie să-i spunem copilului ce e ste forţa gravitaţională, nu avem voie să ne închidem proste şte faţă de ce e a ce ne
ce re lume a actuală. Dar, prin faptul că acţionăm asupra subconştie ntului, putem tre zi în copil noţiuni drăguţe . Pe ntru că l-am învăţat alte
lucruri, îi putem e xplica, de pildă: Dacă ai aici re cipie ntul une i pompe în care nu mai e ste ae r şi dacă scoţi acum dopul, ae rul năvăle şte
înăuntru, umple spaţiul care e ra gol. Astfe l, e xistă pe ste tot ne voia ca în ce e a ce e ste gol să năvăle ască ce va. E un lucru asemănător cu
ce e a ce se pe tre ce în ce lălalt caz, când se vorbe şte de spre e fe ctul forţe i gravitaţionale ; şi când tragem dopul năvăle şte ce va înăuntru.
De ose bire a constă numai în faptul că într-unul din cazuri în spaţiul gol năvăle şte ae rul e xte rior, pe când în ce lălalt caz acţiune a are loc
numai într-o dire cţie . Comparaţi acum un fe nome n cu ce lălalt [ No ta 55 ]. Nu-i daţi copilului de finiţii în cuvinte , ci stabiliţi re laţii între noţiuni şi
fe nome ne le care au le gătură cu ae rul şi ace le fe nome ne care au loc în cazul corpurilor solide . Şi dacă s-ar conce pe o dată noţiune a de
năvălire a corpurilor solide în dire cţia în care vor e le să se mişte când nu au nici un suport sub e le , atunci ar căde a ace astă noţiune de spre
năvălire a ae rului în spaţiul gol, atunci ar lua naşte re nişte noţiuni mai sănătoase de cât noţiunile de care astăzi e plină lume a, cum sunt, de
pildă, ce le ale încâlcite i te orii a re lativităţii a profe sorului Einstein. Spun ace st lucru numai ca obse rvaţie se cundară re fe ritoare la stare a
actuală a culturii, dar tre buie să vă atrag ate nţia asupra unui aseme ne a lucru, asupra faptului că în cultura noastră trăie sc une le lucruri
fune ste de pildă, în te oria re lativităţii, mai ale s în ultima e i formă şi asupra faptului că apoi ace ste lucruri au nişte e fe cte pustiitoare , atunci
când copilul a de ve nit ce rce tător ştiinţific.
Astfe l, aţi făcut acum cunoştinţă cu o mare parte a fe lului cum tre buie mode lat planul didactic şi pe ce baze .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A NOUA
Stuttgart, 30 august 1919
Noi primim în Şcoala Waldorf e le vi aflaţi la ce le mai dife rite nive le . Când vom înce pe cu pre dare a la dife rite le clase , va tre bui să ne orie ntăm
în funcţie de faptul că primim e le vi de ce le mai dife rite nive le şi va mai tre bui să avem în ve de re aici încă un lucru.
Nu putem înteme ia ime diat păcat că nu putem unive rsitate a ne ce sară, cu toate facultăţile , pe ntru Şcoala Waldorf. Aşa că suntem ne voiţi
să ve dem cum e le vii, după ce le dăm drumul din Şcoala Waldorf, intră în alte institute de învăţământ, prin care tre buie să tre acă apoi,
pe ntru a intra în viaţă. Aşadar, noi tre buie să-i conducem pe e le vii noştri de la Şcoala Waldorf până la un aseme ne a nive l, încât la părăsire a
şcolii e i să fi atins obie ctive le şcolare care li se ce r atunci când apoi, afară în viaţă, vor intra într-un institut de învăţământ, potrivit cu vârsta
lor. Vom atinge cu Şcoala Waldorf un ţe l core spunzător şi ne vom achita de o sarcină core spunzătoare , dacă, de şi suntem de ocamdată
constrânşi din ace ste două dire cţii, vom pute a re aliza ce va din ce e a ce core spunde principiilor noastre e ducative , care sunt conforme cu
ne ce sităţile actuale i e poci de cultură din e voluţia ome nirii. Dar vom pute a re aliza ace st lucru numai dacă vom aplica o re gulă de aur tocmai
la copiii mai mari pe care -i vom primi şi pe care va tre bui să-i lăsăm curând în se ama ce lorlalte instituţii ale vie ţii: e vorba de principiul
e conomie i în pre dare .
Vom pre da în mod e conomic dacă vom e limina cu grijă, înainte de toate , tocmai la copiii de tre ispre ze ce , paispre ze ce , cincispre ze ce ani, tot
ce e a ce nu e ste , de fapt, de cât o împovărare a de zvoltării sufle te şti umane în ace şti ani şi tot ce e a ce nu poate aduce roade pe ntru viaţă.
Poate va tre bui să includem în planul nostru didactic ce l puţin limba latină şi, dacă se va constata că e ne ce sar, limba gre acă. În ge ne ral, va
tre bui să ne ocupăm de pre dare a limbii mate rne şi a limbilor străine şi ace sta va fi un lucru cu ade vărat important în didactica noastră.
Re fle ctaţi puţin la ace st lucru: Dvs. primiţi în clasă nişte e le vi care au învăţat până la un anumit punct limba france ză, limba latină.
Bine înţe le s că ace ste a le -au fost pre date într-un anumit fe l. Dvs. va tre bui să folosiţi prima oră, poate chiar prima săptămână, pe ntru a vă
informa bine asupra lucrurilor pe care copiii dvs. le pose dă de ja. Va tre bui să cultivaţi, prin re capitulare , ce e a ce copiii au făcut de ja. Dar va
tre bui să cultivaţi ace ste lucruri în mod e conomic, pe ntru ca e le vii şi e le ve le dvs., în funcţie de capacităţile lor, să se ale agă cu ce va din
ace astă re capitulare .
Ve ţi re aliza foarte mult dacă ve ţi lua în conside rare faptul că ce e a ce ne ţine ce l mai mult pe loc în pre dare a tuturor limbilor străine e ste
traduce re a din limba străină şi traduce re a din limba mate rnă în limba străină. Se risipe şte ne spus de mult timp prin faptul că, de pildă, cu
e le vii de la gimnaziu se traduce atât de mult din latină în ge rmană şi din ge rmană iarăşi în latină. Ar tre bui să se cite ască mult mai mult şi ar
tre bui ca e le vul să-şi e xprime mult mai mult gândurile proprii în limba străină, de cât să se facă traduce ri şi re trove rsiuni. Cum ve ţi înce pe
atunci, în se nsul ace ste i re guli, cu e le vii dvs., la o limbă străină, la limba france ză, de pildă?
Mai întâi să-i luăm în ate nţie pe e le vii ce i mai mari pe care îi avem în ve de re aici, pe ce i de tre ispre ze ce , paispre ze ce ani , va tre bui să
ale ge ţi mai întâi cu grijă ce ve ţi citi cu e le vii în limba re spe ctivă. Ve ţi ale ge nişte bucăţi de le ctură şi-i ve ţi pune pe e le vi să vă cite ască ace ste
bucăţi de le ctură. Ve ţi e conomisi din timpul şi e ne rgia e le vilor dacă acum nu-i ve ţi pune să traducă mai întâi bucăţile de le ctură din ace ste
limbi străine în limba ge rmană, ci dacă, de ocamdată, ve ţi ave a grijă ca e le vul să cite ască aşa cum tre buie şi dacă, pe cât se poate , re uşiţi
prin cititul-mode l al dvs. să-i face ţi să cite ască aşa cum tre buie o bucată de le ctură în limba france ză sau latină, în ce e a ce prive şte
pronunţia ş.a.m.d. Apoi, e bine să nu face ţi traduce ri cu ace şti e le vi, la care vre ţi să împle tiţi re capitulare a cu pre dare a de largă pe rspe ctivă,
ci să-i pune ţi să vă pove ste ască în mod libe r conţinutul bucăţilor de le ctură. Pune ţi-l pe copil să pove ste ască simplu, cu propriile lui cuvinte ,
conţinutul bucăţii de le ctură, fiţi foarte ate nţi ca să ve de ţi dacă omite ce va în re dare a conţinutului şi căutaţi să vă daţi se ama prin ace asta
dacă e ste ce va ce e l n-a înţe le s. De sigur, e mai comod pe ntru dvs. să-i pune ţi să traducă, pur şi simplu, fiindcă atunci ve de ţi unde copilul se
opre şte şi nu mai ştie ; e mai incomod pe ntru dvs. dacă e vorba nu doar să ve de ţi unde nu mai ştie , ci unde omite ce va, dar prin ace asta
aflaţi, de aseme ne a, unde e ste ce va ce n-a înţe le s, unde e ste o e xpre sie pe care n-a re dat-o în limba mate rnă. Vor fi, de sigur, copii care vor
re da foarte bine conţinutul, nu e nimic rău în asta. Şi vor fi alţii care -l vor re da altfe l, mai mult cu propriile lor cuvinte , nici în asta nu e nimic
rău. Dar să discutăm în ace st fe l cu copiii între gul conţinut.
Apoi, facem inve rs. Discutăm în limba mate rnă o temă oare care , ce va ce copilul poate gândi şi simţi împre ună cu noi. Şi pe urmă înce rcăm săl
facem pe copil să ne pove ste ască în limba străină, în mod libe r în funcţie de măsura în care stăpâne şte de ja limba re spe ctivă , ce le
discutate . În ace st fe l vom afla în ce măsură copilul, pe care l-am primit dintr-o clasă sau alta, stăpâne şte ace astă limbă străină.
Dar nu se poate să pre dăm la şcoală o limbă străină fără a ne ocupa şi de gramatică atât de gramatica obişnuită, cât şi de sintaxă. În
spe cial copiilor care au tre cut de 12 ani e ne ce sar să le conştie ntizăm ce anume zace în gramatică. Dar şi aici putem proce da într-un mod
e xtraordinar de e conomic. Şi dacă în Pe dagogia ge ne rală [ No ta 56 ] v-am spus că în viaţa obişnuită facem de ducţii, că tre cem apoi de la
jude cată la noţiune , copilului, de sigur, nu-i pute ţi da o le cţie de logică, dar ace st lucru va fi conţinut în ora dvs. de gramatică. Ve ţi face bine
dacă ve ţi discuta cu copilul lucrurile ace ste i lumi în aşa fe l încât să ajunge ţi ca de la sine , tocmai cu ajutorul ore lor de limbi străine , la
pre dare a gramaticii. Ese nţialul e ste numai să daţi unui aseme ne a lucru forma justă. Porniţi de la faptul că formaţi împre ună cu copilul ce va
care e ste de ja o propoziţie te rminată şi numai o propoziţie . Atrage ţi-i ate nţia dacă ar fi tocmai în ace st mome nt, aţi pute a foarte bine s-o
face ţi asupra a ce e a ce se întâmplă afară. Aţi pute a uni foarte bine pre dare a une i limbi străine cu faptul că-l pune ţi pe copil să e xprime , de
pildă, atât în france ză, cât şi în latină şi în ge rmană: Plouă. Porniţi de la faptul că-i ce re ţi copilului e xpre sia: Plouă , şi atrage ţi-i ate nţia
apoi asupra faptului ave ţi de -a face de ja cu copii mai mari , că e l e xprimă o simplă acţiune atunci când spune : Plouă. Tre ce ţi apoi de la
ace astă propoziţie la ce alaltă şi acum, dacă vre ţi, pute ţi cultiva cu copilul şi limba străină, căci tocmai prin faptul că introduce ţi în pre dare a
limbii străine ce e a ce facem noi acum, face ţi foarte mare e conomie de timp şi de e ne rgie , pe care o obţine ţi spunând: Acum nu-ţi imagina
între gul spaţiu de afară, unde plouă, ci imagine ază-ţi pajişte a în timpul primăve rii. Face ţi-l pe copil să vă spună în le gătură cu pajişte a:
Înve rze şte . (e s grünt în ge rm. e e xpre sie impe rsonală, ca şi e s re gne t = plouă n. t.). , şi abia după ace e a face ţi în aşa fe l ca e le vul să-şi
transpună propoziţia: Înve rze şte , în propoziţia: Pajişte a înve rze şte . Pe urmă, face ţi-l să transforme şi ace astă propoziţie : Pajişte a
înve rze şte , în re pre ze ntare , în noţiune : Pajişte a ve rde .
Dacă, în cadrul ore lor de limbă, ve ţi stimula unul după altul la copii ace ste gânduri pe care le -am făcut să tre acă prin faţa sufle te lor dvs.,
atunci nu-i pre daţi copilului gramatica şi logica într-un mod pe dant, ci îndre ptaţi între aga dispoziţie sufle te ască a copilului într-o dire cţie care
vă va pe rmite să-i transmite ţi în mod e conomic lucrurile care tre buie să e xiste în sufle tul lui. Face ţi să tre acă pe dinainte a copilului propoziţii
cu subie ct impe rsonal, care trăie sc, de fapt, numai într-o urzire activă [ No ta 57 ], care sunt nişte propoziţii în care nu e xistă nici subie ct, nici
pre dicat, care sunt situate în mijlocul “vie ţii de raţioname nt”, care sunt raţioname nte pre scurtate . În cazul unui e xemplu unde ace st lucru
mai e ste cumva posibil, tre ce ţi la căutare a unui subie ct: Pajişte a înve rze şte Pajişte a care e ve rde . Apoi tre ce ţi la formare a une i propoziţiijude
cată. Vă ve ţi da se ama că gre u ve ţi re uşi să formaţi pe ntru: Plouă o propoziţie -jude cată asemănătoare cu: Pajişte a înve rze şte . Căci
de unde să luaţi subie ctul pe ntru: Plouă? Nu e xistă nici o posibilitate să facem ace st lucru. Aici ajungem cu ade vărat, prin e xe rciţii cu copiii,
în nişte re giuni ale limbii în le gătură cu care filosofii s-au ce rtat ne spus de mult între e i. Eruditul slav Miklosič [ No ta 58 ], de pildă, a înce put să
scrie de spre propoziţiile lipsite de subie ct. Apoi Franz Brentano [ No ta 59 ] s-a ocupat şi e l de ace asta, pe urmă Marty [ No ta 60 ], la Praga. Toţi
ace ştia au căutat re gulile re fe ritoare la propoziţiile fără subie ct, de fe lul: plouă, ninge , fulge ră, tună ş.a.m.d., căci prin logica lor e i nu pute au
înţe le ge de unde provin propoziţiile fără subie ct.
Propoziţiile fără subie ct provin din faptul că, în privinţa anumitor lucruri, noi suntem foarte strâns uniţi cu lume a, că noi, ca microcosmos,
suntem cuibăriţi în macrocosmos şi că nu se parăm propria noastră activitate de activitate a lumii. Când, de pildă, plouă, noi suntem foarte
strâns uniţi cu lume a mai ale s dacă nu avem umbre lă , nu ne putem se para pre a bine de e a, ne udăm la fe l de mult ca şi pie tre le şi case le
din jurul nostru. De ace e a, într-un aseme ne a caz, ne se parăm foarte puţin de lume , aici nu născocim nici un subie ct, ci de semnăm doar
activitate a. Acolo unde ne putem se para mai mult de lume , unde putem fugi mai uşor de e a, ca în cazul pajiştii, cre ăm un subie ct: Pajişte a
înve rze şte .
Ve de ţi de aici că putem ţine se ama în fe lul cum vorbim cu copiii de faptul că omul se află în core laţie cu lume a înconjurătoare . Şi mai ale s
în ore le de dicate pre dării limbilor străine când îi transmite ţi copilului aseme ne a lucruri, în care gramatica se le agă cu logica practică a vie ţii,
căutaţi să vă informaţi cât ştie copilul din gramatică şi din sintaxă. Dar vă rog ca la ore le de limbi străine să e vitaţi să trataţi mai întâi bucata
de le ctură şi apoi să atomizaţi, să de zmembraţi limba. Căutaţi să de zvoltaţi e leme nte le de gramatică, pe cât posibil, în mod inde pe nde nt. A
fost o vreme în care manuale le pe ntru pre dare a limbilor străine conţine au nişte propoziţii nemaipome nite , pe ntru că în ace ste propoziţii se
ave a în ve de re numai aplicare a core ctă a re gulilor gramaticale . Cu timpul, s-a găsit că ace st lucru e ste o prostie şi în manuale au fost
introduse mai mult propoziţii luate din viaţă, cu ajutorul cărora să se re alize ze transmite re a cunoştinţe lor de limbi străine . Dar şi aici cale a
de mijloc e ste mai bună de cât o e xtremă sau ce alaltă. Astfe l, dvs. nu ve ţi pute a să-i de prinde ţi bine pe copii cu pronunţia, dacă folosiţi
numai propoziţii luate din viaţă [ No ta 61 ], dacă nu ve ţi proce da în mod e conomic. Ve ţi ave a ne voie de mult mai mult timp, în cazul în care nu
ve ţi voi să folosiţi şi propoziţii de fe lul ce lor pe care le -am discutat ie ri, ca e xe rciţiu [ No ta 62 ], pe ace asta, de pildă:
Lalle Lie de r lie blich,
Lippliche r Laffe
Lappige r, lumpige r,
Laichige r Lurch
la care se ia se ama numai la e se nţa e leme ntului de limbă însuşi. De ace e a, căutaţi să face ţi cu copiii gramatică şi sintaxă formând propoziţii
construite tocmai cu scopul de a ilustra o re gulă sau alta. Dar tre buie să face ţi în aşa fe l încât ace ste propoziţii ale une i anumite limbi
străine , prin care aţi e vide nţiat nişte re guli gramaticale , să nu fie notate , pe ntru ca ace ste lucruri să nu ajungă în caie tul de notiţe , ci să fie
cultivate şi apoi, chiar dacă au e xistat, e le să nu fie păstrate . Un aseme ne a proce de u contribuie ne spus de mult la e conomia pre dării, mai
ale s a pre dării limbilor străine , căci prin ace asta re uşim ca e le vii să-şi asimile ze re gula pe cale afe ctivă şi să uite tre ptat e xemple le . Dacă-i
lăsăm pe copiii să-şi note ze e xemple le , e i îşi asimile ază pre a pute rnic forma e xemple lor. Dar la pre dare a gramaticii e xemple le tre buie să fie
uitate , e le nu tre buie scrise cu grijă în caie t, ci ce e a ce tre buie să rămână e ste re gula. De ace e a, ve ţi face bine dacă pe ntru limba vie ,
pe ntru vorbit, ve ţi folosi e xe rciţii, bucăţi de le ctură, aşa cum am arătat mai înainte , şi dacă ve ţi cultiva transpune re a propriilor gânduri în
limba străină gândurile proprii fiind luate mai mult din viaţa obişnuită. Dar pe ntru gramatică, folosiţi propoziţii la care porniţi de la bun
înce put cu gândul că vor fi uitate de copii, şi de ace e a e l nici nu va face ce e a ce e ste o sprijinire a memorie i: nu le va nota. Căci între aga
activitate pe care o de sfăşuraţi când îl învăţaţi pe copil gramatică sau sintaxă cu ajutorul unor propoziţii, toate ace ste a se de sfăşoară în
raţioname nte vii şi ace st lucru nu tre buie să coboare în stările de visare obişnuite , ci tre buie să se pe tre acă întotde auna în viaţa de plin
conştie ntă.
Bine înţe le s că prin ace asta introducem în pre dare ce va care face ca pre dare a să ne pre tindă puţină oste ne ală. Dar nu ve ţi pute a e vita ca
tocmai ace a pre dare pe care o ve ţi re aliza cu e le vii ce vor ve ni mai târziu în clasa dvs. să implice pe ntru dvs. anumite oste ne li. Aici va tre bui
să proce daţi în mod foarte e conomic. Dar de e conomie va ave a parte , de fapt, numai e le vul. Dvs. ve ţi che ltui mult timp pe ntru a inve nta
forma ce a mai e conomică de pre dare . De ace e a, pre dare a gramaticii şi a sintaxe i tre buie să se de sfăşoare mai ale s sub formă de
conve rsaţie . Aşadar, nici nu va fi bine să le punem e le vilor în mână în mod dire ct nişte cărţi de gramatică şi sintaxă de fe lul ce lor din zile le
noastre ; căci şi în ace ste a se află e xemple , dar e xemple le ar tre bui să fie doar discutate . În caie tul din care [ No ta 63 ] copilul are de învăţat
în pe rmane nţă pe ntru gramatică şi sintaxă tre buie să fie scrise numai re gulile . De ace e a, ve ţi proce da în mod foarte , foarte e conomic şi ve ţi
face ne spus de mult bine , dacă ve ţi de zvolta astăzi cu copilul, cu ajutorul unui e xemplu, inve ntat de dvs., o anumită re gulă ne ce sară pe ntru
stăpânire a limbii şi dacă mâine sau poimâine , la ace e aşi oră de limbă străină, ve ţi re ve ni la ace a re gulă şi-l ve ţi pune pe copil să găse ască
din propriul lui căpşor un e xemplu pe ntru ace asta. Să nu subapre ciaţi din punct de ve de re pe dagogic-didactic aseme ne a lucruri. Căci în
pre dare ne spus de mult de pinde de subtilităţi. Este o de ose bire ime nsă între faptul că dvs. îl între baţi, pur şi simplu, pe copil o anumită
re gulă gramaticală şi-l pune ţi să re pe te e xemple le din caie t, în care le -a scris dictate de dvs., sau faptul că e xemplul dat de dvs. e ra cu totul
sortit uitării şi că-l pune ţi acum pe copil să găse ască e l însuşi un e xemplu. Ace astă activitate pe care copilul o de sfăşoară născocind e l însuşi
e xemple e ste ce va e xtrem de e ducativ. Şi ve ţi ve de a: dacă ave ţi e le vii ce i mai răi, care , de fapt, sunt întotde auna ne ate nţi, şi dacă-i pune ţi
pute ţi face ace st lucru foarte bine , dacă sunte ţi pre ze nt dvs. înşivă în mod viu în pre dare să găse ască e xemple de sintaxă, copiii vor prinde
gust pe ntru ace ste e xemple şi pe ntru activitate a de a găsi e i înşişi aseme ne a e xemple . Şi când, după vacanţa mare , copiii se întorc la
şcoală, după ce s-au jucat şi s-au hârjonit în ae r libe r săptămâni de -a rândul, tre buie să fiţi conştie nţi de faptul că acum copiii sunt pre a
puţin înclinaţi să de a joaca şi hârjoana din săptămânile tre cute pe statul liniştit în clasă şi pe ascultatul unor lucruri ce tre buie să rămână în
memorie . Dar chiar dacă ace st lucru vă va de ranja foarte mult în prima săptămână, poate încă şi în ce a de -a doua, în cazul în care proce daţi
în ace st fe l la ore le de limbă străină, în cazul în care le pe rmite ţi copiilor să colabore ze cu tot sufle tul la oră prin născocire a de e xemple ,
atunci, după tre i-patru săptămâni ve ţi ave a în clasă copii care vor născoci aseme ne a e xemple cu ace e aşi plăce re cu care s-au hârjonit mai
înainte pe -afară. Dar şi dvs. tre buie să ave ţi grijă să născociţi aseme ne a e xemple şi să nu vă daţi înapoi de la a-i pe copii face conştie nţi de
ace asta. E foarte bine pe ntru copil dacă, după ce s-a antre nat în ace astă activitate , ar vre a să facă în pe rmane nţă aşa ce va, astfe l încât sar
pute a întâmpla ca, în timp ce unul spune un e xemplu, ce lălalt să spună: Şi e u am de ja unul şi acum toţi vor să vină la dvs. şi să-şi spună
e xemple le ; e foarte bine dacă la sfârşitul ore i ve ţi spune : Mă bucur foarte mult că voi face ţi asta cu ace e aşi plăce re cu care v-aţi jucat afară.
Aşa ce va se continuă ca e cou în sufle te le copiilor; e i duc aşa ce va cu e i pe între gul drum spre casă. Îl duc acasă şi-l pove ste sc la masă
părinţilor. Dar dvs. tre buie , într-ade văr, să spune ţi aseme ne a lucruri pe care mai apoi copiilor să le placă să le pove ste ască părinţilor la
masă. Şi dacă re uşiţi chiar ca la masă copilul să între be pe tata sau pe mama: Poţi să găse şti şi tu un e xemplu la ace astă re gulă? atunci,
într-ade văr, aţi nime rit-o din plin. Ace ste lucruri pot fi re alizate , dar dvs. tre buie să fiţi angajaţi cu trup şi sufle t în pre dare .
Re fle ctaţi la de ose bire a care e xistă între faptul că discutaţi cu copilul într-un mod plin de spirit tre ce re a de la: plouă, înve rze şte , pajişte a
înve rze şte , pajişte a ve rde sau faptul că de zvoltaţi e leme nte de gramatică şi sintaxă în modul obişnuit, e xplicând: Ace sta e ste un adje ctiv,
ace sta e ste un ve rb; când un ve rb stă absolut singur, încă nu avem propoziţie dacă nu alăturaţi lucrurile , pur şi simplu, aşa cum întâlnim
fre cve nt în gramatici, ci le de zvoltaţi într-o pre dare vie . Şi comparaţi acum fe lul în care pre daţi dvs. gramatica, aşa cum ar tre bui să se
întâmple în cadrul une i pre dări vii, cu ce lălalt fe l, care se întâlne şte ade se ori: Profe sorul de latină sau de france ză intră la oră; acum, copiii
tre buie să pună pe bănci cărţile sau caie te le de latină sau de france ză; e i tre buie să fie pre gătiţi, acum tre buie să traducă, apoi tre buie să
cite ască. Acum înce p să-i doară toate ce le , pe ntru că simt băncile . Căci n-ar fi tre buit ca băncile şi me se le să fie făcute cu atâta grijă, dacă sar
fi e ducat şi pre dat în mod just. Faptul că a tre buit să se acorde atâta ate nţie forme i băncilor şi me se lor dove de şte numai că nu s-a
e ducat şi pre dat în mod judicios, căci atunci când copiii sunt cu ade vărat antre naţi în le cţie , în clasă intră atâta viaţă, încât e i, când stau, nici
nu stau de tot. Şi bucuraţi-vă că nu stau de tot, numai dacă suntem noi înşine comozi vrem să avem o clasă care stă cât mai solid, care
după te rminare a ore lor se duce apoi acasă cu membre le zdrobite . De ace ste lucruri tre buie să ţinem se ama în mod de ose bit la ore le de
gramatică şi sintaxă. Şi acum, imaginaţi-vă: copiii tre buie să traducă acum, în locul unor lucruri pe care copiii ar tre bui să le savure ze , sunt
de zvoltate probleme de gramatică şi sintaxă! Atunci, cu siguranţă, copilul nu se duce acasă şi-i spune tatălui său: Îmi place atât de mult
carte a me a, hai să traducem împre ună. Aici e ste important să avem în ve de re principiul e conomie i şi ace st punct de ve de re vă va pute a fi
de folos tocmai la pre dare a limbilor străine .
De sigur, tre buie să avem grijă ca pre dare a gramaticii şi a sintaxe i să fie de stul de comple tă. De ace e a, în cazul e le vilor pe care -i primim din
dife rite clase , va tre bui să ne informăm unde au lacune . Va tre bui să umplem ace ste lacune , tocmai la gramatică şi la sintaxă, astfe l încât,
după câte va săptămâni, să re uşim să umplem ve chile lacune şi să me rgem apoi mai de parte . Dar dacă pre dăm aşa cum v-am de scris şi
cum putem pre da, dacă suntem angajaţi cu tot sufle tul în pre dare , dacă pre dare a ne inte re se ază pe noi înşine , atunci noi punem la punct
ce e a ce tre buie să-i învăţăm pe copii, pe ntru ca e i să poată tre ce mai târziu cu succe s e ve ntuale le e xame ne de admite re pe ntru institute le
de învăţământ supe rior obişnuite . Şi îi mai învăţăm pe copii şi alte lucruri, care în şcolile e leme ntare obişnuite nu se pre dau absolut de loc,
care -i fac pe copii pute rnici pe ntru viaţă şi le dau pe drumul vie ţii ce va care le poate sluji între aga viaţă. Ar fi e xtraordinar de bine dacă, în
ce e a ce prive şte pre dare a limbilor străine , s-ar pute a me rge în parale l cu dife rite le limbi pe care copiii tre buie să le înve ţe , dintr-un motiv
sau altul. Se pie rde e xtraordinar de mult timp dacă, la băie ţii şi fe te le de tre ispre ze ce , paispre ze ce , cinspre ze ce ani, latina e ste pre dată de
un profe sor, france za de alt profe sor, e ngle za de un al tre ile a profe sor. Se câştigă mult, mult de tot, dacă am pute a face în aşa fe l ca una şi
ace e aşi ide e pe care un profe sor o de zvoltă cu un e le v la una din limbi să poată fi de zvoltată de un alt e le v la ce alaltă limbă şi de un al
tre ile a e le v la ce a de -a tre ia limbă. În ace st caz, una dintre limbi o va sprijini foarte mult pe ce alaltă. Fire şte , putem face aseme ne a lucruri
numai în măsura în care avem mijloace le ne ce sare , aşadar, în ace st caz, profe sorii potriviţi. Dar ce e a ce avem ar tre bui să folosim la
maximum. Ar tre bui să ţinem se ama de sprijinul pe care o limbă îl poate acorda ce le ilalte . Prin ace asta, ajungem iarăşi la posibilitate a ca la
pre dare a gramaticii şi a construcţie i propoziţie i să facem le gături de la o limbă la alta; şi aici intră în discuţie un lucru care e ste e xtraordinar
de important pe ntru e le v.
Ele vul învaţă mult mai bine ce va dacă are în sufle t modul de aplicare al ace stui lucru în dife rite dire cţii. Aşadar, dvs. îi ve ţi pute a spune
e le vului: Iată, tu ai spus acum o propoziţie ge rmană şi o propoziţie latină; la propoziţia ge rmană când te re fe ri la propria pe rsoană, nu poţi
omite aproape niciodată cuvântul “e u” (ge rm. “ich” n. t. ), la propoziţia latină, “e u” e ste conţinut de ja în ve rb. Nu e ne voie absolut de loc
să me rge ţi mai de parte ; chiar nu e bine de loc să me rge ţi mai de parte , dar e bine să atinge ţi ace st lucru, astfe l încât în e le v să se tre ze ască
un anumit se ntime nt în le gătură cu ace asta; atunci, de la ace st se ntime nt emană ce va care acţione ază ca facultate vie de a înţe le ge alte
lucruri din gramatică. Şi ace st lucru vă rog să-l primiţi în sufle tul dvs. şi să re fle ctaţi mult la e l: va tre bui să fiţi în stare , dacă practicaţi un
învăţământ activ şi viu, să face ţi în aşa fe l încât, în timpul pre dării, la copii să ia naşte re facultăţile de care ave ţi ne voie în pre dare mai târziu.
Într-ade văr, aşa stau lucrurile . Dacă, de pildă, numai atinge ţi în tre acăt un lucru ca ace sta, nu-l e xplicaţi în mod pe dant, dacă i-aţi spus
copilului: Limba latină încă nu-l are pe “e u”, ace st “e u” e ste conţinut în ve rb; limba ge rmană îl are , atunci, pe ntru o clipă, în copil s-a tre zit
o facultate pe care , de altfe l, n-o are . Ace st facultate s-a tre zit tocmai acum şi dvs. vă pute ţi ocupa mai uşor cu copiii de re gulile de
gramatică după ce s-au tre zit aseme ne a lucruri, de cât dacă vre ţi să le face ţi să apară din stările sufle te şi obişnuite ale copiilor. Tre buie să
re fle ctaţi la fe lul cum e laboraţi la copii facultăţile pe ntru o oră de clasă. Nu e ne voie de loc ca e i să aibă de zvoltate comple t facultăţile de care
vă folosiţi; ci dvs. tre buie să ave ţi şi îndemânare a de a scoate la ive ală aseme ne a facultăţi, care se pot re trage din nou, atunci când copilul
e ste iarăşi afară.
De ace st lucru tre buie să se ţină se ama în mod cu totul de ose bit la pre dare a limbilor. Şi ve ţi ţine se ama de e l dacă ve ţi face ca pre dare a
limbilor să conste a din citit, dintr-un citit core ct, cu o pronunţare core ctă; nu daţi pre a multe re guli de pronunţare , ci face ţi citire a-mode l şi
pune ţi-i apoi şi pe copii să cite ască, pune ţi-i apoi să vă pove ste ască ce le citite , pune ţi-i să emită gânduri în le gătură cu ce le citite şi să
e xprime ace ste gânduri în dife rite le limbi şi ocupaţi-vă, în mod se parat, de gramatică şi sintaxă, cu re guli care tre buie re ţinute şi cu
e xemple care tre buie uitate . Am spus ace ste lucruri ca un fe l de sche le t pe ntru pre dare a limbilor.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A ZECEA
Stuttgart, 1 septembrie 1919
Vom înce rca acum să înaintăm puţin în didactică, îndre ptându-ne pe viitor privirile mai mult spre planul didactic, pe de -o parte , iar, pe de altă
parte , spre ce e a ce va fi, în cadrul ace stui plan didactic, mate rialul de pre dat. Nu vom ave a ime diat în planul didactic tot ce e a ce tre buie să
e xiste în e l, căci ne vom plăsmui viitorul mod de a proce da tocmai pe măsură ce construim.
Eu v-am ofe rit mai întâi câte va conside raţii care vă dau posibilitate a de a introduce de ja ce va, în principal, în tre pte le pre dării. Câte tre pte
ale pre dării vom distinge , în e se nţă, pe parcursul şcolii e leme ntare ? Conform cu ce le ce am văzut până acum, avem un mome nt de cisiv în
jurul vârste i de 9 ani, astfe l încât putem spune : Când primim în clasă un copil sub 9 ani, avem prima pe rioadă a şcolii e leme ntare . Ce vom
face aici? Va tre bui să pornim de la e leme ntul artistic. Vom face cu copilul muzică, pictură şi de se n, în fe lul discutat. Vom face ca din
e leme ntul pictură-de se n să se de zvolte tre ptat scrisul. Vom face , aşadar, ca din forme le de se nate să ia naşte re , înce tul cu înce tul, forme le
scrisului şi vom tre ce apoi la citit.
Este important să înţe le gem motive le ace stui mod de a înainta, faptul că nu înce pem cu cititul şi le găm de ace sta scrisul, ci tre cem de la scris
la citit. Scrisul e ste încă ce va mai viu de cât cititul. Cititul îl însingure ază pe om de ja foarte mult şi-l înde părte ază de lume . În scris, noi mai
imităm nişte forme ale lumii, dacă de zvoltăm scrisul din de se n. Lite re le de tipar au de ve nit, de aseme ne a, e xtraordinar de abstracte . Ele au
luat naşte re din lite re le scrise ; de ace e a, şi în pre dare facem ca e le să se de zvolte din lite re le scrise . Este absolut just ca, ce l puţin în ce e a
ce prive şte învăţare a scrisului, să nu lăsaţi să se rupă firul care duce de la forma de se nată la lite ra scrisă, astfe l încât copilul să mai simtă în
lite ră forma de se nată iniţial. Prin ace asta, biruiţi ce e a ce ne înstrăine ază de lume în scris. Prin faptul că omul de prinde scrie re a, e l îşi
însuşe şte ce va foarte străin de lume . Dar dacă le găm forme le scrise de forme le lumii, f = Fisch (pe şte n. t.) ş.a.m.d., atunci, ce l puţin, îl
conducem pe om iarăşi spre lume . Şi e ste foarte , foarte important să nu-l înde părtăm pe om de lume . Cu cât ne întoarcem mai mult în
tre cutul culturii, cu atât mai vie e ste ace astă le gătură a omului cu lume a. N-ave ţi de cât să chemaţi o imagine în faţa sufle tului dvs. şi ve ţi
înţe le ge ce am spus acum. Imaginaţi-vă că în locul me u, care vă vorbe sc aici transpunându-vă în nişte vremuri ve chi, se află un rapsod gre c,
care le re cită oame nilor lui din Home r în ace l mod ciudat de odinioară, care e ra ce va între cânt şi vorbire şi pe care noi nu-l mai avem, şi
imaginaţi-vă lângă ace st rapsod care re cită din Home r pe cine va care stă şi ste nografiază. O imagine grote ască! Ce va imposibil, absolut
imposibil! Absolut imposibil, din simplul motiv că gre cul ave a o cu totul altă memorie de cât noi şi că e l nu e ra ne voit să născoce ască ce va
atât de străin de lume cum sunt forme le ste nografice , pe ntru a face să se păstre ze ce e a ce se apropie de om prin vorbire . Ve de ţi de aici că
în cultura noastră tre buie să se ame ste ce în pe rmane nţă un e leme nt te ribil de distrugător. Noi avem ne voie de ace st e leme nt distrugător.
Nu ne putem lipsi de ste nografie în între aga noastră cultură. Dar ar tre bui să de ve nim conştie nţi de faptul că e a conţine ce va distrugător.
Căci, de fapt, ce e ste în cultura noastră ace astă îngrozitoare ste nografie ? Ea nu e ste altce va în cultura noastră de cât o situaţie
asemănătoare ace le ia când n-am mai me nţine ritmul nostru just dintre ve ghe şi somn şi am folosi pe rioada somnului pe ntru a face tot fe lul
de lucruri, astfe l încât am implanta în viaţa noastră sufle te ască ce va ce e a nu mai prime şte , de fapt, în mod natural. Cu ste nografiatul
nostru, noi me nţinem în cultură un lucru pe care omul, conform cu pre dispoziţia sa naturală actuală, dacă s-ar lăsa în voia lui însuşi, nu l-ar
lua, de fapt, în se amă, ci l-ar uita. Aşadar, noi me nţinem tre az în cultura noastră în mod artificial un lucru care ne distruge cultura, la fe l cum
tocitul nocturn al stude nţilor, când sunt e xage rat de sârguincioşi, le ruine ază sănătate a. De ace e a nu mai e sănătoasă cultura noastră. Dar
nouă tre buie să ne fie limpe de faptul că am tre cut de ja Rubiconul; ace sta a fost în antichitate a gre acă. Aici s-a tre cut Rubiconul, când
ome nire a mai ave a o cultură absolut sănătoasă. Cultura şi civilizaţia vor de ve ni din ce în ce mai ne sănătoase şi oame nii vor tre bui să facă
tot mai mult din proce sul e ducativ un proce s de vinde care împotriva factorilor de îmbolnăvire din lume a înconjurătoare . În le gătură cu ace st
lucru nu avem voie să ne le gănăm în iluzii. De ace e a e ste atât de infinit de important să le găm scrisul de de se n şi să pre dăm scrisul înainte
de citit.
Apoi ar tre bui să înce pem ce va mai târziu cu socotitul. Putem organiza ace asta pe ntru că nu avem un mome nt e xact în de zvoltare a omului
conform cu ce le lalte lucruri de care tre buie să ţinem se ama. Ar tre bui, aşadar, să înce pem ce va mai târziu cu socotitul. Ce e a ce e ste ne ce sar
pe ntru ace asta vom include în plan mai târziu, şi vom înce pe cu socotitul aşa cum v-am arătat. Întotde auna însă în ace st plan de pe prima
tre aptă vom include o anumită învăţare a limbilor străine , fiindcă e ste ne voie de ace st lucru pe ntru ne ce sităţile culturii; dar pe ntru ace astă
vârstă tre buie să mai cultivăm limbile străine şi pe ntru învăţare a vorbirii, tre buie să facem în aşa fe l încât copiii să înve ţe să vorbe ască.
De -abia pe ce a de -a doua tre aptă, de la 9 până la 12 ani, înce pem să de zvoltăm mai mult conştie nţa de sine . Şi ace asta o facem la
gramatică. Acum, omul e ste de ja în stare , datorită schimbării prin care a tre cut şi pe care v-am caracte rizat-o, să prime ască în conştie nţa lui
ce e a ce -i poate dărui gramatica; aici vom trata mai ale s morfologia. Dar apoi înce pem cu pre dare a cunoştinţe lor de istorie naturală a
re gnului animal, aşa cum v-am arătat la se pie , şoare ci şi om. Şi facem să urme ze re gnul ve ge tal abia mai târziu, aşa cum îmi ve ţi arăta
astăzi după-amiază [ No ta 64 ].
Şi acum, la ace astă vârstă a omului, putem tre ce şi la ge ome trie , în timp ce până acum am me nţinut cu totul în sfe ra de se nului ce e a ce urma
să de vină ge ome trie . De sigur, la de se n îi putem arăta omului triunghiul, pătratul, ce rcul şi linia. Forme le propriu-zise le de zvoltăm, aşadar, la
de se n, prin faptul că le de se năm şi apoi spunem: Ace sta e ste un triunghi, ace sta e ste un pătrat. Dar ce e a ce apare ca ge ome trie , în cadrul
căre ia căutăm raporturile dintre forme , cu ace asta înce pem abia în jurul vârste i de 9 ani. Bine înţe le s că pre dare a limbilor străine continuă şi
ajungem, de aseme ne a, la tratare a e leme nte lor de gramatică.
În ce le din urmă, îi pre ze ntăm copilului noţiunile de fizică. Apoi ajungem la ce a de -a tre ia tre aptă, care me rge până la sfârşitul şcolii
ge ne rale , de ci, până pe la 14-15 ani. Acum înce pem să le imprimăm sintaxa. Copilul e ste maturizat pe ntru ace asta abia în jurul vârste i de 12
ani. Mai înainte de ace astă vârstă practicăm în mod instinctiv ce e a ce -l face pe copil să construiască propoziţii.
Acum a ve nit şi mome ntul când, folosind forme le ge ome trice , putem tre ce la re gnul mine ral. Re gnul mine ral îl pre ze ntăm făcând pe rmane nte
le gături cu fizica, pe care o aplicăm şi la om, aşa cum am spus de ja: re fracţia raze lor cristalinul ochiului; aşadar, fizică şi chimie . Apoi putem
tre ce în ace astă pe rioadă la istorie . Ge ografia, pe care o putem sprijini întotde auna prin ştiinţe le naturii, introducând noţiuni de fizică, şi prin
ge ome trie , de se nând hărţi, introducând noţiuni de fizică, prin toate ace ste a pre dăm ge ografia şi facem apoi le gătura cu istoria. Cu alte
cuvinte , arătăm fe lul în care şi-au de zvoltat dife rite le popoare caracte risticile . Facem ace st lucru de -a lungul ace stor două pe rioade de
vârstă ale copilărie i. Cu limbile străine me rgem, de sigur, mai de parte şi e xtindem pre dare a la sintaxă.
De sigur, va tre bui să luăm se ama acum la dife rite lucruri. Căci, fire şte , când înce pem să pre dăm copiilor mici care ne sunt încre dinţaţi muzica,
nu putem să facem asta într-o sală de clasă, fiindcă în ace laşi timp ce ilalţi au o mate rie care ce re linişte de săvârşită, la care e i tre buie să
înve ţe ce va. Va tre bui, de ci, să programăm la copiii mici pictura şi de se nul înainte de masă, iar muzica, după-amiază târziu, să zicem.
Aşadar, şi în ce e a ce prive şte spaţiul va tre bui să ne organizăm în şcoală în aşa fe l încât lucrurile să poată coe xista. De pildă, noi nu-i putem
pune pe copii să re cite poe zii sau să pre dăm istorie atunci când micuţii din clasa alăturată sună din trompe tă. Aşadar, ace ste a sunt lucruri
care au de -a face cu mode lare a planului didactic şi de care va tre bui să ţinem se ama cu grijă la organizare a muncii în şcoală, de faptul că
une le mate rii tre buie programate pe ntru dimine aţă sau pe ntru după-amiază, şi alte le aseme ne a. Acum, e se nţialul e ste ca noi, cunoscând
ace ste tre i tre pte ale planului didactic, să luăm se ama la copii, la înze strare a lor mai mare sau mai mică. De sigur, noi tre buie să facem
compromisuri, dar acum e u voi pre supune mai mult situaţia ide ală şi voi arunca mai târziu lumină asupra planurilor didactice ale şcolilor
actuale , ca să putem face compromisul în modul ce l mai înţe le pt. Va fi bine dacă luăm lucrurile la modul ide al să facem de limitări mai puţin
riguroase între clase în cadrul tre pte lor, de cât atunci când se tre ce de la o tre aptă la alta. Vom înţe le ge că o avansare unitară va ave a loc
numai între tre apta întâi şi a doua şi între tre apta a doua şi a tre ia. Căci vom face e xpe rie nţa că, în majoritate a cazurilor, aşa-zişii copii mai
puţin dotaţi nu sunt mai puţin dotaţi, ci e i doar înţe le g mai târziu. Aşa că-i vom ave a de -a lungul anilor prime i tre pte pe e le vii dotaţi, care vor
pute a înţe le ge mai de vreme şi care pre lucre ază mai târziu ce le înţe le se , şi pe ce i mai puţin dotaţi, care la înce put ne fac gre utăţi, dar până
la urmă tot înţe le g. Vom face , cu siguranţă, ace astă e xpe rie nţă şi de ace e a n-ar tre bui să ne formăm pre a de vreme o păre re , în se nsul că
anumiţi copii sunt de ose bit de dotaţi, iar alţii sunt mai puţin dotaţi. Eu am subliniat că vom primi copii care au tre cut prin ce le mai dife rite
clase . Cu cât vor fi mai mari, cu atât va fi mai gre u să ne ocupăm de e i. Dar vom pute a re para într-o foarte mare măsură ce e a ce a fost
e ducat în mod gre şit la e i, numai să ne dăm oste ne ala ne ce sară. Astfe l, la limbile străine latina, france za, e ngle za, gre aca , după ce ve ţi fi
făcut ce e a ce am subliniat alaltăie ri, dvs. nu ve ţi ne glija să tre ce ţi cât mai curând posibil la ce e a ce le face ce a mai mare plăce re copiilor: să-i
pune ţi să conve rse ze între e i în clasă în limba re spe ctivă şi dvs., ca profe sor, doar să îndrumaţi ace astă conve rsaţie . Ve ţi face e xpe rie nţa că
le face cu ade vărat multă plăce re copiilor să discute între e i în limba re spe ctivă şi profe sorul să nu facă altce va de cât să tot core cte ze sau
ce l mult să îndrume conve rsaţia; de pildă, când un e le v spune lucruri de ose bit de plicticoase , îl îndrumă spre ce va inte re sant. Aici, pre ze nţa
de spirit a profe sorului tre buie să-şi aducă se rviciile e i cu totul de ose bite . Aici tre buie cu ade vărat să-i simţiţi pe e le vii din faţa dvs. ca pe un
cor pe care tre buie să-l dirijaţi, dar me rgând şi mai mult spre inte rior de cât un dirijor cu orche stra lui.
Apoi va tre bui să constataţi ce poe zii au învăţat de ja e le vii, ce au re ţinut din bucăţile de le ctură, şi alte le aseme ne a, lucrurile pe care vi le
pot pre ze nta din comoara memorie i lor. Şi de ace astă comoară, pe care copiii o pose dă pe baza memorie i, le gaţi orice pre dare a limbii
străine , le gaţi ce e a ce tre buie să re cupe raţi la gramatică şi sintaxă; căci e ste de ce a mai mare importanţă ca aşa ce va să le rămână,
poe ziile pe care copiii şi le -au însuşit pe baza memorie i, şi alte le aseme ne a, şi e ste important ca e i să poată le ga de aşa ce va re gulile de
gramatică sau de sintaxă pe care vor să şi le re actualize ze , pe ntru a e xe rsa o limbă. Am spus că nu e bine să maltratăm memoria cu
propoziţiile pe care le alcătuim în cadrul pre dării gramaticii şi cu ajutorul cărora învăţăm re gulile , aşadar, nu e bine să-i punem pe copiii să-şi
note ze ace ste propoziţii. Pe ace ste a pot să le uite . Dar ce e a ce se învaţă cu ajutorul ace stor propoziţii tre buie condus spre lucrurile care au
fost memorate . Astfe l încât să e xiste mai târziu, pe ntru stăpânire a une i limbi, un ajutor în ce le păstrate în memorie . Când omul scrie mai
târziu o scrisoare în limba re spe ctivă, când stă de vorbă în limba re spe ctivă, e l tre buie să-şi poată aduce aminte re pe de , cu pre ze nţă de
spirit, ape lând la ce e a ce a învăţat cândva în ace st fe l, care e ste e xpre sia potrivită. A ţine se ama de aseme ne a lucruri face parte din
e conomia pre dării. Tre buie să ştim, de aseme ne a, ce anume face ca pre dare a limbilor străine să fie de ose bit de e conomică şi ce anume o
ţine pe loc. Dacă le citim copiilor în clasă ce va şi copiii au cărţile în faţă şi urmăre sc împre ună cu noi, asta nu-i nimic altce va de cât timp
pie rdut pe ntru copii. E lucrul ce l mai rău pe care -l putem face . Bine e ca profe sorul să pre zinte sub formă de pove stiri ce e a ce vre a să
pre zinte sau, chiar dacă pre zintă e l însuşi te xtual o bucată de le ctură sau dacă re cită o poe zie , să le pre zinte e l însuşi din memorie , fără
carte , iar e le vii să nu facă nimic altce va de cât să asculte , de ci, să nu urmăre ască în carte ; apoi e i să re producă, pe cât le e ste posibil, ce le
ascultate , fără să fi citit mai înainte . Ace st lucru e ste important la pre dare a une i limbi străine . În ce e a ce prive şte pre dare a limbii mate rne ,
nu tre buie să se ţină se ama de e l atât de mult. Dar la limba străină e ste foarte important să se ţină cont de faptul că e le vii tre buie să
înţe le agă ascultând, nu citind, că tre buie să-i facem să înţe le agă ce va vorbit. După ce a tre cut un timp în care am făcut aşa ce va, îi putem
îndemna să ia carte a şi să cite ască. Sau, dacă nu-i maltratăm pe copii cu ace asta, le putem da, pur şi simplu, ca temă pe ntru acasă să
cite ască din carte a lor ce e a ce le -a fost pre ze ntat oral la şcoală. Şi la limbile străine tema pe ntru acasă ar tre bui să se limite ze în principal la
citit. Aşadar, ce e a ce tre buie scris ar tre bui să se facă, de fapt, la şcoală. La limbile străine ar tre bui să se de a cât mai puţine teme pe ntru
acasă, de -abia pe tre pte le mai târzii, aşadar, după 12 ani; dar şi atunci numai în le gătură cu ce va ce se întâmplă cu ade vărat în viaţă: să
scrie scrisori, să re dacte ze comunicări de aface ri, şi alte le aseme ne a. Aşadar, lucruri pe care le întâlnim cu ade vărat în viaţă. A-i pune pe
copii să facă la şcoală compune ri care nu porne sc de la viaţă, într-o limbă străină, ace st lucru e ste , propriu-zis, chiar dacă nu de tot, dar întrun
grad de stul de înalt, o abe raţie . Ar tre bui să ne limităm la scrisori, comunicări de aface ri, şi alte le aseme ne a. Am pute a me rge ce l mult
până la cultivare a pove stitului. În şcoala e leme ntară ar tre bui să cultivăm pove stitul unor lucruri întâmplate , trăite , mult mai mult de cât aşanumita
compune re libe ră. Compune re a libe ră nu-şi are încă, propriu-zis, locul în şcoala e leme ntară. Dar pre ze ntare a sub formă de pove stiri
a lucrurilor întâmplate , auzite , îşi are foarte bine locul în şcoala e leme ntară, copilul tre buie să înve ţe ace ste lucruri, căci altfe l nu poate să ia
parte în mod just, din punct de ve de re social, la cultura şi civilizaţia umană. Pe ace st tărâm, oame nii de cultură actuali obse rvă, de re gulă,
numai o jumătate de lume , nu lume a între agă.
Ştiţi, de sigur, că acum se fac nişte e xpe rime nte , care tre buie să sluje ască în spe cial dome niului psihologie i criminalistice . Ace ste e xpe rime nte
se fac astfe l vre au să cite z un caz, de spre cum lume a vre a azi să constate totul prin e xpe rime nte : Se hotărăşte să se ţină o pre le ge re ,
e xpe rime nte le se fac la nive l de facultate , în unive rsităţi. Aşadar, pe ntru a se da ace ste i pre le ge ri un caracte r e xpe rime ntal, se stabile şte în
mod e xact cu un stude nt sau cu un cursant, cum se spune : Eu, ca profe sor, mă voi urca la cate dră si voi rosti prime le cuvinte ale une i
pre le ge ri. Aşa, acum notăm ace st lucru. În ace st mome nt, dvs. săriţi la cate dră şi smulge ţi haina de pe cuie rul pe care am agăţat-o mai
înainte . Cursantul tre buie să e xe cute , de ci, ce va, întocmai aşa cum s-a stabilit. Pe urmă, profe sorul se comportă în mod core spunzător: e l
se re pe de la cursant ca să-l împie dice să-i ia haina de pe cuie r. Apoi, se stabile şte mai de parte : Ajungem la încăie rare . Stabilim cu e xactitate
mişcările pe care le vom face . Studiem totul cu e xactitate , învăţăm pe de rost bine de tot, ca să jucăm astfe l între aga sce nă. Atunci
auditoriul, care nu ştie nimic căci toate ace ste a se discută numai cu un cursant , se va comporta într-un fe l sau altul. Ace st lucru nu-l
putem stabili. Dar vom căuta să-l informăm pe un al tre ile a de spre taina noastră, şi e l va nota cu e xactitate ce e a ce face auditoriul. Aşa,
acum am făcut e xpe rime ntul. Pe urmă, ce rem auditoriului, fie cărui cursant, să note ze sce na.
Aseme ne a e xpe rime nte au fost făcute la une le facultăţi. Expe rime ntul pe care l-am de scris acum a fost făcută cu ade vărat, şi cu ace st prile j
s-a constatat: Dacă e xistă un auditoriu de aproximativ 30 de pe rsoane , ce l mult 4-5 note ază ce le întâmplate în mod core ct! Ace st lucru
poate fi constatat, pe ntru că înainte totul a fost discutat cu e xactitate şi a fost făcut aşa cum s-a stabilit. Aşadar, abia dacă o ze cime din
spe ctatori îşi note ază în mod core ct ce le întâmplate . Ce i mai mulţi, când îi surprinde o aseme ne a întâmplare , îşi note ază lucruri de -a dre ptul
proste şti. În zile le noastre , când e xpe rime ntul e ste atât de la modă, ace sta e ste un lucru pe care oame nii îl fac cu multă plăce re şi din care
e i trag pe urmă concluzia ştiinţifică importantă conform căre ia martorii care sunt chemaţi în faţa jude căţii nu sunt vre dnici de cre zare . Pe ntru
că dacă de ja nişte oame ni cultivaţi, un auditoriu de facultate doar ace ştia sunt cu toţii nişte oame ni cultivaţi trate ază o întâmplare în aşa
fe l încât numai o ze cime dintre e i îşi note ază ce va core ct, ce ilalţi îşi note ază ce va incore ct şi câte unul chiar lucruri absolut proste şti, cum să
mai vrem de la martori, chemaţi în faţa instanţe i, să pove ste ască în mod core ct ce va ce au văzut, poate , cu săptămâni sau cu luni în urmă?
Minte a umană sănătoasă ştie aseme ne a lucruri de la viaţă. Căci, la urma urme lor, şi în viaţă oame nii ne pove ste sc de ce le mai multe ori în
mod e ronat şi foarte rar în mod core ct lucrurile pe care le -au văzut. Tre buie să ai fle r pe ntru a simţi dacă ce va e ste pove stit în mod e ronat
sau core ct. Abia dacă o ze cime din ce e a ce ne spun oame nii, în stânga şi în dre apta, e ste ade vărat, în se nsul strict al re dării a ce e a ce s-a
întâmplat în re alitate .
Dar oame nii fac numai jumătate din ce e a ce se face aici; e i de zvoltă ace a jumătate pe care , de fapt, dacă ne -am sluji cu ade vărat de minte a
umană sănătoasă, am pute a-o lăsa de oparte , căci ce alaltă jumătate e ste mai importantă. Ar tre bui să avem grijă ca, în e poca actuală,
cultura şi civilizaţia să se de zvolte în aşa fe l încât să ne putem bizui pe martori şi oame nii să spună mai mult ade vărul, dar, pe ntru a re aliza
ace st lucru, ar tre bui să înce pem încă din copilărie . Şi de ace e a e ste important să-i punem pe copii să pove ste ască lucruri văzute şi trăite ,
mai important de cât să-i punem să scrie compune ri libe re . În ace st caz, vom imprima copiilor de prinde re a ca în viaţă şi, e ve ntual, în faţa
jude căţii, să nu inve nte ze nimic, ci să pove ste ască ade vărul conform cu re alităţile se nsibile e xte rioare . Şi în ace st dome niu ar tre bui să se
ţină se ama mai mult de e leme ntul voinţă de cât de ce l inte le ctual. Prin faptul că s-a discutat mai întâi cu ace l auditor al ace le i pre le ge ri şi
după ace e a a fost stabilit re zultatul de claraţiilor spe ctatorilor, s-a înce rcat să se afle în ce măsură mint oame nii. Ace sta e ste un lucru uşor
de înţe le s, într-o e pocă inte le ctualistă cum e ste a noastră. Dar noi tre buie să-i re dăm ace ste i e poci inte le ctualiste e leme ntul voinţă. De
ace e a, în pe dagogie noi tre buie să luăm în conside rare aseme ne a amănunte , tre buie să-i punem pe copii, după ce au învăţat să scrie , şi
mai ale s după împlinire a vârste i de 12 ani, să pove ste ască lucruri pe care le -au văzut cu ade vărat, să nu cultivăm pre a mult compune re a
libe ră, al căre i loc nu e ste , propriu-zis, în şcoala e leme ntară.
De o de ose bită importanţă e ste şi faptul ca la ore le de limbi străine să ajungem tre ptat cu e le vii până acolo încât e i să poată re da printr-o
pove stire scurtă ce e a ce au văzut, au auzit. Apoi e ste însă ne ce sar să cultivăm în mod spe cial e leme ntul de mişcare re fle xă din vorbire ,
adică să le dăm cât mai multe porunci copiilor: Fă asta, fă ace e a şi apoi să-i punem să e xe cute , astfe l încât, la aseme ne a e xe rciţii, spuse le
profe sorului să fie urmate mai puţin de cuge tare a asupra spuse lor profe sorului sau de un răspuns în cuvinte , şi mai mult de făcut. Să
cultivăm astfe l, la ora de limbi străine , şi e leme ntul voinţă, e leme ntul mişcare . Ace ste a, iarăşi, sunt lucruri la care tre buie să re fle ctaţi bine şi
pe care tre buie să vi le asimilaţi şi de care tre buie să ţine ţi se amă mai ale s atunci când pre daţi limbi străine . Ese nţialul va fi întotde auna să
ştim să core lăm în mod just e leme ntul voinţă cu inte le ctul.
Dar va fi important să cultivăm, ce -i dre pt, şi pre dare a pe bază de mate rial intuitiv, fără a o banaliza însă. Copilul nu tre buie să aibă
niciodată se ntime ntul că ce e a ce facem noi ca pre dare intuitivă e ste ce va de la sine înţe le s. Îţi arăt o bucată de cre tă. Ce culoare are
cre ta? Ea e ste galbe nă. Cum e ste cre ta aici sus? Ea e ste ruptă. Sunt de stui care fac o pre dare bazată pe mate rial intuitiv după ace st
mode l. Este ce va îngrozitor. Căci ce e a ce e ste în viaţă un lucru de la sine înţe le s n-ar tre bui pre ze ntat dre pt mate rial intuitiv. Pre dare a
intuitivă ar tre bui ridicată într-o sfe ră supe rioară. Când facem o pre dare intuitivă, copilul ar tre bui, în ace laşi timp, să fie transpus într-o sfe ră
supe rioară a vie ţii sale sufle te şti. Pute ţi face , fire şte , foarte bine ace st lucru, dacă asociaţi pre dare a intuitivă cu ge ome tria.
Ge ome tria vă ofe ră un e xemplu e xtraordinar de bun pe ntru fe lul cum pute ţi uni pre dare a intuitivă cu mate rialul de pre dat pe care -l ofe ră
ge ome tria însăşi. Îi de se naţi mai întâi copilului, de pildă, triunghiul dre ptunghic isosce l. De se nându-i ace st lucru copilului, pute ţi face jos,
lângă ace st triunghi, un pătrat, astfe l încât lângă triunghiul dre ptunghic isosce l să avem un pătrat (ve zi de se nul I). Acum, învăţaţi-l pe copil,
dacă încă nu l-aţi învăţat, că la un triunghi dre ptunghic, laturile a şi b sunt cate te le , iar c e ste ipote nuza. Pe ipote nuză aţi construit un
pătrat. Toate ace ste a sunt valabile , bine înţe le s, numai pe ntru un triunghi isosce l. Acum, împărţiţi pătratul printr-o diagonală. Face ţi o parte
roşie (sus şi jos) şi o parte galbe nă (la dre apta). Apoi îi spune ţi copilului: Parte a galbe nă o de cupe z de aici şi o pun alături (ve zi de se nul II).
Şi acum, de cupaţi şi parte a roşie şi o pune ţi lângă ce a galbe nă. Acum aţi construit un pătrat pe una din cate te , dar ace st pătrat e ste
compus dintr-o parte roşie şi o parte galbe nă. De ace e a, ce e a ce am de se nat alături (ve zi de se nul II), e ste e xact la fe l de mare ca ce e a ce
în de se nul I e ste roşu şi galbe n împre ună şi care e ste jumătate a pătratului ipote nuze i. Fac acum ace laşi lucru pe ntru ce alaltă parte cu cre tă
albastră şi adaug albastrul jos, astfe l încât obţin iarăşi un triunghi dre ptunghic isosce l. Pe ace sta îl de se ne z iarăşi se parat (ve zi de se nul
III). Acum am iarăşi pătratul de pe ce alaltă cate tă.
Schopenhauer s-a mâniat la culme , în vreme a sa, pe ntru că în şcoli te orema lui Pythagora nu e ra pre dată în ace st fe l [ No ta 65 ] şi e l a
e xprimat ace st lucru în carte a sa “Lume a ca voinţă şi re pre ze ntare ”, spunând, în fe lul lui cam grosolan: Ce stupidă e şcoala că nu pre dă aşa
ce va, pur şi simplu, prin suprapune ri, în aşa fe l încât copiii să înţe le agă te orema lui Pythagora în mod intuitiv. Ace st lucru e valabil, în primă
instanţă, numai pe ntru un triunghi dre ptunghic isosce l, dar putem face ace st lucru şi pe ntru un triunghi dre ptunghic ne isosce l, tot aşa prin
suprapune ri, în fe lul de scris. Ace asta e ste pre dare a intuitivă. Dvs. pute ţi pre da ge ome tria sub formă intuitivă. Dar are o anumită importanţă
şi e u am făcut ade se ori înce rcare a , când îi pre ze ntaţi copilului care a împlinit 9 ani te orema lui Pythagora în ace st mod intuitiv, să ave ţi
grijă să face ţi în aşa fe l încât să-i compune ţi copilului te orema lui Pythagora din fragme nte le izolate ale pătratului ipote nuze i. Şi dacă, în
calitate de profe sori, sunte ţi conştie nţi, prin ce e a ce se întâmplă în ora de ge ome trie , că vre ţi să re alizaţi ace st lucru, atunci pute ţi să-l
învăţaţi pe copil, în ce l mult 7-8 ore , tot ce e a ce e ne ce sar la ge ome trie pe ntru a ajunge în pre dare până la te orema lui Pythagora,
cunoscuta punte a măgarului. Ve ţi proce da într-un mod e xtraordinar de e conomic dacă ve ţi pre ze nta în ace st mod intuitiv prime le înce puturi
ale ge ome trie i. Ve ţi e conomisi mult timp şi, în afară de ace asta, îl ve ţi cruţa pe copil de ce va foarte important de e vitat de un lucru care
acţione ază distrugător în pre dare , dacă nu e ste folosit cu e conomie , şi anume : Nu-l pune ţi pe copil să de zvolte gânduri abstracte ca să
înţe le agă te orema lui Pythagora, ci pune ţi-l să de zvolte gânduri concre te şi me rge ţi de la simplu la comple x. Ar tre bui mai întâi, aşa cum am
făcut aici, în de se n, cu triunghiul isosce l, să compunem te orema lui Pythagora din fragme nte , şi abia după ace e a să tre cem la triunghiul
ne isosce l. Chiar atunci când, în zile le noastre , ace st lucru e ste făcut în mod intuitiv aşa ce va se face , de sigur , e l nu e ste făcut cu privire la
între aga te oremă a lui Pythagora. Nu se parcurge mai întâi proce sul simplu care -l pre găte şte bine pe ce lălalt , proce sul cu triunghiul
isosce l, pe ntru a se tre ce abia pe urmă la triunghiul dre ptunghic ne isosce l. Dar e ste important să inte grăm ace st lucru în mod absolut
conştie nt în obie ctive le pre dării ge ome trie i. Aşadar, lucrul de care vă rog să ţine ţi se ama e ste să aşte rne ţi culori dife rite . Suprafe ţe le izolate
tre buie colorate , iar apoi culorile tre buie suprapuse . Ce i mai mulţi dintre dvs. vor fi făcut de ja ce va asemănător, totuşi, nu în ace st fe l.
I. până la 9 ani
Eleme nte de muzică e leme nte de pictură-de se n
Scris-citit
Limbi străine . Ce va mai târziu socotit.
II. până la 12 ani
Gramatică, morfologie
Istorie naturală a re gnului animal
şi a re gnului ve ge tal
Limbi străine . Ge ome trie
Noţiuni de fizică.
e leme nte de ge ografie [ No ta 66 ]
III. până la sfârşitul şcolii e leme ntare
Sintaxă
Mine rale
Eleme nte de fizică şi chimie
Limbi străine
Istorie .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A UNSPREZECEA
Stuttgart, 2 septembrie 1919
V-am spus că putem înce pe pre dare a ge ografie i abia pe tre apta a doua a şcolii e leme ntare . Putem înce pe în mod just cu pre dare a
ge ografie i după ce copilul a împlinit 9 ani. Numai că tre buie s-o organizăm în mod just. În ge ne ral, în şcoala e leme ntară a viitorului ace st
lucru e ste valabil şi pe ntru şcoala me die tre buie să avem grijă ca ace astă pre dare a ge ografie i să cuprindă mult mai mult de cât cuprinde în
pre ze nt. În pre ze nt, ge ografia e ste pre a de sconside rată, e a e ste tratată ca un ade vărat copil vitre g. De fapt, re alizările de la ce le lalte
mate rii ar tre bui să conflue ze în multe privinţe cu ce le ale ge ografie i, de ve nind una. Şi, chiar dacă v-am spus că pre dare a mine ralogie i apare
de -abia pe tre apta a tre ia, în jurul vârste i de 12 ani, putem împle ti de ja pe tre apta ante rioară une le cunoştinţe de spre lume a mine rală, în
mod de scriptiv, intuitiv, în pre dare a ge ografie i. Copilul îşi poate însuşi între 9 şi 12 ani e xtraordinar de multe cunoştinţe de ge ografie , numai
să proce dăm în mod just cu ace astă ge ografie . Aici, e se nţialul e ste ca tocmai la ge ografie să pornim de la ce e a ce copilul cunoaşte de ja,
într-un fe l sau altul, de spre suprafaţa Pământului şi de spre ce le ce se întâmplă pe suprafaţa Pământului. Înce rcăm să-i transmitem la
înce put copilului, în mod artistic, un fe l de imagine de spre munţi şi râuri, dar şi de spre alte condiţii ale me diului înconjurător. Facem în aşa fe l
încât să e laborăm re alme nte împre ună cu copilul, într-un mod e leme ntar, o hartă pe ntru ambianţa ime diată în care cre şte copilul, pe care o
cunoaşte . Înce rcăm să-i arătăm copilului ce ofe ră tre ce re a de la situare a în sânul unui anumit ţinut la contemplare a lui din pe rspe ctiva sau
prin pe rspe ctiva ae riană, aşadar, transpune re a pe hartă a ţinutului cunoscut ce l mai înde aproape . Înce rcăm să-i arătăm copilului cum
străbat râurile ace st ţinut, cu alte cuvinte , noi de se năm cu ade vărat pe hartă sistemul râurilor şi pâraie lor din me diul înconjurător,
transpunând astfe l, tre ptat, pe rce pe re a me diului ambiant în hartă. Şi însemnăm pe ace astă hartă şi munţii. E bine să lucrăm aici în culori, să
de se năm râurile cu albastru, munţii cu cre tă cafe nie . Însemnăm apoi pe ace astă hartă re stul lucrurilor care au le gătură cu condiţiile vie ţii
umane . Însemnăm pe ace astă hartă dife rite le configuraţii ale ţinutului, atrăgând copilului ate nţia asupra următorului lucru: Ia te uită, o
anumită parte a ţinutului e ste plantată cu pomi fructife ri şi de se năm pomii fructife ri (ve zi de se nul 1).
De se nul 1
Îi atragem copilului ate nţia asupra faptului că aici e xistă şi păduri de conife re şi însemnăm, de aseme ne a, zone le acope rite cu păduri de
conife re (ve zi de se nul 2).
De se nul 2
Îi atragem copilului ate nţia asupra faptului că o parte a ţinutului e ste acope rită cu ce re ale , şi însemnăm şi ace ste ţinuturi (ve zi de se nul 3).
De se nul 3
Apoi îi atragem ate nţia asupra faptului că e xistă pajişti, şi le însemnăm şi pe e le (ve zi de se nul 4).
De se nul 4
Ace st de se n re pre zintă pajiştile , pe care le putem cosi. Spunem copilului ace st lucru. Pajiştile pe care nu le putem cosi, dar pe care le putem
folosi, totuşi, pe ntru că în ace ste locuri sunt mânate vite le şi sunt lăsate să pască iarba, care acolo e ste scundă, sărăcăcioasă, le însemnăm,
de aseme ne a, pe hartă (ve zi de se nul 5),
De se nul 5
şi-i spunem copilului că ace ste a sunt păşuni. În ace st fe l facem vie pe ntru copii harta. Cu ajutorul ace ste i hărţi, copilul ajunge să aibă o
privire de ansamblu asupra baze lor e conomice ale ţinutului. Apoi însă îi mai atragem copilului ate nţia şi asupra faptului că în pânte ce le
munţilor se află tot fe lul de lucruri: cărbune , mine re uri ş.a.m.d. Şi îi mai atragem copilului ate nţia asupra faptului că râurile sunt folosite la
transportare a în alt loc a lucrurilor care cre sc sau sunt fabricate într-un anumit loc. Îi pove stim multe din lucrurile care au le gătură cu
ace astă formă e conomică a unui ţinut. După ce am e xplicat baze le naturale ale e conomie i, cu râurile şi munţii, cu pajiştile , pădure a ş.a.m.d.,
atât cât e ste posibil, conform cunoştinţe lor pe care copilul le poate primi, însemnăm la locul cuve nit sate le sau oraşe le e xiste nte în ţinutul de
care vrem să ne ocupăm. Şi apoi înce pem să-i spunem copilului de ce tocmai în anumite locuri se de zvoltă sătule ţe , îi spunem că ace st fapt
are le gătură cu ce e a ce e xistă în munţi şi poate fi scos din e i, că are le gătură cu cursul râurilor şi pâraie lor. Într-un cuvânt, căutăm să tre zim
în copil, cu ajutorul hărţii, o anumită re pre ze ntare de spre cone xiunile e conomice dintre forme le de re lie f şi raporturile vie ţii umane , apoi
înce rcăm să tre zim în copil o anumită re pre ze ntare de spre de ose bire a dintre condiţiile de viaţă de la ţară şi ce le de la oraş. Facem ace asta
atât de mult, cât poate copilul să înţe le agă ace ste lucruri. Şi, în ce le din urmă, îi pove stim şi ce face omul prin activitate a lui e conomică
pe ntru a ve ni în întâmpinare a condiţiilor naturale . Cu alte cuvinte , înce pem să-i atragem copilului ate nţia asupra faptului că omul face râuri
artificiale , canale , că-şi construie şte căi fe rate . Pe urmă, face ţi-l pe copil să obse rve cum căile fe rate transportă alime nte le şi alte le
aseme ne a, şi pe oame nii înşişi. Dacă am lucrat un timp căutând să-l facem pe copil să înţe le agă cone xiune a e conomică dintre condiţiile
naturale şi condiţiile vie ţii umane , putem folosi noţiunile pe care le -am tre zit astfe l în copil ca să e xtindem totul la conte xte le mai mari ale
vie ţii de pe Pământ. Dacă am făcut în mod just ce e a ce ţine de ace astă primă tre aptă, nu va fi ne voie să de zvoltăm o pre a mare pe dante rie .
Pe dantul va spune acum: Fire sc e ste să transmitem mai întâi cunoştinţe le de spre locul natal, în se nsul ce l mai re strâns, şi apoi să e xtindem
lucrurile în mod conce ntric. Ace asta e ste , fără îndoială, pe dante rie . Nu e ne voie să înaintăm în ace st fe l. Ci, dacă am cre at o bază pe ntru
înţe le ge re a le găturii dintre natură şi fiinţa umană, putem tre ce liniştiţi la altce va. Putem de zvolta cât mai bine şi mai inte nsiv cone xiunile
e conomice dintre om şi condiţiile naturale . De pildă, pe ntru ţinutul nostru de aici, după ce aţi de zvoltat noţiunile ne ce sare în le gătură cu
te ritoriile cunoscute , orie ntându-l pe copil în spaţiu, lărgindu-i orizontul, îi spune ţi: Aici sunt Alpii. Tre ce ţi la ge ografia Alpilor. L-aţi învăţat pe
copil să de se ne ze hărţi. Pute ţi e xtinde acum activitate a de de se nare a hărţilor, trasându-i copilului linia care arată că ţinutul Alpilor Sudici se
înve cine ază cu Mare a Me dite rană. De se nându-i copilului parte a de nord a Italie i, Mare a Adriatică ş.a.m.d., îi spune ţi: Aici e xistă nişte râuri
mari şi de se năm în ace astă re giune şi cursurile râurilor. Îi putem de se na apoi: Rhonul, Rhinul, Innul, Dunăre a, cu aflue nţii lor. Putem
de se na aici şi dife rite le lanţuri muntoase ale Alpilor. Şi copilul va fi e xtrem de captivat dacă-i spunem că dife rite le lanţuri muntoase , ale
Alpilor, de pildă, sunt de spărţite între e le prin râuri. De se naţi cu calm, de -a lungul liniilor albastre ale râurilor, nişte linii roşii, care sunt acum
linii ide ale de pildă, de -a lungul Rhonului, de la lacul Ge ne va [ No ta 67 ] până la izvoare , şi tre ce ţi apoi la Rhin ş.a.m.d., trasaţi linia dincolo
pe ste Arlbe rg, ş.a.m.d., apoi linia Drau, Enns [ No ta 68 ]ş.a.m.d., pe ntru a împărţi Alpii în ace st fe l, prin aseme ne a linii roşii, în dire cţia ve ste
st, astfe l încât să-i pute ţi spune copilului: Ia te uită, e u am tras acum, de -a lungul cursurilor râurilor, o linie roşie pe de de subt şi o linie
roşie pe de asupra. Ce e a ce se află între ace ste două linii roşii sunt alţi Alpi de cât ce e a ce se află sus, de asupra linie i roşii, şi jos, sub linia
roşie . Şi arătaţi-i acum copilului aici, pre dare a mine ralogie i se confundă cu ce a a ge ografie i, izvorăşte din e a o bucată de calcar din munţii
Jura, de pildă, şi spune ţi-i: Iată, mase le muntoase de de asupra linie i roşii de sus sunt constituite dintr-un aseme ne a calcar, iar ce e a ce se
află sub linia roşie e ste constituit tot dintr-un aseme ne a calcar. Iar pe ntru ce e a ce se află la mijloc, între linii, arătaţi-i o bucată de granit,
gnais şi spune ţi-i: Munţii de la mijloc sunt formaţi dintr-o aseme ne a rocă, rocă originară. Şi pe copil îl va inte re sa e xtraordinar de mult ace st
masiv al Alpilor pe care poate că i-l ve ţi arăta şi pe o hartă te ritorială, pe care se află şi pe rspe ctiva late rală, nu numai ce a ae riană, dacă-l
lămuriţi plastic asupra faptului că râurile de spart Alpii în: Alpi calcaroşi, şiruri muntoase cu gnais [ No ta 69 ], şist cu mică, şist argilos ş.a.m.d.
şi că masivul muntos, între gul lanţ de munţi e ste aşe zat de la sud spre nord, numai că e ste arcuit în ace st fe l: munţi calcaroşi munţi
originari munţi calcaroşi, de spărţiţi de râuri. Multe lucruri, care să nu fie o pre dare intuitivă pe dantă, pot fi asociate cu ace ste a, lucruri care
lărge sc foarte mult lume a de noţiuni a copilului.
Tre ce ţi apoi aţi cre at de ja e leme nte le ne ce sare când aţi pre dat cunoştinţe le de spre natură la a-i înfăţişa copilului ce cre şte jos în vale , ce
cre şte mai sus şi ce cre şte sus de tot şi, de aseme ne a, ce e a ce sus, sus de tot nu cre şte . Tre ce ţi la ve ge taţie pe dire cţia ve rticală.
Şi acum înce pe ţi să-i atrage ţi copilului ate nţia asupra fe lului cum se situe ază omul într-un ţinut pe care -şi pune pe ce te a masivul muntos.
Înce pe ţi să-i de scrie ţi în mod foarte suge stiv un sătuc de munte situat unde va foarte sus, pe care i-l însemnaţi pe hartă, şi cum trăie sc
oame nii acolo. Şi îi mai de scrie ţi şi un sat situat jos în vale , cu uliţe . Şi apoi oraşe le , situate acolo unde un râu prime şte ape le unui aflue nt.
De scrie ţi apoi, în ace ste cone xiuni mai mari, raportul dintre forme le de re lie f şi viaţa e conomică umană. Construiţi, aş zice , din sânul naturii,
ace astă viaţă e conomică umană, atrăgând copilului ate nţia asupra locului unde se află mine re uri şi cărbuni, asupra fe lului cum ace ste a îşi
pun pe ce te a asupra aşe zărilor umane ş.a.m.d.
Îi însemnaţi apoi un ţinut lipsit de munţi, un ţinut de şe s, şi face ţi şi cu ace sta la fe l. De scrie ţi mai întâi ce e a ce ţine de natură, constituţia
solului, şi atrage ţi de ja acum ate nţia asupra faptului că pe un sol slab cre şte altce va de cât pe unul gras. Atrage ţi ate nţia asupra constituţie i
solului pe care cre sc cartofi ace st lucru se poate face cu mijloace foarte simple , asupra constituţie i solului pe care cre şte grâul, a ce lui pe
care cre şte se cara ş.a.m.d. Dvs. i-aţi arătat copilului, de sigur, de ja mai înainte , de ose bire a dintre grâu, se cară, ovăz. Acum nu vă sfiiţi să-i
pre ze ntaţi copilului une le lucruri pe care , pe ntru înce put, le înţe le ge numai în ge ne ral, pe care le va înţe le ge mai clar abia mai târziu, când i
se va atrage ate nţia în pre dare asupra lor dintr-un alt punct de ve de re . Dar căutaţi să-l introduce ţi pe copilul sub 12 ani mai ale s în
cunoaşte re a raporturilor e conomice . Face ţi ca ace ste a să-i fie limpe zi. Pre daţi mai mult o ge ografie lăuntrică şi străduiţi-vă mai puţin să
ofe riţi de pe acum o imagine comple tă a Pământului. Este , totuşi, important să atrage ţi ate nţia asupra faptului că mare a e foarte mare . Aţi
înce put de ja s-o de se naţi când a fost vorba de Alpii Sudici, în ve cinătate a cărora aţi de se nat Mare a Me dite rană. Mare a de se naţi-o ca
suprafaţă albastră. De se naţi-i apoi copilului contururile e xte rioare ale Spanie i, ale Franţe i, de se naţi-i înspre ve st o mare întinsă şi conduce ţil
în ace st fe l, înce tul cu înce tul, spre înţe le ge re a faptului că e xistă şi Ame rica. Ar tre bui să tre zim ace astă re pre ze ntare de ja înainte de
împlinire a vârste i de 12 ani.
Dacă înce pe ţi în ace st fe l cu o teme lie bună, ve ţi pute a conta pe faptul că în jurul vârste i de 12 ani copilul vă va înţe le ge , dacă ve ţi proce da
de acum înainte mai sistematic, dacă de -a lungul une i pe rioade mai scurte de timp ve ţi căuta să face ţi în aşa fe l încât copilul să-şi forme ze
cu ade vărat o imagine de spre Pământ, învăţându-l care sunt ce le cinci contine nte , mările în orice caz, mai pe scurt de cât aţi făcut-o înainte
, de scriind acum viaţa e conomică a ace stor dife rite ţinuturi ale Pământului. De aici, din ce e a ce aţi aşe zat ca teme lie , ar tre bui să scoate ţi
tot re stul. Dacă, aşa cum am spus, aţi sinte tizat, în le gătură cu între aga suprafaţă a Pământului, cunoştinţe le de spre viaţa e conomică pe
care le -aţi transmis copilului, atunci, tocmai în mome nte le în care poate că aţi pre dat de ja o jumătate de an istoria, aşa cum am învăţat, ve ţi
tre ce la discutare a cu copiii a raporturilor spirituale ale oame nilor care locuie sc în dife rite le ţinuturi ale Pământului. Dar tre buie să ave ţi grijă
ca ace ste de ose biri să le subliniaţi numai după ce aţi pre gătit sufle tul întru câtva pe ntru ace asta prin prime le cunoştinţe de istorie . Vorbiţi
apoi şi de spre răspândire a te ritorială a trăsăturilor de caracte r ale dife rite lor popoare . Dar să nu vorbiţi mai de vreme , ci numai e xact în
ace st mome nt, de spre de ose birile dintre dife rite le popoare în ce e a ce prive şte trăsăturile de caracte r, căci acum, având ace a teme lie pe
care v-am de scris-o, copilul vine în întâmpinare a ace stor lucruri cu ce a mai mare înţe le ge re . Îi pute ţi vorbi acum de spre de ose birile dintre
popoare le asiatice , e urope ne , ame ricane , de spre de ose birile dintre popoare le Europe i Ce ntrale şi popoare le din nordul Europe i. Pute ţi
înce rca apoi să uniţi tre ptat ge ografia cu istoria. Ve ţi înde plini aici o sarcină foarte frumoasă şi care -l va bucura pe copil, dacă lucrurile pe
care vi le -am de scris acum le ve ţi pre da mai ale s între vârsta de 12 ani şi sfârşitul şcolii e leme ntare , de ci, până spre 15 ani. Vă daţi se ama
că ar tre bui să introducem e xtraordinar de multe lucruri prin ore le de ge ografie , pe ntru ca pre dare a ge ografie i să de vină, într-ade văr, un fe l
de sinte ză a ce e a ce facem la ce le lalte mate rii. Câte nu pot să conflue ze în ge ografie ! În înche ie re , va fi posibil chiar să re alizaţi o minunată
între pătrunde re între ge ografie şi istorie . Dacă aţi introdus astfe l în pre dare a ge ografie i une le lucruri, ve ţi pute a acum să şi scoate ţi din e a
une le lucruri. Fire şte , aici se va ce re ce va de la fante zia dvs., de la inve ntivitate a dvs. Dacă-i ve ţi pove sti copilului că aici sau acolo se face
un lucru sau altul, de pildă: japone zii îşi fac tablourile aşa şi aşa, atunci ve ţi înce rca să-l îndemnaţi pe copil să facă şi e l aşa ce va, în modul
său simplu, e leme ntar. Nu ne glijaţi să-i ofe riţi copilului, chiar de la înce put, atunci când îi arătaţi le gătura dintre cultivare a pământului şi viaţa
umană, o re pre ze ntare clară de spre plug, de spre gre blă ş.a.m.d., asociată cu re pre ze ntările ge ografice . Şi înce rcaţi să-l îndemnaţi pe copil
să imite une le dintre ace ste lucruri, chiar dacă numai sub formă de mică jucărie sau lucrare artistică. Ace asta îl va face pe copil îndemânatic
şi în stare să se situe ze mai târziu în mod just în viaţă. Şi dacă s-ar pute a face chiar nişte pluguri mici cu care copiii să are în grădina şcolii,
dacă am pute a să-i punem să se ce re cu nişte se ce ri mici sau să taie iarba cu nişte coase mici, în ace st fe l s-ar cre a o le gătură bună cu viaţa
[ No ta 70 ]. Căci mai importantă de cât îndemânare a e ste le gătura sufle te ască dintre viaţa copilului şi viaţa în lume . Căci lucrurile stau cu
ade vărat aşa: un copil care a tăiat iarbă cu se ce ra, care a cosit iarbă cu coasa, care a făcut brazde cu un plug mic, va de ve ni alt om de cât
un copil care n-a făcut asta. Sufle te scul de vine , pur şi simplu, altce va. Abstracte le ore de lucru manual nu pot înlocui, de fapt, ace ste lucruri.
Iar construitul cu be ţişoare le şi împle titul fâşiilor de hârtie ar tre bui e vitate , pe cât posibil, pe ntru că e le mai mult împie dică înce rcare a de a-l
introduce pe om în viaţă, de cât o stimule ază. E mult mai bine să-l îndemnaţi pe copil să facă lucruri care se întâmplă cu ade vărat în viaţă,
de cât să născociţi lucruri care nu se întâmplă în viaţă. Dacă dăm pre dării ge ografie i forma pe care am de scris-o, atunci îi vom face cunoştinţă
copilului într-un chip fire sc cu faptul că viaţa umană se compune , în dife rite moduri, din ce le mai dife rite aspe cte . Şi aici ţinem se ama
întotde auna de ce e a ce e l poate să înţe le agă bine . La ore le de ge ografie , îi de scriem copilului aflat între 9 şi 12 ani mai întâi nişte re laţii
e conomice şi e xte rioare . Îl facem apoi să înţe le agă re laţiile culturale , re laţiile spirituale , la dife rite le popoare . Şi aici, lăsând tot re stul pe ntru
mai târziu, atragem uşor ate nţia asupra re laţiilor juridice care domne sc la dife rite le popoare . Dar nu facem să transpară prin viaţa
e conomică şi spirituală de cât prime le noţiuni absolut e leme ntare din ace ste re laţii juridice . Căci copilul nu are încă înţe le ge re a de plină
pe ntru re laţiile juridice . Şi dacă îi facem cunoştinţă pre a de vreme cu ace ste noţiuni ale re laţiilor juridice , îi ruinăm forţe le sufle te şti pe ntru tot
re stul vie ţii, pe ntru că ace ste noţiuni sunt ce va foarte abstract.
E bine , într-ade văr, dacă folosiţi pre dare a ge ografie i pe ntru a cre a unitate în tot re stul pre dării. Poate că tocmai pe ntru ge ografie ar fi ce l
mai păgubitor lucru s-o încadrăm în orarul strict de limitat pe care noi şi aşa nu vrem să-l avem.
Vom face în aşa fe l încât să tratăm de -a lungul une i pe rioade de timp mai lungi ace laşi obie ct de învăţământ. Îl primim pe copil la şcoală şi ne
îndre ptăm e forturile , pe ntru înce put, spre obie ctivul ca e l să înve ţe să scrie . Ace asta înse amnă: În ore le pe care le ţinem cu e l înainte de
masă îl ocupăm cu pictatul, cu de se natul, cu învăţare a scrisului. Nu alcătuim orarul în aşa fe l încât în prima oră scriem, în a doua citim
ş.a.m.d., ci facem, de -a lungul unor lungi pe rioade de timp, lucruri de ace laşi fe l. Abia mai târziu, când copilul ştie de ja puţin să scrie , tre cem
la citit. De fapt, când scrie , e l învaţă puţin şi să cite ască; totuşi, lucrurile pot fi le gate mai bine . Pe ntru ce e a ce vrem să facem mai târziu,
stabilim, de aseme ne a, anumite pe rioade , în care nu facem ca în fie care oră un obie ct să fie urmat de altul, ci îi ocupăm pe copii timp mai
înde lungat cu ace e aşi mate rie , şi abia după ce i-a ocupat săptămâni în şir cu ace asta, re ve nim la altce va. Proce dând în ace st fe l, noi
conce ntrăm pre dare a şi suntem în situaţia de a pre da în mod mult mai e conomic, de cât dacă practicăm ace l proce de u îngrozitor care
irose şte forţe şi timp, al orarului, şi anume : în prima oră luăm o mate rie , în ora următoare şte rgem iarăşi ce e a ce s-a învăţat în ora
pre ce de ntă. Dar tocmai la ge ografie pute ţi ve de a în mod clar că pute ţi tre ce la ge ografie de la aproape orice . Nu ni se pre scrie din capul
locului: de la 9 la 10 ani tre buie să pre dăm ge ografia, ci se lasă în se ama dvs. să găsiţi mome ntul potrivit ca, după tot ce e a ce aţi făcut în
alte dome nii, să tre ce ţi la probleme le de ge ografie .
Prin ace asta, fire şte , pe ume rii dvs. va apăsa multă răspunde re , dar fără ace astă răspunde re nu se poate face şcoală. Şcoala care îi
pre scrie dascălului din capul locului orarul şi tot fe lul de alte lucruri e xclude , în re alitate , cu totul arta dascălului. Şi ace st lucru nu are voie să
se întâmple . Dascălul tre buie să fie e leme ntul propulsor şi dătător de viaţă din între gul învăţământ. Tocmai din fe lul cum v-am arătat că
tre buie să se proce de ze cu ge ografia vă ve ţi forma o noţiune justă de spre fe lul cum tre buie să se proce de ze în ge ne ral. Ge ografia poate fi
cu ade vărat un mare făgaş în care toate se re varsă, din care scoatem iarăşi une le lucruri. De pildă, i-aţi arătat copilului la ge ografie în ce fe l
se de ose be şte munte le calcaros de munte le originar. Îi arătaţi copilului părţile compone nte ale munte lui originar, granit sau gnais. Îi
atrage ţi ate nţia asupra faptului că în ace sta sunt conţinute dife rite mine rale , cum unul sclipe şte ca mine ral scânte ie tor, apoi îi pune ţi alături
mica şi-i spune ţi că ce e a ce se ve de acolo înăuntru e mică. Şi îi arătaţi după ace e a toate câte mai sunt conţinute în granit sau gnais. Pe
urmă, îi arătaţi nişte cuarţ şi înce rcaţi să arătaţi cum se de zvoltă mine ralul din rocă. Tocmai aici pute ţi re aliza foarte mult cu privire la
înţe le ge re a a ce e a ce e ste compus [ No ta 71 ] şi se împarte apoi în dife rite le lui părţi compone nte . E mult mai folositor să-l învăţaţi mai întâi
pe copil ce e ste granitul şi gnaisul şi pe urmă să-l învăţaţi mine rale le din care e ste alcătuit granitul şi gnaisul, de cât să-l învăţaţi mai întâi:
ace sta e ste granitul, e l e ste alcătuit din cuarţ, mică, fe ldspat ş.a.m.d., şi să-i arătaţi abia pe urmă că ace ste a s-au asociat în granit sau
gnais. Tocmai în pre dare a mine ralogie i pute ţi me rge de la între g spre de taliu, de la alcătuire a munţilor la mine ralogie . Ace st lucru e ste , cu
siguranţă, folositor pe ntru copil.
La re gnul animal ve ţi proce da e xact inve rs, construindu-l din dife rite le animale individuale . Re gnul ve ge tal, aşa cum aţi văzut la seminar [
No ta 72 ], tre buie tratat ca între g şi vom tre ce numai după ace e a la e xemplare le individuale . La re gnul mine ral, în multe cazuri natura însăşi
ne dă între gul şi noi putem tre ce la e xemplarul individual.
Pe urmă însă unind iarăşi mine ralogia cu ge ografia , ar tre bui să nu ne glijăm să vorbim de spre aplicare a a ce e a ce găsim în natură din
punct de ve de re e conomic. De discuţia la care ajungem re fe ritor la alcătuire a munţilor din roci, le găm tot ce e a ce , aseme ni cărbune lui, are
de -a face , în între buinţare a sa, şi cu industria. De scriem ace st lucru la înce put într-un mod acce sibil copilului, dar le găm de scrie re a noastră
de discuţia de spre munte [ No ta 73 ].
N-ar tre bui să uităm să de scriem, de pildă, nici munca tăie torilor de lemne , atunci când de scriem pădure a. Ne ocupăm mai întâi de lemn şi
de scriem apoi munca tăie torului de lemne .
Putem face e xtraordinar de mult în ace astă dire cţie , dacă nu avem din capul locului un orar de limitat milităre şte , ci dacă putem proce da
conform cu ce e a ce re zultă din pre dare . Tre buie numai să avem o re pre ze ntare ade cvată de spre ce e a ce ce re vârsta copilului, de la intrare a
la şcoală până la 9 ani, de la 9 până la 12 ani, de la 12 ani până la 15 ani.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A DOUĂSPREZECEA
Stuttgart, 3 septembrie 1919
Nu avem voie să închidem ochii în faţa faptului că re laţiile omului cu lume a înconjurătoare sunt mult mai comple xe de cât ce e a ce cuprinde
tărâmul de care suntem întotde auna conştie nţi. Am înce rcat să vă e xplic, din ce le mai dife rite puncte de ve de re , e se nţa şi importanţa
acţiunilor sufle te şti inconştie nte şi subconştie nte . În spe cial în dome niul pe dagogie i, al activităţii didactice , e ste foarte important ca omul să
fie e ducat nu doar core spunzător conştie nţe i sale , ci şi subconştie ntului său, forţe lor sale sufle te şti subconştie nte şi inconştie nte . Dacă
vrem să fim cu ade vărat oame ni care e ducă şi instruie sc, tre buie să ne adâncim în subtilităţile fiinţe i umane .
Am făcut cunoştinţă cu ce le tre i tre pte ale de zvoltării omului care se fac simţite între pe rioada schimbării dinţilor şi pube rtate şi care se
situe ază, în spe cial, în pe rioada şcolii e leme ntare şi la înce putul şcolii me dii. Tre buie numai să ne fie limpe de faptul că, mai ale s în ultima
dintre ace ste e poci, subconştie ntul joacă un rol important, alături de conştie nt, un rol care îşi are importanţa sa pe ntru între aga viaţă a
viitorului om.
Examinând problema dintr-o altă dire cţie , aş vre a să vă e xplic pe ce se înteme iază ace st fapt.
Gândiţi-vă numai ce mulţi oame ni călătore sc astăzi cu tre nurile e le ctrice fără să aibă habar pe ce se baze ază de plasare a tre nului e le ctric.
Gândiţi-vă ce mulţi oame ni astăzi doar văd şuie rând pe lângă e i maşina cu aburi sub forma locomotive i, fără să aibă habar de fe lul în care se
de sfăşoară acţiune a fizică şi me canică ce pune în mişcare maşina cu aburi. Re fle ctaţi puţin la fe lul cum ne raportăm noi, de fapt, ca oame ni,
printr-o aseme ne a ne ştiinţă, la ambianţa noastră de care chiar ne şi slujim. Trăim în sânul une i lumi care a fost produsă de oame ni, care
e ste mode lată conform unor gânduri umane , de care ne folosim şi din care nu înţe le gem nimic. Ace st fapt, că nu ştim nimic de spre ce va care
a fost format de către om, care e ste , în fond, re zultatul unor gânduri umane , are o mare importanţă pe ntru între aga dispoziţie sufle te ască
şi spirituală a omului. Oame nii nu tre buie de cât să se ame ţe ască, pe ntru a nu pe rce pe e fe cte le ce vin din ace astă dire cţie .
Putem ve de a întotde auna cu o mare satisfacţie cum unii oame ni e i, da, cum să ne e xprimăm ca să nu jignim pe nime ni din clase le sociale
mai bune , intră într-o fabrică şi nu se simt de loc în largul lor. Asta se întâmplă din cauză că e i simt cum din subconştie ntul lor se ridică un
anumit se ntime nt: se ntime ntul că folose sc tot ce e a ce se produce în ace astă fabrică şi că e i, ca oame ni, nu au nici ce a mai mică le gătura cu
ce le ce se întâmplă în ace astă fabrică. Ei nu ştiu nimic de spre ace ste a. Dacă simţim stânje ne ala ca să luăm un e xemplu cunoscut pe care
o simte ace la care , fiind un fumător ve ritabil, se duce la fabrica de ţigări Waldorf-Astoria şi nu are habar de ce le ce se întâmplă acolo pe ntru
ca e l să-şi prime ască ţigările , ne bucurăm de faptul că ce l puţin omul re spe ctiv mai poate să pe rce apă ace astă ne ştiinţă a sa cu privire la
ambianţa re zultată din gândurile umane în care trăie şte şi de ale căre i produse se folose şte . Iar dacă unii oame ni, care nu înţe le g nimic
de spre modul de funcţionare a tramvaiului e le ctric, urcă şi coboară din ace sta întotde auna cu un mic se ntime nt de stinghe re ală, suntem,
de sigur, bucuroşi. Căci pe rce pe re a ace ste i stinghe re li e ste , fără îndoială, înce putul une i ame liorări în ace st dome niu. Ce l mai rău e ste să
vie ţuie şti lume a făcută de oame ni fără să te sinchise şti de ace astă lume .
Putem face ce va pe ntru a pre întâmpina ace ste lucruri numai dacă înce pem cu ace asta de ja pe ultima tre aptă a şcolii e leme ntare , dacă nu-l
lăsăm cu ade vărat pe copil să părăse ască şcoala la 15 ani, la 16 ani, fără să-şi fi însuşit ce l puţin câte va noţiuni e leme ntare de spre ce le mai
importante activităţi din viaţa omului. Astfe l încât în e l se tre ze şte curiozitate a, dorinţa de a cunoaşte , cu orice prile j, ce le ce se întâmplă în
lume a din jurul lui şi de a-şi de zvolta mai de parte cunoştinţe le , mânat de ace astă curiozitate şi dorinţă de a şti. De ace e a, către sfârşitul
pe rioade i şcolare , ar tre bui să folosim dife rite le mate rii de învăţământ, într-un se ns larg, pe ntru o mode lare socială a omului, la fe l cum, la
ge ografie , folosim dife rite le cunoştinţe , după mode lul pe care l-am e xpus în confe rinţa pre ce de ntă, în se nsul unui fe l de sinte ză a
cunoştinţe lor de ge ografie . Cu alte cuvinte , noi n-ar tre bui să ne glijăm ca, pe baza noţiunilor de ştiinţe le naturii din dome niul fizicii pe care
le -am dobândit, să-l introducem pe copil măcar în fe lul cum funcţione ază între prinde rile care sunt mai aproape de e l. În ge ne ral, copilul de
15-16 ani ar tre bui să-şi fi format o noţiune de spre ce le ce se întâmplă într-o fabrică de săpun sau într-o torcătorie . Va fi important, fire şte ,
să proce dăm aici în modul ce l mai e conomic. Pre tutinde ni e ste posibil ca, în cazul une i mari între prinde ri, să se re alize ze o sinte ză care să
re de a într-un mod cât mai e leme ntar ce e a ce se pe tre ce în mod complicat. Cre d că domnul Molt îmi va da dre ptate [ No ta 74 ] dacă voi afirma
că, dacă am proce da în mod e conomic, l-am pute a învăţa pe copil între gul proce s de fabricare a ţigărilor, chiar de la înce put până la sfârşit,
sinte tizat în câte va propoziţii scurte , pe care copilul ar tre bui să le poată înţe le ge pe baza cunoştinţe lor care i-au fost pre date până acum.
Pe ntru omul-copil de 13, 14, 15, 16 ani, o aseme ne a învăţare a anumitor sinte ze ale unor ramuri industriale e ste ce a mai mare bine face re .
Ar fi foarte bine dacă la ace astă vârstă e l şi-ar întocmi un fe l de caie t în care ar sta scris: fabricare a săpunului, fabricare a ţigărilor, torcătorii,
ţe sătorii e tc. N-ar fi ne voie să-i facem cunoştinţă ime diat cu o te hnologie me canică sau chimică de mari proporţii, dar dacă copilul şi-ar pute a
întocmi un aseme ne a caie t, e l ar trage foarte multe foloase de la ace st caie t. Chiar dacă s-ar pie rde caie tul, rămâne un re st. Căci omul nu ar
trage de aici numai folosul că ar şti ace ste lucruri, ci ce l mai important ar fi faptul că e l va simţi, tre când prin viaţă şi e xe rcitându-şi
profe siune a: e u am ştiut cândva ace ste lucruri; am tre cut cândva prin e le . Ace asta va influe nţa siguranţa modului său de a acţiona. Va ave a
influe nţă asupra siguranţe i cu care omul se situe ază în lume . Ace st lucru e ste foarte important pe ntru voinţa şi capacitate a de de cizie a
omului. Nu ve ţi pute a ave a în nici o profe siune oame ni cu o iniţiativă de stoinică, dacă ace şti oame ni nu sunt situaţi în lume în aşa fe l încât şi
de spre ce e a ce nu ţine de profe siune a lor să aibă se ntime ntul: cândva, ne -am însuşit o cunoaşte re , chiar dacă e leme ntară, de spre ace ste
lucruri. Chiar dacă le -am uitat, un re st, urme le ace stora au rămas în noi. În orice caz, vom învăţa multe şi la şcoală. Iar în cadrul
învăţământului intuitiv, care de ge ne re ază atât de de s în platitudini, şi unde e le vului i se transmite şi aşa ce va, putem ve de a, totuşi, mai
târziu că e l nu va ave a de loc se ntime ntul: Am tre cut prin toate ace ste a şi a fost un noroc că am tre cut prin e le , ci că e xistă se ntime ntul:
Toate ace ste a, mulţume sc lui Dumne ze u, le -am uitat şi e bine că am uitat ce am învăţat acolo. N-ar tre bui niciodată să facem ca în om să ia
naşte re ace st se ntime nt. Dacă în copilărie ni s-a pre dat ţinându-se se ama de ce e a ce am spus adine aori, atunci ne numărate lucruri se vor
înălţa din subconştie nt, când mai târziu vom intra într-o între prinde re sau ce va de ace st fe l. Astăzi în viaţă toate sunt spe cializate . Ace astă
spe cializare e ste , de fapt, ce va îngrozitor. Şi, în ge ne ral, în viaţă atâte a lucruri sunt spe cializate mai ale s din cauză că de ja în pre dare noi
înce pem să spe cializăm.
Am pute a sinte tiza ce le e xpuse aici în cuvinte le : Tot ce e a ce învaţă copilul în cursul anilor săi de şcoală ar tre bui să fie e xtins, în ultimă
instanţă, într-un anumit fe l, şi să-şi întindă pre tutinde ni fire le spre viaţa practică umană. Prin ace asta, foarte , foarte multe aspe cte care
astăzi sunt asociale , ar pute a de ve ni sociale , prin faptul că vom înce rca, ce l puţin, să tre zim înţe le ge re a pe ntru lucrurile care mai târziu nu
vor ţine în mod nemijlocit de profe siune a noastră.
Astfe l, de pildă, lume a e xte rioară ar tre bui să re spe cte şi e a astăzi foarte bine ce e a ce e ste re spe ctat în une le ramuri ale vie ţii care se mai
baze ază pe o înţe le ge re mai ve che , justă, chiar dacă poate atavică, a învăţământului. Aici aş vre a să atrag întotde auna ate nţia asupra unui
fe nome n remarcabil. Pe vreme a când noi, care suntem acum de ja oame ni în vârstă, am intrat în Austria la şcoala me die , am avut nişte
manuale de ge ome trie şi aritme tică re lativ bune . Acum, e le au dispărut. Acum câţiva ani, e u am scotocit la Vie na în tot fe lul de anticariate ca
să găse sc nişte cărţi de ge ome trie mai ve chi, pe ntru că aş fi vrut să am din nou în faţa ochilor fizici ce e a ce , de pildă, noi, băie ţii din W ie ne r
Ne ustadt, am vie ţuit, spre bucuria noastră: Când am intrat în prima clasă a şcolii me dii, în prima zi, e le vii clase i a II-a tot ve ne au la noi pe
coridor şi strigau: Fialkow skiy, Fialkow skiy [ No ta 75 ], mâine tre buie să-l plătiţi! Adică noi, e le vii clase i I, pre luam manualul de ge ome trie al
lui Fialkow skiy de la e le vii clase i a II-a şi a doua zi le aduce am banii. Eu am făcut iarăşi rost de un aseme ne a “Fialkovskiy” şi m-am bucurat
foarte mult, pe ntru că e l dove de şte că în cadrul ace ste i tradiţii mai ve chi se scriau cărţi de ge ome trie mult mai bune pe ntru şcoli, de cât mai
târziu. Căci cărţile din zile le noastre , care au ve nit să le înlocuiască, sunt, de fapt, absolut îngrozitoare . Tocmai pe tărâmul pre dării
aritme ticii, a ge ome trie i, lucrurile stau foarte rău. Dar dacă ne întoarcem puţin în tre cut şi ne gândim la ge ne raţiile care au fost înainte a
noastră şi care au e xistat şi mai înainte a noastră, atunci odinioară e xistau manuale şi mai bune [ No ta 76 ]. Ele prove ne au aproape toate din
şcoala be ne dictinilor austrie ci. Be ne dictinii au fost ace ia care au scris cărţile de matematică şi de ge ome trie şi e le e rau foarte bune pe ntru
că be ne dictinii sunt ace l ordin călugăre sc catolic care acordă foarte multă importanţă faptului ca membrii săi să prime ască o bună instruire în
dome niul ge ome trie i şi matematicii. O cre dinţă ge ne rală a be ne dictinilor spune că, propriu-zis, e ste o absurditate ca cine va să urce la amvon
şi să vorbe ască poporului fără să cunoască ge ome tria şi matematica.
Ace st ide al al unităţii care umple sufle tul uman tre buie să pulse ze în între aga pre dare . În fie care profe siune tre buie să trăiască ce va din
lume a luată ca între g. Şi, în spe cial, în e a tre buie să e xiste ce va din ce e a ce e ste în opusul profe siunii re spe ctive , ce va din ce e a ce cre dem
că aproape nu putem aplica în profe siune a noastră. Tre buie să ne pre ocupăm de ce e a ce e ste , aş zice , contrariul proprie i profe siuni. Dar
ace astă dorinţă se va naşte în noi numai dacă ni s-a pre dat în fe lul pe care l-am suge rat.
Tocmai în vreme a în care mate rialismul s-a răspândit pe ste tot, în ultima tre ime a se colului al XIX-le a, ace st mate rialism a pătruns într-o
măsură atât de mare şi în didactică, încât spe cializare a a fost conside rată foarte importantă. Să nu cre de ţi că e xe rcitaţi o acţiune ide ală
asupra copilului dacă, în ultimii ani ai şcolii e leme ntare , în primii ani ai [ No ta 77 ] şcolii me dii, ve ţi e vita să-i pre ze ntaţi mate rialul de pre dat în
le gătura sa cu viaţa practică. Să nu cre de ţi că e l va de ve ni mai ide alist pe ntru viaţa de mai târziu dacă în ace şti ani îl ve ţi pune să scrie
compune ri de spre tot fe lul de lucruri se ntime ntale în le gătură cu lume a, de spre bunătate a mie lului, de spre sălbăticia le ului, şi alte le
aseme ne a, de spre natura străbătută de lucrare a lui Dumne ze u. Prin ace asta nu-i face ţi copilului o e ducaţie în se nsul ide alismului. Ve ţi
acţiona cu ade vărat mult mai bine în se nsul cultivării ide alismului la copil, dacă nu vă ve ţi re pe zi atât de dire ct, atât de brutal de dire ct la
ace st ide alism. De ce au de ve nit oare atât de ne re ligioşi oame nii e pocii mode rne ? Pur şi simplu, pe ntru că se pre dică într-un mod mult pre a
se ntime ntal şi abstract. Oame nii au de ve nit atât de ne re ligioşi pe ntru că Bise rica re spe ctă atât de puţin poruncile divine . Există, de pildă,
porunca: “Să nu roste şti în de şe rt nume le Domnului Dumne ze ului tău”. Dacă ţinem se ama de ace st lucru şi nu pome nim după fie care a
cince a propoziţie nume le lui Iisus Christos şi nu vorbim tot timpul de ordine a divină a lumii, ni se fac ime diat re proşuri din parte a oame nilor
aşa-zişi bise ricoşi, din parte a ace lora care ar vre a să audă că în fie care propoziţie se spune Iisus Christos şi Dumne ze u. În zile le noastre ,
ace a stare plină de sfială în care e şti pătruns lăuntric de e xiste nţa lui Dumne ze u, care e vită să roste ască din buze în fie care clipă Doamne ,
Doamne ! e ste conside rată tocmai în ce rcurile de oame ni bise ricoşi dre pt me ntalitate ne re ligioasă. Şi dacă ce e a ce pre ze ntăm ome nirii e ste
impre gnat de ace st divin care acţione ază cu sfială, pe care nu-l purtăm me re u pe buze în mod se ntime ntal, atunci, în zile le noastre , auzim
din toate părţile afirmaţia născută din cauza une i e ducaţii gre şite : Păi, ăsta ar tre bui să vorbe ască mult mai mult de spre cre ştinism, şi alte
lucruri de ace st fe l. De lucrul la care fac aluzie aici tre buie , de aseme ne a, să ţinem se ama foarte mult în pre dare , căzând mai puţin în
se ntime ntalism, aducând ce e a ce învaţă copilul tocmai la 13, 14, 15 ani mai de grabă pe linia vie ţii practice . Astfe l, nici un copil n-ar tre bui, de
fapt, să fi împlinit 15 ani, fără ca la ore le de aritme tică e l să fi fost introdus măcar în cunoaşte re a re gulilor ce lor mai simple de contabilitate .
Şi astfe l, în ace şti ani, principiile fundame ntale ale gramaticii şi sintaxe i ar tre bui să fie mai puţin introduse prin ace a formă de compune re
care face ca viaţa lăuntrică umană să ne apară pre tutinde ni ca îmbâcsită de substanţă ge latinoasă căci, în majoritate a cazurilor, ace ste a
sunt compune rile pe care copiii tre buie să le facă în ace astă pe rioadă de la 13 la 16 ani, dre pt infuzie mai bună din spiritul care domne şte la
halba de be re din pragul se rii şi la se rate le de bârfă din jurul cafe le i , ar tre bui să avem grijă mai de grabă ca sintaxa să ducă în ce le din
urmă la compune re a pe teme de aface ri, la scrisoare a de aface ri. Şi nici un copil n-ar tre bui să de păşe ască vârsta de 15 ani fără să fi tre cut
prin e tapa scrie rii unor e xemple -mode l de scrisori de aface ri practice . Să nu spune ţi că omul poate să înve ţe ace st lucru şi mai târziu. Sigur,
cu biruire a unor pie dici îngrozitoare , ace st lucru se poate învăţa şi mai târziu, dar numai cu biruire a ace stor pie dici. Îi face ţi copilului un mare
bine dacă-l învăţaţi să-şi re ve rse cunoştinţe le de gramatică, cunoştinţe le de limbă, în compune ri de aface ri, în scrisori de aface ri. În e poca
noastră n-ar tre bui să e xiste , de fapt, nici un om care să nu fi învăţat cândva să scrie o scrisoare de aface ri aşa cum se cuvine . Sigur, poate
că mai târziu în viaţă e l nu va ave a ne voie să aplice ace ste lucruri, totuşi, n-ar tre bui să e xiste nici un om care să nu fi fost pus cândva să
scrie o scrisoare de aface ri ca lume a. Dacă între 13 şi 16 ani l-am suprasaturat pe copil cu un ide alism se ntime ntal, mai târziu e l va fi scârbit
de ide alism şi va de ve ni un mate rialist. Dacă în ace şti ani îl introducem de ja pe copil în practica vie ţii, copilul îşi va păstra un raport sănătos
şi faţă de ne voile ide aliste ale sufle tului, care pot fi ucise numai dacă, la o vârstă frage dă, le cultivăm într-un mod lipsit de se ns.
Ace st lucru e ste e xtraordinar de important şi în ace astă privinţă une le aspe cte e xte rioare ale structurii învăţământului ar ave a chiar o mare
importanţă. Cu privire la pre dare a re ligie i va tre bui să facem, de sigur, compromisuri, ace asta o ştiţi. De ace e a, în re stul mate riilor noastre nu
se va pute a re vărsa, dre pt e leme nt re ligios, ce e a ce va pute a însufle ţi cândva pre dare a. E ne ce sar să facem aseme ne a compromisuri
de oare ce comunităţile re ligioase se situe ază astăzi faţă de lume într-un mod duşmănos culturii. Dar dacă ace ste comunităţi re ligioase ar
înche ia şi e le compromisuri cu noi, învăţământul re ligios, inte grat ce lorlalte mate rii de pre dat, ar pute a re aliza une le lucruri. Dacă, de pildă,
profe sorul de re ligie ar bine voi să aborde ze ici şi colo câte ce va din sfe ra ce lorlalte mate rii, dacă i-ar e xplica, de pildă, copilului, incluzând-o
cumva în ora de re ligie , funcţionare a maşinii cu aburi, dacă ar face le gătura cu ce va din dome niul astronomie i sau cu vre un alt lucru absolut
lume sc şi alte le aseme ne a, atunci, pur şi simplu, faptul că profe sorul de re ligie face aşa ce va, ar ave a o ime nsă importanţă pe ntru
conştie nţa copiilor în cre şte re . Vă vorbe sc de ace st caz e xtrem, pe ntru că la re stul mate riilor va tre bui să se ţină se ama de ce e a ce , pe
tărâmul caracte rizat adine aori, se poate ţine se ama pre a puţin. Nu vom ave a voie să gândim în mod pe dant: acum pre dai ge ografie , acum
istorie , şi nu te sinchise şti absolut de loc de tot re stul. Nu, noi vom ave a grijă, când îi vom spune copilului cum a ve nit cuvântul “sofa” din
Orie nt în timpul cruciade lor, să împle tim în ora de istorie ce va re fe ritor la proce sul de fabricare a sofale i. Vom tre ce apoi la alte mobile , mai
occide ntale , vom scoate , de ci, din aşa-numitul obie ct de pre dare cu totul altce va. Mai ale s din punct de ve de re me todic-didactic, ace asta va
fi o bine face re ime nsă pe ntru copilul în cre şte re , din cauză că tre ce re a de la una la alta, însă în aşa fe l încât una să aibă le gătură cu
ce alaltă, e ste lucrul ce l mai bine făcător din toate pe ntru de zvoltare a spiritului şi a sufle tului, şi chiar a trupului. Căci putem spune : un copil
căruia la ora de istorie i se pove ste şte pe ne aşte ptate , spre bucuria sa, de spre fabricare a sofale i şi, poate , pornind de aici, de spre
mode le le covoare lor orie ntale , dar totul în aşa fe l încât copilul să aibă cu ade vărat o privire de ansamblu, un aseme ne a copil dige ră mai bine
de cât unul căruia, pur şi simplu, după ora de france ză i se pre dă o oră de ge ografie . El va fi mai sănătos şi din punct de ve de re trupe sc. În
ace st fe l, putem să dăm pre dării o formă igie nică din punct de ve de re lăuntric. În zile le noastre , oricum, majoritate a oame nilor au tot fe lul de
tulburări de dige stie , de tulburări ale trupului, care provin de multe ori de la pre dare a ne naturală de care am avut parte , pe ntru că, prin
pre dare a de care am avut parte nu ne putem adapta la ce e a ce ce re viaţa de la noi. În ace astă privinţă, ce l mai rău organizate sunt şcolile
supe rioare de fe te . Şi dacă cine va va studia vre odată, din punctul de ve de re al istorie i culturii, le gătura dintre bolile de feme i şi didactica
şcolilor supe rioare de fe te , ace sta va de ve ni un capitol foarte inte re sant. Tre buie numai să îndre ptăm astăzi gândurile oame nilor asupra
unor aseme ne a lucruri, pe ntru ca prin e vitare a multor gre şe li care au apărut tocmai în pe rioada din urmă, să apară însănătoşire a în ace st
dome niu. Înainte de toate , tre buie să ştim că omul e ste o fiinţă complicată şi că de multe ori ce e a ce vrem să cultivăm la e l tre buie să fie mai
întâi pre gătit.
Dacă vre ţi să adunaţi în jurul dvs. copii plini de inte re s, pe ntru a le vorbi într-un mod pătruns de fiorul re ligios de spre sple ndoare a forţe lor
divine din lume , atunci, dacă le ve ţi vorbi, pur şi simplu, în ace st fe l unor copii care au ve nit din toate părţile , fără ale ge re , atunci ace ste
lucruri le vor intra copiilor pe o ure che şi vor ie şi pe ce alaltă şi nu vor ajunge de loc până la simţire . Dacă, după ce i-aţi pus pe copii înainte de
masă să scrie o scrisoare de aface ri şi după-amiază e i vin din nou cu ce e a ce a luat naşte re în subconştie nt prin scrisoare a de aface ri, şi
dvs. vre ţi să le transmite ţi nişte noţiuni de re ligie , ve ţi re uşi cu e le , de oare ce în ace st caz aţi cre at dvs. înşivă ace a dispoziţie care -şi ce re
polul e i opus. Eu aduc în faţa dvs. aseme ne a lucruri nu pe baza vre unui punct de ve de re didactic-abstract, ci pe ntru că e le au, într-ade văr, o
uriaşă importanţă pe ntru viaţă. Aş vre a să ştiu câţi dintre ce i situaţi în viaţă în lume a e xte rioară n-au aflat câtă muncă inutilă se face .
Oame nii de aface ri ne vor da întotde auna dre ptate când vom spune : Iată, cine va e ste angajat într-o aface re oare care ; îl însărcinăm să scrie
o scrisoare de aface ri către o branşă înrudită, sau către nişte oame ni care vor să plase ze nişte mărfuri. El scrie o scrisoare , altă scrisoare
vine înapoi; pe urmă, iarăşi tre buie să se scrie o scrisoare şi iarăşi vine una înapoi, şi tot aşa mai de parte . Tocmai în viaţa de aface ri din
zile le noastre ace st lucru s-a înce tăţe nit foarte mult, obice iul de a se irosi timp în ace st fe l. Este absolut ade vărat că în ace st fe l în viaţa
noastră publică se proce de ază într-un mod e xtraordinar de ne e conomic. Putem şi simţi ace st lucru. Căci dacă luăm astăzi în mână, într-o
prăvălie , un caie t de notiţe , dacă avem o minte umană sănătoasă, tre cem, pur şi simplu, prin ade vărate chinuri. Nu din cauză că nu suntem
înclinaţi să găsim simpatice e xprimările şi pre ocupările din ace ste caie te , ci pe ntru că lucrurile sunt scrise într-un mod cât se poate de
ne practic, pe ntru că, de fapt, ace st caie t pute a fi re dus ce l puţin la un sfe rt. Şi ace st lucru e ste cauzat numai şi numai de faptul că pre dare a
din ultimul an al şcolii e leme ntare n-a avut structura core spunzătoare . Pe ntru că, pur şi simplu, ace st lucru nu poate fi re cupe rat fără nişte
gre utăţi aproape de ne biruit la vârste le de mai târziu. Nu pute ţi re cupe ra nici măcar la cursurile de pe rfe cţionare ce e a ce a fost ne glijat în
ace astă pe rioadă, pe ntru că forţe le care se de zvoltă acum se împotmole sc şi mai târziu nu mai e xistă sub ace astă formă. Pe ace ste forţe
tre buie să ne bizuim dacă vrem să ne aşte ptăm de la cine va să nu cârpăce ască o scrisoare doar în mod e xte rior, cu jumătăţi de gânduri, ci
să fie cu totul conce ntrat asupra lucrului său şi să formule ze o aseme ne a scrisoare cu prude nţă şi având o pe rspe ctivă de ansamblu asupra
lucrurilor.
Dacă la prima e pocă de până la 9 ani, de când copilul intră la şcoală, e se nţialul e ste ca noi să ne situăm înlăuntrul naturii umane şi să
e ducăm şi să pre dăm cu totul din lăuntrul ace ste ia, între 13 şi 15 ani e se nţial pe ntru plăsmuire a planului didactic e ste ca noi, ca dascăli, să
ne situăm în sânul vie ţii, să nutrim inte re s şi simpatie faţă de viaţă, să pre dăm din sânul vie ţii. A tre buit să vă spun toate ace ste lucruri
înainte de a vă pre ze nta planul didactic ide al şi să tre c la comparare a ace stui plan didactic ide al cu planurile didactice , care vor ave a un rol
şi în pre dare a dvs., pe ntru că noi suntem înconjuraţi pre tutinde ni de lume a e xte rioară şi de organizare a e i.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A TREISPREZECEA
Stuttgart, 4 septembrie 1919
Aţi văzut că în ace ste confe rinţe de natură me todic-didactică ne -am apropiat tre ptat de ace a înţe le ge re pe baza căre ia tre buie să re zulte
planul didactic propriu-zis. V-am pove stit de ja, cu dife rite ocazii, că în privinţa lucrurilor pe care le pre luăm şi a fe lului în care le pre luăm în
şcoala noastră tre buie să facem compromisuri cu ce e a ce e xistă de ja. Căci de ocamdată noi nu putem cre a, totodată, alături de Şcoala
Waldorf, şi re stul lumii sociale în care să se încadre ze , de fapt, ace astă Şcoală Waldorf. Şi aşa se face că din ace astă lume socială
înconjurătoare va emana ce va care va sta în pe rmane nţă de -a curme zişul e ve ntualului plan didactic ide al al Şcolii Waldorf. Dar noi vom fi
dascăli buni în Şcoala Waldorf numai dacă disce rnem raporturile dintre planul didactic ide al şi ce e a ce tre buie să fie , de ocamdată, planul
nostru didactic, din cauza influe nţe i lumii sociale e xte rioare . Încă de la înce putul pe rioade i şcolii e leme ntare se vor ivi în faţa noastră
dificultăţi foarte mari cu privire la e le vi, la copii, dificultăţi asupra cărora, de ace e a, tre buie să atragem ate nţia în primul rând, cu privire la
e le vi, la copii, încă de la înce putul şcolii e leme ntare , şi apoi iarăşi la sfârşit. Dificultăţile se vor ivi ime diat la înce putul şcolii e leme ntare , căci
e xistă planurile didactice ale lumii e xte rioare . În ace ste planuri didactice se ce r tot fe lul de obie ctive didactice şi noi nu ne vom pute a
pe rmite ca e le vii noştri, după ce au absolvit primul, al doile a an de şcoală, să nu se pre zinte de ja la nive lul e le vilor care au fost e ducaţi şi
instruiţi în afara şcolii noastre . Dacă vom aplica me toda noastră, copiii noştri se vor pre ze nta mult mai bine când vor fi atins vârsta de 9 ani,
dar s-ar pute a ca în pe rioade le inte rme diare , la sfârşitul primului an de şcoală, de pildă, să se ce ară copiilor noştri să arate în faţa une i
comisii din afară ce şi-au însuşit. Acum, pe ntru copii nu e ste bine ca e i să-şi fi însuşit tocmai lucrurile pe care le ce re în zile le noastre o
comisie din afară. Şi planul nostru didactic ide al ar tre bui, de fapt, să tindă spre alte obie ctive de cât ce le ce rute de o aseme ne a comisie . Aşa
se face că ce e a ce ne dicte ază lume a e xte rioară zădărnice şte , în parte , planul didactic ide al. Aşa stau lucrurile în faza de înce put a Şcolii
W aldorf; în clase le mai mari ale Şcolii W aldorf, noi avem de -a face cu nişte copii, cu nişte e le vi, care vin la noi din şcolile obişnuite , care nu au
fost instruiţi, aşadar, din punct de ve de re me todic şi didactic, în fe lul just.
Gre şe ala capitală de care se face vinovat învăţământul de astăzi faţă de copiii aflaţi între 7 şi 12 ani e ste ace e a că se pre dă într-un mod
mult pre a inte le ctualist. Chiar dacă se pre dică me re u împotriva inte le ctualismului, se lucre ază mult pre a mult în dire cţia inte le ctului. De
ace e a, la noi vor ve ni nişte copii care au de ja un pronunţat caracte r bătrânicios, care au în e i ce va de moşne gi, într-o măsură cu mult mai
mare de cât ar tre bui să fie cazul la nişte copii de 13-14 ani. De ace e a se şi întâmplă că atunci când tine re tul nostru vine e l însuşi astăzi cu
re forme , cum e ste cazul mişcării Pfadfinde rn (Ce i ce au găsit cărare a n. t.) şi al altor mişcări asemănătoare , pre tinzând e l însuşi în ce fe l să
fie e ducat şi instruit , e l scoate la ive ală abstracţiunile ce le mai îngrozitoare , adică ce va bătrânicios. Şi tocmai când tine re tul nostru ce re tot
me re u, aşa cum o face mişcare a Wande rvöge l (Păsări călătoare n. t.), să fie instruit într-un mod foarte tine re sc, e l ce re , de fapt, să fie
instruit conform unor principii bătrânicioase . Noi suntem, re alme nte , martorii unui aseme ne a lucru. Am văzut noi înşine într-un mod foarte
grăitor aşa ce va, cu ocazia une i şe dinţe a Consiliului Cultural, când şi-a spus cuvântul în public o aseme ne a tânără “pasăre călătoare ”, sau
un aseme ne a membru al une i mişcări de tine re t. El a înce put să cite ască de pe o hârtie abstracţiunile lui absolut plicticoase de spre fe lul cum
dore şte tine re tul să fie instruit şi e ducat. Unora, ace ste lucruri li s-au părut pre a plicticoase , pe ntru că nu e rau de cât lucruri de la sine
înţe le se , dar nişte lucruri de la sine înţe le se care sufe re au puţin de de bilitate a bătrâne ţii. Auditorii au de ve nit ne liniştiţi şi tânărul vorbitor a
aruncat spre mulţime ace ste cuvinte : Constat că în zile le noastre ce i vârstnici nu-i înţe le g pe ce i tine ri. Dar, în re alitate , nu e ra vorba de
altce va de cât de faptul că ace st tânăr pe jumătate copil e ra pre a bătrânicios, din cauza une i e ducaţii şi instruiri care au fost făcute pe dos.
Ace sta e lucrul de care tre buie să se ţină se ama în mod cu totul de ose bit la copiii care vin la noi la şcoală pe la 12 -14 ani, cărora ar tre bui
să le dăm de ocamdată ultima şle fuire . Marile probleme iau naşte re pe ntru noi la înce putul şi la sfârşitul anilor de şcoală. Tre buie să facem
tot ce e a ce ne stă în pute ri pe ntru a re aliza planul nostru didactic ide al şi tre buie să facem tot ce e a ce ne stă în pute ri pe ntru a nu-i
înstrăina pre a mult pe copii de viaţa actuală.
Acum, tocmai în primul an de şcoală, în planul didactic apare ce va foarte prime jdios. În e l se ce re copiilor să atingă obie ctivul de a pute a citi
cât se poate de mult, înainte de a fi învăţat să scrie pre a bine . Scrisul e ste me nţinut oare cum la forme le lui incipie nte , iar cititul tre buie dus
de ja în primul an de şcoală până la nive lul la care copiii să poată citi, atât cu alfabe t ge rman, cât şi cu alfabe t latin, măcar ace le bucăţi de
le ctură care au fost de ja citite împre ună cu e i sau care le -au fost citite . Dar, oricum, bucăţi scrise cu alfabe t ge rman şi latin, pe când, în ce e a
ce prive şte scrisul, se ce re re lativ puţin. Dacă am pute a e duca la modul ide al, noi am ple ca, bine înţe le s, de la forme , aşa cum am discutat, şi
am face în aşa fe l încât forme le pe care le de zvoltăm din noi înşine să fie transformate tre ptat de către copil în lite re scrise . Vom face ace st
lucru; nu ne vom lăsa împie dicaţi să înce pem cu nişte e poci de de se n şi pictură şi să scoatem lite re le scrise din ace st de se n şi ace astă
pictură, tre când abia după ace e a la lite re le de tipar. După ce copilul a învăţat să re cunoască lite re le scrise , vom tre ce la lite re le de tipar.
Vom face aici o gre şe ală, pe ntru că în primul an de şcoală nu vom ave a timp să de zvoltăm până la capăt amândouă tipurile de scris, ce l
ge rman şi ce l latin, şi să-i mai şi învăţăm pe copii să cite ască lite re le ge rmane şi ce le latine . Ace st lucru ar încărca pre a mult primul an de
şcoală. De ace e a, va tre bui să parcurgem drumul de la de se n-pictură la scrie re a cu lite re ge rmane , tre când apoi de la lite re le ge rmane
scrise de mână la lite re le ge rmane de tipar, în cadrul unui citit simplu. Pe urmă, fără să fi ajuns mai întâi prin de se n la lite re le latine , vom
tre ce de la scrie re a de tipar ge rmană la ce a latină. Vom face , aşadar, ace st compromis: Ca să ţinem se ama de pe dagogia ade vărată, vom
de zvolta scrisul din de se n, dar, pe de altă parte , ca să-l aducem pe copil, până în punctul ce rut de planul didactic, îl vom conduce şi la cititul
simplu al scrie rii de tipar latine . Ace asta va fi, aşadar, sarcina noastră cu privire la scris şi citit [ No ta 78 ].
Am atras de ja ate nţia, în cadrul ace stor confe rinţe didactice , asupra faptului că, după ce am de zvoltat până la un anumit punct forme le
lite re lor, tre buie să me rgem mai de parte mai re pe de .
Dar apoi tre buie să căutăm, înainte de toate , ca în primul an de şcoală să practicăm foarte mult vorbitul simplu cu copiii. Le citim cât se
poate mai puţin, dar ne pre gătim atât de bine , încât toate lucrurile pe care vrem să le transmitem copiilor să le pre ze ntăm sub formă de
pove stiri. Căutăm apoi să facem în aşa fe l încât copiii să poată pove sti şi e i ce le auzite de la noi. Nu vom folosi însă nişte bucăţi de le ctură
care nu stimule ază fante zia, ci vom folosi cât mai mult nişte bucăţi de le ctură care stimule ază foarte pute rnic fante zia, şi anume pove şti. Cât
mai multe pove şti. Şi după ce am e xe rsat multă vreme cu copilul ace st pove stit şi re pove stit, vom căuta să-l facem puţin să pove ste ască pe
scurt lucruri trăite de e l însuşi. Îl îndemnăm, de pildă, pe copil, să pove ste ască ce va ce e a ce e l însuşi pove ste şte cu plăce re . La ace astă
între agă activitate de pove stit, re pove stit, de pove stit al unor lucruri vie ţuite de copilul însuşi, vom urmări fără pe dante rie tre ce re a de la
diale ct la limba uzuală cultă, core ctând, pur şi simplu, gre şe lile pe care le face copilul la înce put, e l va face o mulţime de gre şe li, după
ace e a, de sigur, tot mai puţine . De zvoltăm la copil, prin pove stit şi re pove stit, tre ce re a de la vorbire a în diale ct la ce a în limba uzuală cultă.
Putem face ace st lucru şi copilul să atingă, totuşi, la sfârşitul primului an de şcoală, obie ctivul didactic ce rut azi de la e l.
Apoi tre buie să inte grăm, în orice caz, în pre dare , un lucru pe care mai bine nu l-am face chiar în primul an de şcoală şi care împovăre ază
întru câtva simţire a copilului: tre buie să-l învăţăm pe copil ce e ste o vocală şi ce e ste o consoană. Dacă am pute a re spe cta planul didactic
ide al, n-am face încă ace st lucru în primul an de şcoală. Dar s-ar pute a întâmpla atunci ca la sfârşitul primului an de şcoală să vină un
inspe ctor sau altul şi să-l între be pe copil ce e ste un i şi ce e ste un l şi copilul n-ar şti că prima e ste o vocală, ce alaltă o consoană. Şi ni s-ar
spune : Păi da, ace astă ne ştiinţă e ste re zultatul antroposofie i. De ace e a, noi tre buie să avem grijă să-l facem pe copil să poată de ose bi
vocale le de consoane . Tre buie să-l învăţăm pe copil şi ce e ste un substantiv, ce e ste un articol. Şi acum ajungem la o ade vărată calamitate .
Căci, conform planului didactic de aici, noi ar tre bui să folosim te rme nii ge rmani şi să nu spunem articol. În ace st caz, tre buie să-i spunem
copilului, conform cu pre scripţiile din ace astă ţară, în loc de “articol” (ge rm. Artike l n. t.), “cuvântul care indică se xul” (ge rm.
Ge schle chtsw ort n. t.), şi atunci ajungem, bine înţe le s la o calamitate . Ar fi mult mai bine dacă aici n-am fi pe danţi şi am pute a păstra
cuvântul “articol”. V-am suge rat de ja fe lul în care de ose bim în faţa copilului substantivul de adje ctiv prin faptul că-l îndrumăm pe copil să
vadă că substantivul se re fe ră la ce e a ce stă afară în spaţiu, ca e ntitate se parată. Tre buie să înce rcăm să-i spunem copilului: Ia te uită
pom! Pomul e ste ce va care stă pe loc în spaţiu. Dar uită-te la un pom iarna, uită-te la un pom primăvara şi uită-te la e l vara. Pomul e ste
me re u pre ze nt, dar e l arată altfe l iarna, altfe l vara, altfe l primăvara. Iarna spunem: El e cafe niu. Primăvara spunem: El e ve rde . Vara
spunem: El e multicolor. Ace ste a sunt însuşirile lui. În ace st fe l îi arătăm mai întâi copilului de ose bire a dintre ce e a ce rămâne şi însuşirile
care se schimbă şi-i spunem apoi: Când folosim un cuvânt pe ntru ce e a ce rămâne , ace sta e un substantiv, când folosim un cuvânt pe ntru
ce e a ce se schimbă la ace l ce va care rămâne , ace sta e un adje ctiv. Pe urmă, îl învăţăm pe copil noţiune a de activitate . Aşe ază-te pe
scaunul tău. Tu e şti un copil cuminte . Cuminte e ste un adje ctiv. Dar acum ridică-te şi fugi. Acum faci ce va. Ace asta e ste o activitate . Ace astă
activitate o de semnăm printr-un ve rb (ge rm. Tätigke itw ort = ve rb cuvânt care e xprimă o activitate n. t.). Înce rcăm, aşadar, să-l
apropiem pe copil de re alitate a pe care o avem în ve de re şi pe urmă tre cem de la ace asta la cuvinte . În ace st fe l îl vom pute a învăţa pe
copil, fără a-i aduce un pre judiciu pre a mare , ce e ste un substantiv, un articol, un adje ctiv, un ve rb. Ce l mai gre u e ste să înţe le agă ce e ste
un articol, de oare ce copilul încă nu poate ve de a pre a bine care e ste le gătura dintre articol şi substantiv. Aici ne vom bălăci de stul de mult în
abstracţiuni, dacă vrem să-l învăţăm pe copil ce e ste un articol. Dar e l tre buie să înve ţe ace st lucru şi e ste mult mai bine să ne bălăcim aici în
abstracţiuni, pe ntru că şi aşa e ste ce va ne natural, de cât să născocim tot fe lul de me tode artificiale pe ntru a-l lămuri pe copil ce e ste
articolul, în semnificaţia şi e ntitate a lui, ce e a ce ar fi, de fapt, imposibil.
Într-un cuvânt, va fi bine pe ntru noi să pre dăm având de plina conştie nţă a faptului că introducem ce va nou în pre dare . În primul an de
şcoală ni se vor ofe ri din be lşug prile juri pe ntru ace asta. Multe îşi vor pre lungi e coul până în al doile a an de şcoală, în ace astă privinţă. Dar
în primul an de şcoală vom ave a multe lucruri noi, ce e a ce e ste o mare bine face re pe ntru copilul în cre şte re . Vom ave a în primul an de şcoală
nu numai scrisul, ci şi pictura şi de se nul, într-un mod e leme ntar, simplu, căci de acolo pornim cu învăţare a scrisului. În primul an de şcoală nu
vom ave a numai cântatul cu voce a, ci se va face şi pre dare a e leme ntară a inte rpre tării la un instrume nt. De la bun înce put, nu-l vom pune
pe copil numai să cânte , ci îl vom orie nta spre un instrume nt. Ace asta va fi, iarăşi, o mare bine face re pe ntru copil. Îl vom învăţa prime le
e leme nte ale ascultării unor cone xiuni de sune te . Şi vom înce rca să me nţinem e chilibrul între re dare a sune te lor muzicale prin cântat (cu
voce a) din inte rior şi ascultare a sune te lor din e xte rior sau produce re a sune te lor cu ajutorul instrume ntului.
Ace ste , lucruri, de se nul-pictură, pictura-de se n, transpune re a în e leme ntul muzical, ne vor pute a furniza, mai ale s pe ntru primul an de
şcoală, un minunat factor de mode lare a voinţe i, al ace lui fe l de mode lare a voinţe i de care şcoala actuală e ste foarte de parte . Şi dacă, pe
lângă ace asta, mai şi transpunem apoi pe ntru puşti gimnastica obişnuită în e uritmie , vom stimula în mod cu totul de ose bit mode lare a
voinţe i.
Mi-a fost pre ze ntat aici un plan didactic pe ntru primul an de şcoală. Ace sta conţine :
Re ligie 2 ore
Ge rmană 11 ore
Scrie re , aici nu e ste indicat nici un număr de ore , dar
scrie re a se pre dă în mod amănunţit în cadrul ore lor de
ge rmană, apoi
Cunoştinţe de spre locul natal 2 ore
Socotit 4 ore
Cânt vocal şi gimnastică, împre ună, 1 oră săptămânal
Noi nu vom face aşa ce va, pe ntru că atunci am păcătui pre a mult împotriva bine lui copilului în cre şte re . Ci, atât cât ne va fi posibil, vom
programa pe ntru după-amiază ore le de cânt-muzică şi ce le de gimnastică-e uritmie , tot re stul pe ntru prima parte a zile i, şi vom e xe rsa cu
copiii după-amiază în orice caz, într-un mod mode rat, până când simţim că e ste pre a mult ace st cânt-muzică şi ace astă gimnasticăe
uritmie . Căci a consacra ace stor lucruri 1 oră pe săptămână e ste ce va de -a dre ptul caraghios. De ja ace st lucru vă dove de şte că între gul
învăţământ e ste dre sat în se nsul inte le ctualismului.
În zile le noastre , în primul an al şcolii e leme ntare e vorba de copii de 6 ani sau de copii care au de păşit cu ce l mult câte va luni vârsta de 6
ani. Cu aseme ne a copii se pot practica foarte bine e leme nte le de se nului-pictură, ale muzicii şi, de aseme ne a, gimnastica şi e uritmia; dar
când se face cu e i re ligie în stilul actual, nu li se face , în ge ne ral, nici o e ducaţie re ligioasă, ci li se ofe ră e xclusiv un mate rial de memorat, şi
ace asta e ste încă parte a bună a probleme i. Căci e ste , pur şi simplu, absurd să-i pre zinţi copilului de 6-7 ani noţiunile care au importanţă în
re ligie . Pe ace ste a, e l nu poate de cât să şi le imprime memorie . Cultivare a memorie i e ste , de sigur, ce va foarte bun, numai că ar tre bui să fim
conştie nţi de faptul că aici ce i mari se apropie de copil cu tot fe lul de lucruri pe ntru care la ace astă vârstă e l nu are nici ce a mai mică
înţe le ge re .
Un alt lucru, care e ste programat aici de ja pe ntru primul an de şcoală, ne va de te rmina să ne formăm de spre e l, măcar în cadrul pre dării
practice , o altă păre re de cât ce a pe care o avem de obice i. În ce l de -al doile a an de şcoală, ace st lucru mai apare într-un mod de ose bit, e l
e ste chiar un obie ct de pre dare spe cial: caligrafia. Dacă vom de zvolta scrisul din de se nul-pictură, nu va fi ne voie absolut de loc să cultivăm la
copil, în mod spe cial, scrisul urât şi scrisul frumos (în limba ge rmană “das Schönschre ibe n” = “caligrafia”, dar dacă de scompunem cuvântul în
“das Schre ibe n” = scrisul şi “schön” = frumos, de vine inte ligibil jocul de cuvinte din ace st pasaj n. t.). Ne vom strădui să nu facem nici o
de ose bire între scrisul urât şi scrisul frumos şi să plăsmuim între aga pre dare a scrisului şi vom pute a face ace st lucru, în pofida planului
didactic e xte rior în aşa fe l încât copilul să scrie întotde auna frumos, atât de frumos cât e ne ce sar, astfe l încât e l să nu facă niciodată
de ose bire a între scrisul frumos şi scrisul urât. Şi dacă ne vom strădui să-i pove stim copilului de stul de mult timp şi să-l lăsăm de stul de mult
timp să re pove ste ască e l însuşi, străduindu-ne să vorbim core ct, atunci, la înce put, vom pute a să e xe rsăm scrie re a ortografică tot numai
core ctând. Aşadar, nu va tre bui să pre ze ntăm scrie re a ortografică şi scrie re a ne ortografică dre pt două cure nte de ose bite ale învăţării
scrisului.
Ve de ţi dvs., în ace astă privinţă tre buie , bine înţe le s, să fim foarte ate nţi la noi înşine . Pe ntru noi, austrie cii, ace st lucru constituie în şcoală o
dificultate cu totul de ose bită. Pe ntru că în Austria au e xistat, în afară de ce le două limbi, diale ctul şi limba uzuală cultă, şi o a tre ia. Era
vorbire a şcolară austriacă spe cială. Aici, toate vocale le lungi e rau rostite scurte şi toate vocale le scurte e rau rostite lungi şi, pe când în
diale ct e ra core ct să se spună “d’Sun” (Soare le n. t.), în limba şcolară austriacă nu se spune a “die Sonne ” (Soare le n. t. ), ci “die Sohne ”
(Soare le n. t.), şi cu aşa ce va te obişnue şti fără să vre i. Cazi tot me re u înapoi, ca pisica pe labe . Dar şi pe ntru dascăl ace st lucru e ra ce va
foarte de ranjant. Tot mai mult te scufunzi în ace st păcat, cu cât me rgi mai mult de la nord spre sud. În Austria de sud, păcatul grase iază ce l
mai tare . Diale ctul spune în mod absolut core ct “de r Suu” (fiul n. t.); vorbire a şcolară ne învaţă să spunem “de r Son”. Astfe l că se spune
“de r Son” pe ntru “băiat” şi “die Sohne ” pe ntru ce e a ce lumine ază pe ce r. Ace sta e ste numai e xtrema e xtreme lor. Dar dacă ne străduim,
pove stind, să rostim lung tot ce e a ce e ste cu ade vărat lung şi scurt tot ce e a ce -i scurt, ascuţit, tot ce e a ce -i ascuţit, rar, tot ce e a ce -i rar,
moale , tot ce e a ce -i moale , şi suntem ate nţi la fe lul cum roste şte copilul şi-l core ctăm în pe rmane nţă ca să vorbe ască în mod core ct, îi vom
cre a şi premise le unui scris core ct. În primul an de şcoală nu e ne voie să facem în ace st se ns mult mai mult de cât să cre ăm premise le juste .
Astfe l, noi putem nu e ne voie încă să-l punem pe copil să re de a scris lungime a vocale lor şi scurtime a lor, pe ntru că şi planul didactic
pe rmite ace asta , în ce e a ce prive şte ortografia, putem să ne oprim cât mai mult la simpla vorbire şi abia la urmă de tot să facem ca scrisul
să de vină un scris core ct din punct de ve de re ortografic. Ace sta e un lucru de care tre buie să ţinem se ama, dacă vrem să-i tratăm în mod
just pe copiii aflaţi la înce putul pe rioade i lor şcolare .
Pe copiii aflaţi la sfârşitul pe rioade i lor şcolare , pe copiii de 13-14 ani, îi primim în şcoala noastră de formaţi în se nsul inte le ctualismului. S-a
urmărit pre a mult în pre dare de zvoltare a lor inte le ctuală. Ei au avut parte mult pre a puţin de bine face re a mode lării voinţe i şi a simţirii. De
ace e a, tocmai în ace şti ultimi ani, noi va tre bui să re cupe răm ce e a ce s-a făcut pe ntru e i în pre a mică măsură. Va tre bui să înce rcăm cu orice
ocazie să introducem voinţă şi simţire în e leme ntul pur inte le ctual, transformând multe dintre lucrurile pe care copiii şi le -au însuşit într-un
mod pur inte le ctual în lucruri care se adre se ază voinţe i şi simţirii. Putem pre supune , în orice caz, că ace i copii care vin la noi în ace st an au
învăţat în mod gre şit, de pildă, te orema lui Pythagora, că e i n-au învăţat-o în modul just, de spre care v-am vorbit. Se pune între bare a cum
ne de scurcăm, astfe l încât să nu-i ofe rim copilului numai ce e a ce n-a primit, ci să-i ofe rim chiar mai mult, în aşa fe l încât să dăm iarăşi viaţă,
în măsura în care ace st lucru mai e ste posibil, anumitor forţe care de ja s-au ofilit şi s-au uscat. De ace e a, înce rcăm să-i ce rem copilului să-şi
aminte ască, de pildă, te orema lui Pythagora. Îi spunem: Tu ai învăţat ace astă te oremă. Spune -mi, cum sună e a. Iată, tu mi-ai spus acum
te orema lui Pythagora: pătratul ipote nuze i e ste e gal cu suma pătrate lor ce lor două cate te . Dar, în mod absolut sigur, în sufle tul copilului nu
e xistă ce e a ce ar tre bui să e xiste prin faptul că a învăţat ace astă te oremă a lui Pythagora. De ace e a, e u mai fac ce va. Eu nu doar îi pre zint
între aga che stiune sub o formă intuitivă, ci îi pre zint şi din punctul de ve de re al ge ne ze i ce e a ce a pe rce put pe cale intuitivă. Fac în aşa fe l
încât în faţa ochilor lui să ia naşte re , într-un mod cu totul de ose bit, pe rce pţia vie a ace stui lucru. Eu spun: Ia ve niţi încoace tre i dintre voi.
Primul acope ră cu cre tă ace astă suprafaţă de -aici; ave ţi grijă ca e l să folose ască numai atâta cre tă câtă e ne ce sară ca să acope re suprafaţa
cu cre tă. Ce l de -al doile a e le v acope ră ace astă suprafaţă cu cre tă, e l ia o altă cre tă; ce l de -al tre ile a pe ace asta, iarăşi cu o altă cre tă.
Şi acum îi spun băiatului sau fe te i care a acope rit pătratul de pe ipote nuză: Ia te uită, tu ai folosit e xact atâta cre tă cât ce ilalţi doi împre ună!
Tu ai aşte rnut pe pătrat atâta praf de cre tă cât ce ilalţi doi împre ună, de oare ce pătratul ipote nuze i e ste e gal cu suma pătrate lor cate te lor.
Fac, de ci, în aşa fe l încât în faţa lui să ia naşte re pe rce pe re a vie prin consumul de cre tă. El se transpune mai adânc cu sufle tul în ace st lucru
dacă se mai gânde şte şi la faptul că aici s-a răzuit ce va din cre tă, ce va care acum nu mai face parte din cre tă, ci se află pe tablă. Şi acum,
me rg mai de parte , spunându-i: Ia te uită, e u împart pătrate le , pe unul în 16 pătrate , pe ce lălalt în 9 pătrate , pe ce lălalt în 25. Acum, în
mijlocul fie cărui pătrat îl pun pe unul dintre voi şi vă imaginaţi că ace sta e ste un ogor şi că tre buie să săpaţi ogorul. Copiii care au lucrat
ce le 25 de pătrate mici de pe ace astă suprafaţă, au lucrat atunci e xact atâta cât ce i de pe suprafaţa cu 16 pătrate şi ce i de pe suprafaţa cu
9 pătrate , luat împre ună. Dar prin munca voastră a fost săpat pătratul construit pe ipote nuză; prin munca voastră, ce l de de asupra une ia
dintre cate te şi prin munca voastră, ce l de de asupra ce le ilalte cate te . În ace st fe l, e u une sc cu te orema lui Pythagora ce va care e ste în
copil un e leme nt de voinţă, ce va care face să ia naşte re ce l puţin re pre ze ntare a că e l se situe ază cu voinţa sa într-un mod plin de se ns în
lume a e xte rioară şi e u fac să de vină viu pe ntru e l ce va care a intrat într-un mod de stul de lipsit de viaţă în scăfârlia lui.
Să pre supunem că de ja copilul a învăţat latina, gre aca. Eu înce rc acum să-i fac pe copii nu numai să vorbe ască latine şte şi gre ce şte , ci să se
şi asculte , să se asculte în mod me todic atunci când unul vorbe şte latine şte , ce lălalt gre ce şte . Şi înce rc să fac vie , pe rce ptibilă, pe ntru e i,
de ose bire a care e xistă între viaţa limbii gre ce şti şi viaţa limbii latine . De ace st lucru n-aş ave a ne voie în cazul pre dării obişnuite , pe ntru că e l
re zultă de la sine în planul didactic ide al. Dar la copiii care vin în şcoala noastră avem ne voie de ace st lucru, de oare ce copilul tre buie să
simtă: Când vorbe şte gre ce şte , e l vorbe şte , de fapt, numai cu laringe le şi cu pie ptul; când vorbe şte latine şte , în vorbire a lui răsună
întotde auna şi ce va din între gul om. Tre buie să atrag copilului ate nţia asupra ace stui lucru. Îi vom atrage apoi copilului ate nţia şi asupra
caracte rului viu pe care îl are limba france ză, care e ste foarte asemănătoare cu ce a latină. Când vorbe şte e ngle za, aproape că scuipă
sune te le afară; aici, pie ptul participă mult mai puţin de cât la limba france ză, aici, sune te le sunt parcă azvârlite afară foarte , foarte tare .
Une le silabe sunt de -a dre ptul scuipate afară chiar înainte de a fi rostite comple t. Nu e ne voie să pronunţaţi în faţa copiilor cuvântul “a
scuipa”, dar îi ve ţi face să price apă că tocmai în limba e ngle ză cuvântul moare înspre sfârşitul lui. În ace st fe l ve ţi înce rca să introduce ţi în
pre dare a limbilor la copiii de 13, 14 ani pe care i-aţi pre luat de la şcoala actuală, într-un mod de ose bit de pre gnant, e leme ntul re fe ritor la
modul de articulare .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CONFERINŢA A PAISPREZECEA
Stuttgart, 5 septembrie 1919
Dacă v-aţi uita la planurile didactice care mai apăre au în urmă cu un timp re lativ scurt, acum şase sau cinci de ce nii, aţi ve de a că ace ste
planuri didactice e rau re lativ scurte . În câte va propoziţii scurte e ra indicat ce e a ce tre buia făcut, la o mate rie sau alta, în fie care an de
şcoală. Planurile didactice cuprinde au ce l mult două, tre i, patru pagini, tot re stul e ra lăsat pe -atunci în se ama activităţii pe dagogic-didactice
înse şi, care voia să stimule ze în dascăli, pe baza propriilor premise şi a propriilor forţe , lucrurile pe care e i urmau să le re alize ze cu planurile
didactice . Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Astăzi, planul didactic pe ntru şcoala supe rioară a ajuns de ja până la dime nsiunile une i cărţi, pe
care stă scris “Bule tin oficial”. Şi în ace astă carte nu se găse şte doar o pre ze ntare a ce e a ce se ce re , ci şi tot fe lul de indicaţii de spre fe lul
cum tre buie să se lucre ze în şcoală. Cu alte cuvinte , în ultime le de ce nii lume a e ra pe cale de a lăsa ca pe dagogia să fie înghiţită de
le gife rare a statală. Şi poate unii le gife ratori nutre sc un fe l de ide al în se nsul de a e dita tre ptat tot ce e a ce stăte a scris în ve chile lucrări de
pe dagogie sub formă de “Bule tine oficiale ”, de “Dispoziţii”. Conducătorii socialişti au în mod absolut sigur în subconştie nt ace astă te ndinţă
chiar dacă astăzi se ruşine ază încă să spună ace st lucru în mod absolut de schis, e l e xistă totuşi în subconştie ntul lor, , e i nutre sc ide alul de
a închide în paragrafe le unor dispoziţii ce e a ce în urmă cu un timp re lativ scurt mai e ra încă şi pe tărâmul pe dagogie i un te zaur spiritual libe r.
Din ace astă cauză, noi, ce i care vrem aici să fe rim e ducaţia şi instruire a de de clinul lor le ninist, care ar pute a cuprinde şi Europa Ce ntrală, va
tre bui să ne apropiem de înţe le ge re a planului didactic într-un cu totul alt mod de cât ce l în care se apropie astăzi de “Bule tinul oficial”
dascălul obişnuit, care l-a privit cu o mină se rioasă de ja în vremurile monarhie i şi în vremurile parlame ntarismului democratic obişnuit, dar
care îl va privi cu nişte se ntime nte de supune re cu totul de ose bite , atunci când tovarăşii-dictatori ai săi i-l vor trimite acasă. Pe tărâmul
instruirii şi e ducaţie i am ajunge să simţim în mod cu totul spe cial tirania care poate e xista în socialism. Tre buia, aşadar, să ne apropiem întrun
cu totul alt mod şi de planul didactic. Aşadar, noi tre buia să ne apropiem de ace st plan didactic în aşa fe l încât să ajungem în situaţia de
a ni-l plăsmui, propriu-zis, în orice clipă noi înşine , învăţând să citim din configuraţia vârste i de 7, 8, 9 ,10 ani ş.a.m.d. ce avem de făcut în
ace şti ani. Mâine vom pune alături planul didactic ide al şi planul didactic aşa cum e ste e l acum, de obice i, în şcolile e xte rioare din Europa
C e ntra lă [ No ta 79 ]. Dar noi ne vom fi pre gătit teme inic pe ntru ace astă înche ie re , dacă ne vom fi însuşit cu ade vărat pe cale afe ctivă tot
ce e a ce ar tre bui să ne însuşim pe drumul spre cunoaşte re a planului didactic.
Aici mai are o importanţă e xtraordinar de mare încă un lucru pe care pe dagogia oficială din zile le noastre îl jude că într-un mod de stul de
gre şit. Eu am înche iat confe rinţa pre ce de ntă tocmai cu ace astă problemă [ No ta 80 ], am vorbit de spre morala pe dagogie i. Dar ace astă
morală a pe dagogie i tre buie să se transforme , în cadrul didacticii, într-o practică a pre dării. Ea va de ve ni o practică a pre dării numai dacă
vom e vita ce e a ce se indică astăzi în multe din e xemple le din cărţile de didactică. Aici se vorbe şte de spre pre dare a intuitivă. Ea e ste ,
de sigur, ce va bun; noi am şi atras ate nţia asupra fe lului cum tre buie e a făcută. Dar a fost ne ce sar să subliniem me re u că ace astă pre dare
intuitivă nu are voie să de vină niciodată e xage rată, că e a n-are voie să de păşe ască nicăie ri o anumită limită. Obice iul de a le pune ve şnic
e le vilor între bări în le gătură cu lucrurile ce le mai de la sine înţe le se , pe ntru a se cultiva instruire a intuitivă, răspânde şte pe ste între aga oră o
atmosfe ră de plictis care nu tre buie să e xiste . Şi e l răpe şte proce sului de instruire tocmai ce e a ce am subliniat în înche ie re a confe rinţe i
pre ce de nte ca fiind atât de ne ce sar [ No ta 81 ]: de zvoltare a fante zie i e le vilor. Dacă ve ţi discuta cu e le vii, dre pt comparaţie , forma une i cratiţe
obişnuite , ca să practicaţi instruire a intuitivă, îi ve ţi submina fante zia. Dacă ve ţi discuta cu e l forme le une i vaze gre ce şti şi-l ve ţi lăsa pe e l
însuşi să-şi transfe re forţe le sufle te şti de la se sizare a forme lor vaze i gre ce şti la înţe le ge re a une i cratiţe obişnuite , banale , ve ţi face ce va
mai bun de cât ce e a ce face ade se ori în zile le noastre instruire a intuitivă. Căci ace astă instruire intuitivă e ste ade se ori ucigătoare tocmai
pe ntru fante zie . Şi nu e ste tocmai ne potrivit pe ntru pre dare să ave ţi grijă să lăsaţi ne rostite une le lucruri, în aşa fe l încât copilul să se simtă
îndemnat să se pre ocupe în continuare , cu forţe le lui sufle te şti, de ce e a ce a primit în timpul pre dării. Nu e bine absolut de loc să vrem să
e xplicăm totul în pre dare , până la ultimul punct de pe i. În ace st caz, copilul ple acă de la şcoală şi are se ntime ntul că şi-a asimilat de ja totul
şi caută alte ştre ngării. Pe când, dacă-i daţi fante zie i copilului nişte ge rme ni, copilul rămâne captivat de ce e a ce i s-a ofe rit la oră şi va căuta
mai puţin alte ştre ngării. Dacă în zile le noastre copiii de vin aseme ne a ştre ngari, ace asta se întâmplă numai din cauză că noi practicăm pre a
mult o pre dare intuitivă gre şită şi pre a puţin o pre dare care se adre se ază voinţe i şi simţirii.
Dar mai e ste ne ce sar şi în alt se ns să ne unim cu planul didactic într-un mod cu ade vărat lăuntric-sufle te sc.
Când copilul vine la dvs. în clasă pe ntru primii ani ai şcolii e leme ntare , e l e ste cu totul altă fiinţă de cât în ultimii ani ai şcolii e leme ntare . Când
copilul vine la dvs. în primii ani ai şcolii e leme ntare , e l mai e ste încă o e ntitate foarte , foarte trupe ască, e l e ste vârât încă foarte mult în
trupul său. Când copilul părăse şte şcoala, dvs. tre buie să fi pre figurat în e l facultate a de a nu mai fi vârât cu toate fibre le sufle tului în trup,
de a fi de ve nit inde pe nde nt de trup, în ce a ce prive şte gândire a, simţire a şi voinţa. Dacă ve ţi înce rca să vă adânciţi într-un mod ce va mai
intim în natura omului în de ve nire , ve ţi constata că, mai ale s dacă n-au fost prost e ducaţi în anii ce i mai frage zi, copiii mai au încă în primii ani
de şcoală instincte re lativ sănătoase . În primii ani de şcoală, e i nu au încă de loc înclinaţia de a se îndopa cu dulciuri şi alte le aseme ne a. Şi
încă mai au anumite instincte de hrănire sănătoase , după cum şi animalul, pe ntru că e ste vârât cu totul în trup, are nişte instincte de
hrănire foarte bune . Tocmai pe ntru că e ste vârât în trupul său, animalul e vită ce e ste dăunător pe ntru e l. Ce l puţin, ar fi ce va cu totul ie şit
din comun ca în lume a animală să se răspânde ască nişte re le de fe lul alcoolismului, care s-a răspândit în lume a umană. Răspândire a unor
re le de fe lul aloolismului provine numai din faptul că omul e ste o fiinţă atât de spirituală, din faptul că poate de ve ni atât de inde pe nde nt de
corporalitate . Căci corporalitate a, în înţe le pciune a e i, nu e ste niciodată înclinată să cadă în alcoolism, de pildă. Prin urmare , în copiii aflaţi în
primii ani de şcoală mai trăie sc încă, într-o oare care măsură, nişte instincte de hrănire sănătoase ; ace ste a dispar; e le dispar, o dată cu
ultimii ani de şcoală, de dragul e voluţie i omului. Iar când s-a apropiat de om pe rioada pube rtăţii, ace asta înse amnă, totodată, şi faptul că e l
şi-a pie rdut instincte le de hrănire , faptul că e l tre buie să înlocuiască prin înţe le pciune ce e a ce înainte îi dăde au instincte le . De ace e a, în
ultimii ani de şcoală e leme ntară ai omului în de ve nire , dvs. mai pute ţi încă inte rce pta ultime le manife stări ale instincte lor le gate de hrănire şi
sănătate . Acum vă mai pute ţi apropia puţin de ultime le manife stări ale instincte lor sănătoase le gate de hrănire , cre şte re ş.a.m.d. Mai târziu,
nu vă mai pute ţi apropia de simţul lăuntric al cultivării juste a hrănirii şi sănătăţii. De ace e a, tocmai în ultimii ani ai şcolii e leme ntare e ste
ne ce sară o instruire în le gătură cu hrănire a şi cultivare a sănătăţii la om. Tocmai în ace astă privinţă ar tre bui să practicăm instruire a intuitivă.
Căci, la rândul e i, ace st instruire intuitivă poate sprijini foarte bine fante zia. Pune ţi în faţa copilului tre i lucruri, pune ţi în faţa lui sau,
de oare ce e l a văzut de ja ace ste lucruri, amintiţi-i de o anumită substanţă, care e ste , în e se nţă, amidon sau zahăr, de o substanţă care
e ste , în e se nţă, grăsime , de o substanţă, care e ste , în e se nţă, albumină. Copilul cunoaşte toate ace ste substanţe . Dar amintiţi-i copilului că
activitate a organismului uman provine , în e se nţă, din ace ste tre i compone nte . Pornind de aici, e xplicaţi-i copilului, în ultimii ani ai şcolii
e leme ntare , taine le hrănirii. De scrie ţi-i apoi cu e xactitate re spiraţia şi de zvoltaţi în faţa lui tot ce are le gătură cu îngrijire a sănătăţii umane ,
în ce e a ce prive şte hrănire a şi re spiraţia. Ve ţi câştiga e xtraordinar de mult pe ntru e ducare a şi pre dare a dvs., prin faptul că ve ţi face ace astă
instruire tocmai în ace şti ani. Acum încă mai captaţi ultime le manife stări ale instincte lor le gate de sănătate şi hrănire . De ace e a, îl mai pute ţi
instrui pe copil, în ace şti ani, de spre condiţiile hrănirii şi ale sănătăţii, fără să-l face ţi prin ace asta e goist pe ntru între aga viaţă de mai târziu.
Pe ntru copil, încă mai e ste ce va fire sc să-şi re spe cte în mod instinctiv condiţiile sănătăţii şi hrănirii. De ace e a, noi îi putem vorbi de spre
aseme ne a lucruri şi în întâmpinare a cuvinte lor noastre mai vine încă ce va ce e ste fire sc omului şi care nu-l face e goist. Dacă nu li se transmit
copiilor în ace şti ani cunoştinţe în le gătură cu hrănire a şi sănătate a, atunci e i vor tre bui să şi le dobânde ască mai târziu prin le ctură sau prin
comunicările altora. Toate cunoştinţe le re fe ritoare la hrănire şi sănătate care se apropie de om mai târziu, după pube rtate , pe o cale sau
alta, produc în e l e goismul. Ele nu pot face altce va de cât să producă e goismul. Dacă citiţi o carte de spre fiziologia hrănirii, un compe ndiu de
re guli pe ntru îngrijire a sănătăţii, e ste , pur şi simplu, în natura lucrurilor ca prin ace astă le ctură să de ve niţi mai e goist de cât aţi fost înainte .
Ace st e goism care emană în pe rmane nţă de la asimilare a prin inte le ct a cunoştinţe lor de spre îngrijire a proprie i noastre fiinţe , ace st e goism
tre buie combătut tocmai prin morală. Dacă n-ar tre bui să ne îngrijim din punct de ve de re fizic, n-ar tre bui să avem, din punct de ve de re
sufle te sc, nici o morală. Dar mai târziu, în viaţă, omul e ste e xpus mai puţin pe ricole lor e goismului dacă i se transmit cunoştinţe de spre
hrănire şi sănătate în ultimii ani ai şcolii e leme ntare , când însuşire a cunoştinţe lor de spre hrănire şi îngrijire a sănătăţii încă nu stimule ază
e goismul, ci ape le ază la ce va care e ste fire sc omului.
Ve de ţi cât de mult de pind nişte probleme de viaţă de pre dare a la mome ntul potrivit a unui anumit lucru. Dvs. ave ţi grijă, într-ade văr, mai
dinainte , de între aga viaţă a omului, dacă îi ofe riţi prin pre dare , la mome ntul potrivit, ce e a ce tre buie . Bine înţe le s, ce l mai bine ar fi dacă i-am
pute a instrui cu privire la hrănire , la îngrijire a sănătăţii, pe copiii de 7 sau 8 ani. Atunci e i şi-ar însuşi în modul ce l mai ne e goist ace ste
cunoştinţe de spre hrănire şi îngrijire a sănătăţii, pe ntru că la ace astă vârstă de -abia ştiu că ace ste a se re fe ră la e i înşişi. Ei s-ar privi pe sine
ca pe un obie ct, nu ca pe un subie ct. Numai că e i nu le înţe le g; pute re a lor de jude cată nu s-a de zvoltat încă atât de mult încât să le
înţe le agă. De ace e a, nu pute ţi să le transmite ţi în ace şti ani cunoştinţe le de spre hrănire şi îngrijire a sănătăţii, tre buie să le re ze rvaţi pe ntru
ultimii ani de şcoală, când focul instinctului lăuntric le gat de hrănire şi sănătate se stinge de ja, dar când alături de ace st instinct pe cale de a
se stinge e xistă de ja facultate a de a înţe le ge ce e a ce e ste în le gătură cu e l. La copiii mai mari, noi putem inse ra cu orice prile j câte ce va
care se re fe ră la hrănire şi îngrijire a sănătăţii. La pre dare a istorie i naturale , la pre dare a fizicii, ca şi la pre dare a foarte mult e xtinsă a
ge ografie i, chiar şi la ore le de istorie , pre tutinde ni putem între ţe se cunoştinţe de spre hrănire şi îngrijire a sănătăţii. Ve ţi ve de a de aici că nu
e ste ne ce sar să le pre ve dem în planul şcolar ca mate rie de învăţământ şi că multe lucruri tre buie să trăiască în pre dare prin faptul că le
facem să se re ve rse în ace astă pre dare . Dacă avem înţe le ge re pe ntru ce e a ce copilul tre buie să-şi însuşe ască, atunci copilul însuşi sau
cole ctivitate a de copii care sunt adunaţi în şcoală ne spune în fie care zi ce propoziţii tre buie să inte rcalăm la re stul mate riilor, şi ne spune că
noi, ca dascăli, tre buie să de zvoltăm şi o anumită pre ze nţă de spirit. Dacă suntem dre saţi ca profe sori de spe cialitate , de ge ografie sau de
istorie , nu vom de zvolta ace astă pre ze nţă de spirit, căci atunci, de la înce putul şi până la sfârşitul ore i de istorie , vom ave a te ndinţa de a
face numai istorie . Şi atunci, pot să apară ace le împre jurări e xtraordinar de ne naturale ale căror influe nţe dăunătoare asupra vie ţii încă nici
nu sunt luate pe de plin în conside rare .
Este un ade văr intim ace sta că noi îi facem bine omului, că e ste ce va care -i stimule ază mai puţin e goismul, dacă-i transmitem în ultimii ani ai
şcolii e leme ntare cunoştinţe le de spre hrănire şi îngrijire a sănătăţii, aşa cum v-am arătat [ No ta 82 ].
Dar aici mai e ste posibil să atragem ate nţia asupra unor lucruri care impre gne ază între aga pre dare cu un e leme nt afe ctiv. Dacă dvs.
inte graţi pre tutinde ni mate rialului de pre dat ce va de natură afe ctivă, atunci ce e a ce tre buie re alizat prin pre dare va rămâne de -a lungul
între gii vie ţi. Dar dacă în cadrul pre dării din ultimii ani ai şcolii e leme ntare transmite ţi numai cunoştinţe inte le ctualiste , atunci rămân foarte
puţine lucruri pe ntru între aga viaţă. De ace e a, tre buie să vă gândiţi ca lucrurile pe care le plăsmuiţi, într-un mod plin de fante zie , în ultimii
ani ai şcolii e leme ntare , să le impre gnaţi de simţire în propriului dvs. sufle t. În ultimii ani de şcoală, tre buie să înce rcaţi să pre ze ntaţi
ge ografia, istoria, istoria naturală, într-un mod intuitiv, dar într-un mod intuitiv-afe ctiv. Eleme nte lor de fante zie tre buie să li se adauge ce le
afe ctive .
Aşadar, pe rioada şcolii e leme ntare se împarte , într-ade văr, pe ntru dvs., în mod clar, în ce e a ce prive şte planul didactic, în ce le tre i părţi pe
care le -am urmărit: În primul rând, pe rioada până spre vârsta de 9 ani, când, în principal, îi aducem aproape fiinţe i umane în de ve nire ace st
lucru conve nţional care e ste scrisul, cititul; apoi, până la 12 ani, când aducem aproape fiinţe i umane în de ve nire tot ce e a ce de rivă de la
ace st lucru conve nţional, pre cum şi ce e a ce de rivă, pe de altă parte , din ce e a ce îşi are rădăcinile în propria pute re de jude cată a omului. Şi
dvs. aţi văzut: Noi programăm pe ntru ace astă pe rioadă şcolară cunoştinţe de spre animale , cunoştinţe de spre plante , pe ntru că acum omul
mai are un anumit se ntime nt instinctiv pe ntru înrudirile e xiste nte . V-am arătat cum tre buie să cultivaţi în dome niul didacticii un se ntime nt al
înrudirii omului cu între aga lume a naturii, atunci când m-am ocupat de se pie , şoare ce , mie l, om. De aseme ne a, ne -am dat multă oste ne ală
şi spe r că e a va fi rodnică, pe ntru că va da la ive ală flori şi roade la ore le de botanică să de zvoltăm înrudire a omului cu lume a ve ge tală. Ar
tre bui să de zvoltăm ace ste lucruri, prin re pre ze ntări afe ctive , în pe rioada mijlocie a şcolii e leme ntare , când mai e xistă instincte le care -l fac
pe copil să se simtă înrudit cu animale le , cu plante le , când, la urma urme i, chiar dacă ace st lucru nu se înalţă în lumina obişnuită a
conştie nţe i care emite jude căţi, omul se simte când pisică, când lup, când le u sau vultur. Ace astă capacitate de a ne simţi când una, când
alta, nu mai e xistă în ace st fe l de cât ime diat după împlinire a vârste i de 9 ani. Mai înainte , ace astă posibilitate e ste mai pute rnică, dar copilul
n-o poate pătrunde cu minte a, pe ntru că nu are facultate a ne ce sară. Dacă e i s-ar maturiza înainte de vreme şi de ja pe la 4-5 ani ar vorbi
mai mult de spre propria pe rsoană, atunci copiii s-ar compara foarte , foarte fre cve nt cu vulturul, şoare ce le ş.a.m.d. Dar dacă, aşa cum am
arătat, înce pem să pre dăm cunoştinţe de istorie naturală când copilul are vârsta de 9 ani, vom mai găsi încă la copil mult din se ntime ntul
instinctiv al înrudirii. Mai târziu, ace st se ntime nt instinctiv se va maturiza în aşa fe l încât copilul va simţi şi înrudire a cu lume a ve ge tală. De
ace e a pre dăm noi mai întâi istoria naturală a re gnului animal, şi abia pe urmă istoria naturală a re gnului ve ge tal. Mine rale le le lăsăm la urmă
de tot, de oare ce pe ntru e le e ste ne ce sară aproape numai pute re a de jude cată, iar ace asta nu ape le ază la ce va prin care omul e ste înrudit
cu lume a e xte rioară. Omul nici nu e ste înrudit cu lume a mine rală. El tre buie , înainte de toate să o dizolve , aşa cum v-am arătat. Omul nu
suportă în e l nici măcar sare a, dacă nu e ste dizolvată; ime diat ce ajunge în e l, tre buie s-o dizolve . Aşadar, e ste întru totul conform cu natura
umană să alcătuim planul didactic în fe lul suge rat. Există un frumos e chilibru în pe rioada de mijloc a şcolii ge ne rale , pe rioada de la 9 la 11
ani, între e leme ntul instinctiv şi pute re a de jude cată. Putem pre supune că pre tutinde ni copilul ne aduce în întâmpinare înţe le ge re , dacă vom
conta pe o anumită înţe le ge re instinctivă, dacă nu e xage răm mai ale s la ore le de istorie naturală şi de botanică cu instruire a intuitivă.
Tre buie să e vităm, tocmai în ce e a ce prive şte lume a ve ge tală, joaca e xte rioară de -a analogia, căci ace asta contravine , propriu-zis,
se ntime ntului natural. Se ntime ntul natural are pre dispoziţia de a căuta în plante însuşiri sufle te şti; nu a căuta forma trupe ască e xte rioară a
omului într-un copac sau altul, ci a căuta nişte raporturi sufle te şti de fe lul ace lora pe care am înce rcat să le stabilim în ce e a ce prive şte
sistemul ve ge tal [ No ta 83 ].
Iar ce e a ce e ste , de fapt, pute re a de jude cată, în cazul căre ia ne putem bizui pe înţe le ge re a raţională, inte le ctuală, a omului, e a ţine de
ultima pe rioadă a şcolii e leme ntare . De ace e a, noi folosim tocmai ce l de -al 12-le a an de viaţă, când totul se îndre aptă spre înţe le ge re a
bazată pe jude cată, pe ntru a-l face să se contope ască cu lucrurile pe ntru care mai e ste ne ce sar un anumit instinct, care însă e ste de ja
acope rit într-o largă măsură de pute re a de jude cată. Ace ste a sunt, am pute a spune , instincte le cre pusculare ale sufle tului, pe care tre buie
să le biruim cu ajutorul pute rii de jude cată.
În ace astă pe rioadă tre buie să ţinem se ama de faptul că omul are un instinct pe ntru profitul adus de dobânzi, pe ntru ce e a ce se încase ază,
pe ntru ce e a ce zace scont ş.a.m.d. Ace ste a ape le ază la instincte ; dar noi tre buie de ja să le dominăm foarte inte ns prin pute re a de
jude cată, de ace e a tre buie chiar să promovăm în ace astă pe rioadă cunoştinţe de spre raporturile care e xistă între socotit, pe de -o parte , şi
circulaţia mărfurilor şi situaţia financiară, pe de altă parte , aşadar, de spre calculare a proce nte lor, calculare a dobânzilor ş.a.m.d., calculare a
scontului, şi alte le aseme ne a.
Este de mare importanţă să nu-l învăţăm pe copil pre a târziu ace ste noţiuni. A-l învăţa ace ste noţiuni pre a târziu înse amnă a conta, de fapt,
la ace astă învăţare numai pe e goismul lui. Nu contăm încă pe e goism, dacă-l învăţăm pe omul aflat în jurul vârste i de 12 ani ce va de spre
schimb şi alte le aseme ne a, de spre calcule le come rciale , ş.a.m.d. De contabilitate a propriu-zisă ne putem ocupa mai târziu. În ace asta e ste
implicată de ja mai multă înţe le ge re raţională. Dar a-l învăţa pe copil ace ste noţiuni e ste un lucru de o mare importanţă pe ntru ace astă
pe rioadă. Căci, atât timp cât copilul mai e aşa de tânăr, încă nu s-au pus în mişcare se ntime nte le lăuntrice e goiste pe ntru dobânzi,
e xpune re a mărfurilor şi alte le aseme ne a. La şcoala de come rţ, ace st lucru de vine de ja mai suspe ct, când omul e ste mai mare .
Ace ste a sunt lucruri pe care , în calitate de oame ni care instruie sc, care -i învaţă pe alţii, tre buie să vi le însuşiţi în mod foarte teme inic. Numai
nu înce rcaţi să face ţi pre a mult, să zicem, la de scrie re a plante lor. Înce rcaţi să pre daţi tocmai cunoştinţe le de spre plante în aşa fe l încât să
mai rămână mult loc pe ntru fante zia e le vilor, în aşa fe l încât copilul să-şi mai poată e labora încă multe , multe , pe baza simţirii, într-un mod
plin de fante zie , cu privire la ce e a ce e xistă dre pt le gături sufle te şti între sufle tul uman şi lume a plante lor. Ce l care fabule ază pre a mult
de spre instruire a intuitivă, ace la nu ştie că e xistă une le lucruri care tre buie transmise omului, dar care nu pot fi pe rce pute pe cale
e xte rioară. Şi dacă înce rcăm să-i transmitem omului prin pre dare intuitivă nişte lucruri pe care ar tre bui să i le transmitem, de fapt, printr-o
acţiune morală, afe ctivă, pe care o e xe rcităm asupra lui, atunci îi aducem pre judicii tocmai prin pre dare a intuitivă. Nu avem voie să uităm că
simpla te ndinţă de a arăta şi ilustra e ste , într-o foarte mare măsură, un fe l de adaos datorat me ntalităţii mate rialiste a e pocii noastre .
Fire şte , noi tre buie să cultivăm pe rce pe re a intuitivă la locul potrivit, dar nu avem voie să transformăm în pe rce pţie intuitivă ce va care poate
să înle sne ască transmite re a de la dascăl la e le v a une i influe nţe moral-afe ctive .
Cre d că acum v-aţi însuşit atât de multe lucruri, încât să ne putem forma apoi, într-ade văr, planul nostru didactic [ No ta 84 ].
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
CUVINTE DE ÎNCHEIERE
Stuttgart, 6 septembrie 1919
Aş vre a să înche i astăzi ace ste conside raţii, atrăgându-vă încă o dată ate nţia asupra câtorva lucruri pe care dore sc să vi le săde sc în inimă;
dore sc să ţine ţi se ama de ace ste patru lucruri:
În primul rând, de faptul că dascălul acţione ază asupra e le vilor săi, atât în mare , cât şi în mic, prin între aga spiritualizare a profe siunii lui şi
prin fe lul cum roste şte fie care cuvânt în parte , prin fe lul cum de zvoltă fie care noţiune , fie care se ntime nt. Nu uitaţi că dascălul tre buie să fie
un om al iniţiative i, că e l nu are voie să de vină niciodată apatic, e l tre buie să fie cu trup şi sufle t în ce e a ce face la şcoală, în fe lul cum se
poartă cu copiii. Ace sta e primul lucru: Dascălul să fie un om al iniţiative i, în mare şi în mic.
Al doile a lucru, dragii me i prie te ni, e ste ace la că noi, ca dascăli, tre buie să nutrim inte re s pe ntru tot ce e a ce e xistă în lume şi pe ntru tot ce e a
ce -l prive şte pe om. În calitate de dascăli, noi tre buie să nutrim inte re s pe ntru toate ce le ale lumii şi pe ntru toate ce le ome ne şti. Ar fi cum nu
se poate mai re gre tabil să ne izolăm într-un fe l oare care de ce va care poate fi inte re sant pe ntru om, ar fi cum nu se poate mai re gre tabil
dacă o aseme ne a te ndinţă s-ar instala în dascăl. Noi tre buie să nutrim inte re s pe ntru marile probleme ale ome nirii, ca şi pe ntru probleme le
e i ce le mai mărunte . Tre buie să putem nutri inte re s pe ntru marile probleme ale fie cărui copil, ca şi pe ntru probleme le lui ce le mai mărunte .
Ace sta e ste ce l de al doile a lucru: Dascălul tre buie să fie un om care nutre şte inte re s pe ntru între aga e xiste nţă a lumii şi a omului.
Iar ce l de al tre ile a lucru e ste ace sta: Dascălul tre bui să fie un om care nu înche ie niciodată în inte riorul lui un compromis cu ne ade vărul.
Dascălul tre buie să fie un om cu un profund simţ lăuntric al ade vărului, e l nu are voie să facă niciodată compromisuri cu ne ade vărul, altfe l,
noi am ve de a că în învăţământul nostru, mai ale s în me todă, şi-ar face intrare a prin multe canale lucruri ne ade vărate . Pre dare a noastră va fi
o e xpre sie a ade vărului numai dacă avem ce a mai mare grijă să tindem în inte riorul nostru spre ade văr.
Şi pe urmă, un lucru care e ste mai uşor de zis de cât de făcut, dar care e ste , de aseme ne a, o re gulă de aur pe ntru profe siune a de dascăl:
Dascălul nu are voie să se ofile ască şi să se acre ască. O dispoziţie sufle te ască ne ofilită, plină de prospe ţime ! Să nu ne ofilim şi să nu ne
înăcrim! Ace sta e ste un lucru spre care dascălul tre buie să năzuiască.
Eu ştiu că, dacă aţi primit aşa cum tre buie în sufle te le dvs. lucrurile pe care le -am pus în lumină din ce le mai dife rite dire cţii în cursul ace stor
paispre ze ce zile , atunci când vă ve ţi de sfăşura munca la clasă ce e a ce vă pare a fi înde părtat va ve ni foarte aproape de dvs., tocmai prin
inte rme diul simţirii şi al voinţe i. În ace ste paispre ze ce zile e u n-am spus altce va de cât lucruri care , dacă le ve ţi lăsa să acţione ze în sufle te le
dvs., vor de ve ni în cadrul pre dării ce va nemijlocit practic. Dar Şcoala Waldorf va de pinde de faptul că dvs. proce daţi în inte riorul dvs. în aşa
fe l încât lăsaţi să de vină active cu ade vărat în sufle te le dvs. lucrurile pe care le -am discutat acum.
Gândiţi-vă la une le dintre lucrurile pe care am înce rcat să vi le e xplic pe ntru ca să vă cuce riţi o înţe le ge re psihologică a omului, şi anume a
omului în de ve nire . Şi când nu ve ţi şti cum să pre ze ntaţi la oră un lucru sau altul, ori când, ori în ce loc, va pute a întotde auna să vă vină un
gând în le gătură cu aseme ne a proce de e ale pre dării, dacă vă ve ţi aduce aminte în mod just de ce le întâmplate în ace ste zile . Bine înţe le s că
multe lucruri ar tre bui spuse de multe ori, dar e u n-aş vre a să fac din dvs. nişte maşini de pre dat, ci nişte pe rsonalităţi de dascăl libe re ,
inde pe nde nte . În ace st se ns am şi pre ze ntat lucrurile în ace ste paispre ze ce zile . Timpul a fost atât de scurt, încât, pe ntru re st, a tre buit să
ape le z la activitate a dvs. plină de dăruire , plină de înţe le ge re .
Gândiţi-vă însă tot me re u la ce le pre ze ntate acum în scopul înţe le ge rii omului, şi anume a copilului. Ele vă vor pute a fi de folos în toate
probleme le de me todică.
Dacă vă ve ţi gândi din când în când în tre cut la ce le întâmplate , gândurile noastre se vor întâlni, cu siguranţă, în ace ste dife rite impulsuri ale
ce lor paispre ze ce zile . Fiindcă e u însumi, de ace st lucru pot să vă asigur, mă voi gândi la ace ste zile . Cu siguranţă, ace astă Şcoală Waldorf
atârnă astăzi de stul de gre u asupra inimii ace lora care iau parte la inaugurare a şi organizare a e i. Ace astă Şcoală Waldorf tre buie să
re uşe ască! De re uşita e i vor de pinde multe ! Re uşita e i va aduce un fe l de mărturie pe ntru une le lucruri pe care tre buie să le susţinem în
faţa lumii în cadrul e voluţie i spirituale .
Dacă-mi e ste îngăduit să roste sc acum, în înche ie re , câte va cuvinte din parte a me a, aş spune : Pe ntru mine însumi, ace astă Şcoală Waldorf
va fi un copil ce -mi va face multe griji [ No ta 85 ]. Şi e u nu voi pute a face altfe l, de cât să mă întorc tot me re u cu gânduri pline de grijă spre
ace astă Şcoală Waldorf. Dar, dacă privim între aga se riozitate a situaţie i, vom pute a colabora cu ade vărat bine . Să me nţinem me re u viu în
noi gândul care ne umple inimile , simţire a: cu mişcare a spirituală a e pocii pre ze nte sunt, de aseme ne a, unite nişte pute ri spirituale ale
e voluţie i lumii. Dacă vom cre de în ace ste pute ri spirituale bune , atunci e le vor fi pre ze nte , inspirându-ne , în e xiste nţa noastră, şi noi ne vom
pute a înde plini munca de dascăli aşa cum tre buie .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
INDICAŢII LA ACEASTĂ EDIŢIE
La 7 se ptembrie 1919 a fost de schisă la Stuttgart prima “Şcoală Libe ră Waldorf” ca “şcoală unitară e leme ntară şi supe rioară”. Înteme ie re a
a fost pre ce dată în mod nemijlocit de un curs ţinut de Rudolf Ste ine r, curs prin care e l i-a pre gătit pe ntru viitoare a lor muncă pe dascălii ale şi
de e l însuşi. Ace st curs, care a durat de la 21 august până la 6 se ptembrie , a avut următoare a structură: zilnic, dimine aţa de la ora 9,
confe rinţe pe teme de antropologie ge ne rală şi pe dagogie ; în ce a de -a doua jumătate a dimine ţii au urmat confe rinţe le pe teme
pre dominant me todic-didactice , iar după-amiaza au fost tratate sub formă de seminar ce le mai dife rite probleme antropologice şi me todicdidactice
. Confe rinţe le conţinute în volumul de faţă sunt ce le pre ze ntate în a doua jumătate a dimine ţii. Prima şi ce a de -a tre ia parte a
cursului au fost publicate în cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te ale lui Rudolf Ste ine r sub titlurile : Antropologia generală ca bază a
pedagogiei. Paispre ze ce confe rinţe , Stuttgart, 21 august 5 se ptembrie 1919, GA 293, pre cum şi Arta educaţiei. Discuţii de sem inar şi
conferinţe despre planul didactic. Cincispre ze ce discuţii de seminar şi tre i confe rinţe de spre planul didactic, Stuttgart, 21 august 6
se ptembrie 1919, GA 295.
Cuvântare a de salut pe ntru participanţi, din ajunul cursului, în care Rudolf Ste ine r a vorbit de spre inte nţiile strădanie i de înteme ie re a şcolii,
dând totodată o scurtă privire de pe rspe ctivă asupra muncii care urma să fie de sfăşurată aici sunt amintite şi nume le tuturor participanţilor
, e ste conţinută în volumul I din Conferinţe cu dascălii Şcolii Libere Waldorf din Stuttgart, GA 300/1, p. 61 şi urm.
În comple tare a confe rinţe lor şi discuţiilor care ţin de ace st curs, re fe ritoare în primul rând la conţinut şi în al doile a rând la istoria apariţie i
şcolii, e xistă, ca lucrări e ditate de “Arhiva administrării ope re i lui Rudolf Ste ine r”, în cadrul se rie i Contribuţii la Ediţia Operelor Complete ale lui
Rudolf Steiner, următoare le : Caie tul 31, Mihae li 1970: Notaţii ale lui Rudolf Ste ine r în nişte caie te de notiţe luate la cursurile pe ntru dascăli
de la Stuttgart, 1919/21. Caie tul 27/28, Mihae li 1969: 1919 anul mişcării pe ntru tripartiţie şi al înteme ie rii Şcolii W aldorf. O cronică.
Mate riale le pe baza cărora au fost re dactate te xte le : Te xtul de faţă se baze ază pe copia făcută la maşina de scris a note lor ste nografice .
(Ste nograme le originale nu s-au păstrat). Se pre supune că ace ste confe rinţe au fost ste nografiate de doamna He dda Humme l. A fost
consultat şi un te xt ste nografiat al confe rinţe lor, care a circulat în primii ani şi care conţine une le comple tări din notiţe le participanţilor.
Ace ste comple tări nu pot fi însă de ose bite întotde auna în mod clar de nişte modificări re dacţionale făcute cu prile jul prime i e diţii (Dornach
1934). Prima tipărire s-a făcut prin grija Marie i Ste ine r, ca şi e diţiile a 2-a şi a 3-a (1940, re spe ctiv 1948). De e ditare a e i în cadrul Ediţie i
Ope re lor Comple te ale lui Rudolf Ste ine r s-a ocupat Hans Rudolf Nie de rhäuse r (e diţiile a 4-a şi a 5-a). Ediţia a 6-a a fost re vizuită de Martina
Sam şi Walte r Kugle r. Au fost pre lucrate şi comple tate în spe cial trimiterile; a mai fost întocmit şi nu s u m ar amănunţit pe ntru fie care
confe rinţă, pre cum şi un indice de nume .
Re fe ritor la desenele de pe tablă: Nu avem de se ne le originale de pe tablă, pe ntru că după te rminare a fie căre i ore de curs e le au fost şte rse .
La baza de se ne lor incluse în e diţia cărţii de faţă au stat ca mode l schiţe le de la transpune re a în te xt dactilografiat a ste nograme lor, pre cum
şi une le copii din caie te le de notiţe ale participanţilor.
Titlul volumului a fost dat, probabil, de Marie Ste ine r şi core spunde prime i lui publicări, apărută sub îngrijire a e i. S-a pornit de la indicaţiile lui
Rudolf Ste ine r din cadrul cuvântării sale de salut (ve zi mai sus).
INDICAŢII LA TEXT
Lucrările lui Rudolf Ste ine r care au apărut în cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te sunt citate în ace ste trimite ri cu numărul bibliografic re spe ctiv.
Ve zi şi bibliografia de la sfârşitul volumului.
1 va trebui să despărţim: Ve zi mai sus “Trimite ri re fe ritoare la ace astă e diţie ”.
2 în cadrul vieţii fizice: În prima transpune re a ste nograme i avem: a corpului fizic.
3 fac aici trimitere la cartea mea “Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume”: Ve zi Rudolf Ste ine r, Linii fundam entale ale unei
teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lum e, cu referire specială la Schiller (1986), GA 2.
4 Aduceţi-vă aminte de conferinţa în care am încercat să trezesc un sentiment pentru felul cum ia naştere frunza de acant: Ve zi Rudolf
Ste ine r, Căi spre un nou stil în arhitectură, GA 286, Confe rinţa din 7 iunie 1914.
5 ceea ce am prezentat în ora precedentă: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, Stuttgart, 14 confe rinţe , GA
293, Confe rinţa din 29 august 1919.
6 celebra teorie lingvistică “hau-hau”: În le gătură cu aşa-numite le te orii a lui “hau-hau” şi a lui “bing-bang” din lingvistică, ve zi şi confe rinţa
din 7 aprilie 1921, apărută la Dornach în volumul Acţiunea fertilizatoare a antroposofiei asupra ştiinţelor de specialitate, GA 76.
7 Romanul nu exprimă forma capului; el spune testa: Ace st între g paragraf provine de la prima traduce re a ste nograme i ace ste i confe rinţe .
Exemplul cu “te sta” coincide şi cu notiţe le mai multor participanţi la curs, care au putut fi ve rificate . În prima multiplicare avem “caput” şi
e a se continuă aşa: “El e xprimă următorul lucru: capul e ste ace la care constată, care ate ste ază.” Şi, în mod core spunzător, mai jos:
“Luaţi cuvântul «caput» = ve ne raţie . Tre buie să ne e xprimăm propria păre re , când ce lălalt afirmă ce va. Ace astă nuanţă afe ctivă apare
foarte clar, atunci când caracte rul poporului se e xprimă în raport cu ate stare a, în cuvântul cap”.
8 într-un anumit mod: Te xt conform cu prima transpune re a ste nograme i. În prime le e diţii stăte a scris: într-un mod remarcabil.
9 Inspiraţia şi expiraţia noastră, care are loc de 72 de ori în 4 minute: Te xt conform cu prima transpune re a ste nograme i.
10 în anul cosmic planetar: În prima transpune re a ste nograme i în ace st loc şi în ce le următoare stă scris “plane tar”; în varianta
multiplicată aici stă scris “plane tar”, iar în ce le ce urme ază, întotde auna “platonic”.
11 de la vechea evoluţie saturniană... până la Vulcan: În le gătură cu tre pte le de e voluţie ale Pământului, ve zi Rudolf Ste ine r, Ştiinţa ocultă
pe scurt (1910), GA 13.
12 Johann Friedrich Herbart, 1776-1841. “Pe dagogie ge ne rală” 1806, e d. nouă 1910; “Compe ndiu de pre le ge ri pe dagogice ” 1835, e d.
nouă 1910.
13 copiilor de la Şcoala Waldorf: Şcoala Waldorf a fost înteme iată iniţial pe ntru copiii muncitorilor şi funcţionarilor de la fabrica de ţigări
W aldorf-Astoria din Stuttgart.
14 ceea ce am încercat noi în cadrul discuţiilor de seminar: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţia din 21
august.
15 Prin ceea ce am încercat să facem la seminar: S-a vorbit de spre tratare a tempe rame nte lor copiilor. Ve zi mai sus.
16 Am atras atenţia deja ieri asupra faptului că...: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din
22 august 1919.
17 Nu trebuie decât să vă aduceţi aminte de anumite expuneri ale lui Heinrich Heine: He inrich He ine (1797-1856) distinge în prima carte a
scrie rii sale memoriale “Ludw ing Borne ” între oame ni “nazare ni” şi “e le nici”. La ce i dintâi e vorba de “oame ni cu porniri asce tice , care
nutre sc duşmănie faţă de imagine , avide de spiritualizare ”, prin cuvântul “e le nic” e l îi de semne ază pe “oame nii voioşi, care sunt mândri
să se de zvolte , şi re alişti”. Şi în “Gânduri şi inspiraţii” găsim e xpune ri re fe ritoare la înclinaţia gre cilor către arta plastic-sculpturală
(Se cţiune a a III-a, Artă şi lite ratură).
18 Dar cum putem caracteriza în mod just ... această tendinţă?: Te xt pe baza notiţe lor participanţilor. În prima transpune re a ste nograme i
stă scris: Cum putem caracte riza ... ace st tale nt.
19 tripartiţia organismului social: Ve zi Rudolf Ste ine r, Punctele centrale ale problem ei sociale în necesităţile de v iaţă ale prezentului şi
v iitorului (1919), GA 23. Apoi confe rinţe le din GA 328-341, ca şi se ria “Contribuţii la Ediţia GA ale lui Rudolf Ste ine r”, Caie te le 24/25,
27/28, 88, 93/94, 103.
20 Goethe în partea didactică a teoriei culorilor: Ve zi “Schiţa une i te orii a culorilor”, se cţiune a a 6-a: “Acţiune a se nzorial-morală a culorilor” în
J. W. Goe the , Scrieri de ştiinţele naturii, cu introduce ri şi e xplicaţii în te xt, e ditate de Rudolf Ste ine r, 1884-1897 în “Lite ratura
naţională ge rmană” a lui Kürschne r, 5 volume , re e ditat la Dornach, 1975, GA 1 a-e , vol. 3.
21 de felul celor ce pot lua naştere numai printr-o înţelegere spiritual-ştiinţifică a lumii culorilor: Ve zi Rudolf Ste ine r, Esenţa culorilor,
Douăspre ze ce confe rinţe , 1914-1924, GA 291, apoi Cunoaşterea culorilor. Comple tări la volumul Esenţa culorilor, e ditate şi
come ntate de H. W ie sbe rge r şi H. O. Proskaue r, GA 291a.
22 la cupola mică a construcţiei din Dornach: Ve zi Rudolf Ste ine r, Căi spre un nou stil în arhitectură; “Şi clădire a de vine om”, Opt
confe rinţe , Be rlin şi Dornach 1911-1914, cu o ane xă şi 22 de re produce ri, GA 286; Rudolf Ste ine r, Clădirea de la Dornach ca sim bol al
dev enirii istorice şi al unor im pulsuri transform atoare artistice, Cinci confe rinţe şi o discuţie , Dornach, octombrie 1914, cu
nume roase re produce ri, GA 287.
23 Tatjana Kisseleff, 1881-1970, conducătoare a grupului de e uritmie de la Goe the anum între 1914-1927, apoi e uritmistă pe sce na de la
Goe the anum.
24 într-una din piesele lui Shakespeare: “Ne guţătorul din Ve ne ţia”, actul V, sce na 1.
25 În cele câteva cuvinte pe care le spun uneori înainte de reprezentaţiile de euritmie: Ve zi Rudolf Ste ine r, Euritm ie. Rev elarea sufletului
care v orbeşte, cuvântări la re pre ze ntaţiile de e uritmie din anii 1918-1924, cu nişte însemnări în caie te le de notiţe şi programe le
re spe ctive , GA 277.
26 Luaţi, de pildă, acel ciclu pe care l-am prezentat la Viena: Ve zi Rudolf Ste ine r, Fiinţa lăuntrică a om ului şi v iaţa dintre m oarte şi o nouă
naştere, Opt confe rinţe , Vie na, aprilie 1914, GA 153.
27 Punctele centrale ale problem ei sociale: Ve zi trimite re a de la p. 37.
28 Poezia lui Schiller “Plimbarea”: poe zie din anul 1795.
29 astfel încât versul să treacă în recitare, iar cuvântul-rimă să fie cântat în felul unei arii: Ace ste indicaţii au fost puse în valoare de profe sorul
de muzică Paul Baumann. Ve zi ale sale “Cânte ce ale Şcolii Libe re W aldorf”.
30 evoluţia ulterioară de pe Jupiter, Venus şi Vulcan: Ve zi trimite re a de la p. 30
31 la cursul de pedagogie generală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antopologia generală ca bază a pedagogiei, Stuttgart, Paispre ze ce confe rinţe , GA
293, Confe rinţa din 25 august 1919.
293, Confe rinţa din 25 august 1919.
32 un educator foarte cunoscut al unei personalităţi şi mai cunoscute: Ge org Hinzpe te r (1827-1907). În anul 1866, e ducator al prinţului
W ilhe lm de Prusia, l-a însoţit şi la Kasse l. El a scris: “Împăratul W ilhe lm II”, 1888.
33 caracterul mai republican: Te xtual, după notiţe le unor participanţi. În prima transpune re a ste nograme i stă scris: impre sia mai
re publicană.
34 la conferinţele mele actuale: Rudolf Ste ine r se re fe ră aici la nişte e xpe rie nţe de la nişte confe rinţe publice pe teme sociale , pe care le
ţinuse pe atunci în spe cial la Stuttgart. Ve zi Rudolf Ste ine r, Replăsm uirea organism ului social, Paispre ze ce confe rinţe , Stuttgart,
aprilie -iulie 1919, GA 330 şi Consilierii de întreprinderi şi socializarea. Se ri de discuţii cu comite te le muncitore şti ale marilor
între prinde ri din Stuttgart 1919, GA 331.
35 o oră de euritmie: Ve zi trimite re a de la pag. 46. Ve zi, de aseme ne a, Rudolf Ste ine r, Euritm ie. Noua artă a m işcării din epoca
prezentă, confe rinţe şi cuvântări 1918-1924, e diţie de buzunar, Editura Rudolf Ste ine r, Dornach, Tb. 642.
36 forţa eului prin vorbire: “a e ului prin” e ste comple tat de e ditor.
37 că există o serie de litere: ace astă parte a fraze i a fost adăugată de e ditor.
38 care vă pot reprezenta în imagine: ace astă parte a fraze i a fost adăugată de e ditor.
39 Novalis şi o fiinţă feminină: Ve zi Novalis, “Imnuri către noapte ”. E vorba de Sophie von Kühn, care a murit la 17.3.1797.
40 legi a lui Puttkammer: Prin ve rdictul ministrului prusac al culturii, Robe rt Viktor von Puttkamme r (1928-1900) din 21.1.1880, în şcolile
Prusie i a fost introdusă o ortografie simplificată a limbii ge rmane .
41 de pedagogul Meumann: Ernst Me umann, 1862-1915; discipol al lui W undt, înteme ie tor al pe dagogie i e xpe rime ntale . “Pre le ge ri de
introduce re în pe dagogia e xpe rime ntală”, 1907.
42 educa: Core ctură a une i posibile e rori de auz. În transpune re a ste nograme i stă scris: a obţine prin constrânge re .
43 îşi aminteşte din nou, poate să înţeleagă: Te xt conform transpune rii ste nograme i.
44 dacă, de pildă, lui Schopenhauer i-ar fi stat la dispoziţie toate acele mijloace: Arthur Schope nhaue r (1788-1860) a studiat la Göttinge n şi
Be rlin ştiinţe le naturii şi filosofia, a absolvit la Je na, a trăit apoi la We imar şi Dre sda, a pre dat fără succe s la Be rlin. În ce le din urmă s-a
stabilit la Frankfurt, unde a trăit însingurat şi înve rşunat împotriva re stului lumii, pe ntru că se simţe a dat la o parte şi ne înţe le s. De -abia
înce pând din anii ‘40 ai se colului al 19-le a s-a bucurat de mai multă ate nţie şi în anii ‘70 a de ve nit de -a dre ptul un “filosof la modă”. Cu
privire la principala sa lucrare , “Lume a ca voinţă şi re pre ze ntare ”, ve zi şi p. 147 şi urm. a cărţii de faţă.
45 aşa cum am vorbit eu ieri la seminar despre raportarea lumii animale şi a lumii vegetale la om: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii
de sem inar, GA 295, discuţia din 27 august 1919.
46 E bine să-i sugerăm aceste lucruri copilului: Te xt conform cu transpune re a ste nograme i.
47 înţelegerea pentru: adăugat la e ditor.
48 aşa cum se exprimă el în frumoasa scrisoare: Ve zi scrisoare a lui Schille r către Goe the din 23 august 1794.
49 Omul e situat pe culmea naturii: Ve zi în articolul lui Goe the “W incke lmann”, fragme nte le “Antike s”, şi “Frumuse ţe a”. Acolo stă scris:
“...căci omul fiind situat pe culme a naturii, e l se prive şte la rândul său pe sine însuşi ca pe o între agă natură, care tre buie să mai de a la
ive ală din sine une i noi culmi...”.
50 apoi Schiller a scris în scrisorile sale despre educaţia estetică: Ace ste scrisori ale lui Schille r, “De spre e ducaţia e ste tică a omului”, adre sate
duce lui Frie de rich Christian von Holste in-Auguste nburg, au apărut pe ntru prima dată în anul 1795 în re vista “Hore le ”. Re fe ritor la
le gătura dintre “Scrisorile e ste tice ” şi “Basmul” lui Goe the , mai ve zi şi e xpune rile lui Rudolf Ste ine r din cadrul Confe rinţe i din 24 ianuarie
1919, conţinută în volumul Goetheanism ul un im puls transform ator şi o idee despre înv iere, GA 188. De spre “Scrisorile e ste tice ”
în le gătură cu antoposofia şi cu tripartiţia, ve zi Confe rinţa din 23 octombrie 1920 din volumul Noua spiritualitate şi v ieţuirea lui
Christos în secolul 20, GA 200.
51 Bătrânul meu prieten şi profesor Schröer: Karl Julius Schröe r, 1825-1900, profe sor de istoria lite raturii, din 1867 profe sor la Şcoala
Te hnică Supe rioară din Vie na. A publicat, printre alte le , “Jocuri de Crăciun ge rmane din Ungaria” (1858). Ve zi Rudolf Ste ine r, “Viaţa
me a”, GA 28.
52 cartea despre educaţie a lui Jean Paul, “Levana”: Je an Paul, 1763-1825, pe nume le ade vărat Johann Paul Frie drich Richte r, a studiat
te ologia la Le ipzig, a activat ca pre ce ptor particular şi ca dire ctor de şcoală, înainte să fie numit consilie r de le gaţie . Ca pove stitor şi
umorist, a e xe rcitat o pute rnică influe nţă asupra multor scriitori importanţi, dar e l a fost un de schizător de drumuri şi prin scrisorile sale
de e ste tică şi pe dagogie . “Le vana sau te oria e ducaţie i” a apărut în anul 1806, ca rod al activităţii sale de dascăl pe parcursul a
aproape ze ci ani. În conce pţia lui e ducaţia “nu e altce va ... de cât străduinţa de a-l e libe ra pe omul ide al, care zace acope rit în fie care
copil, prin ce va care a de ve nit libe r”. Ve zi, de aseme ne a, schiţa biografică a lui Rudolf Ste ine r re fe ritoare la Je an Paul în “Biografii şi
schiţe biografice ”, 1894-1905, GA 33.
53 V-am explicat, astfel, cu ajutorul unui exemplu, felul cum acţionează asemenea forţe istorice: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii
de sem inar, GA 295, discuţia din 28 august 1919.
54 ce este o întrerupere scurtă sau lungă: Te xt conform transpune rii ste nograme i, pre cum şi conform variante i multiplicate a ste nograme i
(comp. “Trimite ri re fe ritoare la ace astă e diţie ”).
55 Comparaţi acum un fenomen cu celălalt: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 28
august 1919.
56 în Pedagogia generală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 30 august 1919.
57 care trăiesc, de fapt, numai într-o urzire activă: Cuvântul “trăie sc” a fost adăugat de e ditor.
58 Franz von Miklosič (Miklosich), 1813-1891, ce le bru slavist.
59 Franz Brentano, 1838-1917, filosof.
60 Anton Marty, 1847-1914, discipol al lui Franz Bre ntano.
61 dacă folosiţi numai propoziţii luate din viaţă: În transpune re a ste nograme i avem “nu” în loc de “numai”.
62 de felul celor pe care le-am discutat ieri, ca exerciţiu: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţia din 29
august 1919 şi următoare a.
63 caietul din care: comple tare a e ditorului.
64 aşa cum îmi veţi arăta astăzi după-amiază: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţiile din 30 august, 1
şi 2 se ptembrie 1919.
65 Schopenhauer s-a mâniat la culme, în vremea sa, pentru că în şcoli teorema lui Pythagora nu era predată în acest fel: Ve zi în “Lume a ca
voinţă şi re pre ze ntare ”: “Prima conside raţie asupra lumii ca voinţă şi re pre ze ntare ”, Carte a I, 2 15. Acolo Schope nhaue r vorbe şte
de spre “pe rce pţie ” ca “prim izvor a toată e vide nţa”, printre alte le aplicat la e xemplul te oreme i lui Pythagora.
66 geografie şi acolada conform transpune rii ste nograme i.
67 de-a lungul Rhonului, de la lacul Geneva: comple tare a e ditorului.
68 Arlberg ş.a.m.d., apoi linia Drau: Comple tare din notiţe le participanţilor. În transpune re a ste nograme i avem “Bre nne r” în loc de “Arlbe rg”.
Enns: Comple tare a e ditorului. În notiţe le participanţilor stă scris “Rie nz”.
69 cu gnais: “cu” e adăugat de e ditor. În transpune re a ste nograme i avem “şi”.
70 cu viaţa: Comple tare a e ditorului.
71 înţelegerea a ceea ce este compus: În transpune re a ste nograme i avem “structurare ”.
72 aşa cum am văzut la seminar: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţiile din 30 august, 1 şi 2
se ptembrie 1919.
73 Dar legăm descrierea noastră de discuţia despre munte: Comple tare a e ditorului.
74 Cred că domnul Molt îmi va da dreptate: Emil Molt, 1876-1936, dire ctorul fabricii de ţigări W aldorf-Astoria din Stuttgart, consilie r come rcial.
Înteme ie torul Şcolii W aldorf din Stuttgart în anul 1919 pe ntru copiii muncitorilor săi. Emil Molt l-a solicitat pe Rudolf Ste ine r, pe ntru a
pune baze le şcolii şi a o conduce . Emil Molt şi soţia lui au luat parte , în calitate de “părinţi ai şcolii”, la cursul de pre gătire a dascălilor
din august şi se ptembrie 1919. Doamna Molt a făcut parte din primul cole giu de dascăli ca profe soară de lucru manual. Ve zi şi Emil Molt,
“Schiţă pe ntru de scrie re a vie ţii me le ”, Stuttgart 1972.
75 Nikolaus Fialkowskiy, arhite ct şi profe sor de ge ome trie , ca şi de de se n ge ome tric, la Şcoala Comunală-Re ală din Vie na. Se re fe ră la
“Manual de ge ome trie şi de de se nare a orname nte lor ge ome trice ”, Vie na şi Le ipzig 1882, e d. J. Klinkhardt.
76 atunci odinioară existau manuale şi mai bune: Rudolf Ste ine r a indicat odată cărţile care se folose au în pe rioada când e ra e l e le v: Münch:
“Fizică”, Stondigl: “Ge ome trie mode rnă”, Lorsche id: “Chimie ”, Mocnitz: “Matematică”, Sonndorfe r: “Matematică”.
77 ai şcolii elementare, în primii ani ai: comple tare a e ditorului.
78 Aceasta va fi, aşadar, sarcina noastră cu privire la scris şi citit: La înce putul pre dării se porne a de la de se nul pictat al scrie rilor ve chi, se
tre ce a apoi la scrie re a latină de tipar şi de mână şi abia în ce l de -al tre ile a an de şcoală la scrie re a de tipar şi de mână ge rmană.
79 Mâine vom pune alături planul didactic ideal şi planul didactic aşa cum este el acum, de obicei, în... Europa Centrală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta
educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, Tre i confe rinţe de spre planul didactic, 6 se ptembrie 1919.
80 Eu am încheiat conferinţa precedentă tocmai cu aceasta: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293,
Confe rinţa din 5 se ptembrie 1919.
81 ceea ce am subliniat în încheierea orei precedente ca fiind atât de necesar: Ve zi trimite re a pre ce de ntă.
82 aşa cum v-am arătat: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 4 se ptembrie 1919.
83 de felul acelora pe care am încercat să le stabilim în ceea ce priveşte vegetalul: V. Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA
83 de felul acelora pe care am încercat să le stabilim în ceea ce priveşte vegetalul: V. Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA
295, discuţiile din 30 august, 1 şi 2 se ptembrie 1919.
84 încât să ne putem forma apoi, într-adevăr, planul nostru didactic: În ziua următoare (6 se ptembrie ), Rudolf Ste ine r a ţinut tre i confe rinţe
de spre planul didactic (Ve zi Arta educaţiei. Discuţii de sem inar şi conferinţe despre planul didactic, GA 295) şi a dat o pre ze ntare
schiţată a scopurilor didactice pe ntru fie care mate rie , pe dife rite le tre pte de vârstă.
85 Pentru mine însumi, această Şcoală Waldorf va fi un adevărat copil care îţi face griji: În anii următori, până cu puţin timp înainte de moarte a
sa la 30 martie 1925, Rudolf Ste ine r a de ţinut conduce re a şcolii. Cu prile jul vizite lor sale re gulate , e l a luat parte şi la multe ore şi a
ţinut confe rinţe pe dagogice cu dascălii. Ve zi Rudolf Ste ine r, Conferinţe cu dascălii Şcolii Libere Waldorf din 1919 până în 1924, tre i
volume , GA 300 a-c. Apoi: Rudolf Steiner în Şcoala Waldorf. Confe rinţe şi cuvântări pe ntru copiii, părinţii şi dascălii Şcolii W aldorf din
Stuttgart, 1919-1924, GA 298. Mai ve zi şi volume le apărute sub nume re le GA 296-311 din cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te , confe rinţe le
şi cursurile pe teme de antropologie , de pe dagogie ge ne rală, pre cum şi me todic-didactice , pre ze ntate în ţară şi în străinătate .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
INDICAŢII LA ACEASTĂ EDIŢIE
La 7 se ptembrie 1919 a fost de schisă la Stuttgart prima “Şcoală Libe ră Waldorf” ca “şcoală unitară e leme ntară şi supe rioară”. Înteme ie re a
a fost pre ce dată în mod nemijlocit de un curs ţinut de Rudolf Ste ine r, curs prin care e l i-a pre gătit pe ntru viitoare a lor muncă pe dascălii ale şi
de e l însuşi. Ace st curs, care a durat de la 21 august până la 6 se ptembrie , a avut următoare a structură: zilnic, dimine aţa de la ora 9,
confe rinţe pe teme de antropologie ge ne rală şi pe dagogie ; în ce a de -a doua jumătate a dimine ţii au urmat confe rinţe le pe teme
pre dominant me todic-didactice , iar după-amiaza au fost tratate sub formă de seminar ce le mai dife rite probleme antropologice şi me todicdidactice
. Confe rinţe le conţinute în volumul de faţă sunt ce le pre ze ntate în a doua jumătate a dimine ţii. Prima şi ce a de -a tre ia parte a
cursului au fost publicate în cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te ale lui Rudolf Ste ine r sub titlurile : Antropologia generală ca bază a
pedagogiei. Paispre ze ce confe rinţe , Stuttgart, 21 august 5 se ptembrie 1919, GA 293, pre cum şi Arta educaţiei. Discuţii de sem inar şi
conferinţe despre planul didactic. Cincispre ze ce discuţii de seminar şi tre i confe rinţe de spre planul didactic, Stuttgart, 21 august 6
se ptembrie 1919, GA 295.
Cuvântare a de salut pe ntru participanţi, din ajunul cursului, în care Rudolf Ste ine r a vorbit de spre inte nţiile strădanie i de înteme ie re a şcolii,
dând totodată o scurtă privire de pe rspe ctivă asupra muncii care urma să fie de sfăşurată aici sunt amintite şi nume le tuturor participanţilor
, e ste conţinută în volumul I din Conferinţe cu dascălii Şcolii Libere Waldorf din Stuttgart, GA 300/1, p. 61 şi urm.
În comple tare a confe rinţe lor şi discuţiilor care ţin de ace st curs, re fe ritoare în primul rând la conţinut şi în al doile a rând la istoria apariţie i
şcolii, e xistă, ca lucrări e ditate de “Arhiva administrării ope re i lui Rudolf Ste ine r”, în cadrul se rie i Contribuţii la Ediţia Operelor Complete ale lui
Rudolf Steiner, următoare le : Caie tul 31, Mihae li 1970: Notaţii ale lui Rudolf Ste ine r în nişte caie te de notiţe luate la cursurile pe ntru dascăli
de la Stuttgart, 1919/21. Caie tul 27/28, Mihae li 1969: 1919 anul mişcării pe ntru tripartiţie şi al înteme ie rii Şcolii W aldorf. O cronică.
Mate riale le pe baza cărora au fost re dactate te xte le : Te xtul de faţă se baze ază pe copia făcută la maşina de scris a note lor ste nografice .
(Ste nograme le originale nu s-au păstrat). Se pre supune că ace ste confe rinţe au fost ste nografiate de doamna He dda Humme l. A fost
consultat şi un te xt ste nografiat al confe rinţe lor, care a circulat în primii ani şi care conţine une le comple tări din notiţe le participanţilor.
Ace ste comple tări nu pot fi însă de ose bite întotde auna în mod clar de nişte modificări re dacţionale făcute cu prile jul prime i e diţii (Dornach
1934). Prima tipărire s-a făcut prin grija Marie i Ste ine r, ca şi e diţiile a 2-a şi a 3-a (1940, re spe ctiv 1948). De e ditare a e i în cadrul Ediţie i
Ope re lor Comple te ale lui Rudolf Ste ine r s-a ocupat Hans Rudolf Nie de rhäuse r (e diţiile a 4-a şi a 5-a). Ediţia a 6-a a fost re vizuită de Martina
Sam şi Walte r Kugle r. Au fost pre lucrate şi comple tate în spe cial trimiterile; a mai fost întocmit şi nu s u m ar amănunţit pe ntru fie care
confe rinţă, pre cum şi un indice de nume .
Re fe ritor la desenele de pe tablă: Nu avem de se ne le originale de pe tablă, pe ntru că după te rminare a fie căre i ore de curs e le au fost şte rse .
La baza de se ne lor incluse în e diţia cărţii de faţă au stat ca mode l schiţe le de la transpune re a în te xt dactilografiat a ste nograme lor, pre cum
şi une le copii din caie te le de notiţe ale participanţilor.
Titlul volumului a fost dat, probabil, de Marie Ste ine r şi core spunde prime i lui publicări, apărută sub îngrijire a e i. S-a pornit de la indicaţiile lui
Rudolf Ste ine r din cadrul cuvântării sale de salut (ve zi mai sus).
INDICAŢII LA TEXT
Lucrările lui Rudolf Ste ine r care au apărut în cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te sunt citate în ace ste trimite ri cu numărul bibliografic re spe ctiv.
Ve zi şi bibliografia de la sfârşitul volumului.
1 va trebui să despărţim: Ve zi mai sus “Trimite ri re fe ritoare la ace astă e diţie ”.
2 în cadrul vieţii fizice: În prima transpune re a ste nograme i avem: a corpului fizic.
3 fac aici trimitere la cartea mea “Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume”: Ve zi Rudolf Ste ine r, Linii fundam entale ale unei
teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lum e, cu referire specială la Schiller (1986), GA 2.
4 Aduceţi-vă aminte de conferinţa în care am încercat să trezesc un sentiment pentru felul cum ia naştere frunza de acant: Ve zi Rudolf
Ste ine r, Căi spre un nou stil în arhitectură, GA 286, Confe rinţa din 7 iunie 1914.
5 ceea ce am prezentat în ora precedentă: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, Stuttgart, 14 confe rinţe , GA
293, Confe rinţa din 29 august 1919.
6 celebra teorie lingvistică “hau-hau”: În le gătură cu aşa-numite le te orii a lui “hau-hau” şi a lui “bing-bang” din lingvistică, ve zi şi confe rinţa
din 7 aprilie 1921, apărută la Dornach în volumul Acţiunea fertilizatoare a antroposofiei asupra ştiinţelor de specialitate, GA 76.
7 Romanul nu exprimă forma capului; el spune testa: Ace st între g paragraf provine de la prima traduce re a ste nograme i ace ste i confe rinţe .
Exemplul cu “te sta” coincide şi cu notiţe le mai multor participanţi la curs, care au putut fi ve rificate . În prima multiplicare avem “caput” şi
e a se continuă aşa: “El e xprimă următorul lucru: capul e ste ace la care constată, care ate ste ază.” Şi, în mod core spunzător, mai jos:
“Luaţi cuvântul «caput» = ve ne raţie . Tre buie să ne e xprimăm propria păre re , când ce lălalt afirmă ce va. Ace astă nuanţă afe ctivă apare
foarte clar, atunci când caracte rul poporului se e xprimă în raport cu ate stare a, în cuvântul cap”.
8 într-un anumit mod: Te xt conform cu prima transpune re a ste nograme i. În prime le e diţii stăte a scris: într-un mod remarcabil.
9 Inspiraţia şi expiraţia noastră, care are loc de 72 de ori în 4 minute: Te xt conform cu prima transpune re a ste nograme i.
10 în anul cosmic planetar: În prima transpune re a ste nograme i în ace st loc şi în ce le următoare stă scris “plane tar”; în varianta
multiplicată aici stă scris “plane tar”, iar în ce le ce urme ază, întotde auna “platonic”.
11 de la vechea evoluţie saturniană... până la Vulcan: În le gătură cu tre pte le de e voluţie ale Pământului, ve zi Rudolf Ste ine r, Ştiinţa ocultă
pe scurt (1910), GA 13.
12 Johann Friedrich Herbart, 1776-1841. “Pe dagogie ge ne rală” 1806, e d. nouă 1910; “Compe ndiu de pre le ge ri pe dagogice ” 1835, e d.
nouă 1910.
13 copiilor de la Şcoala Waldorf: Şcoala Waldorf a fost înteme iată iniţial pe ntru copiii muncitorilor şi funcţionarilor de la fabrica de ţigări
W aldorf-Astoria din Stuttgart.
14 ceea ce am încercat noi în cadrul discuţiilor de seminar: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţia din 21
august.
15 Prin ceea ce am încercat să facem la seminar: S-a vorbit de spre tratare a tempe rame nte lor copiilor. Ve zi mai sus.
16 Am atras atenţia deja ieri asupra faptului că...: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din
22 august 1919.
17 Nu trebuie decât să vă aduceţi aminte de anumite expuneri ale lui Heinrich Heine: He inrich He ine (1797-1856) distinge în prima carte a
scrie rii sale memoriale “Ludw ing Borne ” între oame ni “nazare ni” şi “e le nici”. La ce i dintâi e vorba de “oame ni cu porniri asce tice , care
nutre sc duşmănie faţă de imagine , avide de spiritualizare ”, prin cuvântul “e le nic” e l îi de semne ază pe “oame nii voioşi, care sunt mândri
să se de zvolte , şi re alişti”. Şi în “Gânduri şi inspiraţii” găsim e xpune ri re fe ritoare la înclinaţia gre cilor către arta plastic-sculpturală
(Se cţiune a a III-a, Artă şi lite ratură).
18 Dar cum putem caracteriza în mod just ... această tendinţă?: Te xt pe baza notiţe lor participanţilor. În prima transpune re a ste nograme i
stă scris: Cum putem caracte riza ... ace st tale nt.
19 tripartiţia organismului social: Ve zi Rudolf Ste ine r, Punctele centrale ale problem ei sociale în necesităţile de v iaţă ale prezentului şi
v iitorului (1919), GA 23. Apoi confe rinţe le din GA 328-341, ca şi se ria “Contribuţii la Ediţia GA ale lui Rudolf Ste ine r”, Caie te le 24/25,
27/28, 88, 93/94, 103.
20 Goethe în partea didactică a teoriei culorilor: Ve zi “Schiţa une i te orii a culorilor”, se cţiune a a 6-a: “Acţiune a se nzorial-morală a culorilor” în
J. W. Goe the , Scrieri de ştiinţele naturii, cu introduce ri şi e xplicaţii în te xt, e ditate de Rudolf Ste ine r, 1884-1897 în “Lite ratura
naţională ge rmană” a lui Kürschne r, 5 volume , re e ditat la Dornach, 1975, GA 1 a-e , vol. 3.
21 de felul celor ce pot lua naştere numai printr-o înţelegere spiritual-ştiinţifică a lumii culorilor: Ve zi Rudolf Ste ine r, Esenţa culorilor,
Douăspre ze ce confe rinţe , 1914-1924, GA 291, apoi Cunoaşterea culorilor. Comple tări la volumul Esenţa culorilor, e ditate şi
come ntate de H. W ie sbe rge r şi H. O. Proskaue r, GA 291a.
22 la cupola mică a construcţiei din Dornach: Ve zi Rudolf Ste ine r, Căi spre un nou stil în arhitectură; “Şi clădire a de vine om”, Opt
confe rinţe , Be rlin şi Dornach 1911-1914, cu o ane xă şi 22 de re produce ri, GA 286; Rudolf Ste ine r, Clădirea de la Dornach ca sim bol al
dev enirii istorice şi al unor im pulsuri transform atoare artistice, Cinci confe rinţe şi o discuţie , Dornach, octombrie 1914, cu
nume roase re produce ri, GA 287.
23 Tatjana Kisseleff, 1881-1970, conducătoare a grupului de e uritmie de la Goe the anum între 1914-1927, apoi e uritmistă pe sce na de la
Goe the anum.
24 într-una din piesele lui Shakespeare: “Ne guţătorul din Ve ne ţia”, actul V, sce na 1.
25 În cele câteva cuvinte pe care le spun uneori înainte de reprezentaţiile de euritmie: Ve zi Rudolf Ste ine r, Euritm ie. Rev elarea sufletului
care v orbeşte, cuvântări la re pre ze ntaţiile de e uritmie din anii 1918-1924, cu nişte însemnări în caie te le de notiţe şi programe le
re spe ctive , GA 277.
26 Luaţi, de pildă, acel ciclu pe care l-am prezentat la Viena: Ve zi Rudolf Ste ine r, Fiinţa lăuntrică a om ului şi v iaţa dintre m oarte şi o nouă
naştere, Opt confe rinţe , Vie na, aprilie 1914, GA 153.
27 Punctele centrale ale problem ei sociale: Ve zi trimite re a de la p. 37.
28 Poezia lui Schiller “Plimbarea”: poe zie din anul 1795.
29 astfel încât versul să treacă în recitare, iar cuvântul-rimă să fie cântat în felul unei arii: Ace ste indicaţii au fost puse în valoare de profe sorul
de muzică Paul Baumann. Ve zi ale sale “Cânte ce ale Şcolii Libe re W aldorf”.
30 evoluţia ulterioară de pe Jupiter, Venus şi Vulcan: Ve zi trimite re a de la p. 30
31 la cursul de pedagogie generală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antopologia generală ca bază a pedagogiei, Stuttgart, Paispre ze ce confe rinţe , GA
293, Confe rinţa din 25 august 1919.
293, Confe rinţa din 25 august 1919.
32 un educator foarte cunoscut al unei personalităţi şi mai cunoscute: Ge org Hinzpe te r (1827-1907). În anul 1866, e ducator al prinţului
W ilhe lm de Prusia, l-a însoţit şi la Kasse l. El a scris: “Împăratul W ilhe lm II”, 1888.
33 caracterul mai republican: Te xtual, după notiţe le unor participanţi. În prima transpune re a ste nograme i stă scris: impre sia mai
re publicană.
34 la conferinţele mele actuale: Rudolf Ste ine r se re fe ră aici la nişte e xpe rie nţe de la nişte confe rinţe publice pe teme sociale , pe care le
ţinuse pe atunci în spe cial la Stuttgart. Ve zi Rudolf Ste ine r, Replăsm uirea organism ului social, Paispre ze ce confe rinţe , Stuttgart,
aprilie -iulie 1919, GA 330 şi Consilierii de întreprinderi şi socializarea. Se ri de discuţii cu comite te le muncitore şti ale marilor
între prinde ri din Stuttgart 1919, GA 331.
35 o oră de euritmie: Ve zi trimite re a de la pag. 46. Ve zi, de aseme ne a, Rudolf Ste ine r, Euritm ie. Noua artă a m işcării din epoca
prezentă, confe rinţe şi cuvântări 1918-1924, e diţie de buzunar, Editura Rudolf Ste ine r, Dornach, Tb. 642.
36 forţa eului prin vorbire: “a e ului prin” e ste comple tat de e ditor.
37 că există o serie de litere: ace astă parte a fraze i a fost adăugată de e ditor.
38 care vă pot reprezenta în imagine: ace astă parte a fraze i a fost adăugată de e ditor.
39 Novalis şi o fiinţă feminină: Ve zi Novalis, “Imnuri către noapte ”. E vorba de Sophie von Kühn, care a murit la 17.3.1797.
40 legi a lui Puttkammer: Prin ve rdictul ministrului prusac al culturii, Robe rt Viktor von Puttkamme r (1928-1900) din 21.1.1880, în şcolile
Prusie i a fost introdusă o ortografie simplificată a limbii ge rmane .
41 de pedagogul Meumann: Ernst Me umann, 1862-1915; discipol al lui W undt, înteme ie tor al pe dagogie i e xpe rime ntale . “Pre le ge ri de
introduce re în pe dagogia e xpe rime ntală”, 1907.
42 educa: Core ctură a une i posibile e rori de auz. În transpune re a ste nograme i stă scris: a obţine prin constrânge re .
43 îşi aminteşte din nou, poate să înţeleagă: Te xt conform transpune rii ste nograme i.
44 dacă, de pildă, lui Schopenhauer i-ar fi stat la dispoziţie toate acele mijloace: Arthur Schope nhaue r (1788-1860) a studiat la Göttinge n şi
Be rlin ştiinţe le naturii şi filosofia, a absolvit la Je na, a trăit apoi la We imar şi Dre sda, a pre dat fără succe s la Be rlin. În ce le din urmă s-a
stabilit la Frankfurt, unde a trăit însingurat şi înve rşunat împotriva re stului lumii, pe ntru că se simţe a dat la o parte şi ne înţe le s. De -abia
înce pând din anii ‘40 ai se colului al 19-le a s-a bucurat de mai multă ate nţie şi în anii ‘70 a de ve nit de -a dre ptul un “filosof la modă”. Cu
privire la principala sa lucrare , “Lume a ca voinţă şi re pre ze ntare ”, ve zi şi p. 147 şi urm. a cărţii de faţă.
45 aşa cum am vorbit eu ieri la seminar despre raportarea lumii animale şi a lumii vegetale la om: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii
de sem inar, GA 295, discuţia din 27 august 1919.
46 E bine să-i sugerăm aceste lucruri copilului: Te xt conform cu transpune re a ste nograme i.
47 înţelegerea pentru: adăugat la e ditor.
48 aşa cum se exprimă el în frumoasa scrisoare: Ve zi scrisoare a lui Schille r către Goe the din 23 august 1794.
49 Omul e situat pe culmea naturii: Ve zi în articolul lui Goe the “W incke lmann”, fragme nte le “Antike s”, şi “Frumuse ţe a”. Acolo stă scris:
“...căci omul fiind situat pe culme a naturii, e l se prive şte la rândul său pe sine însuşi ca pe o între agă natură, care tre buie să mai de a la
ive ală din sine une i noi culmi...”.
50 apoi Schiller a scris în scrisorile sale despre educaţia estetică: Ace ste scrisori ale lui Schille r, “De spre e ducaţia e ste tică a omului”, adre sate
duce lui Frie de rich Christian von Holste in-Auguste nburg, au apărut pe ntru prima dată în anul 1795 în re vista “Hore le ”. Re fe ritor la
le gătura dintre “Scrisorile e ste tice ” şi “Basmul” lui Goe the , mai ve zi şi e xpune rile lui Rudolf Ste ine r din cadrul Confe rinţe i din 24 ianuarie
1919, conţinută în volumul Goetheanism ul un im puls transform ator şi o idee despre înv iere, GA 188. De spre “Scrisorile e ste tice ”
în le gătură cu antoposofia şi cu tripartiţia, ve zi Confe rinţa din 23 octombrie 1920 din volumul Noua spiritualitate şi v ieţuirea lui
Christos în secolul 20, GA 200.
51 Bătrânul meu prieten şi profesor Schröer: Karl Julius Schröe r, 1825-1900, profe sor de istoria lite raturii, din 1867 profe sor la Şcoala
Te hnică Supe rioară din Vie na. A publicat, printre alte le , “Jocuri de Crăciun ge rmane din Ungaria” (1858). Ve zi Rudolf Ste ine r, “Viaţa
me a”, GA 28.
52 cartea despre educaţie a lui Jean Paul, “Levana”: Je an Paul, 1763-1825, pe nume le ade vărat Johann Paul Frie drich Richte r, a studiat
te ologia la Le ipzig, a activat ca pre ce ptor particular şi ca dire ctor de şcoală, înainte să fie numit consilie r de le gaţie . Ca pove stitor şi
umorist, a e xe rcitat o pute rnică influe nţă asupra multor scriitori importanţi, dar e l a fost un de schizător de drumuri şi prin scrisorile sale
de e ste tică şi pe dagogie . “Le vana sau te oria e ducaţie i” a apărut în anul 1806, ca rod al activităţii sale de dascăl pe parcursul a
aproape ze ci ani. În conce pţia lui e ducaţia “nu e altce va ... de cât străduinţa de a-l e libe ra pe omul ide al, care zace acope rit în fie care
copil, prin ce va care a de ve nit libe r”. Ve zi, de aseme ne a, schiţa biografică a lui Rudolf Ste ine r re fe ritoare la Je an Paul în “Biografii şi
schiţe biografice ”, 1894-1905, GA 33.
53 V-am explicat, astfel, cu ajutorul unui exemplu, felul cum acţionează asemenea forţe istorice: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii
de sem inar, GA 295, discuţia din 28 august 1919.
54 ce este o întrerupere scurtă sau lungă: Te xt conform transpune rii ste nograme i, pre cum şi conform variante i multiplicate a ste nograme i
(comp. “Trimite ri re fe ritoare la ace astă e diţie ”).
55 Comparaţi acum un fenomen cu celălalt: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 28
august 1919.
56 în Pedagogia generală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 30 august 1919.
57 care trăiesc, de fapt, numai într-o urzire activă: Cuvântul “trăie sc” a fost adăugat de e ditor.
58 Franz von Miklosič (Miklosich), 1813-1891, ce le bru slavist.
59 Franz Brentano, 1838-1917, filosof.
60 Anton Marty, 1847-1914, discipol al lui Franz Bre ntano.
61 dacă folosiţi numai propoziţii luate din viaţă: În transpune re a ste nograme i avem “nu” în loc de “numai”.
62 de felul celor pe care le-am discutat ieri, ca exerciţiu: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţia din 29
august 1919 şi următoare a.
63 caietul din care: comple tare a e ditorului.
64 aşa cum îmi veţi arăta astăzi după-amiază: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţiile din 30 august, 1
şi 2 se ptembrie 1919.
65 Schopenhauer s-a mâniat la culme, în vremea sa, pentru că în şcoli teorema lui Pythagora nu era predată în acest fel: Ve zi în “Lume a ca
voinţă şi re pre ze ntare ”: “Prima conside raţie asupra lumii ca voinţă şi re pre ze ntare ”, Carte a I, 2 15. Acolo Schope nhaue r vorbe şte
de spre “pe rce pţie ” ca “prim izvor a toată e vide nţa”, printre alte le aplicat la e xemplul te oreme i lui Pythagora.
66 geografie şi acolada conform transpune rii ste nograme i.
67 de-a lungul Rhonului, de la lacul Geneva: comple tare a e ditorului.
68 Arlberg ş.a.m.d., apoi linia Drau: Comple tare din notiţe le participanţilor. În transpune re a ste nograme i avem “Bre nne r” în loc de “Arlbe rg”.
Enns: Comple tare a e ditorului. În notiţe le participanţilor stă scris “Rie nz”.
69 cu gnais: “cu” e adăugat de e ditor. În transpune re a ste nograme i avem “şi”.
70 cu viaţa: Comple tare a e ditorului.
71 înţelegerea a ceea ce este compus: În transpune re a ste nograme i avem “structurare ”.
72 aşa cum am văzut la seminar: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, discuţiile din 30 august, 1 şi 2
se ptembrie 1919.
73 Dar legăm descrierea noastră de discuţia despre munte: Comple tare a e ditorului.
74 Cred că domnul Molt îmi va da dreptate: Emil Molt, 1876-1936, dire ctorul fabricii de ţigări W aldorf-Astoria din Stuttgart, consilie r come rcial.
Înteme ie torul Şcolii W aldorf din Stuttgart în anul 1919 pe ntru copiii muncitorilor săi. Emil Molt l-a solicitat pe Rudolf Ste ine r, pe ntru a
pune baze le şcolii şi a o conduce . Emil Molt şi soţia lui au luat parte , în calitate de “părinţi ai şcolii”, la cursul de pre gătire a dascălilor
din august şi se ptembrie 1919. Doamna Molt a făcut parte din primul cole giu de dascăli ca profe soară de lucru manual. Ve zi şi Emil Molt,
“Schiţă pe ntru de scrie re a vie ţii me le ”, Stuttgart 1972.
75 Nikolaus Fialkowskiy, arhite ct şi profe sor de ge ome trie , ca şi de de se n ge ome tric, la Şcoala Comunală-Re ală din Vie na. Se re fe ră la
“Manual de ge ome trie şi de de se nare a orname nte lor ge ome trice ”, Vie na şi Le ipzig 1882, e d. J. Klinkhardt.
76 atunci odinioară existau manuale şi mai bune: Rudolf Ste ine r a indicat odată cărţile care se folose au în pe rioada când e ra e l e le v: Münch:
“Fizică”, Stondigl: “Ge ome trie mode rnă”, Lorsche id: “Chimie ”, Mocnitz: “Matematică”, Sonndorfe r: “Matematică”.
77 ai şcolii elementare, în primii ani ai: comple tare a e ditorului.
78 Aceasta va fi, aşadar, sarcina noastră cu privire la scris şi citit: La înce putul pre dării se porne a de la de se nul pictat al scrie rilor ve chi, se
tre ce a apoi la scrie re a latină de tipar şi de mână şi abia în ce l de -al tre ile a an de şcoală la scrie re a de tipar şi de mână ge rmană.
79 Mâine vom pune alături planul didactic ideal şi planul didactic aşa cum este el acum, de obicei, în... Europa Centrală: Ve zi Rudolf Ste ine r, Arta
educaţiei. Discuţii de sem inar, GA 295, Tre i confe rinţe de spre planul didactic, 6 se ptembrie 1919.
80 Eu am încheiat conferinţa precedentă tocmai cu aceasta: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293,
Confe rinţa din 5 se ptembrie 1919.
81 ceea ce am subliniat în încheierea orei precedente ca fiind atât de necesar: Ve zi trimite re a pre ce de ntă.
82 aşa cum v-am arătat: Ve zi Rudolf Ste ine r, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Confe rinţa din 4 se ptembrie 1919.
83 de felul acelora pe care am încercat să le stabilim în ceea ce priveşte vegetalul: V. Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA
83 de felul acelora pe care am încercat să le stabilim în ceea ce priveşte vegetalul: V. Rudolf Ste ine r, Arta educaţiei. Discuţii de sem inar, GA
295, discuţiile din 30 august, 1 şi 2 se ptembrie 1919.
84 încât să ne putem forma apoi, într-adevăr, planul nostru didactic: În ziua următoare (6 se ptembrie ), Rudolf Ste ine r a ţinut tre i confe rinţe
de spre planul didactic (Ve zi Arta educaţiei. Discuţii de sem inar şi conferinţe despre planul didactic, GA 295) şi a dat o pre ze ntare
schiţată a scopurilor didactice pe ntru fie care mate rie , pe dife rite le tre pte de vârstă.
85 Pentru mine însumi, această Şcoală Waldorf va fi un adevărat copil care îţi face griji: În anii următori, până cu puţin timp înainte de moarte a
sa la 30 martie 1925, Rudolf Ste ine r a de ţinut conduce re a şcolii. Cu prile jul vizite lor sale re gulate , e l a luat parte şi la multe ore şi a
ţinut confe rinţe pe dagogice cu dascălii. Ve zi Rudolf Ste ine r, Conferinţe cu dascălii Şcolii Libere Waldorf din 1919 până în 1924, tre i
volume , GA 300 a-c. Apoi: Rudolf Steiner în Şcoala Waldorf. Confe rinţe şi cuvântări pe ntru copiii, părinţii şi dascălii Şcolii W aldorf din
Stuttgart, 1919-1924, GA 298. Mai ve zi şi volume le apărute sub nume re le GA 296-311 din cadrul Ediţie i Ope re lor Comple te , confe rinţe le
şi cursurile pe teme de antropologie , de pe dagogie ge ne rală, pre cum şi me todic-didactice , pre ze ntate în ţară şi în străinătate .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
REGISTRU DE NUME
Bre ntano, Franz
Einste in, Albe rt
Fialkow skiy, Nikolaus
Gay-Lussac, Jose ph Louis
Goe the , Johann W olfgang von
He ine , He nrich
He rbart, Johann Frie drich
Hinzpe te r, Ge org*
Home r
Je an Paul
Kisse le ff, Tatjana
Le nin, Vladimir Ilici
Marty, Anton
Me umann, Erne st
Miklosič, Franz von
Molt, Emil
Novalis
Puttkamme r, Robe rt Viktor von
Shake spe are , W illiam*
Schille r, Frie drich
Schope nhaue r, Arthur
Schröe r, Karl Julius
*fă ră am intire a pre num e lui
Ste ine r, Rudolf, Lucrări şi confe rinţe :
Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume (GA 2)
Punctele nodale ale problemei sociale (GA 23)
Fiinţa lăuntrică a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (GA 153)
Căi spre un nou stil în arhitectură (GA 286)
Antropologie generală ca bază a pedagogiei (GA 293)
Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe despre planul didactic (GA 295)
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
SUMAR AMĂNUNŢIT AL CONFERINŢELOR
PRIMA CONFERINŢĂ, Stuttgart, 21 august 1919
Armonizare a omului de sus (omul sufle t-spirit) cu ce l de jos (corporal-trupe sc) ca scop al me todicii. Cititul şi scrisul ca dome niu întru totul
fizic, socotitul ca dome niu semi-suprafizic, arta ca dome niu suprafizic al pre dării. Le gare a ce lor tre i impulsuri în pre dare a raţională, ilustrată
prin e xemplul fe lului de a introduce lite ra “F”. De zvoltare a lite re lor din forme în imagini. Ne ce sitate a pătrunde rii pre dării cu un e leme nt
artistic; acţiune a e leme ntului artistic asupra voinţe i. Educare a ca artă. “A me rge de la între g spre de taliu” principiu fundame ntal al me todicii
cu e xemple din pre dare a scrisului şi a socotitului. Cultivare a se ntime ntului just al autorităţii. Tre zire a inte re sului pe ntru formă la ore le de
de se n. Pre gătire a şi de zvoltare a anumitor facultăţi la anumite vârste , ilustrate prin e xemplul e uritmie i la 3-4 ani. Cultivare a corpurilor e te ric
şi fizic “de sus” cu ajutorul e leme ntului cap, a corpului astral şi a e ului “de jos” prin tre zire a de se ntime nte şi afe cte în copil. Găsire a de
comparaţii pe ntru spiritualul-sufle te sc în natură, ilustrată prin e xemplul sufle tului nemuritor şi al fluture lui.
CONFERINŢA A DOUA, 22 august 1919
Întâlnire a dintre simpatie şi antipatie în sistemul capului în cadrul activităţii simţurilor, în omul-pie pt în cadrul vorbirii. Ancorare a vorbirii în
simţire . Te oria lui “hau-hau” şi te oria lui “bing-bang” din lingvistică. Exprimare a unor mişcări sufle te şti lăuntrice , bazate pe simpatie , în
vocale : nuanţa de uimire în O, a fricii în U, a admiraţie i în A, a opune rii une i re ziste nţe în E, a apropie rii în I, a ve ne raţie i în AOU. Imitare a
lucrurilor e xte rioare în consoane , e leme ntul de antipatie din e le . Vorbire a ca sinte ză a e leme ntului muzical din vocale şi a e leme ntului plastic
din consoane . Cuvinte le vorbirii ca e xpre sie a forme i în limba ge rmană, ca e xpre sie a sufle te scului la romani (Kopf te sta, Fuß pe de s).
Orânduire a proce se lor pământe şti şi cosmice după numărul 25.920: numărul re spiraţiilor zilnice , al zile lor vie ţii şi al anului cosmic platonic.
Omul ca re spiraţie a Cosmosului. Cunoaşte re a le găturii dintre om şi Cosmos ca bază a e ducaţie i. Raportare a activităţii de re pre ze ntare la
pre natal, a simţirii la viaţă, a voinţe i la e xiste nţa de după moarte . Educare a inte le ctului şi a voinţe i printr-o folosire justă a antipatie i şi
simpatie i. Le gături karmice între e le v şi e ducator.
CONFERINŢA A TREIA, 23 august 1919
Ce le două cure nte din dome niul arte i: ce l plastic-sculptural şi ce l muzical-poe tic. Pre dispoziţia gre cilor spre e leme ntul plastic, a e vre ilor spre
ce l muzical. Unire a ce lor două cure nte în e uritmie . Introduce re a copilului în lume a culorilor: de zvoltare a unor nuanţe afe ctive în se nsul lui
Goe the . Naşte re a forme lor naturale din culoare ; de se nul ca ce va ce abstractize ază. Tre ce re a ne ce sară de la artisticul abstract la ce l concre t
prin activităţile artizanale . Importanţa de a transmite copilului lucruri pe care încă nu le înţe le ge . Folosire a în pre dare a e leme ntului muzicalpoe
tic. Individualizare a prin tot ce e a ce ţine de plastic-sculptural, stimulare a vie ţii sociale prin tot ce e a ce ţine de e leme ntul poe tic-muzical.
De spre sublinie re a e leme ntului muzical în re citare şi de spre fe lul de a lucra cu poe ziile . De spre structura lăuntrică a ciclurilor de confe rinţe .
De spre e se nţa cântului: Le gare a cosmicului în succe siune a sune te lor cu cântatul uman în cuvinte ca e xpre sii ale înţe le pciunii care stă la
baza lumii. Re plăsmuire a ordinii cosmic-ce re şti prin e leme ntul plastic-sculptural, cre aţie din nou în e leme ntul muzical-poe tic. Pre dare a
cunoştinţe lor de spre natură în clădire a şcolii, alte rnând cu contemplare a frumuse ţii naturii în ae r libe r.
CONFERINŢA A PATRA, 25 august 1919
Importanţa prime i ore de şcoală. Tre zire a unui anumit re spe ct faţă de ce i mari şi faţă de cultura lor. Conside raţii făcute de dascăl împre ună
cu copilul în le gătură cu ce e a ce urme ază e l să înve ţe . Conştie ntizare a de prinde rilor. Evitare a jocului gratuit în pre dare . Acţiune asupra
formării voinţe i şi importanţa re pe tării, ilustrate cu ajutorul unor e xemple din cadrul ore lor: conştie ntizare a mâinilor ca organe ale muncii prin
de se nare a une i linii dre pte şi a une i linii curbe , pictare a unor suprafe ţe de culori dife rite , pre ze ntare a unor sune te consonante şi disonante .
Tre zire a, cu ajutorul lor, a simţirii pe ntru frumos şi mai puţin frumos. Stimulare a spe ranţe i, a dorinţe i, a hotărârii cu privire la ce e a ce
urme ază să fie învăţat. Importanţa gramaticii: ridicare a în conştie nţă a vorbirii. De spre proce se le care au loc în om sub influe nţa dife rite lor
părţi de vorbire : Substantiv se parare de obie ct; adje ctiv unire cu obie ctul; ve rb împre ună-făptuire a e ului. Euritmia ca re ve lare a
activităţii omului ce ascultă şi ca igie nă a sufle tului. Acţiune a ge niului limbii în formare a limbii. Modul de a acţiona al vorbirii în e pocile mai
ve chi (e x.: cultura e braică ve che ). Tre zire a se ntime ntului just al e ului la copii prin modul de a plăsmui ore le de pre dare a limbilor străine .
CONFERINŢA A CINCEA, 26 august 1919
Baze le pre dării scrisului şi cititului. Cale a de la de se n spre scris (e xemple : B Bad, Bar, M Mund) după principiul de zvoltării scrisului de la
scrie re a în imagini (Egipt), tre când pe la scrie re a în semne (fe nicie ni), până la scrie re a actuală în lite re . Consoane le ca de semnare a unor
lucruri e xte rioare , vocale le ca re dare a unor se ntime nte . De zvoltare a forme lor vocale lor din forma suflării (e xemple A şi I). Tre zire a unui
se ntime nt faţă de de zvoltare a culturii (ilustrată cu ajutorul e xemplului de spre modul de a introduce lite ra D Dach). Scrie re a organică.
“Ortografia lui Puttkamme r”; unificare a ortografie i ca mome nt social; situare a scrie rii ortografice pe baza autorităţii şi de zvoltare a
re spe ctului.
CONFERINŢA A ŞASEA, 27 august 1919
De spre psihologia e xpe rime ntală în dome niul pe dagogie i, ilustrată prin e xemplul proce sului înţe le ge rii în cazul cititului; de zvăluire a se nsului
ca scop, simpla e ducare în se nsul cunoaşte rii bazate pe gândire , dre pt conse cinţă. De zvăluire a e xage rată a se nsului ca obice i rău în cadrul
mişcării te osofice . De zvoltare a voinţe i prin e leme ntul artistic şi prin activitate a re pe tată. De zvoltare a se ntime ntului prin pre luare a de către
copil pe bază pur memorativă a unor lucruri pe care încă nu le înţe le ge . Importanţa une i obse rvaţii sufle te şti mai subtile , a une i conside rări
mai profunde a vie ţii şi a cunoaşte rii anumitor miste re ale vie ţii de către e ducator. Urcuşul dascălului împre ună cu e le vii de -a lungul
dife rite lor tre pte şcolare ca ne ce sitate pe ntru de zvoltare a facultăţii de a te adânci în ritmul vie ţii. Re pe tare a ritmică dre pt principiu al
e ducării. Ste rilitate a re zultate lor de ce rce tare ale psihologie i e xpe rime ntale în le gătura cu fe lurile de memorie , pe ntru o pe dagogie
inte riorizată. Ecourile e pocii gre co-latine în pe dagogia actuală.
CONFERINŢA A ŞAPTEA, 28 august 1919
Şcolile de la ţară şi şcolile de la oraş cu privire la me tode le şi la mijloace le pre dării. Problema mijloace lor pre dării şi fe lul cum prime sc copiii
cunoştinţe le de spre natură înce pând de la vârsta de 9 ani. Omul ca sinte ză a ce lorlalte re gnuri din natură; de scrie re a structurii lui
e xte rioare , a te ndinţe lor spre formă şi a sarcinilor principale lor părţi: capul (formă sfe rică), trunchiul (forma de Lună), membre le (înfipte în
trunchi). Pe rce pe re a lumii cu ajutorul capului, se rviciul e goist al picioare lor şi se rviciul altruist al mâinilor. Tre ce re a la re gnul animal.
De scrie re a artistică a animale lor, ilustrată prin e xemplul se pie i şi al şoare ce lui; scoate re a în e vide nţă a de ose birilor. Modul de organizare a
membre lor ca parte a ce a mai de săvârşită a omului; braţe le şi mâinile ca simbol al libe rtăţii umane . Caracte rul de cap al animale lor infe rioare ,
caracte rul de trunchi al animale lor supe rioare , caracte rul de membre al omului. Omul ca punct de ple care a pe ntru între aga istorie naturală.
Consolidare a conştie nţe i de sine în jurul vârste i de 9 ani. Conce pţia de spre natură a lui Goe the ; “Scrisorile de spre e ducaţia e ste tică a
omului” de Schille r şi “Le vana” lui Je an Paul, ca scrie ri pe dagogice importante .
CONFERINŢA A OPTA, 29 august 1919
Plăsmuire a planului didactic între le gitate a e xte rioară şi cunoaşte re a re ală a omului. Trimite re a la om ca sinte ză a lumii naturale e xte rioare
în jurul vârste i de 9 ani. Fortificare a sufle te sc-spiritualului între 12-13 ani: Înce putul înţe le ge rii impulsurilor şi core laţiilor istorice . Discutare a
unor proce se de fizică între 9-12 ani, aplicare a lor la om înce pând cu 12 ani, ilustrată cu ajutorul e xemplului ochiului. De zvoltare a noţiunilor
de fizică în contact cu viaţa (e x.: mişcare a ae rului în came ra încălzită). Înre gistrare a de către subconştie ntul copilului a contradicţiilor,
ilustrată prin e xemplul maşinii de e le ctrizat şi al te orie i de spre modul de naşte re a fulge rului. Importanţa păstrării e leme ntului copilăre sc
just la dascăl. Se sizare a pe bază de se ntime nt a proce se lor de fizică, ilustrată prin e xemplul te le grafului Morse . Introduce re a noţiunii de
forţă gravitaţională ca năvălire a corpurilor solide într-o dire cţie ; comparare a cu năvălire a ae rului într-un spaţiu gol. Noţiunile ne sănătoase
ale culturii actuale , ilustrate prin e xemplul te orie i re lativităţii a lui Einste in.
CONFERINŢA A NOUA, 30 august 1919
Atinge re a scopurilor didactice ce rute din afară printr-o pre dare e conomică: e xclude re a a ce e a ce împovăre ază de zvoltare a sufle te ască.
Pre dare a limbilor străine : traduce re a ca irosire a timpului, în locul e i pove stire a libe ră în limba mate rnă şi în ce a străină. Le gare a pre dării
limbii străine de gramatică; de ducţie , jude cată şi noţiune ; propoziţiile lipsite de subie ct ca punct de ple care . Folosire a unor propoziţii care ţin
de viaţa practică sau care provin din e se nţa vorbirii. Aplicare a prin e xe rciţiu a re gulilor: ofe rire a şi găsire a propoziţiilor-e xemplu în cadrul
convorbirii. Evitare a fixării lor în scris. Sprijinire a re ciprocă a dife rite lor limbi prin pune re a lor în parale l în pre dare şi prin pre dare a lor de către
unul şi ace laşi profe sor.
CONFERINŢA A ZECEA, 1 septembrie 1919
Construire a unui plan didactic pe ntru ce le tre i tre pte de pre dare ale şcolii e leme ntare : 1. Pre dare a până la 9 ani: e leme ntul artistic ca punct
de ple care . Le gare a “forme lor scrise ” de “forme le cosmice ” în pre dare a scrisului. De spre ste nografie . Proce sul e ducării ca proce s de
vinde care . 2. Pre dare a între 9-12 ani: de zvoltare a inte nsificată a conştie nţe i de sine cu ajutorul gramaticii, al cunoştinţe lor de spre natură,
ge ome trie i, limbilor străine , fizicii. 3. Pre dare a între 12-14 ani: sintaxă, le gare a mine ralogie i de ge ome trie şi de fizică; istoria, ge ografia.
Modul de a-i trata pe copiii dotaţi şi mai puţin dotaţi. Pre dare a limbilor străine : cultivare a conve rsaţie i, le gare a gramaticii şi a sintaxe i de
ce e a ce s-a asimilat pe bază de memorizare ; problema teme lor pe ntru acasă. Exe rsare a re pove stirii e xacte a ce lor văzute şi auzite în loc de
compune re libe ră. Le gare a e leme ntului voinţă de ce l inte le ctual la pre dare a limbilor. Ge ome tria ca pre dare intuitivă, ilustrată cu ajutorul
e xemplului te oreme i lui Pythagora. Privire de ansamblu asupra planului didactic pe ntru ce le tre i tre pte de pre dare .
CONFERINŢA A UNSPREZECEA, 2 septembrie 1919
Pre dare a ge ografie i înce pe la 9 ani: întocmire a une i hărţi a me diului ambiant ce l mai apropiat în scopul tre zirii une i re pre ze ntări de spre
le găturile e conomice dintre forme le de re lie f şi raporturile vie ţii umane . Tre ce re a la nişte raporturi mai mari ale Pământului, ilustrată prin
e xemplul ge ografie i Alpilor. Le gătura dintre pre dare a ge ografie i şi pre dare a mine ralogie i; modul de a pre ze nta ve ge taţia, constituţia solului
şi situare a omului în me diul său ambiant. Stabilire a tre ptată a le găturii dintre ge ografie şi istorie şi tratare a Pământului între g în jurul vârste i
de 12 ani; cultura şi de ose birile de caracte r ale dife rite lor popoare . Cultivare a le găturii dintre viaţa copilului şi viaţa lumii. Stabilire a unităţii
proce sului de învăţământ prin ge ografie . Conce ntrare a proce sului de învăţământ prin tratare a ace le iaşi mate rii de -a lungul câtorva
săptămâni. Tre ce re a de la între g la de taliu în mine ralogie şi botanică, de la de taliu la între g în zoologie .
CONFERINŢA A DOUĂSPREZECEA, 3 septembrie 1919
Importanţa e ducării forţe lor sufle te şti subconştie nte şi inconştie nte . Ne ştiinţa ge ne rală a ome nirii actuale în ce e a ce prive şte “ambianţa
prove nită din gândurile umane ”, în spe cial în ce e a ce prive şte te hnica. Siguranţă în modul de a acţiona, în ce e a ce prive şte voinţa şi
capacitate a de a lua hotărâri mai târziu în viaţă, prin însuşire a unor cunoştinţe e leme ntare de spre proce se le te hnice şi e conomice . Te ndinţa
actuală de spe cializare în învăţământ şi în viaţă în opoziţie cu ide alul de unitate care umple sufle tul uman. Suprasaturare a copiilor de 13-15
ani cu un ide alism se ntime ntal cauză a mate rialismului la bătrâne ţe . Cultivare a ide alismului la copil prin introduce re a ace stuia în practica
vie ţii; e xemplu: contabilitate şi scrie ri de aface ri. Importanţa, pe ntru de zvoltare a copilului, a re alizării le găturii între dife rite le mate rii,
ilustrată prin e xemplul pre dării re ligie i.
CONFERINŢA A TREISPREZECEA, 4 septembrie 1919
Compromisurile ne ce sare dintre planul didactic ide al şi planurile didactice din cadrul învăţământului obişnuit. Educare a une i pre dispoziţii
bătrâncioase prin pre dare a pre a inte le ctualistă între 7-12 ani, ilustrată, printre alte le , prin e xemplul tine re tului care manife stă te ndinţe
re formatoare . Planul didactic al clase i I între ce l ide al şi ce l ce rut din afară: scrisul şi cititul; transpune re a diale ctului în limba uzuală cultă prin
pove stire a şi re pove stire a basme lor şi a întâmplărilor trăite de copiii înşişi; înce puturile morfologie i (vocale şi consoane , părţile de vorbire );
formare a voinţe i prin pictură şi de se n, muzică, gimnastică şi e uritmie . “Scrisul caligrafic”. Vorbire a core ctă condiţie pre liminară a scrie rii
ortografice core cte . Ve rificare a e leme ntului inte le ctual cu ajutorul forţe lor voinţe i şi simţirii, ilustrată prin e xemplul te oreme i lui Pythagora.
Comparare a, în cadrul pre dării limbilor în jurul vârste i de 13-14 ani, a modului de a articula al dife rite lor limbi străine .
CONFERINŢA A PAISPREZECEA, 5 septembrie 1919
Planurile didactice în tre cut şi în zile le noastre : înghiţire a pe dagogie i de le gile date de stat. Pe tărâmul învăţământului şi al e ducaţie i
ame ninţă tirania socialismului. Transformare a morale i pe dagogie i în practică a pre dării în cadrul didacticii. Pre dare a intuitivă actuală care
ucide fante zia; de zvoltare a justă a forţe lor fante zie i prin lucrurile ne rostite . Le gătura strânsă dintre copil şi trupul său în primii ani de
şcoală, ca bază a instinctului lăuntric pe ntru hrănire şi sănătate . Instruire în ce e a ce prive şte hrănire a şi îngrijire a sănătăţii în ultimii ani ai
şcolii ge ne rale ; de zvoltare a e goismului prin pre ocupare a de ace ste lucruri la o vârstă ulte rioară. Impre gnare a învăţământului cu forţe le
fante zie i şi ale simţirii. Ce le tre i se cţiuni ale pe rioade i şcolii e leme ntare : cale a de la ce le instinctive spre pute re a de jude cată, ilustrată prin
e xemplul istorie i naturale şi prin transmite re a noţiunilor come rciale de bază.
CUVINTE DE ÎNCHEIERE, 6 septembrie 1919
Patru ce rinţe faţă de ace la care vre a să fie dascăl: Dascălul: 1. ca om de iniţiativă; 2. ca om ce nutre şte inte re s pe ntru între aga e xiste nţă a
lumii şi a omului; 3. ca om ce năzuie şte spre ade văr şi 4. ca om cu o dispoziţie sufle te ască ne ofilită, proaspătă. Intrare a în acţiune , pe tărâm
sufle te sc, a impulsurilor date la curs ca ajutor în pre dare . Importanţa re uşite i Şcolii Waldorf. Unire a pute rilor spirituale ale vie ţii lumii cu
mişcare a spirituală a e pocii pre ze nte .
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
DESPRE OPERA SUB FORMĂ DE CONFERINŢE
Din autobiografia lui Rudolf Steiner
“Cursul vieţii mele” (cap. 35, 1925)
Re zultatul activităţii me le antroposofice a de ve nit disponibil sub două forme ; în primul rând cărţile me le făcute publice pe ntru între aga lume ,
în al doile a rând un mare număr de cursuri conce pute iniţial doar ca tipărituri particulare , şi care urmau să fie vândute numai membrilor
Socie tăţii Te osofice (mai târziu Antroposofice ). Ace ste a e rau ste nograme le mai mult sau mai puţin bine făcute asupra confe rinţe lor şi care
din pricina lipse i de timp nu au mai fost core ctate de mine . Eu aş fi pre fe rat ca ce le rostite oral să rămână cuvânt rostit. Insă membrii voiau
tipărire a privată a cursurilor. Si aşa au luat e le fiinţă. Dacă aş fi avut timp să le core cte z, nu ar mai fi fost ne voie de la înce put de re stricţia
“numai pe ntru membri”. Actualme nte , nu mai e ste valabilă de mai bine de un an.
Aici, în Cursul v ieţii m ele, e ste ne ce sar să spun, înainte de toate , cum se le agă ce le două: cărţile me le publice şi tipăriturile particulare , în
ce e a ce am e laborat ca antroposofie .
Ce l care vre a să înţe le agă lupta lăuntrică şi e forturile de puse de mine în ve de re a promovării antroposofie i în conştie nţa pre ze ntului, ace la
tre buie să o facă pe baza scrie rilor publicate . In ace ste a am supus analize i tot ce e a ce e xistă dre pt strădanie de cunoaşte re de -a lungul
timpurilor. Acolo am e xpus ce e a ce mi s-a confirmat me re u în contemplare a spirituală, ce e a ce a de ve nit de sigur în multe privinţe într-o
formă impe rfe ctă e dificiul antroposofie i.
Pe lângă ace astă ce rinţă de a înteme ia antroposofia, şi le gat de ace asta, de a sluji numai ce lor ce re zultă când ai de transmis lumii actuale
de cultură în ge ne ral comunicări din lume a spirituală, s-a adăugat şi ace e a de a ve ni întru totul în întâmpinare a a ce e a ce s-a instituit ca
ne ce sitate sufle te ască în membrii Socie tăţii, ca o dorinţă înspre spiritual.
Înainte de toate e xista pute rnica înclinaţie de a solicita e xpune re a Evanghe liilor şi în ge ne ral conţinutul Biblie i în ace a lumină care s-a
dove dit a fi antroposofică. Voiau să asculte comunicări asupra ace stor re ve laţii date ome nirii. Pe când se ţine au cicluri de confe rinţe inte rne
în se nsul ace ste i ce rinţe , a mai apărut încă ce va. La ace ste confe rinţe participau numai membrii. Ei e rau familiarizaţi cu comunicările de
înce put ale antroposofie i. Li se pute a vorbi întocmai ca unor avansaţi în dome niul antroposofie i. Conţinutul ace stor confe rinţe inte rne e ra
astfe l re dat cum nu ar fi putut fi în lucrările de stinate publicării.
In ace ste ce rcuri re strânse pute am vorbi într-un mod pe care ar fi trebuit sa-l configure z cu totul altfe l dacă lucrurile ar fi fost de la înce put
de stinate e xpune rii publice .
Astfe l încât ce le două: scrie rile publice şi ce le private au în re alitate două prove nie nţe dife rite . Scrie rile publicate sunt re zultatul a ce e a ce au
constituit propriile me le căutări şi e forturi; în tipăriturile particulare se află şi căutările şi e forturile Socie tăţii. Căci ascultam re ve rbe raţia vie ţii
sufle te şti a membrilor şi, într-o vie convie ţuire cu e a, se năşte a conţinutul confe rinţe lor.
Nicăie ri nu s-a afirmat, nici în ce a mai mică măsură, ce va care să nu fie ce l mai pur re zultat al antroposofie i ce se înteme ia. Nu poate fi vorba
de nici o conce sie făcută pre jude căţilor sau pre se ntime nte lor membrilor Socie tăţii. Ce l care cite şte ace ste tipărituri particulare le poate lua în
ce l mai de plin se ns dre pt ce e a ce are de spus antroposofia. De ace e a am putut, fără nici o e zitare , când solicitările în ace astă privinţă au
de ve nit pre a insiste nte , să re nunţăm la măsura de a răspândi ace ste tipărituri numai în ce rcul membrilor Socie tăţii. Totuşi, tre buie luat în
conside rare faptul că în ste nograme le ne re vizuite de mine e xistă gre şe li.
Bine înţe le s, dre ptul de a emite o judecată asupra conţinutului acestor tipărituri particulare poate fi re cunoscut numai ace luia care a înde plinit
condiţiile pre alabile ale une i astfe l de jude căţi. Si pe ntru majoritate a ace stor tipărituri, ace astă condiţie e ste ce l puţin cunoaşte re a
antroposofică a omului, a cosmosului, în măsura în care fiinţa sa e ste e xpusă în antroposofie , şi a ce e a ce se găse şte dre pt “istorie
antroposofică” în comunicările primite din lume a spirituală.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Biblioteca antroposofică Căutare Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a
Core cturi
Rudolf Steiner
ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ
GA 294
RUDOLF STEINER – VIAŢA ŞI OPERA
Ope ra pe care Rudolf Ste ine r a lăsat-o în urma sa ar pute a să ste a fără e gal, în ce e a ce prive şte conţinutul şi întinde re a, în cadrul culturii
lumii. Scrie rile sale – ope re le şi e se urile – forme ază teme lia pe ntru ce e a ce , pe parcursul vie ţii, a pre ze ntat auditorilor săi, în confe rinţe şi
cursuri, ca „ştiinţă spirituală orie ntată antroposofic“ sub aspe cte me re u noi. Ce a mai mare parte a ce lor aprope 6 000 de confe rinţe s-a
păstrat în formă de ste nograme . Pe lângă activitate a de confe re nţiar, e l a de sfăşurat o bogată activitate artistică, ce a atins punctul
culminant în re alizare a construcţie i primului Goe the anum. S-a păstrat un mare număr de e boşe şi schiţe făcute de e l, de lucrări plastice ,
arhite ctonice , de pictură, care , prin impulsurile date pe ntru înnoire a multor dome nii ale vie ţii, înce p să dobânde ască o tot mai mare
conside raţie în pre ze nt.
Din 1956, prin „Administraţia moşte nirii Rudolf Ste ine r“, se lucre ază la „Ediţia Comple tă Rudolf Ste ine r“ („Rudolf Ste ine r Ge samtausgabe “)
(GA – n. t.) care va conţine aproximativ 350 de volume . În prime le două se cţiuni apar ope re le scrise şi ce le sub formă de conferinţe; în a tre ia
se cţiune e ste publicată, în formă ade cvată, opera artistică.
O privire de ansamblu sistematică asupra ope re i inte grale e ste dată în lucrare a: „Rudolf Steiner. Opera literară şi artistică. O privire de
ansamblu bibliografică“, la care se re fe ră nume rotare a volume lor. Catalogul „Editurii Rudolf Ste ine r“ ofe ră informaţii asupra situaţie i fie cărui
volum publicat.
BIOGRAFIE CRONOLOGICĂ A LUI RUDOLF STEINER
(Împreună cu un sinoptic al lucrărilor scrise)
1861 La 27 fe bruarie se naşte Rudolf Ste ine r la Kralje ve c (pe atunci Austro-Ungaria, în pre ze nt Jugoslavia) ca fiu al unui funcţionar al
căilor fe rate austrice . Părinţii săi sunt originari din Austria de Jos. Îşi pe tre ce copilăria şi tine re ţe a în dife rite locuri din Austria.
1872 Fre cve nte ază Şcoala re ală din W ie ne r-Ne ustadt până la bacalaure atul din 1879.
1879 Studiază la Şcoala te hnică din Vie na: matematică şi ştiinţe le naturii, în ace laşi timp lite ratură, filosofie şi istorie . Studiu fundame ntal
al lui Goe the .
1882 Prima activitate de scriitor.
1882-
1897
Editare a scrie rilor de ştiinţe le naturii ale lui Goe the în „De utsche National-Lite ratur“ a lui Kürschne r, cinci volume (GA 1 a-e ). O e diţie
inde pe nde ntă a „Introduce rilor“ a apărut în 1925 sub titlul Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii (GA 1)
1884-
1890
Profe sor particular la o familie vie ne ză.
1886 Chemat să conlucre ze la e diţia mare a „Ediţie Sophie “ a ope re lor lui Goe the . Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia
goetheană despre lume cu privire îndeosebi asupra lui Schiller (GA 2)
1888 Edite ază „Săptămânalul ge rman“, Vie na (e se uri în GA 31).
Pre le ge re la Uniune a Goe the din Vie na: Goethe ca părinte al unei noi estetici. (GA 30)
1890-
1897
W e imar. Colaborare la arhiva Schille r şi Goe the . Editor al scrie rilor de ştiinţe ale naturii ale lui Goe the .
1891 Numire a ca doctor în filosofie la Unive rsitate a din Rostock. În 1892 apare o altă dize rtaţie : Adevăr şi ştiinţă. Prolog al unei „filosofii a
libertăţii“ (GA 3)
1894 Filosofia libertăţii. Trăsături fundamentale ale unei concepţii moderne despre lume. Rezultate de observaţie sufletească după metoda
ştiinţelor naturii. (GA 4)
1895 Friedrich Nietzsche. Un luptător împotriva timpului său. (GA 5).
1897 Concepţia despre lume a lui Goethe. (GA 6)
Mutare a la Be rlin. Editare a „Magazinului pe ntru lite ratură“ şi a „Foilor pe ntru dramaturgie “ împre ună cu O. E. Hartle be n (e se uri în GA
29 până 32). Active ază în „Socie tate a lite rară libe ră“, „Socie tate a dramatică libe ră“, în Uniune a „Giordano Bruno“, în ce rcul „Ce lor ce
vin“ ş.a.
1899-
1904
Activitate pe dagogică la „Şcoala muncitorilor“ din Be rlin, fondată de W . Lie bkne cht.
1900-
1901
Concepţii despre lume şi viaţă în secolul al 19-lea e xtinsă în 1914 la: Enigmele filosofiei (GA 18).
Înce putul activităţii de pre le ge ri antroposofice la invitaţia Socie tăţii Te osofice din Be rlin.
Mistica la începutul noii vremi spirituale (GA 7)
1902-
1912
Constituire a antroposofie i. Activitate publică de confe rinţe în Be rlin şi călătorii lungi pe ntru pre le ge ri în între aga Europă. Marie von
Sive rs (din 1914 Marie Ste ine r) de vine colaboratoare a sa pe rmane ntă.
1902 Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii. (GA 8)
1903 Fondare a şi e ditare a re viste i „Luzife r“, mai târziu „Lucife r-Gnosis“ (Art. în GA 34)
1904 Teosofie. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi a menirii omului. (GA 9)
1904-
1905
Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (GA 10) Din cronica Akasha (GA 11). Treptele cunoaşterii superioare (GA 12).
1910 Ştiinţa ocultă în rezumat (GA 13)
1910-
1913
În Münche n are loc premie ra a Patru drame misterii: Poarta iniţierii, Încercarea sufletului, Păzitorul Pragului, Trezirea sufletelor. (GA 14).
1911 Conducerea spirituală a omului şi a omenirii (GA 15).
1912 Calendar antroposofic al sufletului. Rostiri săptămânale (GA 40 şi e diţii inde pe nde nte ). O cale spre autocunoaşterea omului (GA 16).
1913 Se parare a de socie tate a te osofică şi fondare a ce le i antroposofice . Pragul lumii spirituale (GA 17)
1913-
1923
Construire a primului Goe the anum la Dornach/Elve ţia, construcţie re alizată din lemn, cu dublă cupolă.
1914-
1923
Dornach şi Be rlin. În pre le ge ri şi cursuri de -a a lungul Europe i, Rudolf Ste ine r transmite impulsuri pe ntru înnoire în multe dome nii:
artă, pe dagogie , ştiinţe le naturii, viaţă socială, me dicină, te ologie . Pe rfe cţionare a noii arte a mişcării, „Euritmia“, inaugurată în
1912.
1914 Enigmele filosofiei în istoria lor, prezentate în general (GA 18)
1916-
1918
Despre enigma omenească (GA 20). Despre enigme sufleteşti (GA 21). Geniul spiritual lui Goethe în relevarea sa prin „Faust“ şi prin
„Basmul despre şarpele verde şi frumosul Crin“ (GA 22).
1919 Rudolf Ste ine r susţine ide a une i „Tripartiţii a organismului social“ în e se uri şi pre le ge ri, mai ale s în spaţiul ge rman de sud. Puncte
centrale ale problemei sociale în necesităţile vieţii prezente şi viitoare (GA 23). Eseuri despre tripartiţia organismului social (GA 24).
Toamna, e ste fondată la Stuttgart „Şcoala libe ră W aldorf“, pe care Rudolf Ste ine r o conduce pâna la sfârşitul vie ţii sale .
1920 Înce pând cu primul curs al şcolii supe rioare antroposofice , au loc de acum în pe rmane nţă activităţi artistice şi pre le ge ri în
Goe the anum-ul încă ne te rminat.
1921 Fondare a săptămânalului „Das Goe the anum“ cu e se uri re gulate şi contribuţii ale lui Rudolf Ste ine r (în GA 36)
1922 Cosmologie, religie şi filosofie (GA 25). În noapte a de Anul Nou 1922/1923 construcţia Goe the anum-ului e ste nimicită printr-un
ince ndiu. În anii următori Rudolf Ste ine r poate face doar un prim mode l e xte rior pe ntru o nouă construcţie conce pută din be ton.
1923 Activitate ne între ruptă de confe re nţiar, combinată cu călătorii. De Crăciun se re înfiinţe ază „Socie tate a antroposofică“ sub nume le de
„Socie tate a antroposofică ge ne rală“ sub conduce re a lui Rudolf Ste ine r.
1923-
1925
Rudolf Ste ine r scrie în foile toane săptămânale autobiografia sa, Cursul vieţii mele (GA 28), care a rămas ne te rminată , pre cum şi
Principii antroposofice (GA 26) şi conlucre ază cu Ita W e gman la carte a Fundamente pentru o extindere a artei vindecării prin cunoştinţe
de ştiinţă spirituală (GA 27).
1924 Inte nsificare a activităţii de confe re nţiar. Pe lângă ace asta, nume roase cursuri profe sionale . Ultime le călătorii de pre le ge ri în Europa.
La 28 se ptembrie ultima adre sare făcută membrilor. Înce putul şe de rii, bolnav, la pat.
1925 La 30 martie Rudolf Ste ine r moare la Dornach.
Acasă Lucrări Online Inde x GA294 Pre ce de nta Următoare a__